SFINTII TREI IERARHI ca modele de slujire
Vedeti si:
- SFINTII TREI IERARHI. Predica Parintelui Sofian. Cum sa le vorbim altora despre Dumnezeu?
- Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu la sarbatoarea SFINTILOR TREI IERARHI. Cuvinte ale marilor luminatori ai lumii, Ioan, Grigorie si Vasile, despre RASPUNDEREA PREOTIEI si IMPARTASIREA INFRICOSATA CU HRISTOS
- Sfintii Trei Mari Dascali ai lumii si Ierarhi: Vasile, Grigorie si Ioan: Taina prieteniei sau ZIDUL INTARIT AL UNIMII IN HRISTOS versus “taina dezbinarii”
- Sfintii Trei Ierarhi si PRIETENIA DUHOVNICEASCA
- SFINTII TREI IERARHI, MODELELE NOASTRE DE LUPTATORI
- Parintele Arsenie Boca despre cum arata un episcop adevarat
- Pr. Mihai-Andrei Aldea: DE UNDE INCEPE SI CUM SE FACE LUCRAREA DE PROPOVADUIRE (MARTURISIRE)? Cum putem sa-i iubim pe cei aflati in rataciri si pacate grele? Cum poti sa cazi din Adevar chiar fara sa stii? Plus: DE CE NU POTI FI SI MASON, SI ORTODOX?
Sfinţii Trei Ierarhi ca modele de slujire
de Arhim. Andrei Coroian
Fără îndoială veacul al IV-lea numit „veac de aur” pentru Biserică creştină este dominat de cele trei personalităţi de excepţie, Sfinţii Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur.
Dacă Sfinţii Apostoli au fost cei dintâi într-un şir uriaş de mucenici şi mărturisitori din primele trei secole, odată cu Edictul de la Mediolan din anul 313, practicarea, propovăduirea şi mărturisirea credinţei creştine capătă alte forme de manifestare, mult mai complexe şi nuanţate. Într-o lume cosmopolită ca cea a Imperiului Roman, cu mulţimea de religii şi etnii, când creştinismul devine religie de stat, valul de ispite provocat de ispititorul se dublează. Apar ispitele din interiorul Bisericii, începe războiul întru cuvânt, iar în urma acestor mari provocări şi lupte cu ereziile, se stabilesc şi definesc învăţăturile dogmatice ale Bisericii.
După Sfântul Atanasie cel Mare care avusese un rol extraordinar (deşi era doar diacon pe atunci) la întâiul Sinod ecumenic de la Niceea, în anul 325, a venit şi rândul Sfinţilor Trei Ierarhi, ca prin felul lor de slujire, de teologhisire, de mărturisire a credinţei să arate prin cuvânt şi prin faptă chipul sau icoana slujitorului lui Dumnezeu, a păstorului sau conducătorului duhovnicesc, în Biserică. În ei se oglindesc virtuţile atât cele personale ale credinciosului desăvârşit, cât şi cele necesare păstorului, a celui care răspunde şi poartă pe umeri grija pentru mântuirea altora.
Obârşia lor nobilă, aristocratică, vine să trezească în noi sentimentul nobiliar de fii ai lui Dumnezeu, născuţi prin harul Sfântului Duh în Sfânta Taină a Botezului şi hrăniţi cu Cuvântul, Harul şi Puterea, Trupul şi Sângele dumnezeiesc al Domnului şi Împăratului nostru Iisus Hristos. Familiile în care s-au născut, numărându-se majoritatea membrilor lor în rândul sfinţilor comunităţii ne amintesc că adevăratele noastre familii sunt cetele sfinţilor ce-i numără pe apostoli, prooroci, ierarhi, mucenici, cuvioşi, drepţi.
Virtuţile care au strălucit în Sfinţii Trei Ierarhi şi vor lumina până la sfârşitul veacurilor sunt: credinţa, faptele bune, postul, milostenia, rugăciunea, cunoştinţa, evlavia, răbdarea şi iubirea. Toţi trei au avut o credinţă de neclintit, desăvârşită. Dacă în tinereţe ea s-a manifestat în viaţa lor curată şi cinstită, sobră şi austeră, dar plină de altruism, la vârsta maturităţii ea s-a manifestat prin acte de îndrăzneală şi curaj, răbdare şi darul facerii de minuni.
Sfântul Vasile, recunoscut pentru puterea rugăciunilor sale, încă de la începutul slujirii preoţeşti şi arhiereşti a înfruntat cu succes pe cei doi împăraţi romani, Iulian Apostatul şi Valens, eretic arian. Biruindu-i prin înţelepciune şi prin puterea rugăciunii, salvând în defavoarea primului oraşul Cezareea Capadochiei, iar de la al doilea obţinând bisericile ortodoxe confiscate şi date pentru slujire ereticilor arieni.
Toţi trei au fost iubitori de fapte bune, practicând post aspru, rugăciune aproape neîncetată atât în Biserică cât şi în chilie, iar milostenia a fost constanta vieţii lor.
Toţi trei au iubit sărăcia şi smerenia. Deşi după terminarea studiilor universitare, puteau să ocupe funcţii importante de profesori, magistraţi sau prefecţi, au preferat viaţa săracă pustnicească. Au căutat întotdeauna să păşească pe urmele Domnului Iisus Hristos, ale Apostolilor, Profeţilor şi Martirilor, care nu aveau unde să-şi plece capul, dar erau prieteni iubiţi şi nedespărţiţi ai lui Dumnezeu.
Toţi trei au primit hirotonia de preot sau episcop cu mare greutate abia în urma unor semne dumnezeieşti şi voii unanime a membrilor Bisericii pe care urmau să-i păstorească.
De asemenea, toţi trei au căutat ca la fapta bună să adauge cunoştinţa, cercetând şi învăţând la cele mai vestite şcoli din vremea lor, cu dascăli de renume mondial, tot ce se putea studia atunci în filosofie, retorică, gramatică, medicină, muzică, astronomie.
Dacă fiecare în felul său a avut o credinţă desăvârşită în Dumnezeu, aceasta s-a materializat printr-o iubire desăvârşită faţă de oameni. De dragul creştinilor pe care îi păstoreau şi a tuturor oamenilor, au scris slujbe care ne-au rămas până astăzi, tratate de teologie, cărţi de învăţătură morală, dogmatică şi exegetică, ascetică, apologetică, chiar polemică. Ziua învăţau poporul prin cuvântul vorbit şi sfinţeau prin Tainele lui Hristos şi prin prezenţa lor, iar noaptea se dedicau rugăciunii şi scrisului. Ei, care rămân modele eterne de păstori care îşi dedică viaţa şi talentul pentru turma cea cuvântătoare, au pus bazele învăţăturii ortodoxe şi a modului de viaţă creştin autentic în biserică în raport cu învăţăturile eretice şi filosofiile şi religiile păgâne.
Toţi aceşti trei sfinţi părinţi, prin neîncetata comuniune cu Dumnezeu în rugăciune, au suferit nedreptăţi, prigoane, insulte, boli, necazuri şi chiar moarte cu seninătate şi nădejde neclintită. Privind mereu la Cel nevăzut, cu ochii sufletului, în fiinţa lor trăia Hristos, Tatăl şi Duhul Sfânt, iar moartea era ceasul cel mult aşteptat şi dorit.
Ţintuit pe pat cu trupul uscat, mai mult o umbră, Sfântul Vasile nu înceta să predice. Dus pe targă vorbea ore în şir, iar credincioşii nu se mai săturau să-l asculte. În ceasul morţii, s-a ridicat sănătos, a slujit Sfânta Liturghie, a botezat pe medicul evreu Iosif, pe care îl convertise şi apoi s-a mutat binecuvântând asemeni Domnului pe Muntele Eleon.
Sfântul Grigorie, retras de bună voie din scaunul de patriarh al Constantinopolului, din cauza răutăţii omeneşti şi invidiilor, a sfârşit pustnic în Munţii Arianzului, neştiut de nimeni, având tovarăşi chiar animale sălbatice. Stăruind în rugăciune, sta în picioare, cu mâinile ridicate toată noaptea, pătruns în suflet şi în trup de lumina şi iubirea Sfintei Treimi, şi-a dat sufletul iubitului Mire – Iisus Hristos.
Sfântul Ioan Gură de Aur, cel mai mare predicator al Bisericii din toate timpurile, exilat, bătut, înfometat, îndurerat de soarta păstoriţilor săi, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu mulţumind şi rostind ca un testament aceste cuvinte: „slavă lui Dumnezeu pentru toate”!.
În cer ei trăiesc în iubire şi unitate deplină, aşa cum au trăit pe pământ. Iubirea şi unitatea Sfintei Treimi descoperită în Iisus Hristos, a fost viaţa şi propovăduirea lor. Aceasta este şi acum după o mie şapte sute de ani. Glasurile lor vestesc ca nişte trâmbiţe dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos, unitatea Treimii, dumnezeirea Duhului Sfânt, importanţa capitală a Spovedaniei, Sfintei Împărtăşanii, a postului, rugăciunii, milosteniei, studiului, cântării psalmilor, şi mai ales a iubirii dintre noi şi a comuniunii liturgice.
Când, din cauza admiraţiilor şi simpatiilor subiective, creştinii din Constantinopol se certau şi se separau, Sfinţii Vasile, Grigore şi Ioan s-au arătat în vedenie Mitropolitului Ioan, spunându-i să realizeze împăcarea, compunând o slujbă şi hotărând o dată de prăznuire comună, ceea ce s-a şi petrecut. Din secolul al XI–lea avem praznicul din data de 30 ianuarie.
Ei sunt dascălii noştri, care ne învaţă teologia, adică ştiinţa de a ne uni cu Dumnezeu întru iubire, păstorii noştri care din iubire asemeni lui Hristos îşi pun sufletul pentru noi, ne sunt modele, sunt rugători şi mijlocitori pentru noi. Să-i cinstim şi să-i iubim, să le cerem mereu ajutorul şi sfatul, citind cărţile pe care ei le-au scris şi rostind rugăciuni pe care ei le-au rostit. Prin rugăciunile lor de foc, putem primi har şi ajutor de a le urma exemplul.
Legaturi:
- SFANTUL VASILE CEL MARE – Stalpul de foc care lumineaza cu putere si azi, episcopul de care s-a minunat cerul si pamantul (1)
- SFANTUL VASILE CEL MARE – Stalpul de foc care lumineaza cu putere si azi, episcopul de care s-a minunat cerul si pamantul (2)
- SFANTUL VASILE CEL MARE – Stalpul de foc care lumineaza cu putere si azi, episcopul de care s-a minunat cerul si pamantul (3)
- Sfantul Vasile, lauda cea stralucita a arhiereilor
- Sfantul Vasile cel Mare – LEUL LUI HRISTOS [film documentar subtitrat in romana]
***
- Sfantul Grigorie de Nazianz, insinguratul iubitor si Cuvantator de Dumnezeu
- SFANTUL GRIGORIE TEOLOGUL, VULTURUL RANIT: “MA TEM DE CEI CE PAR PRIETENI SI ORTODOCSI, DAR SFASIE BISERICA SI SCHIMBA INVATATURA EI”
- SFANTUL GRIGORIE TEOLOGUL, VULTURUL RANIT (2)
- SFANTUL GRIGORIE TEOLOGUL, VULTURUL RANIT (3). Duce razboi crancen cu diavolul. Biciuie alunecarile clericilor si monahilor
- Asta face dihonia: se bate crestin cu crestin, ca dusmanii. Ne pierdem pe noi insine, singuri, n-avem nevoie de dusmani. CEI CARE TEOLOGHISESC SA FIE PUTINI!
- DE CE FUGEA DE PREOTIE SFANTUL GRIGORIE DE NAZIANZ? Cum trebuie sa fie preotul si de ce trebuie sa tina seama in slujirea sa? (I)
- SFANTUL GRIGORIE TEOLOGUL – episcopul ascet – despre cum ar trebui sa fie PREOTII SI EPISCOPII
- Predici ale Cuviosilor IOANICHIE BALAN (audio) si SOFIAN BOGHIU la pomenirea SFANTULUI GRIGORIE TEOLOGUL: “Bobul de grau”, cu inima sensibila si delicata, care a rodit insutit
***
- SFANTUL IOAN GURA DE AUR, PĂSTORUL CEL BUN “CARE A FACUT DIN IUBIRE INSASI VIATA SI CRUCEA LUI”. Predica Parintelui Hrisostom de la Putna (audio)
- SFANTUL IOAN HRISOSTOM, PARINTELE NOSTRU – AURUL CEL MAI CURAT AL BISERICII
- SFANTUL IOAN GURA DE AUR – cuvantul incomod al adevarului si grija neadormita pentru oile cuvantatoare ale Domnului
- SFANTUL IOAN CEL CU GURA SI CU INIMA DE AUR – Cuvinte lamurite in focul prigoanei
- SFANTUL IOAN GURA DE AUR
http://jurnalul.ro/stiri/observator/spectacol-crestin-la-biblioteca-nationala-660269.html
Trei oameni simpli, care prin saracie de buna voie, smerenie si toata nadejdea pusa in Iisus Hristos Dumnezeul nostru, au infruntat imparati, au adus si aduc inca multe suflete la dreapta credinta si au ajuns sfinti, casnici ai lui Dumnezeu cel Viu si Adevarat, Facatorul cerului si al pamantului.
Ce usor pare a fi sa renunti la cele lumesti, sa devii smerit si sa cunosti adevarata fericire. Si totusi, cred ca este cel mai greu lucru din lume.
Un adevarat paradox dpdv lumesc. Sa strangi averi este mai usor decat sa renunti la ele. Si cu toate averile din lume, poti sa fi mai nefericit decat un om care nu poseda nimic.
Sa nadajduim ca nu vor disparea sau nu vor fi “rescrise” cuvintele acestor trei mari sfinti.
la multi multi ani!