Soborul SFINTILOR ARHANGHELI MIHAIL, GAVRIIL si al tuturor puterilor ceresti. PREDICI (audio + text) de la Manastirea Putna: ICOANA ADEVARULUI UNIT CU DRAGOSTEA

8-11-2012 Sublinieri

“SA NE RUGAM MAI MULT SFINTILOR INGERI!”

Predica Parintelui Teofan Popescu (Man. Putna) la Sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil (2010):

***

Predica Parintelui Dosoftei Dijmarescu (Man. Putna) la Sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil (2011):

“Smerenia si dragostea vor pastra adevarul, iar adevarul le va pastra pe ele!”

DE CE SE AJUNGE LA SUFERINTE, CERTURI SI DESPARTIRI IN FAMILII?

 Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma. (Luca 10, 18-19)

Iubiti credinciosi,

Sarbatoarea din ziua de astazi, de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, soborul lor, adica acesti Voievozi ai puterilor ceresti impreuna cu toate puterile ceresti, ne sunt binecunoscute noua si poate, alaturi de Sfantul Nicolae, este una din cele mai indragite si mai iubite sarbatori. Si sunt atatia dintre noi care poarta numele Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil.

Evanghelia pe care am ascultat-o in aceasta sarbatoare a cuprins o scurta discutie dintre Mantuitorul Iisus Hristos si cei 72 de ucenici pe care-i trimisese doi cate doi sa propovaduiasca credinta in locurile pe unde urma sa mearga. Acestia s-au intors bucurosi din calatoriile in care-i trimisese Mantuitorul si I-au spus: “Doamne, si demonii ni se supun in numele Tau“. Si erau bucurosi, si stim intr-adevar, din alte locuri ale Evangheliei, cat de greu era cand era cineva chinuit de demoni si nu se putea izbavi. De aceea intelegem ca erau atat de bucurosi intorcandu-se si vazand ca si demonii li s-au supus. Mantuitorul insa nu i-a incurajat in bucuria aceasta si le-a explicat de ce li s-au supus lor demonii si de ce, sau pentru ce, trebuia cu adevarat sa se bucure. Li s-au supus demonii pentru ca puterea acestora era limitata si pentru ca ei ii scoteau din oameni in numele Domnului, Cel care ii vazuse atuncea cand cazusera din Ceruri. Cu adevarat marea bucurie insa, nu era sa fie biruitori asupra demonilor, ci sa aiba parte de vesnicia Imparatiei cerurilor. Si le-a spus in continuare:Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri (Luca 10, 20).

A  amintit Domnul in cuvantul Sau de caderea demonilor, cand Arhanghelul Mihail, primul din aceasta pereche, a avut un rol foarte important, si de aceea au oranduit Sfintii Parinti sa se citeasca Evanghelia pe care am auzit-o. Atunci cand Mantuitorul a spus ca “am vazut pe Satana ca un fulger cazand din cer“, este vorba de acea prima mare cadere din istoria creatiei, care a fost cadera unei pariti a ingerilor, devenind demoni. Din cauza trufiei, acestia nu au vrut sa ramana in starea lor si s-au razvratit, iar intaiul dintre ingeri, Lucifer, a voit chiar sa ia locul lui Dumnezeu, sa se faca stapan peste o lume pe care nu o crease, pe care nu o cunostea cu adevarat, si pe care nu o iubea. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca Mantuitorul compara caderea acestuia cu un fulger pentru a arata bogatia darurilor pe care el le primise, caci era cel dintai dintre ingeri care straluceau precum lumina fulgerului, si pentru a arata cat de iute a cazut, asa cum fulgerul dintr-o data se vede pe cer si dispare. Si indata ce a gandit Lucifer sa ia locul lui Dumnezeu s-a transformat in rautatea care nu mai are intoarcere pe vesnicie. Si a fost urmat de altii, caci cugetul lui cel stricat se transmitea fara sa fie impiedicat de ceva material, intre aceste minti inteligibile care sunt ingerii si nematerialnice. Atunci insa Arhanghelul Mihail a strigat: “Sa luam aminte!“. Din clipa aceea a incetat caderea ingerilor, caci au luat aminte la glasul lui si la Dumnezeu.

In istoria omenirii, Arhanghelul Mihail va fi prezent in multe alte momente importante. Traditia ne spune ca el a conlucrat la darea Legii Vechi lui Moise pe muntele Sinai, a stins cuptorul de foc in care au fost aruncati cei trei tineri din Babilon, si l-a pazit acolo pe Daniel care era aruncat in groapa cu lei, tot el a fost trimis sa duca focul si pedeapsa peste cetatile Sodomei si Gomorei, pe Sfantul Apostol Petru el l-a slobozit din temnita si l-a scos, mergand inaintea lui, iar la sfarsitul veacurilor, el impreuna cu ceata Arhanghelilor, va suna trambita care va vesti Judecata de Apoi.

Alaturi de el il cinstim astazi in primul rand pe Sfantul Arhanghel Gavriil. Acesta are slujirea de a vesti oamenilor tainele cele mari ale mantuirii noastre. Cea mai cunoscuta si mai importanta a fost trimiterea la Fecioara Maria, sa-i vesteasca taina intruparii Domnului, la Bunavestire. Apoi, cand Iosif era tulburat si nu stia cele ce se intamplasera, tot Arhanghelul Gavriil a fost trimis sa-i spuna si lui despre marea taina a Fecioarei Maria. El a fost cel dintai care a cantat: “Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire” la Nasterea Domnului. Si tot el a fost ingerul imbracat in alb si stralucind ca fulgerul care a spus femeilor mironosite la Mormant: “Nu va spaimantati, cautati pe Iisus Nazarineanul cel Rastignit, a inviat“.

Iubiti credinciosi, ii cinsitm pe acesti doi Arhangheli in chip deosebit, le pomenim si numele si cantarile – le sunt adresate in mare parte-, si cinstindu-i impreuna, unirea lor intr-o sarbatoare are un talc adanc pentru viata noastra. Fiecare dintre ei aduc o marturie aparte si un chip a lui Dumnezeu catre noi.

Sfantul Arhanghel Mihail aduce adevarul, legea, dreptatea. Sfantul Arhanghel Gavriil aduce dragostea si smerenia. Slujitor al Legii, il numeste Acatistul, pe Sfantul Arhanghel Mihail, iar in icoana el poarta o sabie de foc in mana, iar Sfantul Arhanghel Gavriil este numit Inger al Darului si poarta in icoane un crin in mana. Unul apara dreptatea si adevarul, celalalt vesteste dragostea lui Dumnezeu pentru oameni. Si daca-i cinstim asa impreuna, trebuie sa facem si noi, ceea ce ne invata si unul si celalalt, dar tot impreuna, in acelasi timp.

Parintele Sofian Boghiu, de loc din Basarabia, dar care a fost staret la Manastirea Antim din Bucuresti, a fost intrebat candva ce caracterizeaza Ortodoxia. Iar parintele a spus ca smerenia si dragostea sunt caracteristicile ortodoxiei, adica unde este ortodoxie este smerenie si dragoste, si unde este smerenie si dragoste acolo este si dreapta credinta. Daca ar fi sa facem o comparatie cu icoana sarbatorii de astazi, icoana ortodoxiei ar arata, asadar ingemanate, pe de-o parte dreapta credinta si marturisirea ei, pe de alta parte smerenia si dragostea. Si aceasta legatura intre adevar si dragoste este foarte importanta si pentru viata noastra de zi cu zi, si pentru mantuire.

Vedem cu totii suferinta aceasta, din ce in ce mai acuta din lume, si cum in sufletele oamenilor e din ce in ce mai mult chin si mult plans, cum e greu, uneori, de crezut ca atat de multa suferinta este intr-un suflet de om, desi in afara nu se vede. Din pacate aceasta suferinta nu se va opri. Pentru cei care nu-i inteleg cauza, ea se va adanci, caci nu este o suferinta care curateste sufletul, cea care-i chinuie pe cei mai multi dintre oameni in ziua de astazi, ci este una care desfigureaza chipul lui Hristos in noi, care ne rapeste libertatea si care-i arunca pe oameni in cea mai adanca deznadejde, caci nu altceva sunt aceste continue certuri si inselari, despartiri si parasiri de care mereu se aude. Omul nu este creat pentru aceasta, pentru a se certa, pentru a se desparti, pentru a se parasi. Daca insa cei care inteleg cauza acestor lucruri, nu vor spune celor din jur: “Sa luam aminte!”, raul va continua si-i va ajunge si pe ei. Si este foarte necesara aceasta luare de pozitie, caci daca adevarul nu se afirma raspicat, mai devreme si mai tarziu, dar cu siguranta, minciuna si raul cuprind suflet dupa suflet, ajungand si la cel care a tacut atunci cand nu trebuia sa taca.

Vedeti dumneavoastra, majoritatea oamenilor cred in Dumnezeu, dar multi dintre noi nu mai credem in puterea credintei si in puterea lui Dumnezeu. Daca ni s-a intamplat o nenorocire, ne indoim ca Dumnezeu stie de ea, ca aude cum plange sufletul nostru si ca ni-l poate tamadui. Daca avem o cadere mai mare, ne indoim ca Dumnezeu ne poate izbavi din ea. Daca cineva din cei apropiati greseste grav, nu vrem sa credem ca rugaciunea staruitoare ii poate schimba inima. Cumva nu gresim pentru ca suntem neputinciosi, ci pentru ca ne incredem prea mult in noi si suntem convinsi ca daca noi nu iesim la liman, nici Dumnezeu nu poate sa ne scoata. Este insa falsa aceeasta gandire, caci Dumnezeu nu are nevoie de puterea noastra ca sa ne izbaveasca, ci are nevoie doar de increderea noastra in ceea ce ne-a spus, si de urmarea noastra a cuvintelor Lui. De exemplu, cand Mantuitorul a spus: Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilor, trebuie sa intelegem ca acestea nu se refera numai la lumea intreaga in general, ci se refera si la fiecare dintre noi. Cat avem suflare de viata este cu noi, in bucurie, in necazuri, in ispite, in incercari, in reusite, este cu noi.

Cand Arhanghelul Mihail a strigat: “Sa luam aminte!“, el nu era cel mai mare dintre ingeri, am spus ca Lucifer, care cazuse primul era cel mai apropiat de Dumnezeu. Arhanghelul Mihail a putut opri caderea pentru ca a folosit aceasta stavila a adevarului. Nu a fost puterea lui la mijloc, cea care i-a oprit pe ingeri din cadere, ci a fost vointa lui de a recunoaste adevarul si a-l marturisi, si odata marturisit, ceilalti au primit si ei. Arhanghelul Gavriil nu s-a facut mijlocitor al Buneivestiri, pentru ca era plin de har, ci pentru a se impartasi el de harul Maicii Domnului, caci Maica Domnului este “cea mai cinstita decat heruvimii, si mai marita, fara de asemanare decat serafimii“.

Ei bine, aceasta incredere gresita in puterea sau… neputinta noastra proprie, conduce adesea ca oamenii sa nu mai creada in adevarul absolut, adica in Hristos ca Dumnezeu care a inviat din morti, si care va invia mortii. Si odata cu imputinarea credintei si pierderea ei pana la urma, legatura cu Dumnezeu se imputineaza si, subtiindu-se aceasta relatie cu Dumnezeu, se raceste dragostea si se stinge smerenia, caci acestea nu izvorasc de altundeva, si nu sunt intretinute decat de harul dumnezeiesc. Si asa se intampla, ca multi intelepti si priceputi, cum spune Mantuitorul, sa sufere de aceasta lipsa de smerenie si de dragoste, iar aceasta suferinta li se face cumplita lor si se simt cumva atat de indurerati, incat nu pot altceva sa faca decat sa le produca si altora suferinta.

Dar suferinta aceasta se datoreaza faptului ca au uitat de suflet si de legile lui si, in loc sa fie slujiti de ingeri, cum a lasat Dumnezeu, astfel de oameni, in aceasta cadere, ajung sa-i slujeasca ei pe demoni, iar aceasta este o suferinta si mai cumplita, caci demonii nu rasplatesc slujirea cu bine, ci cu ura si cu distrugere. Si asa intelegem de ce sunt atat de multe certuri si uri intre oameni. Deci, acolo unde oamenii nu se mai inteleg, lipsa dragostei a fost urmare a lipsei adevarului, a lipsei dreptei credinte. Opus acestei cai este sa-L marturisim pe Hristos si mai ales sa marturisim si puterea lui de a uni oamenii, sa credem ca El poate intr-adevar sa daruiasca ceea ce lipseste sufletelor noastre, sa ne dea dragostea dupa care tanjim atat de mult.

Dupa ce pier din noi credinta si apoi dragostea, ultima din noi care piere este nadejdea. Familiile, de exemplu, care se despart, nu se desparta decat atuncea cand nu mai au nicio nadejde ca mai pot trai impreuna. Ele insa au ajuns aici pentru ca mai intai au pierdut mai intai credinta ca Dumnezeu i-a unit, si au uitat sau n-au inteles, ca Dumnezeu i-a alcatuit ca o familie nu doar pentru ca au vrut ei, ci mai ales pentru ca Dumnezeu i-a unit prin acea lucrare nevazuta care incepe prin slujba Cununiei, iar deznadejdea ii face sa-si vada doar neputintele, care li se par mai mari decat acea lucrare pe care o savarseste Dumnezeu. Niciodata omul nu poate sa vada mai bine decat Cel care cunoaste inimile, asa cum nici noi insine nu ne putem cunoaste. De aceea, atunci cand sotii au pierdut acesta busola a credintei in Dumnezeu, si in El, Care i-a unit, pierd apoi si dragostea si nadejdea.

Asadar, iubiti credinciosi, in fata unor astfel de caderi, care sunt foarte, foarte raspandite, nu este crestineste sa stam nepasatori. La masura noastra, asa mica si neputincioasa, cum poate credem ca este – si este – trebuie insa sa fim fermi in a ne spune si noua, si celor de langa noi aceste adevaruri esentiale, pe care le auzim de multe ori, dar in valtoarea incercarilor, ele ne par ceva departe. Insa daca ni le aducem aminte, si daca le spunem intr-un moment potrivit celor din jur, ele isi pot dovedi intreaga lor putere, care nu este din cuvinte, ci este din duh. Asadar sa nu uitam, si asa amintim si altora, ca o viata in Dumnezeu este singura viata implinita. Numai o astfel de viata aduce bucurie sufletului si aduce mantuirea.

Sa nu uitam ca exista eroi duhovnicesti, ca ei nu sunt numai din alte vremuri, din Vietile Sfintilor, acelea care sunt in carti, si ca acesti eroi duhovnicesti exista si astazi, si nu sunt altii decat crestinii care incearca sa implineasca atat cat pot, dar fara a conteni, poruncile lui Dumnezeu.

Iar in afara de aceste virtuti, sa intelegem ca patimile sunt lucruri cu adevarat potrivnice noua. Oricat ar fi de placuta o patima, oricat ar fi de lipita de sufletul nostru, ea nu este ceva din noi, este ceva din afara noastra care este strecurat inauntrul nostru de catre demon. Oricata bucurie ne-ar aduce o patima la un anumit moment, ea nu va duce niciodata la ceva bun pentru noi, ci cu cat va prinde mai mult radacini in suflet, cu atat ne va face mai mult rau. Este ca o bomboana care este foarte buna la gust, dar care chiar si pe ea scrie ca este otravita. Urmarea nu va fi decat ca ne vom otravi. Iar daca omul nu este stapan pe sine nu are puterea sa rabde de foame decat sa manace acea bomboana otravita. Iar aceasta nestapanire inseamna o rapire a libertatii, si nu este altceva decat opera demonilor, caci spre deosebire de Dumnezeu care ne-a facut liberi si nu ne ia niciodata libertatea, demonii de-abia asteapta sa ne inrobeasca.

Sa ne spunem si noua, sa spunem si celor dimprejur, ca exista in aceasta lume o sursa uriasa de dragoste si de intelegere, unde fiecare suflet poate sa-si gaseasca alinarea. Este Biserica, stalpul si temelia adevarului, cum ii spune Sfantul Pavel, ucenicului sau Timotei. Lumea de astazi are nevoie de astfel de marturisiri, si acestea nu trebuie numaidecat sa se intample pe stadioane, ori cu multa publicitate, ci acest adevar trebuie in primul rand sa fie strigat in inima omului, iar de aici se va ingriji Dumnezeu sa-i gaseasca o cale catre lume.

Iubiti credinciosi, Evanghelia care s-a citi astazi se sfarseste cu urmatoarele cuvinte:

În aceast ceas, El S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta, bunăvoinţa Ta” (Luca 10, 21).

Asadar, Mantuitorul S-a bucurat de lucrarea lui Dumnezeu Tatal, care a descoperit tainele mantuirii pruncilor. Asa spune Domnul: pruncilor. Oare este vreun om in afara de sfintii care au ajuns pe treptele cele mai inalte ale sfinteiniei, care este mai smerit si mai iubitor decat un prunc, caci pruncul isi iubeste mama si sta la pieptul ei indiferent de cum este aceasta, el nu stie de rautate. Asadar sa nu ne speriem ca Dumnezeu ne cere sa facem ceva imposibil, caci nicio mama nu-si cearta pruncul pe care-l alapteaza ca nu stie sa faca ceea ce stiu cei intelepti si priceputi, dar ne cere ceea ce avem, si nu numai ceea ce avem, sau ni se pare ca avem bun, ne cere chiar si ceea ce avem rau. Sa-I incredintam, de exemplu, pacatele prin Taina Sfintei Spovedanii, sa-I incredintam descurajarea cand ne aflam in situatii fara de iesire, caci cu adevarat al Lui este a rezolva astfel de situatii. Sa nu fim, cu alte cuvinte, incapatanati, si sa ne aducem aminte ca ceea e la om este cu neputinta, la Dumnezeu este cu putinta.

Bunaoara, ne apropiem de Postul Craciunului: daca unii dintre noi nu l-au tinut, sau dintre cei apropiati nu l-au tinut, cu smerenie si cu dragoste sa le spunem:Se poate tine postul. Tine-l si vei vedea cat folos sufletesc iti va aduce”.

Si,in general, sa avem incredere in dragostea lui Dumnezeu pentru noi, in stiinta Lui de a ne izbavi de orice primejdie si sa-L lasam sa o faca. Dar pentru aceasta sa-L marturisim, luand aminte, si cerand ajutorul Sfantului Arhanghel Mihail, caci el a marturisit inaintea ingerilor, pentru a opri caderea, si sa cautam smerenia si dragostea, precum Sfantul Arhanghel Gavriil, care a avut parte, poate de cea mai importanta intalnire, in afara de intalnirea cu Dumnezeu, intalnirea cu Fecioara Maria. Si atunci, smerenia si dragostea vor pastra adevarul, iar adevarul le va pastra pe ele. Amin!

Legaturi:



Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Dosoftei Dijmarescu, Parintele Teofan Popescu, Parinti de la Putna, Sfintii ingeri si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Viata de familie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “Soborul SFINTILOR ARHANGHELI MIHAIL, GAVRIIL si al tuturor puterilor ceresti. PREDICI (audio + text) de la Manastirea Putna: ICOANA ADEVARULUI UNIT CU DRAGOSTEA

  1. Sa luam aminte! – daca am “baga la cap” si am pune la inima aceste cuvinte ale sfintitilor slujitori ai lui Dumnezeu (ma refer la preoti), de multe ispite/caderi am fi scutiti, si astfel am ramane permanent alaturi de El.

  2. O predică puternică este şi aceea a părintelui Mihail de la Antim. Uitaţi aici linkul:
    http://cateheze.wordpress.com/2011/11/08/predica-rostita-la-sfintii-arhangheli-mihail-si-gavriil/
    Mai sunt şi alte cuvântări frumoase…

  3. Pingback: PREDICI la praznicul SFINTILOR ARHANGHELI si AL TUTUROR PUTERILOR CERESTI. Lumea ingerilor si dorul dupa Cer -
  4. Pingback: SUS SA AVEM INIMILE! Ce sunt ingerii? -
  5. Am o icoana cu Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril.Pe cei ce cred in Domnul, Acesta nu ii va lasa oricate pacate ar avea.Dar sa incercam sa pacatuim mai putin, sa ne indreptam.

  6. Pingback: PREDICI la praznicul SFINTILOR ARHANGHELI si AL TUTUROR PUTERILOR CERESTI. Lumea ingerilor si dorul dupa Cer | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: SA STAM BINE, SA STAM… in RANDUIALA, in UNIRE si IN IUBIRE SLUJITOARE! – Predici audio la Sfintii Arhangheli si soborul puterilor ceresti | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: SA STAM BINE, SA STAM… in RANDUIALA, in UNIRE si IN IUBIRE SLUJITOARE! – Predici audio la Sfintii Arhangheli si soborul puterilor ceresti: CUM POT STA IMPLETITE SABIA SI CRINUL, MILA SI DREPTATEA? | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: “Păzește-ți casa de rău!” – CUM NE OCROTESC ÎNGERII PĂZITORI, CUM NE APĂRĂM DE ÎNGERII CĂZUȚI și CUM PUTEM INTRA SUB INFLUENȚA DUHURILOR RELE? Cum să vină harul și pacea asupra casei noastre? | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate