ALTE SFATURI DUHOVNICESTI DE LA GHERON IOSIF: “Daca acum nu te silesti, va veni timpul cand, si sa vrei, nu vei mai putea sa faci ceea ce acum treci cu vederea”

Sufletul meschin [imputinarea de suflet, lipsa de curaj] este mama lipsei de rabdare

“Iata, iarasi vin smerit, ca un parinte, sa-ti trezesc prin cuvinte vointa cea buna. Scoala-te, fiul meu, din somnul nepasarii. Asculta-ma si nu mai dormi. Trezeste-te si alunga de la tine somnolenta nepurtarii de grija. Pune-ti din nou armura si stai cu curaj impotriva dusmanilor tai. Lupta-te cu rabdare. Nu intoarce spatele. Lupta-te piept la piept. Este mai de folos peutru noi sa cadem in lupta decat sa fim biruiti.

O, minune a minunilor! Cei din lume pentru a pescui doi pestisori se lupta cateodata o noapte intreaga. Dupa aceea ii mananca sau ii vand si merg mai departe. Nu spera mai mult de la meseria lor. Isi termina viata chinuindu-se cu aceasta meserie o viata intreaga. Noi, care ne plangem tot timpul, suntem vrednici de tot dispretul pentru multa noastra nestiinta. Hristos ne hraneste in dar si ne rasplateste insutit. Lucram o zi si ne plateste ca pentru o suta. Apoi vesnic ne vom bucura si ne vom veseli intru Imparatia Lui. Sa fim impreuna cu Maica Domnului ca fii adevarati ai sai! Asemenea ingerilor in lumina nesfarsita si in bucuria de negrait!

Dar pentru ca, nesimtitori ce suntem, nu vedem micul castig trecator, cei doi pestisori sau orice altceva trecator, ne pierdem rabdarea. Daca ne-am fi nascut sclavi, am fi primit si batai si lovituri in fiecare zi. Acum nu putem indura nici un cuvant mai greu venit din partea vreunui frate slab. O, neintelepti si netaiati imprejur la inima! La cea mai mica ispita ne lepadam. Preferam despartirea vesnica de Hristos si unire vesnica cu Satana decat sa induram cu smerenie incercarea unei singure clipe!

Ce altceva este ceea ce imi spui, iubit suflet, in ceasul caderii tale sufletesti? Ca vei gasi un mod de a te omori, de a-ti sfarsi viata. O, orbire si moarte sufleteasca! Te vei omori, sau te vei uni pentru vesnicie cu diavolul? Vei sfarsi cu viata, sau vei cobori pentru totdeauna in iad? Si nu te temi, suflete mic, de osanda cea vesnica, de despartirea de dulcele Iisus, de Viata si de Lumina?

O, cat Se intristeaza Stapanul Hristos, cat Se amaraste Mirele sufletelor cand, pentru cea mai mica ispita, punem pe capul deznadajduirii noastre cununa de spini! Numai ce L-am numit Mire – la slujba de calugarie – si-I cerem deja divortul! Nu este aceasta fiere a lepadarii amestecata cu otetul amar al lipsei de rabdare?

Sa luam aminte, fiica mea, ca in felul acesta intristam foarte mult pe preadulcele Iisus si aducem bucurie diavolului rauvoitor. O, cine-mi va da izvor de lacrimi si doliu fara de mangaiere, sa plang zi si noapte pentru fratii mei cei slabi la suflet! Ma rog, fiica mea, sa te ridici si sa fii mult mai atenta de acum inainte, sa nu ti se mai intample o astfel de ispita, nici tie nici vreunei alte surori.

Luati aminte, fiice ale lui Hristos, deoarece acestea se intampla tuturor. Nu va invartosati la suflet. Sa aveti rabdare si dragoste deplina fata de maica stareta pentru ca rugaciunea ei sa va acopere in vreme de ispita. Acolo unde exista invartosare este si mandrie, este si neascultare si scandal. Acolo unde este ascultare este si smerenie, acolo salasluieste Dumnezeu.

Spun Sfintii Parinti:

“inaintea caderii merge mandria, iar inainte harului merge smerenia. Iar sufletul meschin este mama lipsei de rabdare“.

Ai vazut om si mai ales monah fara de rabdare? Este ca opaitul fara untdelemn, a carui flacara se stinge foarte repede.

Din micimea sufleteasca se nasc multe: cartirea, neauzirea, nerusinarea, hula, necunoasterea si multe altele. Iar mandria si deznadejdea sunt surori bune una cu cealalta, din care se nasc mii de fii, contribuind cu totii la pierderea sufletului.

Indepartarea tuturor relelor, pentru noi, este smerenia si ascultarea desavarsita.

Deci ingrijeste-te, fiica mea, de fericita ascultare. Supune-te intru totul. Pentru ca acum, cand dusmanul a invatat ca esti usor de biruit, se va duce un pic la plimbare si iarasi se va intoarce. Sa nu te gaseasca fara purtare de grija si sa te dea iarasi peste cap. Pregateste-te. Si atunci cand va veni fa-l sa inteleaga ca ai drept paznic puterea lui Hristos si rugaciunea tuturor.

Nu te obisnui sa cazi usor, pentru ca la fiecare cadere se darama si mai mult cetatea sufletului, si intrarea dusmanului devine din ce in ce mai usoara, pana cand cel invins va fi facut in intregime captiv.

Adu-ti aminte ce-ti scriam cand te-ai dus la manastire. Ca ceea ce imi spuneai atunci trebuia sa mi le spui dupa patru ani si ca asa cum vedeai atunci pe surorile de manastire, asa sa le vezi si acum. Daca te vei uita in primele scrisori, vei gasi acolo toate acestea. Acum iti spun din nou: fii atenta. Ai grija ca esti inca la inceput si inca mai poti pune inceput. Dar daca acuma nu te silesti, va veni timpul cand, si sa vrei, nu vei mai putea sa faci ceea ce acum treci cu vederea. Pune-ti tu obolul tau, ca sa puna si Dumnezeu multimea de talanti. Arunca-te la pamant. Fa-te tarana ca sa calce toti peste tine. Zdrobeste-ti inima si plangi cu durere in suflet ca sa I se faca lui Dumnezeu mila de tine. Plang si eu in fiecare zi, dar Hristos cere si lacrimile tale.

Scoala-te si arunca de la tine descurajarea. Alunga vrajmasul ca sa te inveti sa-l biruiesti cu puterea Domnului. Biruinta este rabdarea, biruinta este smerenia, biruinta este ascultarea.

Sa stii urmatoarele: dintotdeauna vrajmasul lupta cu mult mestesug impotriva celor ce se nevoiesc. Daca dupa ce ii lupta in multe chipuri, nu reuseste sa-l biruie, aduce asupra lui boli pentru toata viata. Adeseori il doare tot trupul si omul devine tot o rana si un vaiet continuu. Atunci insa este aproape sfarsitul si odihna“.

***

Ai grija, buna mea fiica, deoarece te-ai marit deja si incep gandurile sa se schimbe

“Fiica mea cea iubita, porumbita mea cea buna, fata mea! Doresc sa fii bine in suflet si in trup. Acum cateva zile mi-a venit gandul si am zis in mintea mea: cum de a intarziat atat de mult sa-mi scrie fiica mea? Cum de a negiijat atata? Poate ca a fost prea ocupata cu invatatul, imi spuneam.

In sfarsit, am primit scrisoarea ta si, bucurandu-ma pentru sanatatea ta, ma intristez pentru pacatele tale, pe care nu incetezi a le savarsi. Tu, o fata atat de mica, te certi cu toti. Ma intreb daca atunci cand vei deveni mireasa a Domnului Hristos, cand vei imbraca Schima Sfanta a monahilor, te vei indrepta sau vei continua sa te certi. In fine, acum sa fie toate iertate. Numai fii cu mai multa grija de acum inainte, pentru ca altfel iti voi da canon aspru! Ca mireasa a imparatului ceresc, tu nu trebuie sa faci nimic nesocotit, ci tuturor sa fii mai mica, mai cuminte, mai smerita. Sa plangi cu multe lacrimi, sa te rogi ca sa te invrednicesti de bucuria fecioarelor intelepte impreuna cu toti ingerii si toti sfintii.

Si ai grija, buna mea fiica, deoarece te-ai marit si incep gandurile sa se schimbe. Au inceput sagetile celui viclean sa cada alaturi de tine. Tu sa-ti pazesti sufletul, sa-ti pazesti cinstea ta cu multa tarie. Domnul Hristos si Maica Domnului vor ca noi sa fim totdeauna cu grija si si cu frica de Dumnezeu.

Sa nu crezi ca vei afla bucurie si odihna in cele in care sufletul tau se intristeaza si harul dumnezeiesc nu salasluieste. Bucuria este dar al lui Dumnezeu in sufletele noastre si, daca o alungi de acolo, nu mai vine decat daca iti pare tare rau si te caiesti cu multa durere de toate cate ai pacatuit. De ce sa alungi, insa, porumbelul harului si dupa aceea, cu intristare si multe suspine, sa incerci sa-l aduci inapoi?

Multi au alungat harul, l-au rusinat fara de minte, si acesta nu s-a mai intors niciodata.

Deci ai grija, buna mea fetita. Fara mama ta sa nu faci nici un pas. Sa nu ai prea multe prietene. Sa nu iubesti podoabele. Nu cauta parfumurile. Toate acestea sunt ale lumii; cu cat sunt mai de prisos, cu atat sunt mai pacatoase.

Tu sa ai frica de Dumnezeu ca podoaba permanta si ca imbracaminte smerenia. Acoperamant tare pe Preacurata. Pazitor si indrumator pe Ingerul sufletului tau. Parfum sa-ti fie mireasma feciorelnica a sufletului si a trupului tau.

Da, copilul meu, aceasta sa faci, si vei trai acum si in vecii vecilor. Pentru ca moartea sufletului merge alaturi de tine, merge inaintea pasilor tai, isi bate aripile in inima ta, zboara inaintea ochilor tai, lupta in gandurile tale. Ai grija de viata ta, pazeste-ti sufletul cu tarie!

Da, nepretuita mea fiica, deoarece lumea s-a stricat mult; si vazand ispita dragostea dumnezeiasca si zelul vostru catre Dumnezeu, va pune in calea vietii voastre “piatra de poticneala si de scandal”. Deci, asculta cuvintele mele si pazeste-le, pentru ca acestea sa te pazeasca de orice cadere.

Citeste cartile sfinte, pentru a se lumina de acolo inaintea ta, pentru a fi indreptat sufletul tau spre calea cea dubovniceasca. Si iti va fi aceasta citire a cartilor sfinte zestre cereasca si bogatie vesnica. Ai grija, inca, sa nu fii neascultatoare fata de tatal tau sau fata de mama ta. Fereste-te de cele lumesti. A trecut deja varsta cea mica a nevinovatiei. Nu te obisnui sa vorbesti mult. Vei pierde astfel si “rugaciunea lui Hristos” si iti vei obosi foarte mult sufletul si multe altele vei pagubi. Din vorba cea multa nu lipseste pacatul.

In plus, ai grija, fetita mea, sa fii totdeauna cuminte, smerita, ascultatoare, tacuta, rabdatoare, retinuta la toate, rugandu-te neincetat ziua si noaptea. Si vei vedea cat de mult se va lumina mintea ta si cata bucurie si pace va afla inima ta. Toate sa le faci cu intelepciune si cu sfat bun. Sa iubesti spovedania si sa te impartasesti des. Nu cauta sa vezi lumea, pentru ca sa te vada pe tine Dumnezeu. Si daca iti vei pastra totdeauna fecioria sufletului si a trupului, Preasfanta Fecioara te va pazi de tot raul, de toti vrajmasii cei vazuti si nevazuti.

Iti doresc, fiica mea, sa se implineasca cat mai repede voia Domnului cu tine; “sa-ti dea tie Domnul Dumnezeu dupa inima ta!”“

(In: Gheron Iosif Isihastul, “Marturii din viata monahala”, Editura Bizantina, Bucuresti, 2007)

Din aceeasi carte:

Legaturi: