SFANTUL PROOROC ILIE SI LUMEA NOASTRA IDOLATRA. Ce ne-ar spune astazi Sfantul de foc care va reveni in vremea Antihristului? DRUMUL DE LA DREPTATE LA MILA

24-07-2013 Sublinieri

Sf. Ilie si slujitorii lui Baal - foc din cer peste jertfele idolesti

Arhim. Andrei Coroian:

Sfântul Prooroc Ilie

sau

Lucrarea sfinţilor în lume

Lumea în care trăim astăzi nu mai este lumea pe care Dumnezeu a creat-o la început, „bună foarte”, ci una alterată, deformată. Lumea creată de Dumnezeu, adică pământul şi toate cele existente pe el, în frunte cu omul, erau curate. Exista o deplină armonie între om şi Dumnezeu, între om şi om, între om şi natură, iar starea de fericire a raiului urma să fie extinsă pe tot pământul, sporind până la starea de împărăţie a lui Dumnezeu. Datorită păcatului primului om – Adam – lumea a ajuns într-o stare de nefericire, dezarmonie, degradare, suferinţă şi chin. Totuşi, în dragostea şi purtarea Lui de grijă, Dumnezeu nu a părăsit lumea, ci a căutat, când prin pedepse, când prin manifestări de bunătate, să o întoarcă către Sine. Atât în vechime, cât şi în prezent, Dumnezeu alege oameni cu care şi prin care poate comunica cu lumea, spre îndreptarea ei. Aceştia sunt Sfinţii.

De la începutul lumii, sfinţii şi drepţii au fost centrele de comunicare, bazele de emisie-recepţie, prin care Dumnezeu comunică cu omenirea. Toţi sfinţii din Vechiul şi din Noul Legământ au primit revelaţia de sus, au cunoscut voia lui Dumnezeu, şi împlinindu-o au vestit-o şi celorlalţi oameni.

[…]

Prin lucrarea sfinţilor (ca împreună lucrători cu Dumnezeu) s-au izbăvit mii şi milioane de oameni, naţiuni întregi, din păcat, din suferinţă din moarte şi pierzare.

În mijlocul lunii lui cuptor, pe data de 20 iulie, îl sărbătorim pe Proorocul cel de foc – pe Sfântul Ilie Tezviteanul.

articol15-in-1Sfântul Prooroc Ilie este unul dintre cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu, trimişi vreodată de El pe acest pământ. S-a născut în Tezva Galaadului (de unde numele de Tezviteanul) cu aproape opt sute de ani înainte de venirea Mântuitorului Iisus Hristos, într-o familie evlavioasă şi credincioasă unicului Dumnezeu. Tatăl său, Sovac, a văzut la naşterea lui, îngerii Domnului, înfăşurându-l în flăcări de foc şi hrănindu-l cu văpaie. Toată viaţa, Sfântul Ilie a fost mistuit de focul dragostei şi al slujirii, de râvna pentru cinstirea adevăratului Dumnezeu. El a trăit într-o vreme în care omenirea întreagă era idolatră şi păgână, chiar poporul ales din care făcea parte devenise idolatru. Regele Israelului, Ahab, se căsătorise cu o păgână Izabela, care a adus cu sine cultul idolatriei. Astfel, tot poporul, în frunte cu regele, ajunsese închinător la idoli.

Sfântul prooroc Ilie, care a trăit o viaţă pustnicească, aspră, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul, în Sfantul Ilie si regele Ahab - inchiderea ceruluifeciorie, sărăcie, post şi rugăciune şi totală ascultare faţă de Dumnezeu Savaot, nu putea răbda această nelegiuire, ca întreg poporul evreu, în frunte cu regele său, să devină idolatru. De aceea Dumnezeu, văzându-i râvna, l-a trimis la rege. Îmbrăcat cu toate armele lui Dumnezeu (Efeseni 6, 13-17), Sfântul Ilie a mustrat poporul pentru această fărădelege, şi mai ales perechea regală Ahab şi Izabela, care inventau noi şi noi ticăloşii. I-a mustrat pentru păcatul de a fi părăsit pe Dumnezeul părinţilor lor şi de a fi urmat zeilor Baal şi Aşera, şi altor zeităţi prin care de fapt, se aducea închinare Satanei.

După ce cu rugăciunea sa a închis cerul trei ani şi şase luni, foametea şi seceta provocând dezastre în întreaga ţară, cheamă poporul şi pe rege pe Muntele Carmel, cu propunerea ca ei toţi să aducă jertfă lui Baal, prin preoţii şi profeţii lui, iar el, Ilie, să aducă singur jertfă adevăratului Dumnezeu. Propunând ca Dumnezeu să arate semn şi să trimită foc din cer peste jertfa cea adevărată.

Dumnezeu a ascultat pe slujitorul Său credincios şi a trimis foc din cer, iar preoţii lui Baal au fost dovediţi mincinoşi. Plin de râvnă sfântă, Ilie îi înjunghie pe cei opt sute cincizeci de preoţi idoleşti la râul Chişon şi restabileşte închinarea cuvenită adevăratului Dumnezeu. După aceea se roagă şi cere lui Dumnezeu ploaie, iar Dumnezeu ascultându-l, o trimite peste pământul însetat. Dar regele Ahab deşi se căieşte o vreme pentru răutăţile făcute, îndemnat fiind mai ales de soţia sa Izabela, se întoarce la ele, căutând să-l omoare pe omul lui Dumnezeu, Sfântul Prooroc Ilie. Atunci, plin de duhul şi puterea lui Dumnezeu, el profeţeşte: câinii vor linge sângele tău şi tot ei vor mânca pe Izabela, fapt care s-a împlinit întocmai. Această întâmplare arată limpede că răul din această lume, nu este fără de sfârşit, iar slujitorii lui, vor avea soarta lui Ahab dacă nu s_elijahlargeEbayaici, atunci în veşnicie.

Sfântul Ilie profetul plin de darul Duhului Sfânt, sfârşeşte viaţa pământească aşa cum a trăit. În căruţa ascultării şi al supunerii faţă de Dumnezeu, trasă de caii dragostei de Dumnezeu şi de oameni, el se înalţă spre cer. Este înălţat cu trupul. Nu a fost dat stricăciunii trupul lui cel uscat de post, dar plin de Duhul Sfânt, ca semn că oricine crede în adevăratul Dumnezeu şi ascultă de El, nu mai moare, ci rămâne veşnic viu.

Sfântul Ilie este la fel de viu, de prezent, în Biserica şi în lumea întreagă precum era atunci când trăia în trup; mai mult, duhul, puterea, râvna şi exemplul lui, sunt prezente pe întinsul întregii creştinătăţi. Astăzi îl cinstim pe sfântul Ilie cu laude şi cu cântări duhovniceşti, pentru că el este ocrotitor şi rugător al nostru înaintea lui Dumnezeu. Puternica sa prezenţă în Biserica Ortodoxă Română se vede din zecile şi sutele de biserici şi mânăstiri care îi sunt închinate. Numai în Arhiepiscopia noastră avem trei mânăstiri (Nuşeni, Băişoara şi Cristorel) şi alte multe biserici care poartă hramul marelui sfânt Prooroc.

Prin viaţa sa exemplară, sfântul Ilie ne învaţă să fim curaţi, sinceri, credincioşi, modeşti, cinstiţi, harnici, muncitori, rugători. Să iubim cumpătarea şi rugăciunea, ştiind că prin post se biruiesc patimile şi orice rău, iar prin rugăciune primim mângâiere de la Dumnezeu, mai ales atunci când nu mai avem nici o mângâiere omenească.

Lumea idolatră în care a trăit Sfântul Prooroc Ilie nu se deosebeşte de cea în care trăim noi astăzi. Păcatele osândite de Sfântul Ilie atunci: necredinţa, ura, idolatria, mândria, silnicia, minciuna, răpirea bunurilor altuia, nedreptatea, desfrâul sub toate formele lui, iubirea faţă de materie şi încrederea în bunurile pământeşti, sunt la fel de prezente şi în lumea noastră. Răul îşi are propovăduitorii lui.

Idolii nu se mai numesc Baal şi Aşera, dar închinare li se aduce marilor staruri şi vedete de cinema, care în producţiile lor propagă ura, mânia, violenţa, răzbunarea, sexul, pornografia, alcoolismul, drogurile şi alte elemente care fac parte din lumea şi cultura păcatului. Ura şi mândria se arată prin aşa-zisa manifestare a personalităţii celor puternici, iar dreptul proprietăţii devine cult al egoismului şi orgoliului. Silnicia „rezistă cel mai tare”, minciuna numită „abilitate diplomatică”, cămătăria şi nedreptatea numită „sechestrare de bunuri”, desfrâul devenit industrie, avorturile, drogurile şi alte mari păcate pretind carte de identitate pe planeta pământ.

Dacă păcatele, sub altă mască sunt aceleaşi, nici poziţia Sfântului Ilie, dacă ar trăi în vremea noastră, nu ar putea să fie alta. Dacă atunci, prin foamete şi secetă, prin minunea pogorârii focului din cer, şi prin uciderea preoţilor idolatri, a întors poporul Israel la închinarea Dumnezeului adevărat, astăzi, fiind prezent în Biserică prin duhul şi puterea lui, ne spune:

<<Unul este Dumnezeu – Iisus Hristos de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Lui să vă închinaţi, Lui să vă rugaţi, Lui să vă încredinţaţi toată viaţa voastră. Urmaţi-i Lui în curăţie, smerenie şi ascultare,nu vă potriviţi duhului acestui veac” (Romani 12, 2). Rugaţi-vă cât mai mult lui Dumnezeu, de unde vine tot darul, înfrânaţi-vă de la rele. Rugaţi-vă pretutindeni, dar mai ales în Biserică şi în locuri curate şi liniştite.

Idolii au templele lor, voi creştinii aveţi Biserica Dumnezeului Celui Viu. Acolo adunaţi-vă cât mai des la rugăciune şi la Sfânta Liturghie. În ea se săvârşesc minuni mai mari decât pe Muntele Carmel. Aici, urmând Apostolilor, preotul jertfeşte pe însuşi Iisus Hristos, cel ce S-a jertfit de bună voie. Aici nu se pogoară foc din cer, ci Însuşi Dumnezeu cu-ntreg alaiul de sfinţi şi de îngeri în frunte cu Maica Domnului. Eu m-am împărtăşit de Dumnezeu pe cât mi s-a dat în Muntele Horeb, voi îl primiţi în mintea, inima, sufletul, trupul şi în toate mădularele voastre prin Sfânta Împărtăşanie. Eu prin darul Lui am legat şi dezlegat cerul, preotul prin harul Lui, leagă şi dezleagă păcatele oamenilor. Eu am fost ridicat cu trupul la cer, voi trăiţi în Biserică, în toată vremea, bucuria cerească şi de necuprins a Învierii lui Hristos. Eu am primit duh şi putere să îndrept poporul Lui, voi Îl aveţi pururi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul, Împăratul nostru cel ceresc. Deci nu vă temeţi, ocrotitorul vostru este Cel ce a biruit lumea, moartea şi pe diavolul. Voi sunteţi prin El pururea biruitori. Eu am fost slugă, voi sunteţi fii prin Hristos. Tatăl nostru cel ceresc este mai tare decât toţi, cine se va atinge de voi? Voi încă de pe pământ puteţi trăi bucuria şi veselia cea de nespus a împărăţiei cereşti. Alipiţi-vă de Domnul şi Mirele sufletului vostru şi bucuraţi-vă>>.

rugaciunea-pentru-ploaie-a-Sfantului-Ilie-in-Muntele-Carmel-e1374276471586 Îi mulţumim Sfântului Ilie pentru cuvintele sale! Dar duhul nostru este slab şi-i cerem să se roage pentru noi să ne întărim. Lucrul său nu s-a terminat. Ajută-i Sfinte Ilie pe păstori să sporească în sfinţenie, pe popor, în dreptate şi adevăr. Izbăveşte-ne pe toţi de tulburarea celui viclean, de cursele lui, de toate relele care vin asupra noastră urmării păcatelor noastre. Văpaia focului ceresc, care a mistuit viaţa ta, cere-o de la Dumnezeu în sufletul fiecărui creştin.

Roag-o pe împărăteasa, Maica Domnului, să ne acopere cu omoforul ei, ca sub scutul ei cel nebiruit şi înarmaţi cu rugăciunile ei şi ale sfinţilor, să trecem viaţa noastră pământească, ajungând la viaţa cea veşnică şi pururea fericită.

Sfinte Proroocule Ilie, tu care ne arăţi că omul a fost făcut stăpânul acestei lumi şi nu robul ei, că şi stihiile şi fenomenele meteorologice pot fi stăpânite prin post şi rugăciune, în deplină ascultare faţă de Dumnezeu, dă-ne din duhul şi din puterea ta, din râvna şi dragostea ta, precum ai dat ucenicului tău Elisei. Cere de la Dumnezeu pentru noi darul curăţiei, al smereniei, al rugăciunii, al iubirii şi al slujirii dumnezeieşti şi ajută-ne pe noi şi tot poporul ca să nu mai şchiopătăm de „amândouă picioarele” adică în credinţă şi fapte bune, ci precum atunci poporul Israel, să părăsim cu toţii idolii veacului, dinlăuntrul şi dinafara noastră, mergând pe calea crucii Domnului Iisus Hristos, precum aţi mers voi toţi sfinţii Lui. Amin.

***

14595

Predica Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj) la sarbatoarea Sfantului Prooroc Ilie (2012)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Suntem în ziua Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, „proorocul de foc”, pe care tatăl său l-a văzut după naştere îmbrăcat în foc şi înconjurat de îngeri care îl îmbrăcau în focul acesta. Numit aşa, „proorocul de foc”, şi deoarece cuvântul lui era de foc şi claritatea cu care spunea cuvântul acesta în faţa poporului era de foc. Numit aşa şi pentru că a întors poporul lui Israel spre credinţa în Dumnezeu prin focul cerului, adică prin focul soarelui care a ars trei ani jumătate peste pământ şi n-a fost nici ploaie, nici bură de ploaie, nici roua dimineţii n-a fost în toţi cei trei ani jumătate, aşa cum s-a rugat el şi a fost şi a spus proorocul regelui Ahaz şi Isabelei şi aşa s-au împlinit trei ani jumătate. Pe aceşti trei ani jumătate i-a amintit şi Mântuitorul când a spus că trei ani jumătate n-a plouat pentru rugăciunea Proorocului Ilie. Numit aşa, „proorocul de foc”, pentru că a întors poporul lui Israel nu numai prin această minune, că n-a plouat trei ani jumătate, după cuvântul său, pentru că poporul era întors spre păgânătăţi şi spre idolatrie şi se închina idolilor și nu asculta de cuvântul lui Dumnezeu, ci și pentru că momentul în care poporul s-a întors spre Dumnezeu a fost tot prin foc, în sensul că a strâns poporul lui Dumnezeu, sute și sute de mii în jurul muntelui Carmel, și acolo, cu toţi preoţii idolatrii ai lui Baal, aduşi de Isabela, soţia lui Ahaz, care era păgână şi se căsătorise cu regele evreu Ahaz şi adusese cu ea mulţime de preoţi idolatri și făcuse şi alţii dintre evrei, care se închinau lui Baal, un zeu străin, asirian, şi i-a adus acolo pe toţi, şi pe prooroci, și pe rege, pe toată lumea, pe toţi demnitarii, şi tot poporul era la poalele muntelui, și acolo, pe coama muntelui, a făcut un jertfelnic de piatră, mare, şi l-au înconjurat cu şanţuri de apă adânci, pline cu apă, şi peste jertfă au pus apă, şi înainte de a face această jertfă au zis proorocilor lui Baal şi poporului întreg: Dumnezeul care va asculta, acela e Dumnezeu adevărat. Iar proorocii lui Baal să se roage lui Baal şi să coboare foc peste jertfă. Și au pus viţei peste jertfă şi alte jertfe şi s-au rugat de dimineaţă până spre după-masă şi n-a coborât nimic din cer, şi n-a ars nici jertfa, nici nimic, nici măcar nu s-a văzut o flacără, cu toată rugăciunea lor şi cu toată strădania lor, şi erau sute de p2128_creoţi ai lui Baal care se rugau încontinuu, iar Sfântul Ilie era singurul preot al lui Dumnezeu şi el, după ce au terminat preoţii lui Baal, a turnat apă peste jertfe şi peste jertfelnic și s-au umplut şi şanţurile de apă din jurul jertfelnicului şi după ce a făcut aceasta s-a pus în genunchi şi a zis poporului întreg: Apropiaţi-vă! Şi s-a apropiat tot poporul şi s-a rugat de faţa cu toţi cu glas mare, și s-a coborât foc din cer şi a ars şi jertfa, şi lemnele jertfei, şi pietrele care făceau parte din jertfelnicul acela, şi pământul de sub jertfelnic, şi şanţurile cu apă, totul s-a făcut scrum. Într-o clipă. Şi s-a cutremurat poporul şi au strigat toţi ca într-un glas: Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat!

Şi atunci s-au răzbunat cumva pe aceşti preoţi care i-au minţit atâta timp, ai lui Baal, şi au fost jertfiţi. Deci a fost numit aşa şi pentru această minune, a coborârii focului din cer, care era preînchipuirea Liturghiei şi a focului dumnezeiesc care coboară peste jertfe. Noi aducem jertfa noastră, noi aducem pâinile noastre, facem jertfelnicul cu mâinile noastre, aducem apa noastră pe care o punem în jertfă, toate le aducem de la noi; dar jertfa se transformă în Trupul şi Sângele Mântuitorului prin foc dumnezeiesc. Dumnezeu coboară din cer. Era preînchipuirea a ceea ce se întâmplă în timpul Liturghiei.

Sfârşitul-lui-Ilie-4-inNumit „proorocul de foc” și pentru că s-a înălţat la cer într-un car de foc cu cai de foc, aşa era văzut de Elisei. S-a născut văzut fiind în foc şi a trecut la ceruri în foc şi viața lui a fost de foc. Și se va întoarce într-o vreme a focului întunecat a veacului acestuia, a focului plin de păcate şi de necredinţă, în vremea cea mai grea a lumii acesteia în care ni s-a dat să trăim. Se va întoarce în vremea antihristului, când se vor împlini cuvintele spuse de Mântuitorul: Şi vor face minuni şi vor amăgi pe mulţi, şi vor coborî chiar și foc din cer, zicea Mântuitorul despre antihrist, despre sfârşitul veacurilor. Iar la o asemenea părută minune a antihristului va veni cel care a coborât adevăratul foc din cer, Ilie. El va sta înaintea lui antihrist, înainte de a-i sta chiar Hristos şi a-l stinge, a-l distruge. Ilie va sta înaintea lui antihrist şi va spune tot adevărul. El va veni şi va muri ca toţi oamenii, nimeni din cei care au trăit vreodată pe pământ nu va scăpa de a trece prin porţile morţii. Şi Maica Domnului a trecut, şi Mântuitorul a trecut, şi Ilie, şi Enoh vor trece, cei care au fost ridicaţi cu trupul la cer, atunci, în Ierusalim, în fața întregii lumi. Vor da mărturie în faţa poporului iudeu şi pentru toată lumea, pentru că toţi vor vedea şi aceasta va fi măsura cea mai înaltă, care va umple paharul pentru poporul iudeu, și se vor întoarce spre credinţă. Va fi vremea întoarcerii poporului iudeu spre credinţă, vreme binecuvântată, pe care a aşteptat-o Pavel, pe care au aşteptat-o atâţia, pe care au nădăjduit-o și pentru care s-au rugat atâţia. Acest popor atât de prigonit şi cumva urmat şi de blestemul pe care singur şi l-a luat asupra sa atunci, la uciderea Mântuitorului, dar, totuși, poporul lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu nu-l va lăsa până la sfârșit şi-l va întoarce. Acela va fi şi ultimul semn al sfârşitului veacurilor: întoarcerea evreilor la credinţă.

Dar, întorcându-ne la proorocul de foc, aş vrea să vă atrag atenția, din viaţa lui, foarte pe scurt, asupra unei tainice legături dintre el şi Dumnezeu în privinţa unui păcat, în privinţă unei greşeli pe care îndrăznesc să spun că a avut-o într-un moment, la un moment dat în viață, şi tainica legătură pe care Dumnezeu a avut-o cu el, ca să-l înveţe acest lucru, ca să-l scoată din acest păcat. Era vorba de îndrăzneală, era vorba de mândrie, era vorba de asprime. Ceva între toate acestea trei: asprime foarte mare, care vine, în general, din mândrie, din părerea că ştii ce trebuie făcut, că ştii care e calea, că altfel nu poate fi; deci, până la urmă, totul se reducea la un dram de mândrie pe care l-a avut la început Ilie şi taina cu care a lucrat Dumnezeu cu el ca să-i scoată acest dram de mândrie.

Ştim că proorocul Ilie, într-un fel, se certa cu Dumnezeu şi-i spunea: Doamne, până când o să-i rabzi? Sf. Ilie face sa coboare foc din cer peste ostasii trimisi de OhoziaPână când o să-i rabzi? Până când ai milostivire cu ei? Până când îi laşi? Până când îi îngădui? Nu înţelegea această îngăduinţă îndelungă a lui Dumnezeu cu ei, când îi vedea cum se închină, cum fac sărbători mari, petreceri lungi, aduc lui Baal sacrificii, era de nevăzut aşa ceva pentru un credincios. El era credincios şi nu putea să înţeleagă de ce Dumnezeu nu face ceva, de ce nu-i stârpeşte de pe faţa pământului. Asta Îi cerea lui Dumnezeu. De ce nu-i trece prin foc și prin sabie? De ce nu se întâmplă ceva? De ce nu-Şi arată puterea Sa Dumnezeu? El Îl cunoştea pe Dumnezeu, dar nu-L cunoştea în milostivirea Sa şi în dragostea Sa. Cunoştea doar că există, doar că este, doar că are putere, este judecător, dar nu-I cunoştea dragostea şi milostivirea. Şi cu el a avut Dumnezeu o tainică lucrare, ca să-l înveţe această dragoste, pe care Ilie, în asprimea sa, în hotărârea lui a de a face dreptate, de a pune lucrurile așa cum trebuie, la punct, trecea peste această milostivire și această dragoste de oameni şi punea pe primul loc dreptatea, pe primul loc adevărul. Şi Dumnezeu a mers, parcă, după voia lui Ilie. Dumnezeu părea că-l ascultă pe Ilie, dar de fapt, tainic, îl învăţa, îl apropia de dragostea faţă de oameni, de îngăduinţa faţă de oameni. Pentru că Dumnezeu avea această îngăduinţă şi cu greu se lăsa atras spre încercări prea mari pentru oameni. Şi nu voia să aducă încercări prea mari, aşa cum vedem că avem luni sau poate ani întregi de uitare de Dumnezeu, de nepăsare, de părută credinţă, dar, de fapt, formală. Atunci El nu vine asupra noastră cu nu-ştiu-ce măsură și nu ne scoate din casa noastră si nu ne duce în ispite şi în încercări care într-o clipă ne-ar face praf și pulbere. Şi vedem o anumită milostivire a lui Dumnezeu, o dragoste fără seamăn, pe care noi n-o înţelegem, şi mai ales după ce ne întoarcem la credinţă vie, zicem: „Doamne, cum ai putut răbda?...

Aceasta era o obsesie bună a părintelui Arsenie Boca. El, când povestea despre tatăl său: Să nu pierzi vremea!, nu se referea doar la învăţătura tatălui său şi atât. Pentru el, orice pierdere de timp, mai ales orice pierdere de vreme în legătura lui cu Dumnezeu era îngrozitoare, era peste măsură de dureroasă. Şi nu găsea nicio scuză acestei pierderi de vreme. Şi după aceea, peste timp, am înţeles această dorinţă a părintelui Arsenie Boca, în viața mai multora, până şi în a mea. „Unde ai pierdut atâta timp? De ce ai pierdut atâta timp?” Această atenţie la pierderea de vreme, pentru Dumnezeu. Să nu pierdem timp, pentru Dumnezeu. Dumnezeu merită! Şi tu singur eşti cel care te vei acuza cel mai mult, după ce vei cunoaşte adevărul: Cum de-ai pierdut atâta timp? Unde ai pierdut atâta vreme?

Întorcându-ne la proorocul Ilie: Dumnezeu a avut atenţie asupra lui şi l-a învăţat, până la urmă, această milostivire. Cum? Prima dată l-a ascultat pe Ilie, care era aspru şi neîndurător şi zicea: Până când îi vei răbda? Dă-i în mâna mea! Și Dumnezeu i-a dat în mâna lui şi i-a zis: Bine, ţi-i voi da, cere orice. Şi el s-a dus în faţa lui Ahaz împăratul, care nu l-a crezut, normal că nu l-a crezut, e ca şi cum cineva s-ar duce acum în faţa unui mare conducător de stat şi ar zice: Dacă nu te întorci cu adevărat tu şi poporul tău la credinţă, iată ce va fi:trei ani şi şase luni nu va fi nici ploaie, nici rouă din cer. Va arde soarele ca para și cerul va fi ca arama. Şi nu veţi găsi milă până nu vă veţi întoarce la Dumnezeu. „Fugi de-aici, du-te, măi…!” Aşa a zis şi Ahaz. Şi aşa s-a împlinit, exact cum i-a zis el. Dumnezeu i-a zis lui Iliearticol15-in-2 cu asprime: “Du-te de aici la pârâu, la o peşteră, şi stai acolo, la pârâul acela – și acum este peştera aceea, peştera Hozevei – şi stai la pârâul acela, şi bea din pârâul acela, şi corbi te vor hrăni și îţi vor aduce carne și pâine în fiecare zi.” Şi aşa a fost, şi corbii l-au hrănit. Dar a simțit asprimea lui Dumnezeu când i-a zis: Du-te de aici!, după ce el spusese: „Să vină foc din cer şi să coboare asprimea peste oameni!” Dumnezeu nu i-a zis: Bravo, Ilie, ai cerut bine! Nu, i-a zis: Du-te și stai acolo! Şi s-a smerit inima lui, că stând acolo a început să nu mia fie apă în pârâu, să-i fie tot mai greu, s-a simţit până și la pârâul unde stătea el că e greu. A început să se smerească inima lui Ilie și Dumnezeu i-a zis: Du-te în Sarepta Sidonului, la o văduvă pe care o vei întâlni, şi acolo o să stai la ea. Şi aşa a şi fost, s-a dus la văduva aceea şi untdelemnul din sticla ei nu s-a împuţinat cât a stat el acolo, și făina din vas n-a scăzut şi a trăit acolo până s-au terminat cei trei ani şi şase luni. Şi după aceasta a fost minunea cu focul din cer, focul de pe Carmel, şi în clipa în care a coborât focul şi oamenii au crezut şi poporul s-a întors spre Dumnezeu, au venit ploile pe pământ.

Dar înainte de a veni toate ploile acestea, el a ucis sutele și sutele de preoţi ai lui Baal pe muntele Carmel şi acum a venit una dintre cele mai mari smerenii pentru Ilie. Dar ar trebui să vorbim mai mult despre viaţa lui, ca să vedeţi că a fost un continuu proces de smerenie pentru Ilie. El vine în casa văduvei, se întâmplă minunea că nu se termină uleiul și făina, dar nu la mult timp după ce a început să stea în casa văduvei, a murit copilul văduvei. Şi văduva a început să strige, să zică: Blestem a coborât peste casa noastră. Cum a venit proorocul acesta al lui Dumnezeu la mine, iată, mi-a murit copilul! Blestemată să fie ziua în care l-am întâlnit pe omul acesta! Și vă daţi seama ce smeritor pentru el, el, proorocul lui Dumnezeu, care vorbea cu Dumnezeu, să vadă că chiar aşa a fost! Cum a intrat el, nu mult după aceea, copilul a murit subit! Cum se poate? În casa în care intră omul binecuvântat se întâmplă lucruri binecuvântate, bune! Și el a plâns şi i-a cerut ajutorul lui Dumnezeu: Doamne, de ce ai făcut asta? Şi văduvei la care stau îi omori copilul? Nu înţelegea, dar, oricum, se smerea: Doamne, ce se întâmplă? Şi Dumnezeu i-a întors viaţa copilului, dar toate acestea au lucrat la smerenia lui.

Oricum, după ce coboară foc din cer și se întâmplă uciderea proorocilor, Isabela, regina, care nu fusese acolo, cea care îi adusese pe acei preoţi, a zis: „Aşa şi aşa să-mi facă mie Dumnezeu dacă nu voi face ca în ziua următoare, pe vremea aceasta, tu să păţeşti ca preoţii pe care i-ai ucis!” A spus lucruri grele, se blestema pe sine. „Te voi căuta în toată împărăţia, te voi căuta cu toate gărzile, și dacă nu voi face până în ziua următoare pe vremea asta cu tine cum ai făcut tu cu proorocii lui Baal, aşa şi aşa să-mi facă mie Dumnezeu! Şi s-a cutremurat inima lui ISf Ilie sub ienupar, alungat de Izabela - ingerul il trezestelie, s-a spăimântat Ilie! Ilie, marele Ilie! A îngăduit Dumnezeu să vină duh de frică asupra lui. A simţit și el frica, ce înseamnă groaza, ce înseamnă asprimea, ce înseamnă greutatea cuvântului, ce înseamnă blestemul, asprime pe care el cu ușurință o folosea înainte. S-a cutremurat inima lui şi a fugit spre Berşeba, o zonă mai îndepărtată a Israelului, şi de acolo a mai fugit o zi, şi-a lăsat ucenicul, pe Elisei, în Berşeba, și el a mai fugit înc-o zi în adâncul pustiei şi s-a aşezat sub un ienupăr şi a zis:

Doamne, m-ai adus și în necazul acesta. Am făcut tot ce puteam să fac. Ia-mi viaţa.

După ce făcuse atâtea minuni, coborâse focul din cer, a ajuns sub ienupărul acela şi zicea

Ia-mi viaţa! Nu sunt eu mai bun ca părinţii mei!

Auziţi: Nu sunt eu mai bun ca părinţii mei!, deşi până atunci îi judeca pe toţi: „Nu-şi fac treaba, nu-și fac datoria, de ce nu fac cum trebuie să facă?

Şi adoarme de supărare cum au adormit apostolii în grădina Ghetsimani, adoarme sub ienupărul acela şi un înger îl atinge pe umăr, îl trezeşte și îi zice: Ia, bea şi mănâncă. Şi adoarme din nou după ce-i zice îngerul acestea. Şi îl trezeşte iar: Ia, bea şi mănâncă. Şi îngerul îi aducea de mâncare şi de băut. Şi i-a zis: Acum să te duci până în muntele Horeb şi acolo te vei întâlni cu Dumnezeu. Şi s-a dus până în muntele Horeb, 40 de zile, și n-a mâncat și n-a băut până n-a ajuns acolo. N-a stat pe loc, a mers neîncetat, hrana îngerească i-a dat puterea aceasta. Şi a ajuns în muntele lui Dumnezeu și acolo a trecut Dumnezeu prin faţa sa sub formă de vânt care vine repede şi dărâmă tot, sub formă de foc care mistuie tot, sub formă de cutremur care distruge tot în calea lui, și Dumnezeu i-a zis:pestera-sfantului-ilie Nu sunt aici, nici în vântul puternic, nici în foc, nici în cutremur, ci sunt aici şi a venit un fir de vânt subţire și blând, pe care abia îl simţeai la obraz. Şi i-a zis: Aşa sunt Eu, Ilie. Şi s-a cutremurat Ilie şi a înţeles cum e Dumnezeu, că Dumnezeu e blând, Dumnezeu e milostiv, Dumnezeu e îndelung-răbdător.

Aş zice că sunt patru trepte mari prin care a trecut Ilie până a ajuns la măsura smereniei desăvârşite şi prin care cred că ne trece și pe noi Dumnezeu.

Prima dată l-au hrănit animalele şi pârâul, adică făpturile lumii acesteia. Corbul şi pârâul l-au hrănit în momentul când el era aspru şi neîndurător. Aşa şi noi, ziceau Părinţii, ne hrănim cu cele ale lumii acesteia și ne devin ajutoare cele ale lumii acesteia atâta timp cât noi suntem aspri şi neîndurători cu alţii şi cerem foarte mult de la alţii şi suntem doritori de dreptate şi cerem de la noi și de la ceilalţi, chiar nu cu răutate. Deci el cerea dreptate şi de la el însuşi, şi de la ceilalţi, cu aceeaşi asprime. Şi după aceea, ziceai ei, ne devin oamenii ajutători, atunci când te mai înalţi în smerenie, sau când te mai cobori în smerenie. S-a smerit Ilie, văzând greutatea zădufului zilei şi greutatea lipsei de apă, şi s-a dus să ceară ajutor de la o văduvă. Mă primeşti şi pe mine în casa ta? – şi văduva l-a primit. Dar pentru că s-a smerit el mai mult, Dumnezeu i-a dat ajutor acum pe om, pentru că a înţeles puţin mai mult durerea omului. Şi când s-a smerit şi mai mult Ilie, a zis: Doamne, ia-mi viața, am făcut tot ce-am putut să fac, acum pentru ce mă mai ţii? Nu sunt eu mai bun decât părinţii mei, îngeri au venit să-i slujească. Când s-a crezut mai nevrednic şi decât strămoşii lui, și decât toţi, atunci au venit îngerii să-i slujească. Iar când peste acestea au fost și efortul și osteneala celor 40 de zile, şi, probabil, şi mai multă smerenie în inima sa că şi acolo el a mai păstrat un dram de mândrie, când s-a înfăţişat înaintea lui Dumnezeu şi I-a zis: Doamne, iată, toţi slujeau lui Baal şi eu singur am rămas să slujesc Ţie! și Dumnezeu i-a zis: Mi-am păstrat şapte mii de drepţi care nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi care sunt toţi în Israel și sunt în viaţă. Şapte mii! Şi tu zici că eşti singur? Şi Dumnezeu l-a smerit şi acolo. Şi acolo, smerindu-se, L-a văzut pe Dumnezeu, şi mai mult smerindu-se, ultimul dram de mândrie pe care-l avea: Când Ţi-am slujit Ţie eram singur în faţa Carmelului! Şi aşa era, era singur! Dar Dumnezeu și acolo i-a luat această mândrie și i-a zis: Mai erau şapte mii pe care tu nu-i ştii şi care erau ascunşi, erau ucenicii Mei, Mi i-am păstrat ascunşi. Eu Mi i-am păstrat în Israel. Adică îi cunoşteam, îi ştiu, ca şi pe tine, nu eşti tu singurul. Şi atunci când el s-a smerit complet, și-a pierdut şi ultimul dram de mândrie, Dumnezeu S-a descoperit El pe Sine, adică i-a zis: Iată, Ilie, unde sunt Eu! Şi i-a arătat fuiorul de vânt subţire care a trecut pe lângă obrajii lui. Adică milostivirea lui Dumnezeu.

Şi cred că din această foarte pe scurt prezentare a vieţii proorocului Ilie ne dăm seama ce mare e smerenia, ce mare e milostivirea, îngăduinţa cu ceilalţi, să ne punem noi în locul celorlalți, să înţelegem de ce un om a ajuns să cadă în asemenea hal, să nu poată înţelege cum înţelegem noi, să nu poată privi cum privim noi, să fie învârtoşat, să fie răutăcios, să fie certăreţ, şi să înțelegem şi noi de ce a ajuns să fie aşa acel om, şi să ne smerim. Să nu socotim că: Iată, eu sunt bun şi smerit, şi cuminte, şi sunt ca Tine, Doamne, şi sunt al Tău, şi sunt singurul de cine ştie unde, din satul, din casa, din familia lui, nu ştiu. Cine crede așa şi cu asprime cere de la Dumnezeu dreptate: Doamne, de ce nu vii, adevărul, puterea Ta?... – cel mult îl vor hrăni animalele, făpturile care lucrează cu osteneală, cu sudoarea frunţii, acelea îl vor hrăni. Cine se mai smereşte şi începe să se vadă asemănător cu ceilalţi şi să zică: Doamne, sunt un păcătos ca şi ei, va fi hrănit și va începe să fie iubit chiar şi de oamenii din jurul lui. Şi va fi înţeles de ceilalţi, Dumnezeu le va deschide inima. Cu cât tu îți deschizi inima spre alţi oameni şi îi înţelegi, şi Dumnezeu le va deschide inima acelor oameni spre tine. Dacă te vei smeri și mai mult și vei socoti că eşti mai nevrednic şi decât aceia şi decât moşii tăi şi strămoşii tăi, îngerii vor veni să-ţi slujească cum au venit să-i slujească lui Ilie. Iar la sfârşit, când şi ultimul bob de mândrie îl lepezi, când ai toate motivele să ai mândrie – el chiar fusese singurul profet al lui Dumnezeu în muntele Carmel, în faţa a sute și sute și mii și mii care nu credeau – şi când acel ultim bob de mândrie a fost lepădat, atunci L-a văzut pe Dumnezeu.

Sfantul-Ilie-in-fata-lui-Dumnezeu-iesind-din-pestera-2

Legaturi:

***

***


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mandria, trufia, Parintele Andrei Coroian, Parintele Ciprian Negreanu, Sfantul Prooroc Ilie, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “SFANTUL PROOROC ILIE SI LUMEA NOASTRA IDOLATRA. Ce ne-ar spune astazi Sfantul de foc care va reveni in vremea Antihristului? DRUMUL DE LA DREPTATE LA MILA

  1. Pingback: Cuvinte de folos la Sarbatoarea Sf. Proroc Ilie | Alex Rădescu
  2. Cuvinte de foc spuse la Praznicul maritului Prooroc Ilie Tezviteanul.

    Sfinte Ilie,roaga-te Domnului Dumnezeu Hristos pentru noi pacatosii ca sa stinga vapaia pacatelor noastre si sa ne pazeasca de focul ce va sa fie.

  3. Pingback: Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul – La multi ani ! | albastru de … mai departe
  4. Pingback: SFANTUL PROROC ILIE si SLABANOGUL VINDECAT SI IERTAT. Predici, talcuiri si meditatii duhovnicesti (si VIDEO): “Iisus nu doreste sa impresioneze, El doreste sa ne schimbe” - Recomandari
  5. Auzi frate crestin ce minune…sa coboare foc din cer si sa mistuiasca preotii pagani. Apoi Sfantul Ilie sa ii ucida. Mare sfant si mare vrednic Sfantul Ilie.
    Cati dintre noi au puterea sa coboare foc din cer prin rugaciune sa arda hulitorii de Dumnezeul cel Viu??? Mare mila are Domnul ca ne tine pe acest pamant ca pe niste slugi netrebnice si pacatoase. Domnul este indelung rabdator si mult-milostiv.
    Binecuvantat sa fie Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel viu, cel ascuns care este vazut de cei curati la inima si credinciosi.
    Nu va temeti, puneti-va increderea in Domnul si de veti trece prin valea mortii, cu Domnul o sa invingeti. Caci nu moartea ucide omul si pacatul.
    Pare dur ca Sfantul Ilie sa ucida. Dar acesti pagani s-au contopit si au corupt credinta in Dumnezeul nostru. Domnul nostru nu se vede, el nu este chip cioplit ci Foc Viu, Dumnezeu adevarat care a zidit lumea. El masoara inimile oamenilor si prabuseste viclenia lumii.
    Ce ma amuza cum paganii seculari ne spun ca israelitii aveau multi dumnezei iar Domnul nostru avea sotie, zeita Ashera. Pentru ca israelitii au uitat pe Domnul si au ratacit, mania Domnului i-a ajuns.
    Teama de Domnul este inceputul intelepciunii. Aveti credinta in Domnul, puneti-va in slujba lui, cautati preoti buni, slujiti Domnului cu viu grai in fapta si constiinta si El o sa va lumineze ca sa-L cunoasteti pe El. Caci tot aurul din lume si toate averile din lume sunt gunoaie pe langa o secunda in prezenta Domnului.
    Sfinte Ilie mijloceste pentru noi pacatosii si ratacitii. +++

  6. Oare ce i-ar spune Sf. Ilie unui crestin al carui ocrotitor este,pentru ca s-a nascut in ziua praznuirii lui?
    Eu l-as ruga sa-l aduca la Hristos pe acest crestin,sa-l aduca la mantuire!!!

  7. “”Sa incercam sa iubim pe toata lumea si pe cea care se zice ca este rea.
    Sa iubim si sa iubim mult,si sa iubim frumos,sa iubim rana si pe cel care ne-a facut rana.
    Sa stim sa furam pe Hristos de la dusmanii nostrii.El sta ascuns in cei care ne sunt dusmani.Nu poti fi gazda lui Hristos daca nu-ti sunt dragi cei care te urasc si daca inima ta nu este un mic cer al iubirii.”

    P. Arsenie Papacioc

  8. Sf Ilie,de peste 5 decenii il ai sub ocrotirea ta,iar eu de cca 3 decenii te rog sa faci ceva si pentru el,desi cred ca pentru bruiajul produs de pacatele mele,nu ma auzi,de aceea te caut acum si pe aici…pe net
    Iertare…

  9. Frati admini:
    Ieri dimineata la radio trinitas inaintea transmiterii Sfintei Liturghii,a fost o emisiune ,pe la 8.30,cuvinte duhovnicesti.In aceasta emisiune a vorbit un preot avind curajul marturisirii adevarului,vorbind despre Sfintul Ilie.Nu am retinut numele dar a spus la un moment dat ca la revolutie a fost militar,participant activ.Deosebita emisiune,fiecare cuvint avea greutate dar si intelepciune.Daca a-ti putea sa gasiti aceasta emisiune si eventual sa o postati…..

  10. Haideti frati si surioare crestine sa-l cinstim miine pe Parintele Ilie Lacatusu,la slujba parastasului si citirea acatistului impreuna la dinsul.A trait sub ocrotirea Sfintului Prooroc Ilie,marturisind credinta neamului romanesc.Este grabnic ajutator…..

  11. Pingback: PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu in DUMINICA POTOLIRII FURTUNII. Dumnezeu ingaduie furtunile incercarilor ca sa ne smereasca si sa ne izbaveasca de marea inselare a increderii in propriile fapte: “Adevaratul chip al omului este smerenia. Unde
  12. Pingback: Parintele Ioan Buliga: CE-I OPRESTE PE OAMENI SA VINA LA BISERICA? | Cuvântul Ortodox
  13. Extaordinara predica!!!!!!!!!!!!
    Multumesc foarte mult pentru aceste cuvinte despre Sf. Ilie.

    Si dintre toate mai ales urmatoarele:
    să ne punem noi în locul celorlalți, să înţelegem de ce un om a ajuns să cadă în asemenea hal, să nu poată înţelege cum înţelegem noi, să nu poată privi cum privim noi…..

    si iarasi:
    să nu socotim că: Iată, eu sunt bun şi smerit, şi cuminte, şi sunt ca Tine, Doamne, şi sunt al Tău, şi sunt singurul de cine ştie unde, din satul, din casa, din familia lui…

    si iarasi:
    Cu cât tu îți deschizi inima spre alţi oameni şi îi înţelegi, şi Dumnezeu le va deschide inima acelor oameni spre tine.

    Atit de adevarat si mai ales primul citat…..de altfel, am observat ca in momentul in care treci prin incercari dure (dure din punctul tau de vedere) devii mai intelegator fata de cei care au avut cel putin aceleasi probleme ca si tine. Cel putin…asta pentru ca incepi sa intelegi acele mecanisme subtile care l-au adus pe acel amarit intr-o situatie prin care ai trecut si tu….si devii mai ingaduitor poate chiar empatic. Dar numai suferinta face lucrul asta…..

  14. Pingback: Sfantul Varsanufie de la Optina despre IDOLATRIA FRUMUSETII, CERCETAREA INIMII, RUGACIUNEA PENTRU DUSMANI, SPOVEDANIA DEASA: “Incepe Postul Adormirii Maicii Domnului şi toţi veţi posti şi vă veţi împărtăşi cu Sfintele Taine…” |
  15. Pingback: CUVINTE LA ANUL NOU ale Sfantului Inochentie al Penzei: “Un an nou: sa incepem, asadar, o viata noua! Sa nu va potriviti cu acest veac!” | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: Parintele Rafail Noica despre NESIMTIREA DUHOVNICEASCA, simturile duhovnicesti, CAUTAREA VOII LUI DUMNEZEU, taierea voii si TAINA ASCULTARII (audio si text) | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: CE NE INVATA SFANTUL PROOROC ILIE? – Predici ale Parintilor Nichifor si Hrisostom: “FARA DREAPTA CREDINTA, SCHIOPATAM DE AMANDOUA PICIOARELE… Sufletele noastre, daca nu se adapa din apa Duhului Sfant, se prapadesc si emana moarte. NU-I D
  18. Pingback: “NE-AR TREBUI UN PROOROC?”– Căderea de neoprit a poporului și povestea lui ABEL, monahul-profet | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate