Sfantul Gheorghe de la Cernica si Parintele Cleopa – RANDUIELI DE IMPARTASIRE PENTRU CALUGARI SI MIRENI

3-12-2012 Sublinieri

(sursa)

***

“… Prin harul [braţului] din mijloc al crucii vi se afieroseşte această duhovnicească deprindere, [pe] care ar fi bine să o şi cinstiţi cu multă evlavie şi spre care părinteşte vă îndrum: ca să nu treacă nici măcar o lună nefiind împărtăşiţi cu dumnezeieştile Taine, ci toţi de obşte să vă cuminecaţi de 12 ori pe an, afară de alte neocolite pricini.

Pentru că, deşi se află în Scripturi pe alocuri mari sloboziri şi pe alocuri straşnice înfrânări, unii adică mai adeseori pricestuindu-se, iar alţii şi foarte târziu cu anii, însă eu vă sfătuiesc, iubiţii mei fii, să nu vă abateţi alegând din cele peste măsura voastră, nici a vă pune soarta cu cei de-a pururea vrednici Împărtăşirii sau prea întârzierii, ci, precum şi de multe ori v-am zis, păziţi calea de mijloc împlinind după puterea voastră pregătirile cuviincioase şi, măcar trei zile pe rând postindu-vă, să vă lipiţi a lua cu cucernicie curăţitoarele Taine de la sfinţitul preot, care neoprit strigă, grăind: “Cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi!”.

(din: Stareţul Gheorghe de la Cernica, Vieţile, povăţuirile şi testamentele Sfinţilor Stareţi Gheorghe şi Calinic de la Cernica, Editura Deisis, Sibiu, 1999)

***

“…Dacă doreşti să afli numaidecât şi proasta mea părere în privinţa celor ce mă-întrebi, apoi ascultă – după slaba mea putere de înţelegere – eu cred că în vremea de acum prin sfintele noastre mănăstiri, atât cele de monahi, cât şi cele de monahii, ar fi bine ca schimonahii şi schimonahiile, precum şi monahii şi monahiile cele bătrâne, care pot lua parte la toată pravila bisericii din fiecare zi şi noapte, să se împărtăşească cu Sfintele şi preacuratele Taine ale lui Hristos o dată pe săptămână şi mai ales duminica. La fel şi monahii, monahiile, fraţii şi surorile care sunt bolnavi şi nu pot veni la biserică să fie împărtăşiţi la chilie ca şi cei de mai sus. Bineînţeles că acest lucru trebuie făcut numai cu pregătirea cuviincioasă după a lor putere faţă de această Sfântă şi dumnezeiască Taină şi dacă vor avea blagoslovenia şi sfatul duhovnicului.

În ce priveşte monahii şi monahiile, fraţii şi surorile din soboarele sfintelor monastiri, care se ostenesc cu diferite ascultări spre folosul obştesc şi spre mântuirea sufletelor lor, aceştia cred că ar fi bine măcar o dată pe lună să se mărturisească şi să se împărtăşească cu Sfintele şi Preacuratele Taine, pregătindu-se după putere: cu post, cu înfrânare, cu rugăciune şi cu spovedanie, apoi cu pacea conştiinţei lor faţă de Dumezeu, faţă de aproapele şi faţă de lucruri şi dacă nu vor avea oprire de la părintele duhovnic.

În ce priveşte creştinii mireni care se silesc după puterea lor la lucrarea tuturor faptelor bune şi la viaţă curată, aceştia cred că ar fi bine măcar o dată la 40 de zile să se spovedească şi să se împărtăşească cu Sfintele şi Preacuratele Taine ale lui Iisus Hristos. Iar dacă nu vor arăta deosebită râvnă şi nu se vor sili cu toată dragostea şi evlavia spre acest lucru de sfinţire şi de întărire a sufletelor lor, apoi măcar în cele patru posturi de peste an negreşit să se spovedească şi să se împărtăşească de nu vor avea oprire de la duhovnicii lor“.

(din: Arhim. Ilie Cleopa, Despre vise si vedenii si despre sfanta impartasanie, Editura Sihastria, 2011)

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. SPECIAL, Deasa impartasire, Impartasania, Parintele Cleopa, Sfintii romani, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Taina Spovedaniei

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la “Sfantul Gheorghe de la Cernica si Parintele Cleopa – RANDUIELI DE IMPARTASIRE PENTRU CALUGARI SI MIRENI

  1. Ar mai trebui adaugat ca Sf. Staret Gheorghe exprima pozitia traditiei romanesti, traditie care nu a acceptat linia trasata de Sf. Nicodim Aghoritul in cartea sa despre deasa impartasire. Iar exponentii traditiei noastre sunt monahii din M-rea Neamt, in frunte cu Sf. Paisie Velicikovski, care era in viata pe vremea disputelor colivarilor, urmat de toti ucenicii sai, intre care si Staretul Gheorghe (venit de la Neamt la Cernica). Aceasta traditie este intrevazuta prin nepublicarea cartii despre Impartasania deasa, dar si prin faptul ca cea despre spovedanie a fost tradusa si publicata in romaneste foarte repede, la numai 5 ani. (Fapte mentionate in cartea despre Impartasanie a diac. I. Ica jr.).
    Pe aceasta linie se inscrie si P. Cleopa, ca de altfel toata traditia bogata isihasta de la noi pe care a mostenit-o. Iar isihasmul inviat de Sf. Paisie de la Neamt chiar a adus un imbold vietii duhovnicesti din intreaga Biserica. Drept roade a dat mari sfinti rusi, anume Sf. Serafim de Sarov, staretii de la Optina, care s-au bucurat de ecourile paisiene de peste veacuri, nu doar din carti, dar si prin ucenici directi.
    Cat despre sfintenia Staretului Gheorghe de la Cernica avem marturie de netagaduit vedenia Sf. Calinic, caruia i s-a aratat impreuna cu Sf. Nicolae poruncindu-i sa zideasca biserica de pe ostrov.
    Asa ca e bine sa ne pastram traditiile probate. Si nu e gresit sa consideram ca noi, romanii, avem traditia noastra, adaptata la specificul nostru si in consens cu predania Bisericii. Fiecare comunitate pune accent pe anumite lucruri fara a neglija pe celelalte; noi ne-am insusit cinstirea Sfintelor Taine printr-o pregatire riguroasa. Bineinteles ca trebuie ca acest specific sa nu fie in contradictie cu Evanghelia, cu invatatura de credinta. Si nu numai ca nu este, dar a rodit si sfinti.

  2. Eu zic ca in tara noastra traditia care se aplica se potriveste in general, la majoritatea cazurilor de monahi si mireni. Insa exista si exceptii, multi nu se pot impartasi nici de 4 ori pe an, altii chiar daca sunt mireni se pot impartasi saptamanal si altii aproape zilnic. Eu nu am vazut decat un singur caz de mirean care se impartasea zilnic si sunt absolut sigur ca se impartasea spre mantuire. Insa cred ca exista mai multe cazuri de mireni care se pot impartasi foarte des, saptamanal, de 2-3 ori pe saptamana sau aproape zilnic. As zice ca fiecare caz in parte trebuie lamurit de duhovnicul cu experienta, care stie ce este pocainta adevarata si care intelege canoanele. Astfel de duhovnici insa nu sunt multi, si de aceea la noi in tara se aplica tipicul pe care l-a mentionat si par Ilie Cleopa ( de aceea si exista la noi acest tipic pentru ca ingeneral se potriveste ). E pacat ca nu existe posibilitatea ca anumiti mireni sa se poata impartasi mai des, atata timp cat din punct de vedere canonic nu au nici un pacat opritor.
    Ca regula generala nu exista nimic mai presus de sfintele canoane, absolut nici un tipic. Tipicul este o regula prin care in general se potriveste cu canoanele, insa canoanele sunt conditia de mantuire tot timpul. Daca cineva nu are pacat opritor si este dornic sa se spovedeasca si sa se impartaseasca, atunci o poate face tinand postul necesar, indiferent daca este preot monah sau mirean. Caci nu conteaza tipicul ci inima, iar canoanele sunt carma duhovnicului.
    Desigur ca si canoanele fiind doar reguli, nu pot fi absolutizate, adica daca cineva a facut o pocainta deplina de un anumit pacat opritor ( a suferit destul, nu mai este ispitit nici de gandul pacatului si a ajuns stabill in smerenia necesara impartasirii ), atunci regula canonica de oprire devine ne-necesara. Scopul opririi canonice este de a tamadui prin suferinta, insa daca omul s-a tamaduit deja nu are rost sa mai sufere degeaba.

  3. Orice regula isi dovedeste viabilitatea prin faptul ca se apropie cat mai mult de realitatile duhovnicesti si le respecta in masura cea mai mare. Tocmai prin asta sunt de valoare randuielile traditiei noastre, ca dau o norma si constituie o calauza cat mai buna duhovnicului pt a se orienta in povatuirea oilor cuvantatoare.
    Bineinteles ca decizia ii apartine in functie de ravna si curatia celui spovedit. Dar este bine de pornit de la indepartarea de la Impartasanie pt a ajunge prin pocainta la o cat mai mare apropiere tocmai pt a constientiza starea reala si a lucra mantuirea proprie cu smerenie, nu cu parere de sine.
    Deci aceste reguli nu exclud impartasirea mai deasa, potrivit cu situatia fiecaruia, ci traseaza o abordare corecta. Adica P. Cleopa nu ignora impartasirea mai deasa prin aceste reguli, ci expune o randuiala probata prin experienta lui de duhovnic.

  4. Sunt perfect de acord. Impartasirea mai deasa decat tipicul de care spune par Ilie Cleopa presupune un duhovnic care sa stie conditiile impartasirii foarte bine si un ucenic care macar sa asculte sau si mai bine sa stie el insusi aceste conditii. Ati pus punctul pe i cand ati spus ca pentru impartasire e necesara in esenta smerenia adevarata, care cuprinde toate virtutile si in acelasi timp nu le absolutizeaza pe nici una. Smerenia nu inseamna numai intristare, smerita cugetare si pocainta, inseamna si bucurie duhovniceasca ( in sensul de dragoste si iubire de aproapele, adica cu constiinta ca e un pogoramant cu dreapta socoteala de la pocainta ) la momentul potrivit si in masura potrivita, asa cum in Faptele Apostolilor se spune ca crestinii se impartaseau zilnic cu bucurie ( dar aveau si pocainta si lacrimi in toata vremea ). Insa duhovnicul trebuie sa fie sigur ca ucenicul stie ce e smerenia sau macar are smerenie, caci impartasirea nu se poate fara lacrimi si pocainta. Deci regula fixata de par Ilie Cleopa e nivelul de la care se porneste, si pe care trebuie sa il respecte un duhovnic cu experienta limitata, ca sa nu cada in greseli prea mari.
    De ce am zis ca bucuria e un pogoramant de la pocainta, cand de fapt ar trebui sa fie mai inalta ? Pentru ca in general bucuria cereasca este inaccesibila in viata asta, o au doar sfintii in rare momente, si in general noi avem doar bucurii firesti legate de lumea aceasta in cel mai bun caz. De aceea pocainta si lacrimile ne apropie de Dumnezeu mai mult decat bucuria.
    Milostivirea este o intristare pentru suferinta altuia, deci si o pocainta pentru pacatele altora.
    Cand ispitele ne ataca puternic nu trebuie nici sa ne bucuram de gandurile ispitelor, nici sa ne speriem ca suntem atacati. Trebuie sa ramanem calmi, indiferenti ( cum spunea cuv Porfirie – cartea ” Ne vorbeste parintele Porfirie ” e foarte buna ), fara sa ne fortam exagerat sa fim asa. Si incet incet sa intram in duhul rugaciunii, luandu-ne ca ajutor spovedania.

  5. As defini mai corect bucuria duhovniceasca luand ca model pe cea resimtita de apostoli cand s-au invrednicit sa fie biciuiti pt numele lui Hristos (Fapte 5,41). Pentru ca e foarte usor confundata cu bucuria omeneasca falsa. Adica cel ce nu e in stare sa se bucure pt patimirile trupesti inca n-a ajuns la bucuria adevarata, nici la… restul bunatatilor. Bine observat.

  6. Traditia Romaneasca sau tipicul expuse de sfintii nostrii mai sus cred eu pacatoasa ca este calea imparateasca – de mijloc – si asta pt acei mireni care se straduiesc/ silesc.
    Ei folosesc un mare discernamant – si simt al realitatii (practice) – cand zic cel putin o data pe luna (ei nu spun o data pe luna ci cel putin o data pe luna).

    Pt un frate mirean care lucreaza zilnic 8-10 ore si mai are si alte indatoriri cand vine acasa, din pt de vedere practic, este imposibil sa te impartasesti de 2-3 ori pe saptamana sau un fiecare zi, uneori chiar si saptamanal (asta numai daca stai acasa… dar chiar si atunci ti se cere ceva, caci “cel ce nu lucreaza sa nu manance” spune Mantuitorul) prima conditie fiind sa fii prezent la Sf Liturghie in fiecare zii sau de 2-3 ori pe saptamana; a doua a fi sa ai un pr. duhovnic care sa iti stea la dispozitie cel putin 1-2 ori pe saptamana cu spovedania (cam greu) + nevointa care trebui sa o faci, etc (s-ar traduce ca ar trebui sa stai in rugaciune/asceza mai tot timpul ca si calugarii si cred eu ca poti ajunge la extreme, si sa te crezi chiar mai bun decat ei.
    Nu neg ca a putea exista astfel de crestini de exceptie in lume (insa de talia unui Gheorghe Calciu…)

    Imi aduc aminte ce i-a spus pr. de la Valea Plopului unei femei casnice ce se lauda parintelui ca a facut nu stiu cate catisme si ceasuri, rugaciuni intr-o zii, iar parintele a intrebat-o simplu: dar o mancare i-ai facut sotului atunci cand va venii de la munca? Si femeia s-a rusinat ca ea se credea undeva la nivelul calugaritelor insa indatoririle ei catre Domnul erau in primul rand fata familie, iar acelea ea nu isi indeplinise…
    Si din ravna prea mare pt. cele sfinte ajusese la exreme (care sunt ale vramasului).

  7. Pingback: SFANTUL IOAN DAMASCHIN. Din viata si invataturile sale duhovnicesti. DREAPTA SOCOTEALA, SMERENIE, ASCULTARE: “Dumnezeu nu cauta la binele ce se face si PARE ca e bine, ci la scopul pentru care se face” -
  8. Pingback: PARINTELE PAISIE OLARU SI SPOVEDANIA. Taina duhovniciei roditoare. “Marturisirea sa fie mai deasa decat impartasirea” -
  9. Pingback: SFANTA IMPARTASANIE – taina spre caderea si ridicarea multora -
  10. Pingback: IMPARTASANIA DEASA? DAR VIATA CUM NE ESTE? Parintii Ioan Buliga si Iustin Miron de la Oașa despre discernamantul impartasirii, rafinarea strategiilor celui-rau, lupta cu pacatul si ispitele duhovnicilor -
  11. Pingback: PARINTELE CLEOPA ILIE (†2 decembrie 1998) – 15 ani de la mutarea la Domnul a marelui duhovnic al Moldovei. Viata si marturii in DOCUMENTAR VIDEO -
  12. Pingback: AVVA CLEOPA CEL MARE, “inteleptul cu minte de batran si suflet de copil”/ (Video inedit): INMORMANTAREA PARINTELUI CLEOPA. Intalnirea cu Staretul Tadei -
  13. Pingback: SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL – sfaturi intelepte despre INSELARE si IMPARTASANIE -
  14. Pingback: INTALNIREA CU MIRELE NOSTRU, LA CINA CEA DE TAINA. Cum sa avem candelele aprinse, cum sa ne pregatim pentru Impartasire si cum sa PARTICIPAM LA DENII pentru A TRAI INVIEREA CA EVENIMENT LAUNTRIC, NU EXTERIOR? Cum “astept Invierea mortilor si viata v
  15. Pingback: PARINTELE CLEOPA despre CONDITIILE DOBANDIRII PACII IN INIMA si despre SFARSITUL LUMII: “Urgia lui Dumnezeu, toate acestea striga la cer si nu stim pana cand…” | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: INTALNIREA CU MIRELE NOSTRU, LA CINA CEA DE TAINA. Cum sa avem candelele aprinse, cum sa ne pregatim pentru Impartasire si cum sa PARTICIPAM LA DENII pentru A TRAI INVIEREA CA EVENIMENT LAUNTRIC, NU EXTERIOR? | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: CUM SA NE PREGATIM PENTRU SFANTA IMPARTASANIE? Cum sa traim si ce sa facem INAINTE SI DUPA PRIMIREA SFINTELOR TAINE, pentru a ne impartasi din harul lor? “Este o problema ca prea multi primesc Sfanta Impartasanie cu usuratate. Trebuie sa ne apropiem
  18. Pingback: SCRISORI INEDITE ALE SFANTULUI PAISIE AGHIORITUL despre necesitatea absoluta a PREGATIRII, inclusiv prin postire, pentru SFANTA IMPARTASANIE | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate