Sfantul Nicon, ultimul staret de la Optina ne invata CUM SA NE PREGATIM DE PRIGOANE. Este bine sa ne dorim sa traim chiar in timpul venirii lui ANTIHRIST?
“… Dorinta de a trai pana la venirea antihristului este una gresita. Atunci vor fi dureri atat de mari, incat se spune ca cel drept abia se va mantui. Iar a cauta si a dori suferinte este un lucru primejdios si gresit. Aceasta se intampla din pricina mandriei si a nesocotintei.
Umpleti-va de Duh… (…). Ce inseamna aceasta? Doar noi [Crestinii ortodocsi] ne-am invrednicit sa primim la Botez darurile Sfantului Duh. Dar cati oare isi mai aduc aminte despre aceasta? Este mai putin important ca l-am primit, trebuie sa-l pastram, sa-l desavarsim, sa-l inmultim. Pentru aceasta trebuie aprinsa ravna. Cum?
1. Sa citim Sfanta Scriptura, care este scrisa de Duhul Sfant. Duhul rasufla din Sfanta Scriptura. Nici o multumire lumeasca nu ne poate da acea pace, acea bucurie pe care ne-o da Duhul Sfant.
2. Sa luam aminte la sine.
3. Sa participam mai des la savarsirea Sfintelor Taine. Sfantul Duh se impartaseste omului prin acestea.
4. Sa mergem mai des la sfanta biserica, deoarece biserica este locul deosebit al prezentei Duhului Sfant.
5. Rugaciunea. Sa rostim mai ales rugaciunea Imparate Ceresc. Trebuie sa o ascultam cu deosebita evlavie nu doar in biserica, ci sa o rostim si cand lucram, cerand ajutorul Duhului Sfant. (…)”.
(din: Monahia Maria, VIAŢA SFÂNTULUI NICON, ULTIMUL
STAREŢ DE LA OPTINA, Editura Predania, 2009)
*
Catehetica: Ce vom face cand va veni prigoana?
Câteva … ganduri la venirea sfarsitului lumii, prigoanei, vremurilor tulburi și pline de înșelare – de la Starețul Nicon vom găsi mai jos într-o scrisoare adresată mamei lui pe vremea când fusese arestat. Astăzi majoritatea creștinilor își pun astfel de întrebări și greu poate fi deslușită o cale reală plină de înțelepciune duhovnicească și de dreaptă socotință. Staretul ne învață cum să ne raportăm acestor situații și cum să abordăm viața noastră duhovnicească în așa fel încât să ne fie bine:
“Hristos să fie în mijlocul nostru, dragă mamă!
Pace și bucurie întru Domnul Iisus cu osârdie îți doresc și cer sfintele tale rugăciuni și binecuvântarea ta părintească. Despre mine ce să-ți scriu? Sunt viu și sănătos, nici o nevoie deosebită nu am, primesc tot ce îmi trebuie, mă ostenesc puțin cu corespondența, sunt foarte ocupat cu diversele treburi ale mănăstării, sau, mai bine zis, cu treburile care privesc în general viața noastră de obște. Cânt la strană și, în sfârșit, slujesc, stând înaintea prestolului lui Dumnezeu în Sfântul Altar. În ceea ce privește viața mea lăuntrică, și din chilie, și din suflet, nu toți o cunosc. Chilia mea are în lungime 5 arșini și în lățime 3 arșini și 6 verșoci și o singură fereastră. Chilia mea îmi este mai dragă decât toate casele și camerele luxoase. În ceea ce privește condițiile vieții noastre de obște este lucru complicat și, în același timp, foarte simplu. Este complicat, căci este greu să aștern pe hârtie tot ce repezintă acum fosta mănăstire și toate cele prin care trecem și în tot ce întreprindem. Și este simplu, căci ,,de n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc”, după cuvântul psalmistului (Ps.126, 1).
Da, trebuie să luăm măsuri potrivite, chibzuite de o minte sănătoasă, nu potrivnice duhului creștinesc și vieții călugărești, și, luându-le, trebuie să așteptăm izbânda numai din mâinile Domnului.
Mândria omenească zice: noi facem, noi realizăm, și începem să construim turnul Babel.
Îi cerem Lui Dumnezeu socoteală pentru faptele Lui, vrem să fim conducătorii lumii, visăm la tronuri dincolo de nori – însă nimeni și nimic nu se supune lumii și neputința omenească se dovedește cât se poate de clar o experință amară. Urmărind experiența aceasta în istorie, și în anichitate, și în contemporaneitate, am ajuns la concluzia că nepătrunse sunt pentru noi căile Proniei lui Dumnezeu, că nu le putem înțelege și de aceea trebuie cu toată smerenia să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu. Aceasta este prima concluzie. Urmează a doua.
Nimeni și nimic nu-l poate vătăma pe om, dacă el însuși nu se vatămă pe sine și, dimpotivă, pe cel ce nu renunță la păcat, nicio mie de mijloace mântuitoare nu îl pot ajuta. Prin urmare, singurul rău este păcatul. Iuda a căzut, aflându-se alături de Măntuitorul, iar dreptul Lot s-a mântuit, trăind în Sodoma.
Aceste gânduri și altele asemenea lor îmi vin în minte când citesc Sfinții Părinți și uneori privesc cu mintea la cele din jur.
Ce va fi? Cum va fi? Când va fi? Dacă se va întâmpla ceva – încotro vom apuca? Dacă va începe prigoana – unde vom găsi întărire și mângâiere duhovnicească?
O, Doamne, Doamne! Și o nedumerire cumplită îți învăluie sufletul când vrei să prevezi totul cu mintea ta, să pătrunzi în taina viitorului, necunoscut nouă și tocmai de aceea înfricoșător. Mintea este neputincioasă. Planurile ei, mijloacele născocite de ea – sunt vise copilărești. Omul se trezește și totul dispare, lovit de crunta realitate. Și toate planurile se năruiesc. Unde este așadar, nădejdea?! Nădejdea este în Dumnezeu. Domnul este nădejdea mea și scăparea mea! Dacă mă las pe mine și tot ce mă înconjoară în voia lui Dumnezeu, îmi găsesc pacea sufletului meu. Dacă mă las în voia lui Dumnezeu, Dumnezeu va face voia Lui cu mine. Iar ea este întotdeauna bună și desăvârșită. Dacă eu sunt al lui Dumnezeu, Domnul mă va ocroti și mă va mângâia. Dacă pentru folosul meu mi se trimite vreo ispită – binecuvântat fie Domnul Care îmi lucrează mântuirea mea. Chiar și în vâltoarea necazurilor Domnul îmi poate da mare și preaslăvită mângâiere… Așa gândesc eu, așa simt eu, aceasta urmăresc și așa cred. Auzind acestea, să nu crezi că am trecut prin multe necazuri și ispite. Nu, mie mi se pare că încă nu am văzut necazurile. Chiar dacă am avut niște încercări care, în aparență, la o privire de ansamblu, au fost oarecum triste, totuși ele nu nu mi-au pricinuit dureri puternice, nu mi-au provocat necazuri, de aceea nu le pot numi suferințe. Dar nu închid ochii la ceea ce se întâmplă, nici la ceea ce va fi, ca să-mi pregătesc sufletul pentru ispite, ca să pot spune cu cuvintele psalmistului: ,,gata am fost și nu m-am tulburat”.
Ți-am spus că am avut anchetă penală, au cercetat treburile din obștea noastră. Ancheta aceasta nu s-a încheiat încă, judecata încă nu a avut loc. Când va fi judecata și cum se va termina ea – numai Dumnezeu știe. Dar, fără îndoială, fără voia lui Dumnezeu nici mie particular, nici nouă în general nu ni se poate întâmpla nimic și de aceea stau liniștit. Iar, când în suflet sunt liniștit, ce aș putea să mai caut? Acum am venit de la priveghere și termin această scrisoare, pe care am început-o înainte de priveghere”.
Catehetica: Cum sa ne pregatim si ce vom face cand va veni prigoana?
[…] Nimic nu ne va salva vreodată în afara Harului lui Dumnezeu dobândit prin iubirea de Dumnezeu si a semenului. Aceast fragment scris de starețul Nicon este o continuare a trei articole postate anterior De ce sa urmam blandetea – sfaturi in vreme de prigoana- Staretul Nicon , Mila si adevarul – sfaturi in vreme de prigoana – Staretul Nicon , Ce vom face cand va veni prigoana? – care ne fac să înțelegem că numai Dumnezeu ne va ajuta la vremea grea să izbândim și să ne mântuim, dacă ne vom lupta până la sânge cu păcatul, cu iubirea de sine și cu tot ceea ce ne desparte de El. Iată ce ne spune starețul Nicon mai departe:
“Doamne ce fericire! Ce cuvinte minunate ni se vestesc în biserică! E pace și liniște. Duhul sfințeniei se simte din plin în biserică. Se încheie slujba lui Dumnezeu, toți merg la casele lor. Ies din biserică și eu. Ce noapte minunată! Este puțin ger! Luna revarsă lumina argintie peste colțișorul nostru liniștit. Mă duc la mormintele stareților răposați, mă închin înaintea lor, cer ajutorul rugăciunilor lor, iar pentru ei cer de la Domnul fericire veșnică în cer. Mormintele acestea spun multe cugetelor și inimilor noastre – dinspre aceste morminte reci adie un aer cald. Înaintea privirilor minții se înalță minunatele chipuri ale răposaților titani ai duhului. Zilele acestea nu o dată mi-am amintit de batiușca Varsanufie. Mi-am amintit cuvintele lui, învățătura lui, pe care mi-a dat-o o dată și, poate, nu numai o dată. Îmi spunea: ,,Apostolul poruncește: ,,Cercetați-vă pe voi înșivă și vedeți dacă aveți credință” și continua: ,,Uitați ce spune același apostol: ,,Călătoria am săvârșit, credința am păzit, de acum mi se pregătește cununa”. Da, mare lucru să-ți păstrezi credința. De aceea vă spun și eu, cercetați-vă pe voi înșivă și vedeți dacă aveți credință. Dacă vă păziți credința – puteți avea bună nădejde cu privire la soarta voastră”.
Când mi-a spus toate acestea răposatul stareț, și mi-a spus frumos, cu însuflețire, pe cât îmi aduc aminte, seara, la lumina liniștită a candelei, în chilia lui dragă și plăcută, am simțit că îmi spune ceva minunat, înalt, duhovnicesc. Mintea și inima mea au absorbit cu lăcomie cuvintele lui…
Și înainte auzisem această cugetare apostolică, dar nu produsese asupra mea un asemenea efect, o asemena impresie. Mă întrebam ce este deosebit în a-ți păstra credința? Eu credeam, și credeam ortodox. Nu aveam nici o îndoială. Însă atunci am simțit – nu spun că am înțeles, ci numai că am simțit – că în cugeterea aceasta există ceva măreț, ceva cu adevărat măreț, ca în pofida tuturor ispitelor, a tuturor încercărilor vieții, a tuturor smintelilor, să păstrezi în inima ta focul sfintei credințe nestins, și nestins până la moarte, căci s-a spus: ,,călătoria am săvârșit”, adică toată viața pământească a trecut, s-a terminat. A fost parcurs drumul care trebuia parcurs. Mă aflu deja la granița vieții pământești. Dincolo de mormânt va începe o altă viață, pe care mi-a pregătit-o credința ce am păzit-o.
Călătoria am săvârșit, „credința am păzit”. Și mi-a poruncit minunatul stareț să mă cercetez din când în când și să văd dacă mă aflu în adevărurile credinței ortodoxe, ca să nu mă abat de la ele fără să-mi dau seama. M-a sfătuit, printre altele, să citesc ,,Catehism Ortodox” al mitropolitului Filaret și să fac cunoștință cu ,,Mărturisirea de credință ortodoxă a patriarhilor răsăriteni”.
Astăzi, când stâlpii Bisericii Ortodoxe Ruse au început să se clatine, văd cât de prețioasă este învățătura starețului. Acum a veni parcă vremea încercării – să se vadă dacă suntem în credință sau nu. Trebuie să știm știm și faptul că își poate păzi credința numai acela care crede sincer și cu înflăcărare, căruia Dumnezeu îi este mai scump decât orice. Iar aceasta, ultima, poate exista numai în cel care se păzește de tot păcatul, care își păstrează curăția.
O, Doamne! Păstrează-mă în credință cu harul Tău! Căci ideea despre putința păstrării credinței numai în curăție nu este a mea – aceasta este învățătura Evangheliei și a Sfinților Părinți. Iată ce se spune în Sfânta Evanghelie de la Ioan (cap.3, 19-21):
,,Lumina a venit în lume și oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele. Că oricine face rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârșite”.
Lumină aici Hristos Se numește pe Sine. El a încercat să-i convingă pe iudeii contemporani să renunțe la dobândirea slavei de la oameni, în care este cu neputință dobândirea slavei de la Unicul Dumnezeu, în care omul este inapt pentru credință. Ei doar au râs…
,,Cum puteți voi să credeți, când primiți slavă unii de la alții și slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutați?” (Ioan 5, 44).
Și episcopul Ignatie Brianceaninov, făcând referire la aceste cuvinte evanghelice, spune că la fel ca celelalte patimi, patima slavei deșarte nimicește credința în inima omului. Asemenea lor ea face inima inaptă pentru credința în Hristos, pentru mărturisirea lui Hristos…
De aceea cer cu stăruință sfintele tale rugăciuni, ca să mă păzească Domnul de tot răul, adică de păcat sub toate aspectele lui. Atunci nici o împrejurare exterioară nu mă va putea vătăma.
Am vrut doar să-ți spun pe scurt că sunt sănătos și vioi și, mai presus de orice așteptări, sunt atras de scris. Scriind acestă scrisoare, abia am reușit să-mi urmăresc cugetul și să notez ceea ce am dictat. Toate acestea parcă fără să vreau au curs din peniță și reprezintă convingerea mea adâncă…
Domnul să vă ocrotească pe toți! Cer sfintele voastre rugăciuni. Iar eu, după măsura puterilor mele slabe, vă pomenesc întotdeauna pe toți la rugăciune. Iertați! Harul Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu toți. Amin.
Păcătosul ieromonah Nicon Ora două. Schitul Optina. 15-28 noiembrie 1922
(Din: Starețul Nicon de la Optina, Sfaturi în vremuri de prigoană, Editura Egumenița 2009)
Vezi, la aceeasi sursa (Catehetica) si:
- De ce sa urmam blandetea – sfaturi in vreme de prigoana– Staretul Nicon
- Mila si adevarul – sfaturi in vreme de prigoana – Staretul Nicon
Legaturi:
- Rugaciunea de dimineata a STARETILOR DE LA OPTINA (11 octombrie). RUGACIUNE PENTRU IZBAVIREA DE ANTIHRIST
- Sf. Varsanufie al Optinei despre vremurile din urma si despre realitatile eshatologice: Fericit cel ce citeste cuvintele cartii acesteia…
- Sf. Varsanufie de la Optina: “Azi este foarte usor sa cazi de la Hristos…”
- Sfantul Varsanufie de la Optina ne impartaseste din tainele esentiale ale luptei pentru mantuire
- Sfantul Nectarie de la Optina despre CHIPUL BISERICII DE LA SFARSITUL VEACURILOR
- POVĂŢUIRE ŞI ÎNAINTEVESTIRE[1] ale Sfântului Anatolie al Optinei (1855-1922):“Ereticii vor pune mana pe Biserica, isi vor numi peste tot slugile si-i vor prigoni pe pastori si monahi”
- STARETII DE LA OPTINA (11 oct.) – povatuitori duhovnicesti de mare pret pentru toata vremea
- Aforisme duhovnicesti de la Staretii sfinti ai Optinei
- Sfintii de la Optina: “POCAINTA ESTE RAVNA INIMII”
- Staretii de la Optina ne invata rugaciunea adevarata
***
- HARUL DUHULUI SFANT – SINGURA ARMA A CREDINCIOSILOR in fata lui Antihrist si a inaintemergatorilor lui
- ANTIHRISTUL – invatatura ortodoxa
- Monahul Moise Aghioritul despre sensul preocuparii cu semnele vremurilor: DE LA SPECULATII SI PANICA LA CERCETAREA LAUNTRICA SI PREGATIREA PRIN CAINTA
- Ce avem noi de facut astazi pentru a ne mantui si pentru a ne pregati de incercarile ce vor veni?
- Ce ne va salva de valurile urgiei care va urma?
- Ce vremuri traim si cum sa le infruntam? – Parintele Rafail ne raspunde
- Parintele Rafail Noica despre “partea cea buna” a celor care pazesc Cuvantul
- Avertismentul bland al parintelui Rafail
- Pogorarea IN NOI a Sfantului Duh – conditia mantuirii
- Sa ne reamintim duhul adevaratei marturisiri si care trebuie sa ne fie cautarea primordiala – PARINTELE ARSENIE MUSCALU (VIDEO)
- SUNTEM PREGATITI PENTRU IMPARATIA CERURILOR?
- PREGATITI-VA, DRAGII BUNELULUI, PREGATITI-VA!
- SA INCEPEM SA NE PREGATIM… CUM SI PENTRU CE?
- CUM NE PREGATIM PENTRU CE VA URMA? POCAINTA, ASTAZI – INTRE “MUCENICIA VIRTUALA” SI INVATATURILE SFINTILOR
- PARINTELE ADRIAN: “Biserica nu-i recunoaste ca mucenici pe cei care braveaza!”
- Parintele Adrian: CINE BRAVEAZA GRESESTE! (Parintele Adrian Fageteanu despre Cap. 24 din Evanghelia dupa Matei – AUDIO)
- PARINTELE ADRIAN FAGETEANU: “Vor fi vremuri cand tacerea va fi mai de folos decat vorba”. DESPRE VREMURILE DIN URMA, LEPADARE, PLANURI OMENESTI, DEZORIENTARE, DEZBINARE, JERTFA… (video)
- Iara si iara… PERFUZII VITALE PENTRU INCERCARILE VREMURILOR
- Duminica tanarului bogat: CUM FUGIM DE HRISTOS?
- Cuv. Serafim Rose: Ce sa facem pentru a discerne si a rezista ispitelor acestor vremuri?
- Ce am retinut din talcuirile si avertismentele CUVIOSULUI DANIEL GOUVALIS privitoare la Apocalipsa. Cum sa ne ferim de exegetii improvizati si de speculantii financiari ai profetiilor eshatologice? CUM TALCUIESC SFINTII PARINTI LEGATURA DINTRE LEPADARE SI ANTIHRIST
- Din scrisorile Staretului Selafiil din Tomsk (Siberia): “CUM NE VOM MANTUI NOI?”
- SOLUTIA “DELTA FORCE”? Vremurile de restriste – intre tehnici de supravietuire si metode de despatimire
- Au cuvantul cititorii (3): CARE ESTE SCOPUL ACESTUI JOC DE-A LEPADAREA? CE TREBUIE SA FACA CEL CARE VREA SA REZISTE IN FATA PRIGOANEI ANTIHRISTICE?
- Cand secretul devine doar discret. AGENDA DE MODELARE SOCIALA SI CENTRALIZARE GLOBALA ESTE ACUM LA VEDERE. La ce ar trebui sa fim mai atenti cand “dezvaluirile” curg, care ar putea fi noile capcane si ce avem de facut?
- Cuv. Paisie Aghioritul: “Arme” pentru razboiul nevazut al acestor vremi
- Proorociile schimonahiei Nila – 10 ani de la adormire (6 martie): “MAI INTAI DE TOATE, RUGACIUNEA!”
- CUV. PAISIE: “E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE”
- “DOMNUL NU-I LASA PE AI SAI” – Viata si harismele unui proroc al veacului XX: SFANTUL CUVIOS KUKSA DE ODESSA
- DIN PROFETIILE CUVIOSULUI AMBROZIE LAZARIS: “Vor veni ani grei, dar nu va temeti!”
- PREOTUL MARTURISITOR CONSTANTIN SARBU: “Cat mai aveti preoti, cercetati-i si impartasiti-va!”
- Cum sa infruntam avalansa vestilor rele din lume si atacurile vrajmasului?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
“Ce va fi? Cum va fi? Când va fi? Dacă se va întâmpla ceva – încotro vom apuca? Dacă va începe prigoana – unde vom găsi întărire și mângâiere duhovnicească?
O, Doamne, Doamne! Și o nedumerire cumplită îți învăluie sufletul când vrei să prevezi totul cu mintea ta, să pătrunzi în taina viitorului, necunoscut nouă și tocmai de aceea înfricoșător. Mintea este neputincioasă. Planurile ei, mijloacele născocite de ea – sunt vise copilărești. Omul se trezește și totul dispare, lovit de crunta realitate. Și toate planurile se năruiesc. Unde este așadar, nădejdea?! Nădejdea este în Dumnezeu. Domnul este nădejdea mea și scăparea mea! Dacă mă las pe mine și tot ce mă înconjoară în voia lui Dumnezeu, îmi găsesc pacea sufletului meu. Dacă mă las în voia lui Dumnezeu, Dumnezeu va face voia Lui cu mine.”
Sa luam aminte, consider ca subiectul antihrist ar trebui “uitat” pentru o vreme, facuta o sectiune cu el pe prima pagina pentru cine nu stie! Mai importanta mi se pare lupta impotriva ecumenismului(care e de actualitate si inaintea Antihristului), mai ales ca foarte multa lume nu stie de ratacirile catolicilor! Daca-l “prinde” cineva pe Antihrist, doar mila Domnului il poate mantui, nu tonele de carti citite pe marginea acestui subiect!
Nadejdea in Dumnezeu, cel putin eu am simtit pe pielea mea ce spune Sfantul Nicon in legatura cu intrebarile si raspunsurile tampite care mi-au trecut prin cap in privinta acelor vremuri viitoare!
Slava Tie Doamne, pentru tot ce ne daruiesti!
Robert@
“Sa luam aminte, consider ca subiectul antihrist ar trebui “uitat” pentru o vreme, facuta o sectiune cu el pe prima pagina pentru cine nu stie! Mai importanta mi se pare lupta impotriva ecumenismului(care e de actualitate si inaintea Antihristului)…”
Dar tot Sf. Nicon spune in continuare: “Dar nu închid ochii la ceea ce se întâmplă, nici la ceea ce va fi, ca să-mi pregătesc sufletul pentru ispite, ca să pot spune cu cuvintele psalmistului: ,,gata am fost și nu m-am tulburat”.
Nu cred ca trebuie uitat ceva si nici nu trebuie lasat deoparte vreun subiect, cu atat mai putin cel despre antihrist, daca vrem sa avem o cat mai buna intelegere a lucrurilor. Dumnezeu sa ne lumineze! Nu este de facut nici o alegere a subiectelor dupa mintea noastra omeneasca, ci sa culegem si sa pastram in inimile noastre, pe masura puterilor noastre, tot ce ne-au dat Sfintii Parinti (invatatura, sfaturi, proorocii, exemple, rugaciuni, tot!). De altfel, nu se poate face nici o separare intre cele doua subiecte: antihristul si ecumenismul. Ecumenismul este erezia ereziilor, religia lui antihrist si este o alta dovada ca duhul lui antihrist este in lume si lucreaza pregatindu-si venirea. Iata ce le spune Sf. Ap. si Evanghelist Ioan, inca de pe atunci, ucenicilor sai cu referire la ereticii vremii, dar si credinciosilor din toate timpurile, cu referire la toate ereziile, deci si la ecumenism, implicit:
18. Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă.
19. Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit.
20. Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate.
21. V-am scris vouă, nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr.
22. Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.
23. Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl.
24. Deci, ceea ce aţi auzit de la început, în voi să rămână; de va rămâne în voi ceea ce aţi auzit de la început, veţi rămâne şi voi în Fiul şi în Tatăl.
25. Şi aceasta este făgăduinţa pe care El ne-a făgăduit-o: Viaţa veşnică.
26. Acestea v-am scris vouă despre cei ce vă amăgesc.
(1 Ioan 2, 18-26)
Pe de alta parte, subiectul “antihrist” nu trebuie sa ne creeze frica si spaime.
Un crestin a venit la avva Paisie Aghioritul si i-a spus: “Mă tem că va veni Antihrist”. Si avva Paisie l-a întrebat: “O fi oare mai înfricosător decât diavolul? Sfânta Marina s-a bătut cu diavolul, Sfânta Iustina a izgonit dracii, atâtia si-atâtia sfinti s-au luptat, ori fată către fată, ori prin rugăciune, cu puterile întunericului. Si le-au biruit”.
Antihristul va veni chemat de oamenii impatimiti de lume si de placerile ei, flamanzi dupa minunile lui si dupa bunastarea materiala pe care le-o va da. Aici sa luam aminte! In ce masura suntem impatimiti de cele lumesti? De impatimirea asta sa ne temem! De pacat! Deoarece, asa cum spune mai sus Sf. Nicon:
“Nimeni și nimic nu-l poate vătăma pe om, dacă el însuși nu se vatămă pe sine și, dimpotivă, pe cel ce nu renunță la păcat, nici o mie de mijloace mântuitoare nu îl pot ajuta. Prin urmare, singurul rău este păcatul.”
“…să mă păzească Domnul de tot răul, adică de păcat sub toate aspectele lui. Atunci nici o împrejurare exterioară nu mă va putea vătăma.”
Cuvinte foarte mângâietoare pentru noi cei înfricoşaţi de ceea ce va veni la un moment dat. Ne este frică şi de moarte, ne este frică şi de prigoană, orice formă ar îmbrăca ea, mai puţin ne este frică de păcat.
“Nimeni și nimic nu-l poate vătăma pe om, dacă el însuși nu se vatămă pe sine și, dimpotivă, pe cel ce nu renunță la păcat, nicio mie de mijloace mântuitoare nu îl pot ajuta. Prin urmare, singurul rău este păcatul. Iuda a căzut, aflându-se alături de Măntuitorul, iar dreptul Lot s-a mântuit, trăind în Sodoma”.
Asta ar trebui sa le intre bine in cap celor cu sit-uri si blog-uri asa-zis ortodoxe care doresc sa se erijeze in lideri antisistem , anticipuri, antihrist etc. Uitand elementarul : Hristos , Maica Domnului , fuga de mandrie si de pacate sfintirea vietii. Ei arunca saminta panicii a fricii si a deznadejdii. Orbi care conduc alti orbi catre prapastie.
@ un om:
Noi zicem ca noua, fiecaruia, ar trebui sa ne intre bine in cap toate acestea… Noi insine mai avem enorm de lucru… cu noi insine.
Adevarul este ca nu intelegerea ne lipseste. Cred ca orice om cu niste minime cunostiinte teologice si cu doi neuroni inca functionali in cap pricepe faptul ca (ne) traim sfarsitul.
Nadejdea, credinta si dragostea. Acestea ne lipsesc …
“Dacă vă păziți credința – puteți avea bună nădejde cu privire la soarta voastră”. Consider ca e suficient, pentru a putea spune ca si psalmistul:,,gata am fost și nu m-am tulburat”. Slava Tie Doamne, pentru toate cate ne dai!
admin
Pai normal ca avem delucru enorm la noi insine. Problema grava este atunci cand noi insine, orbi fiind, avem impresia ca am descoperit roata de la caruta si ne apucam sa devenim formatori de opinii, lideri de spiritualitate ortodoxa (noi habar neavind ce inseamna ortodoxia). Ne apucam sa facem calcule de sfirsit de lume, de inceput de razboaie . Vrem sa cream comunitati (in care sa ce ?) Si vai cine nu este de acord cu noi. Dar,despre acestia ca noi s-a scris demult ca vor apare proorocii mincinosi, rapitorii in blana de oaie. Se spune in Scripturi : veti auzi de razboaie sau zvonuri de razboaie ! dar nu atunci se vor sfirsi caci toate acestea trebuie sa se intimple. Deci iata ca au aparut zvonacii si panicarzii care in loc sa directioneze tinerii spre Biserica si duhovnici, ii directioneaza in comunitati (ca Pomohaci) in nesupunere fata de Biserica si in delir mistic. E greu sa learati ratacirile unora ca acestia (ca noi) deoarec, acestia (adica noi) si-au luat toate masurile de precautie si vor fi vazuti in fata oamenilor drept eroi, prigoniti,martiri. La asemenea inselari este deosebit de greu pentru chiar cei din biserica sa nu cada in plasa. Doamne fereste-ne de noi insine !
?!?!?!
admin
Vorbesc de sit-urile si blog-urile ce se definesc ortodoxe dar care promoveaza panica, frica, deznadejdea si am inclus pe (noi) tocmai pentru a fi atenti si pentru a ne vedea in primul rind nimicnicia noastra asa cum ai sugerat si fratia ta. Observ de la un timp un lucru extrem de periculos : multe sit-uri avind in spate pe te miri cine, se agata de ortodoxie pentru a promova tot felul de nesabuinte. Am trait s-o vad si pe asta. Pui la avatar cateva icoane, cruci, pui un motto (pentru Dumnezeu, ortodoxie, patrie, neam,) apoi te apuci sa scri ce te taie capul. Cand si cand mai postezi un articolas cu vietile sfintilor, apoi treci iar la subiecte ce n-au nici o legatura cu ortodoxia. Nu credeam ca ortodoxia poate aduce atita publicitate si rating unora…..chiar bani si alte foloase. Nu vreau sa dau nume de astfel de sit-uri si blog-uri. Le stiti majoritatea. Au rasarit ca ciupercile. Cat de simplu a ajuns sa te promovezi. Vrei sa faci politica ? te declari sit ortodox, te agati de ortodoxie, apoi iti promovezi ideile. Vrei sa promovezi ura rasiala ? faci acelasi lucru. Maine poimaine vor apare si reclame ce fac trimitere la ortodoxie….Doamne pazeste !
@ un om:
Asa este, insa nici daca facem si noi o fixatie negativa pe aceste bloguri iarasi nu ajuta cu nimic. Si pe noi ne doare ca sunt atatia frati slabi, vatamati si prinsi in tot felul de capcane, de aceea mai scriem si avertizam si noi din cand in cand, dar, pe cat posibil, cata vreme nu suntem atacati, incercam sa evitam conflictele. Si asa e o lupta inegala, nu ai cum sa razbesti cu mijloace cinstite si duhovnicesti celor care lupta cu mijloace murdare, viclene, cu tehnici profesioniste de manipulare si de marketing, nu ai cum sa te tii dupa cei care nu traiesc decat pe si din internet, a caror viata intreaga e aici. Sa fie sanatosi. Vor avea succes in viata asta, in lumea asta… Ce vor face cu succesul obtinut prin orice mijloace dincolo si cu toate sufletele pentru care li se va cere socoteala? E infricosator sa te gandesti si ajungi sa-i privesti cu multa mila, fiindca, si daca sunt in slujba cuiva, si daca o fac, pur si simplu, manati de patimi mari care ii orbesc si ii insala, tot nu le va fi bine, tot “nu stiu ce fac” si nu isi inchipuie ce ii asteapta… Oricum a minti in astfel de lucruri sfinte si a te folosi cu viclesug si cu interes de cele sfinte e pacat impotriva Duhului Sfant… Asa ca, mai degraba sa ne fie mila de ei. Fiindca viata asta trece repede de tot… cu atat mai mult cu cat stim ca lumea insasi nu mai are decat f putin… Si atunci ne dam seama ca noi mai bine folosim timpul ca sa facem ceva sa nu pierdem SI NOI raiul, tot fiind prinsi in aceste judecati, dispute, clevetiri, etc. In care si noi ajungem sa pacatuim si sa fim deraiati de pe linia Duhului.
E un fenomen care, oricum, scapa oricarui control si e ireversibil si implacabil, ca si tot raul lumii. De aceea am zis ca e mai bine sa ne centram pe patimile noastre si pe lupta pe care o avem de dus cu propriul pacat, nu cu cele ale altora, de pe internet sau nu. Altfel riscam sa ne ratam si noi propria chemare, ispititi fiind sa ramanem agatati intr-o combatere continua a lor. E suficient sa luam atitudine cand e ceva mai grav sau ceva ce te priveste direct, insa altminteri nu e cuminte si nu e de folos sa-i tot bagi in seama. E greu sa nu te indignezi si sa nu te tulburi foarte tare cand vezi succesul atator tipuri de manipulari, dar… nu se poate trai numai asa. Ne otravim singuri daca ne tot alimentam si nu ne putem detasa chiar deloc. Se vede ca iti face rau… Deci nu te mai tot uita acolo. La ce bun? Pana la urma… sa-i mai lasam si in seama lui Dumnezeu, fiindca noi nu putem face mai mult decat… sa marturisim, pe cat posibil, ALTFEL, sa dam marturia noastra despre Hristos si despre viata duhovniceasca. Dar si asta se poate numai in masura in care noi o traim ca pe ceva real, viu, desprins de toata mizeria acestei lumi si desprins neaparat, tot mai mult, si de internet. Internetul e o platforma de exprimare, de comunicare, insa viata duhovniceasca trebuie traita in realitate.
Cand am zis “noi”, nu am zis-o ipocrit, ci fiindca si noi insine, cei care scriem si administram aici ne punem serios problema: cum ne mantuim noi? Si cand ne obsedeaza asta, si cand ne doare propria moarte sufleteasca, parca mai putin te mai atinge ce fac altii. Vreme este pentru toate… Si pentru a polemiza, DACA Dumnezeu vrea si asta, pentru adevar si pentru apararea fratilor smintiti. De acord… Dar sa fie vreme MAI INTAI de toate pentru mantuirea sufletului meu. Amin!
admin
Aveti mare dreptate. Am zis si eu de multeori ca ortodoxie pe net nu se poate face decat la nivel informativ. Dar am primit atentionari. Deja in ultima vreme devin chiar amuzante articolele acelor sit-uti. Si, un lucru imbucurator este ca tot mai multi isi cam revin din vraja. Citeam odata un articol aici la voi cu privire la tehnicile subtile de manipulare mai ales pe net. Si mare dreptate va dau caci am observat….i-am studiat mai cu atentie pe astia : tipa uneori in gura mare ca sunt urmariti sau santajati de guvern, sistem, google, youtube, autoritati etc iar un asemenea fapt nu poate decat sa atraga atentia si interesul fiindca lumea se intreaba : dar ce au frate cu ei ? Asa pot si eu sa tip ca din gura de sarpe pe bloguri ca FBI-ul ma hartuieste impreuna cu alquaeda si clingonienii (pe mine, Haihui Nastratin) chiar daca aia nici macar nu stiu de existenta mea. Sau incep sa scriu pe blog ca si cand m-as certa KGB-ul…..va dati seama ca daca ar sti cu adevarat aia s-ar amuza. Sau poate astia cu blogurile respective o cauta cu minutza lor fara ca cineva sa-i fi provocat. In fine…..aveti dreptate…..mai putin net, mai putine probleme. Sau macar net dar cu folos.
“Dorinta de a trai pana la venirea antihristului este una gresita. Atunci vor fi dureri atat de mari, incat se spune ca cel drept abia se va mantui. Iar a cauta si a dori suferinte este un lucru primejdios si gresit. Aceasta se intampla din pricina mandriei si a nesocotintei.” În ultimele două articole din Crez însă mărturisim că: aştept învierea morţilor; şi viaţa veacului ce va să fie.Amin Ori asta presupune a doua venire a Mântuitorului deci implicit trecerea prin perioada antihristică. Cum se poate face o legătură între ceea ce zice Sfîntul Nicon şi ceea ce au alcătuit Sfinţii Părinţi, în Crez?
Andrei
Una este sa traiesc acum in asteptarea invierii mortilor, cu aceasta nadejde, nu doar pamanteste, alta sa-ti doresti sa fii chiar in vremea lui Antihrist. In plus, contrastul este evident: una este imparatia lui Antihrist, alta este invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie. Deci asteptarea este tot una cu nadejdea in imparatia lui Hristos, nu a lui Antihrist sau oricare alta. Fiecar sa-si lucreze mantuirea unde este, nu unde ar socoti el ca este mai viteaz si mai bine pus in valoare, aceasta este virtute autntica.