Sfantul Maxim Marturisitorul: esente duhovnicesti
“Mulţi au spus multe despre dragoste. Dar numai căutând-o între ucenicii lui Hristos o vei afla”.
-
Când auzi Scriptura zicand:«Că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui» să ştii că Dumnezeu nu va răsplăti cu bine cele făcute fără un scop drept. Căci judecata lui Dumnezeu nu priveşte la cele făcute, ci la scopul celor făcute.
-
Când patimile îşi încetează lucrarea, fie pentru că se ascund pricinile lor, fie pentru că se depărtează dracii în chip viclean, se strecoară mândria.
-
Pentru cinci pricini spun unii că îngăduie Dumnezeu să fim războiţi de către draci. Cea dintâi, pentru ca, războiţi fiind şi războindu-ne în apărare, să venim la puterea de-a deosebi virtutea şi păcatul. A doua, ca dobândind prin luptă şi durere virtutea, să o avem sigură şi nestrămutată. A treia, ca înaintând în virtute, să nu ne îngâmfăm, ci să învăţăm a ne smeri. A patra, ca după ce am fost ispitiţi de păcat să-l urâm cu ură desăvârşită. A cincea, care-i mai presus de toate, ca devenind nepătimaşi, să nu uităm slăbiciunea noastră, nici puterea Celui ce ne-a ajutat.
-
Moartea înseamnă propriu zis despărţirea de Dumnezeu. Iar boldul morţii este păcatul, pe care primindu-l Adam a fost izgonit şi de la pomul vieţii şi din Rai şi de la Dumnezeu. Acestei morţi i-a urmat în chip necesar şi moartea trupului. Căci viaţa este propriu zis Cel ce a zis: «Eu sunt viaţa». Acesta coborându-se în moarte, l-a adus pe cel omorât iarăşi la viaţă.
-
«Umbra mortii» este viaţa omenească. Dacă prin urmare cineva este cu Dumnezeu şi Dumnezeu este cu el, acela poate spune limpede: «Chiar de voi umbla în mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme de rele, căci Tu cu mine eşti.»
-
Iubeşte liniştea şi singurătatea (isihia) cel ce nu se împătimeşte de lucrurile lumii. Iubeşte pe toţi oamenii cel ce nu iubeşte nimic omenesc. Şi are cunoştinţa lui Dumnezeu şi a celor dumnezeieşti cel ce nu se sminteşte de cineva, fie că greşeşte, fie că nutreşte gânduri bănuitoare.
-
Mulţi săraci cu duhul are lumea, dar nu cum se cuvine. Şi mulţi care plâng, dar pentru pagube de bani sau pentru pierderi de copii. Şi mulţi blânzi, dar faţă de patimile necurate. Mulţi care flămânzesc şi însetoşază, dar pentru a răpi cele străine şi a câştiga din nedreptate. Mulţi milostivi, dar faţă de trup şi cele ale trupului. Şi curaţi cu inima, dar pentru slava deşartă. Şi făcători de pace, dar prin aceea că supun sufletul trupului. Mulţi prigoniţi, dar fiindcă sunt fără rânduială. Mulţi ocărâţi, dar pentru păcate ruşinoase. Fericiţi sunt însă numai aceia care fac şi pătimesc acestea pentru Hristos şi după pilda lui Hristos. De ce? Pentru că «a lor este împărăţia cerurilor» şi pentru că «aceştia vor vedea pe Dumnezeu», şi aşa mai departe. Aşadar nu fiindcă fac acestea şi le pătimesc sunt fericiţi căci şi cei mai-nainte pomeniţi fac acelaşi lucru. Ci pentru că fac şi pătimesc acestea pentru Hristos şi după pilda lui Hristos.
-
În toate cele făcute de noi, Dumnezeu ia seama la scop, cum s-a spus adeseori: de lucrăm pentru El, sau pentru altceva. Când vrem deci să facem vreun bine, să avem de scop nu plăcerea oamenilor, ci pe Dumnezeu, ca privind pururea la El toate să le facem pentru El, ca nu cumva să răbdăm şi oboseala şi să pierdem şi plata.
-
Precum părinţii trupurilor sunt împătimiţi de dragostea faţa de cei născuţi din ei, la fel şi mintea se alipeşte din fire de cuvintele sale. Si precum celor mai împătimiţi dintre aceia, copiii lor, chiar de vor fi în toate privinţele cei mai de râs, li se vor părea cei mai drăgălaşi şi mai frumoşi dintre toţi, la fel minţii nebune îi vor părea cuvintele ei, chiar de vor fi cele mai prosteşti, cele mai înţelepte dintre toate. Înţeleptului însă nu-i apar aşa cuvintele sale, ci când i se va părea că e mai sigur că sunt adevărate şi bune, atunci se va încrede mai puţin în judecata lui. El ia pe alţi înţelepţi ca judecători ai cuvintelor şi gândurilor sale, ca «să nu alerge sau să nu fi alergat în deşert»; şi prin ei primeşte întărirea.
-
Slava deşartă e alungată de făptuirea într-ascuns; iar mândria de voinţa de-a pune pe seama lui Dumnezeu toate isprăvile.
-
Cunoştinţa fără pasiune a celor dumnezeieşti încă nu înduplecă mintea să dispreţuiască până la capăt cele materiale, ci ea se aseamănă înţelesului simplu al unui lucru ce cade sub simţuri. De aceea se găsesc mulţi dintre oameni, care au multă cunoştinţă, dar care se tăvălesc în patimile trupului ca nişte porci în mocirlă. Căci curăţindu-se pentru puţină vreme cu sârguinţă şi dobândind cunoştinţă, nemaiavând pe urmă nici o grijă se aseamănă lui Saul, care învrednicindu-se de împărăţie dar purtânduse cu nevrednide, a fost lepădat cu mânie înfricoşată din ea.
-
De vrei să fii cu pătrundere şi cu dreaptă măsură şi să nu slujeşti patimii închipuirii de sine, caută totdeauna să cunoşti ce ascund lucrurile bune pentru cunoştinţa ta. Şi aflând foarte multe şi felurite cunoştinţe ascunse de tine, te vei mira de neştiinţa ta şi-ţi vei înfrâna cugetul. Iar cunoscându-te pe tine, vei înţelege multe mari şi minunate lucruri. Fiindcă socotinţa că ştii nu te lasă să sporeşti în a şti.
-
Numai acesta vrea cu dinadinsul să se mântuiască, care nu se împotriveşte leacurilor doftoriceşti. Iar acestea sunt durerile şi întristările aduse de diferitele lovituri. Cel ce se împotriveşte însă, nu ştie ce negustorie se face aici, nici cu ce câştig va ieşi de aici.
-
Patru sunt felurile generale ale părăsirii: Una din iconomie, cum este la Domnul, ca prin păruta părăsire cei părăsiţi să se mântuiască. Alta spre dovedire, cum este la Iov şi Iosif, ca să se arate unul stâlp al bărbăţiei, altul al neprihănirii. A treia spre povăţuire duhovnicească, cum este la Apostolul, ca, smerindu-se în cugetare, să păstreze covârşirea harului. În sfârşit a patra este lepădarea, ca la iudei, ca pedepsiţi fiind, să fie încovoiaţi spre pocăinţă. Dar toate felurile sunt mântuitoare şi pline de bunătatea şi de iubirea de oameni a lui Dumnezeu.
-
Mulţi au spus multe despre dragoste. Dar numai căutând-o între ucenicii lui Hristos o vei afla. Căci numai ei au avut Dragostea adevărată, ca învăţător al dragostei. Ei ziceau despre ea: «De aş avea proorocie şi de-aş cunoaşte toate tainele şi toată cunoştinţa, iară dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte». Cel ce a dobândit prin urmare dragostea, a dobândit pe Dumnezeu însuşi, întrucât «Dumnezeu iubire este». A Lui e slava în veci. Amin.
(extrase din Filocalia II, Sf. Maxim Marturisitorul, “Capete despre dragoste“, in traducerea si editarea pr. Dumitru Staniloae)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Doamne-ajuta si sa aveti spor intr-u Cuvant.sunt minnate scrierile Sf.Maxim MArturisitorul.asa este,cum ne spune Sfantul.si mai spune Par.Proclu ca cei care au ganduri impotriva ierarhilor lor,sa nu le primeasca,caci vor avea razboi mare.deci sa ne rugam pt mai marii nostri ,sa-i Lumineze Bunul Dumnezeu.Doamne-ajuta
Nu cred ca are cineva “ganduri”, problema e ca unii dintre ei au cuvinte si fapte…:-( Inca o data, nu avem voie sa judecam persoanele, avem insa obligatia sa judecam invataturile si faptele. Pentru a deosebi pastorii buni de cei… care nu trebuie aacultati.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/08/13/supunerea-noastra-trebuie-sa-dovedeasca-discernamant/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/01/12/atitudinea-fata-de-episcopi-si-canoane-sau-despre-falsificarea-sensului-ascultarii-duhovnicesti/
Sfantul Meletie Mărturisitorul: “Să nu ascultaţi nici de monahi, nici de preoţi când vă sfătuiesc cele rele. Dar, ce zic eu, monahi şi preoţi ? Nici episcopilor să nu vă supuneţi când vă sfătuiesc să faceţi, să ziceţi şi să cugetaţi cele ce nu sunt de folos sufletului vostru.”
Sfântul Ioan Gură de Aur: “Dacă vezi evlavia suferind undeva, să nu preţuieşti înţelegerea mai mult decât adevărul, ci să înduri vitejeşte chiar până la moarte, să nu trădezi nicicând adevărul” “să nu primeşti nici o învăţătură greşită sub pretextul dragostei”
Sf. Marcu Eugenicul: “Nimeni sa nu ne stapaneasca in credinta noastra: nici un imparat, nici un arhiereu, nici un sinod mincinos, nimeni, fara numai Unul Dumnezeu, ce ne-a daruit-o prin El si prin ucenicii Sai”.
INTELEPT, FERM, CLAR si RADICAL raspuns, limpede ca buna ziua!
Si totusi unii frati crestini ortodocsi au luat de la oaie NU NUMAI BLANDETEA, ci si …”ignoranta”.
Domnul a spus sa fiti “NEVINOVATI CA PORUMBEII” dar si “INTELEPTI CA SERPII”!
Suntem OI CUVANTATOARE si nu ne…cuvantatoare!, iar ascultarea nostra fata de pastori TREBUIE SA FIE …DEPLINA, daca si ASCULTAREA LOR FATA DE MAREELE LOR PASTOR – HRISTOS este …”deplina”! Caci asa spune Sf. APOSTOL PETRU, catre sfarsitul unei epistole a sa (cf. 1 PETRU, cap.5, vers.2-4)!
Parintele ARSENIE BOCA, spune ca o femeie trebuie sa se supuna barbatului ei (caci asa se spune ca deh…barbatul este capul femeii), NUMAI DACA SI EL SE SUPUNE LUI HRISTOS, SI DACA HRISTOS ESTE CAPUL lui!!! Iar daca un barbat NU-L ARE CA SI CAP AL VIETII LUI pe HRISTOS-RASCUMPARATORUL lui, atunci femeia sa nu este datoare sa i se supuna, caci astfel de barbati, au ca si cap…pe diavolul, si se poarta urat cu femeile lor si le indeamna sa faca pacate…!
Cam asa stau lucrurile si cu ascultarea oilor cuvantatoare de …PASTORII CEI…”legiuti” (vorba SF. TEOFAN ZAVORATUL, cum ii numeste el pe pastori in lucrarea sa celebra “VIATA LAUNTRICA”)! ADICA LE SUNTEM DATORI CU ASCULTARE FATA DE EI, cu conditia ca si ei SA ASCULTE DE HRISTOS IN MOD DEPLIN, si SA URMEZE PILDELE DE ASCULTARE FATA DE HRISTOS, PE CARE ALTI MARI IERARHI SI PREOTI SI DIACONI DIN TRECUT au avut-o fata de DOMNUL!
Ieri a fost praznuit (SI LAUDAT SI SLAVIT, pe toate posturile de radio crestine patronate de Arhieiscopiile Ortodoxe din tara – SF. GRIGORIE DE NAZIANZ)! Dar Sfintii sunt SLAVITI nu numai facandu-li-se SLUJBE DE LAUDA (acatiste, paraclise), ci SUNT SLAVITI si in alte doua moduri decat cel strict liturgic, respectiv pe de-o parte sunt slaviti DACA LI SE CUNOASTE SI RESPECTA INVATATURA, iar pe de alta parte sunt slaviti si cinstiti DACA LI SE URMEAZA EXEMPLUL DE VIETUIRE SI DE LUPTA DUHOVNICEASCA!
Ori azi sunt PREA PUTINI IERARHI care urmeaza felul de vietuire …APOLOGETICA si de aparare a ORTODOXIEI al Sf. GRIGORIE DE NAZIANZ si al altor Sfinti IERAHI, precum ATANASIE CEL MARE, VASILE CEL MARE, IOAN GURA DE AUR, AMBROZIE AL MILANULUI, BRETANION AL TOMISULUI, etc.
Insusi Sfintii Apostoli, de la care curge prin SUCCESIUNEA APOSTOLICA, “HARUL ARHIERIEI si AL PREOTIEI” a spus mai marilor iudei “SOCOTITI VOI INSIVA DACA TREBUIE SA ASCULTAM MAI MULT DE VOI DECAT DE DUMNEZEU” (cf.FAPTE, cap.4, vers.19)!
Cred ca asa si in viitor vor ajunge unii dintre fratii ortodocsi pentru care CREDINTA ORTODOXA ESTE CEA MAI SCUMPA VALOARE DIN VIATA, sa le spuna chiar si unor ierarhi (ecumenisti, sau secularizati si neduhovnicesti, sau cazuti in inselare de sine) cam aceleasi vorbe pe care le-au spus Sfintii Apostoli, prigonitorilor rabini iudei…”SOCOTITI PREASFIINTIILE VOASTRE, DACA ESTE DREPT SA ASCULTAM MAI MULT DE VOI DECAT DE SFINTII PARINTI SI DE MARELE ARHIEREU-HRISTOS ADEVARUL INTRUPAT!!!”
Si nu sunt departe aceste vremuri sunt chiar contemporane cu noi, dar inca ne…adevaratii ierarhi nu au inceput sa ii ia pe fata la intrebari si…”interogatorii intimidatoare” pe “unii zelosi marturisitori ortodocsi”!
Noi, cei ce iubim ORTODOXIA, sa ne rugam DOMNULUI ca sa NE INTAREASCA launtric ca sa fi si noi capabili sa-L marturisim pe DOMNUL in prigoane si in vremuri potrivnice Ortodoxiei (daca vor veni in timpul vietii noastre), si SA NEBUCURAM SI NOI ca si APOSTOLII, daca vom fi invredniciti SA SUFERIM PENTRU EL!
AMIN! SLAVIT SA FIE DOMNUL
‘Slava deşartă e alungată de făptuirea într-ascuns; iar mândria de voinţa de-a pune pe seama lui Dumnezeu toate isprăvile.’
Ma ‘leg’ de alungarea mandriei prin a pune pe seama lui Dumnezeu toate ispravile; pai daca-ti vine unele seci, de simti ca te loveste leuca, sa ma ‘leg’de Dumnezeu, sa ma cert cu EL, sa-i cer socoteala,ca ‘de ce asa sau pe dincolo’ in loc sa ma iau de cel/cea care ma calca pe bataturi?! Pai, nu Dumnezeu m-a suparat, ci ea/el, nu?! Ca, doar nu i-o fi dat prin cap (sa nu fie!) Dumnezeu sa se ia de viata mea, bunurile mele, aproapele meu….
Stiu/cred, unii vor spune ca sunt ingaduite pentru spalarea pacatelor mele din trecut sau prezent pentru ca, Pr.Arsenie Boca spunea ‘Dumnezeu iarta, dar nimic nu lasa neispasit’ ori pentru pacatele mosilor, stramosilor mei (in cazuri mai grave)- pentru mosi/stramosi ai Sf.Liturghie, milostenia si se mai ridica din grozaviile facute de ei; Intrebarea se pune ‘dar pana unde si pana cand (intreb eu) sa rabzi pe unii’?! Ca si rabdarea face scurt circuit si iti iesi din fire, ca nu esti din piatra! Personal – pana o vreme, as zice eu – dupa…scrie in carte: sucesc foaia si dau de pamant!
Mda, nu stiu sa scrie in vreo carte asta… Ca firea la asta ne indeamna e una, sa spunem ca asa e bine de facut e altceva si… nu, nu credem ca e bine, ne iertati. Sa nu ne obisnuim sa ne gasim indreptatiri pentru iesirile noastre in rautatea celorlalti (e valabil si pentru alte mesaje pe aceeasi directie)…
Imi cer scuze! M-am exprimat cam dur; mi-a adus aminte de o povestioara din Proloage in care, amintea de o fosta capetenie de talhari ce s-a facut ulterior monah – plecand cu fratii sa aduca merinde, a fost jefuit de 2 ori la rand, si tacea, si rabda… pentru ca-i spuneau fratii asa se cade si alte citate din Scriptura; el -nefiind invatat- se infurie (in cele din urma) si ii roaga pe frati sa mai’caute’; la care – unul din ei – ii aminteste Legea TAlionului; atunci! n-a mai stat pe ganduri si dat cu ei de pamant (la propriu) spunandu-le ce a fost inainte de a fi monah. Asta am vrut sa evidentiez: ca, sunt timpuri si situatii, in care lasi totul la o parte, fiindca daca Solomon spunea ‘nu-i raspunde nebunului ca sa nu te faci asemenea lui’ vine cu rectificarea ‘raspunde-i ca sa nu se creada intelept in ochii lui’; deci- sunt situatii si situatii – in care, lasi cucernicia la o parte, si raspunzi pe masura! Biine! Nu este recomandat pentru ca sunt si alte cai; spre exemplu, cand manastirea Neamt era din lemn tot era pradata de talharii vremurilor de-atunci pana i s-a dat chiar foc; atunci – staretul- a spus ca s-a intamplat lucrul acesta ca sa se reinnoiasca Biserica (trupeste si duhovniceste), sa aiba alti ctitori si a dispus – de-atunci pana in zilele noastre – sa se citeasca zi si noapte Psaltirea – pana in prezent n-a mai fost pradata si nu s-a mai intamplat nimic rau.
P.S. ‘Scopul’ meu nu este sa incit la violenta si s-o promovez (departe de mine acest gand) dar – ceea ce vedem in zilele noastre – se intampla si datorita lipsei noastre de reactie la rau ‘cine incuviinteaza nedpreptatea, porunceste ca ea sa fie facuta’; indiferenta/nesimtirea la nedreptatile aproapelui nu este totuna cu ‘pastrarea’ linistii si neimplicarea pe motiv ca suntem crestini si trebuie sa stam numa’in banca noastra.
Doamne ajuta! tuturor fraților Creștini Ortodocși..! Daca vrem să ne documentăm mai exact.. și să-l cunoaștem purul Adevăr..in primul rând, să luăm puțin din timpul nostru și să ne cercetăm pe noi înșine…Care este binele din cele rele, dacă noi pricepem că Raul nu vine de la Dumnezeu…El vine din ispitele din trecut ,pt că noi fără băgare de seamă am adunat foarte multă răutate egoism nu cunoscând iubire. Dar am răsădit ură in noi nu cunoscând dragoste…dar am răsădit.toate lucurile ne plăcute lui Dumnezeu în noi înșine, fără băgare de seamă că toate aceste ne aduce de cât pagube suferința… iar dacă noi Cu Credință și evlavie cerem lui Dumnezeu. .. înțelepciunea minții priceperea Dragostea iubirea Atunci veți cunoaște cu adevărat.. Adevărata Credință..și să trăim în curățenie și evlavie cu Dumnezeu …Și atunci vă veți iubi asemeni voștri..veți iubi Părinții Frații Surorile bunicii copiii și pe toți ceilalți di jurul vostru…nu va mai exista egoism s-au ură s-au ceartă cu aproapele tău.. s-au cu soția ta s-au cu soțul tău, Să vă rugați neîncetat…..și comunicând in permanență cu Dumnezeu și pe buzele să nu vă lipsească azice Tatăl Nostru in fiecare zi…Și să-i mulțumim lui Dumnezeu pt toate bunătățile și darurile pe care le primim de la Domnul în fiecare zi…Nu mai zicem când ne trăzim ..este un mare Dar de la Dumnezeu…că ne trazim in fiecare Dimineață.sanatosi.. și respirăm aier curat și ne bucurăm de frumusețile naturii… Așa dar daca vrem să cunoaștem adevărul este in interiorul tău stai de vorbă cu tine…să lăsăm obiceiurile urâte din trecut ,pt mântuirea sufletului…pt pace lăuntrică…și așa mai departe faceți bine iubiți dăruiți iertați celor care v-au greșit, și atunci veți avea o mare bucurie în suflet.. Dumnezeu să vă răsplătească cu iubire dragoste și sănătate îndelungată tuturor… toate cele de folos mântuirii neamului omenesc… Vă
rog să mă iertați…