Sfantul Isaac Sirul despre FOLOSUL INCERCARILOR si TINDEREA SPRE “CELE DE PRET” ALE LUI DUMNEZEU: Tot ce se primeste usor repede se si pierde. Fiecare lucru dobindit CU DUREREA INIMII e si pazit cu grija

29-01-2014 Sublinieri

sf-cuv-isaac-sirul-4

“Cel blind poate fi si inselat, furat si robit de cei vicleni pentru blindetea lui. El poate sa nu fie destul de atent la ispitele ce-i vin…”

CUVINTUL XLIV

Despre simturi si despre ispite

Simturile neprihanite si adunate nasc in suflet pa­cea si nu-l lasa sa faca cercarea lucrurilor. Cind ele nu primesc simtirea lucrurilor, se va cistiga biruinta fara lupta. Dar cind omul e fara grija si ingaduie sa intre in el momelile (atacurile), e silit sa lupte. Si se tulbura curatia dintii care este atotsimpla si linistita. Si cei mai multi dintre oameni, sau chiar toata lumea, ies din pricina negrijii acesteia, din starea fireasca si curata. De aceea cei ce se afla in lume si amestecati in cele lumesti nu-si pot curati cugetarea, pentru multa cunostinta a raului. Si putini se pot intoarce la curatia dintii a cugetarii. De aceea trebuie sa-si pazeasca fie­care om pururea, cu toata grija, simturile si cugetarea lui, de momeli. Si pentru aceasta e nevoie de multa trezvie, pace si luare aminte.

Se cuvine sa vietuim cu multa simplitate. Pentru aceasta firea omeneasca are nevoie de temere, ca sa pazeasca hotarele ascultarii fata de Dumnezeu. Iar dragostea fata de Dumnezeu misca spre dorirea lucra­rii virtutilor si prin ea e rapita spre buna faptuire. Cunostinta duhovniceasca e, prin fire, a doua dupa lucra­rea virtutilor[1]. Dar amindurora le premerge frica si dragostea; iar dragostei ii premerge iarasi frica. Tot cel ce zice cu nerusinare ca se pot cistiga cele din urma inainte de lucrarea celor dintii, a pus in sufletul sau cea dintii temelie a pierzaniei. Caci aceasta e calea Domnului. Pentru ca cele din urma se nasc din cele dintii.

sf-cuv-isaac-sirul-1Sa nu schimbi dragostea fata de fratele tau, pentru dragostea fata de vreun lucru[2]. Pentru ca el are in sine, fara sa se vada, ceva mai de pret decit orice. Paraseste cele mici, ca sa afli pe cele de pret. Fii ca un mort in viata ta, ca sa vietuiesti dupa moarte[3]. Da-te pe tine mortii in nevointa, in loc sa vietuiesti in trindavie. Nu numai cei ce au primit moartea pentru credinta in Hristos sint mucenici, ci si cei ce mor pentru pazirea po­runcilor Lui [4]. Nu fi fara de minte in cererile tale, ca sa nu necinstesti pe Dumnezeu prin micimea cunostin­tei tale. Fii intelept in rugaciunile tale, ca sa te invredni­cesti de cele slavite[5]. Cere cele cinstite de la Cel ce nu pizmuieste, ca sa primesti cinstea de la El, pentru voia ta cea inteleapta. Solomon a cerut intelepciune si a primit impreuna cu ea imparatia, deoarece a cerut ca un intelept, de la Marele Imparat. Elisei a cerut in­doit harul Duhului, aflat in invatatorul sau, si n-a ra­mas fara implinirea cererii. Caci cel ce cere lucruri fara pret de la Imparatul dispretuieste cinstea Acestuia. Israel a cerut lucruri mici si si-a atras minia lui Dum­nezeu. Caci nu s-a gindit sa se lumineze de cele infrico­satoare ale lui Dumnezeu in lucrurile lui, ci a cerut cele de trebuinta pentru stomacul lui. Si de aceea, «aflindu-se inca mincarea in gura lor, minia lui Dum­nezeu s-a suit asupra lor» (Ps. 77, 34). Infatiseaza lui Dumnezeu cererile tale, pe masura slavei Lui, ca sa se mareasca slava ta prin El, si se va bucura de tine[6]. Caci, precum cel ce cere de la imparatul putin gunoi nu numai ca se necinsteste pe sine pentru lucrul fara de pret ce l-a cerut, deoarece a dovedit multa necunostinta, ci a si jignit pe imparatul prin cererea lui, asa si cel ce cere de la Dumnezeu lucruri pamintesti in ruga­ciunile sale. Caci ingerii si arhanghelii, care sint marii diregatori ai lui Dumnezeu, privesc la tine in vremea rugaciunii tale, ca sa vada ce lucruri ceri de la Stapinul lor si se uimesc si se veselesc cind vad pe cel pamintesc uitind de trupul lui si cerind cele ceresti, precum, iarasi, se minie pe cel ce a lasat cele ceresti si cere gunoiul lui.

Sa nu ceri de la Dumnezeu un lucru pe care are grija sa-l daruiasca fara sa I se ceara, si nu numai celor iubiti ai Sai, ci si celor straini de cunostinta Lui. Nu fiti ca paginii, care spun multe in rugaciuni. Caci paginii cer cele trupesti, a zis Domnul.

«Iar voi nu va ingri­jiti de ce veti minca, sau de ce veti bea, sau cu ce va veti imbraca. Caci stie Tatal vostru ca aveti trebuinta de acestea» (Mt., 6, 31).

Fiul nu mai cere de la tatal sau piine, ci cere lucrurile cele mai mari si cele mai de pret din casa tatalui sau. Pentru neputinta cugetarii oamenilor a poruncit Domnul sa se ceara piinea cea de toate zilele. Ia seama ce a poruncit celor desavirsiti intru cunostinta si sanatosi cu sufletul:

«Nu va ingrijiti de mincare, zice, sau de imbracaminte» (Mt., 6, 28). «Caci daca se ingrijeste de dobitoacele necuvintatoare si de pasari si chiar de cele neinsufletite, nu cu mult mai mult de voi? Ci cereti mai degraba Imparatia lui Dum­nezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adaoga voua« (Mt., 6, 33).

Iar de ceri lui Dumnezeu un lucru si trebuie sa as­tepti mult, pentru ca nu te asculta degraba, nu te in­trista. Caci nu esti tu mai intelept ca Dumnezeu. Acea­sta ti se intimpla fie pentru ca esti nevrednic de ceea ce ceri, fie pentru ca nu sint caile tale pe masura ce­rerilor tale, ci dimpotriva, fie pentru ca n-ai ajuns la masura de a primi darul pe care-l ceri[7]. Pentru ca nu trebuie sa ne urcam la masuri mari inainte de vreme, ca sa nu ni se faca fara folos darul lui Dumnezeu, prin prea grabnica primire a lui. Caci tot ce se primeste usor repede se si pierde. Fiecare lucru dobindit cu du­rerea inimii e si pazit cu grija.

calugar-matanie-pocainta-1_0Inseteaza dupa Hristos, ca sa te imbeti de dragostea Lui[8]. Inchide ochii tai de la cele placute ale lumii, ca sa te invrednicesti de Dumnezeu, sa imparateasca pacea Lui in inima ta. Infrineaza-te de la lucrurile pe care le privesc ochii tai, ca sa te invrednicesti de bucuria duhovniceasca. De nu-I sint placute faptele tale lui Dumnezeu, sa nu-I ceri slava, ca sa fii ca un om ce ispiteste pe Dumnezeu. Dupa vietuirea ta sa fie si rugaciunea ta. Caci nu poate cere cele ceresti cel legat de cele pamintesti; si e cu neputinta sa ceara cele dumnezeiesti cel ce se ocupa cu cele lumesti. Pentru ca dorinta fiecarui om se arata din faptele lui[9]. Si pentru lucrurile pentru care se straduieste, pentru acelea se si lupta in ru­gaciune. Cel ce doreste cele mari nu se indeletniceste cu cele mici.

Legat fiind cu trupul, fii totusi liber si arata-ti liber­tatea ascultarii de Hristos[10]. Dar fii si intelept in blindetea ta, ca sa nu fii lasat sa fii furat[11]. Iubeste sme­renia in toate faptele tale, ca sa te izbavesti de cursele greu de cunoscut, care se ivesc mereu in afara caii ce­lor smeriti la cuget. Nu te feri de necazuri, caci prin ele intri la cunostinta adevarului[12]. Si nu te teme de ispite, pentru ca prin ele afli cele de cinste. Roaga-te sa nu ajungi in ispite sufletesti, dar pregateste-te cu toata puterea pentru incercarile trupesti. Caci fara acestea nu poti inainta spre Dumnezeu. Pentru ca in launtrul lor se afla odihna dumnezeiasca. Cel ce fuge de ispite fuge de virtute[13]. Dar vorbind de ispite, nu vorbesc de cele ale poftelor, ci de cele ale necazurilor (de incercari)[14].

Intrebare: Cum se impaca cuvintul: «Rugati-va sa nu intrati in ispita» (Mt, 27, 41), cu cuvintul: «Nu va temeti de cei ce ucid trupul» (Lc., 13, 14) si cu cuvin­tul: «Cel ce si-a pierdut sufletul sau pentru Mine il va afla pe el» (Mt, 10, 28, 39)? Cum ne indeamna Dom­nul pretutindeni spre incercari, iar aci a poruncit sa ne rugam sa nu intram in ele? Ce virtute se naste fara necaz si incercari? Sau ce incercare e mai mare ca a se pierde cineva pe sine insusi si totusi Domnul ne po­runceste sa o primim pentru El? Ca «cel ce nu ia cru­cea sa, zice, ca sa-Mi urmeze Mie, nu este vrednic de Mine» (Mt, 10, 38). Cum deci, dupa ce in toata invata­tura Lui ne-a poruncit sa intram in incercari, aci ne-a poruncit sa ne rugam ca sa nu intram in ele? «Ca prin multe incercari trebuie sa intrati voi in imparatia ce­rurilor» [(F.Ap. 14, 22)]; si: «In lume necazuri veti avea» (In, 16, 33); si «[Prin] rabdarea [voastra] veti cistiga sufletele voastre» (Lc. 21, 14).

O, ce subtire e calea invataturilor Tale, Doamne! Din aceasta pricina cel intelept si cel ce nu citeste cu cunostinta e totdeauna in afara ei. Cind fiii lui Zevedei si mama lor au dorit sa aiba un scaun cu Tine in Impa­ratie, le-ai spus: «Puteti bea paharul incercarilor pe care Eu il voi bea si sa va botezati cu botezul cu care Eu Ma voi boteza» (Mt., 20, 22). Si cum ne poruncesti aci, Stapine, sa ne rugam sa nu intram in ispite? De care ispite ne poruncesti sa nu intram in ele?

Raspuns: Roaga-te, zice, sa nu intri in ispitele pri­vitoare la credinta, roaga-te sa nu intri in ispitele pa­rerii de sine a mintii, insotit de dracii hulei si ai mindriei. Roaga-te sa nu intri, din parasirea lui Dumnezeu, in ispita vadita a diavolului, prin relele amintiri ce-ti vin in cugetul tau, pentru care ai si fost parasit. Roaga-te sa nu se departeze de tine ingerul neprihanirii tale, ca sa nu fii razboit de razboiul fierbinte al paca­tului si sa te desparti de inger. Roaga-te sa nu intri in ispita atitarii din partea cuiva impotriva altcuiva, sau in ispita indoielii si sovairii, prin care sufletul e im­pins cu sila in mare lupta.

Dar incercarile trupului pregateste-te sa le primesti cu tot sufletul si pluteste in ele cu toate madularele tale si umple-ti ochii tai de lacrimi, ca sa nu se depar­teze de la tine Pazitorul tau. Caci in afara incercarilor nu se arata purtarea de grija a lui Dumnezeu si nu se poate invata intelepciunea Duhului si nici dorul de Dumnezeu nu se arata intarit in suflet. Caci inainte de incercari omul se roaga lui Dumnezeu ca un strain. Dar cind intra in incercari pentru dragostea Lui si nu pri­meste schimbare, Il are pe Dumnezeu ca pe un dator­nic si e socotit la Dumnezeu ca un fiu adevarat. Pentru ca a razboit pe vrajmasul sau si l-a biruit pentru voia lui Dumnezeu[15].

«Rugati-va sa nu intrati in ispite» aceasta inseamna: roaga-te sa nu intri in ispita cea infricosata a diavolului pentru mindria ta, ci pentru ca iubesti pe Dumnezeu, ca puterea Lui sa-ti ajute tie si sa biruiasca in tine pe vrajmasii tai. Roaga-te ca sa nu intri in aceste is­pite pentru rautatea gindurilor si faptelor tale, ci ca sa se probeze dragostea ta fata de Dumnezeu si sa se slaveasca puterea Lui in rabdarea ta. A Lui fie slava si stapinirea in vecii vecilor! Amin.


Notele Parintelui Staniloae:

[1] Ε cunostinta ratiunilor dumnezeiesti ale lucrurilor, care vine omu­lui dupa curatirea de patimi.

[2] Obiectul e marginit, nu are o dimensiune constienta si libera in­terioara, nu comunica iubire, poate fi manipulat numai pentru folosul egoist. Persoana trebuie respectata pentru ea insasi, ca izvor liber si constient de comunicare inepuizabila a iubirii, insetata sa dea si sa primeasca iubirea la nesfirsit. Nu poate fi stapinita cu totul.

[3] Nu cultiva, adica, alipirea egoista la lucruri, ca sa incepi sa ai din comuniunea cu Dumnezeu si cu semenii viata care nu se termina nici­odata, pentru ca nu se epuizeaza ceea ce iti pot da aceia.

[4] Adica pierd viata trecatoare pentru dragostea Persoanei supre­me, din care putem avea viata nemuritoare.

[5] Nu cere cele trecatoare, ci cere iubirea lui Dumnezeu, care va tine si se va darui vesnic prin nesfirsirea ei.

[6] Cu cit esti impodobit de Dumnezeu cu o slava mai mare, din iubirea Lui, cu atit Se bucura si El mai mult de tine. Caci in slava ta spo­rita se arata slava iubirii Lui si vointa ta de a o primi si de a-I raspunde. Desigur, cu cit ceri lucruri mai inalte de la El, cu atit trebuie sa te silesti sa le poti primi, sa crezi potrivit cu ele. Cu cit ceri mai multa iubire de la El, cu atit trebuie sa te faci mai capabil sa o primesti, sa o intelegi prin iubirea ta. Cine cere lucruri mici de la Dumnezeu nu stie ce lucruri mari poate darui El.

[7] Pentru a primi cunostinta inalta, care se da odata cu iubirea, trebuie sa te nevoiesti si tu ca sa ajungi la nivelul ei printr-o mai mare dorinta de a-L cunoaste si a primi iubirea Lui. Numai efortul nostru ne face sa asimilam darul lui Dumnezeu.

[8] Prin acestea si prin alte cuvinte se arata ca Sfintul Isaac nu se tine in cadrul nici unui «Cuvint» strict de titlul lui. Pune in fiecare atitea lucruri mici si mari, ca aproape in fiecare descrie toate treptele vietii duhovnicesti.

[9] Dorinta exprimata numai prin cuvinte, fara efortul de a o realiza, nu e serioasa.

[10] Trupul nu ne impiedica sa fim liberi. Putem alege sa savirsim prin el fapte diferite si sa-l indrumam spre o vietuire buna sau rea. El nu repre­zinta o legalitate rigida, lineara. El e unealta libertatii. Sintem liberi fata de el mai ales cind lucram pentru Hristos, implinind poruncile Lui. Alt­fel, ne aratam stapiniti de el. Chiar libertatea noastra creste sau scade in raport cu el, in functie de vointa noastra care se afirma sau abdica de la afirmarea ei. Implinirea poruncilor lui Hristos inseamna o spiritualizare a trupului, inseamna a da tot mai multa putere si loc libertatii in trup. Ascultarea de Hristos e act de libertate, de vointa. Cu cit e mai mare ascultarea de Hristos, cu atit libertatea se afirma mai mult.

[11] Cel blind poate fi si inselat, furat si robit de cei vicleni pentru blindetea lui. El poate sa nu fie destul de atent la ispitele ce-i vin.

[12] Din necazuri cunosti neputintele tale, atirnarea ta de Dumnezeu; te inveti smerenia.

[13] Pentru ca cel ce fuge de ispite fuge de lupta cu ele, prin care se dobindeste virtutea.

[14] In greceste este acelasi cuvint pentru ispitele din partea poftelor si pentru incercarile prin necazuri.

[15] Il are pe Dumnezeu ca pe un datornic, pentru ca Dumnezeu, lasindu-l in incercari, a aratat ca se ocupa de el, ca Ii este la inima, ca vrea sa-l creasca duhovmiceste. Dar prin aceasta se si obliga sa-l ajute cind necazurile sint prea mari. Iar cel ce s-a luptat cu incercarile a facut voia lui Dumnezeu din iubire fata de El, ca un fiu al Lui, care vrea sa creasca asa cum voieste Dumnezeu. Iar in aceasta biruire a incercarilor a simtit in el puterea lui Dumnezeu. Deci nu e vorba de o datorie juridica a lui Dumnezeu.

***

Isak_Sirin

CUVINTUL XLVII

Trupul fricos de incercari se face prietenul pacatului

“A zis oarecare dintre sfinti ca trupul fricos de incer­cari se face prieten al pacatului, ca sa nu se strimtoreze si sa-si piarda viata prin moartea lui. Dar tocmai de aceea Duhul cel Sfint il sileste sa moara. Caci stie ca de nu va muri, nu va birui pacatul. Astfel, de voieste cineva sa locuiasca Domnul in el, isi sileste trupul sau si slujeste (liturghiseste) Domnului si se face slujitorul Lui prin implinirea poruncilor Duhului cele scrise de apostol, si-si pazeste sufletul sau de faptele carnii, des­pre care a scris apostolul. Caci numai cind slabeste trupul prin post si smerenie, sufletul se intareste in rugaciuni. Pentru ca trupul are obiceiul ca atunci cind e strimtorat in multe feluri de necazuri si de lipsuri in linistirea lui, incit se apropie de moarte (se mortifica) in viata lui, sa te roage, spunindu-ti: «Ingaduie-ma putin, ca sa vietuiesc mai masurat[1]. Caci acum pasesc drept, pentru ca am fost probat de acest fel de rele». Şi cind il odihnesti de necazuri si-i dai putina sloboze­nie, pentru ca ai patimit impreuna cu el, si se odihnes­te chiar si numai putin, iti sopteste, lingusindu-te pu­tin[2], pina ce te face sa iesi din pustie (caci lingusirile lui sint foarte puternice). Şi-ti zice: «Putem vietui cum se cuvine si aproape de lume. Caci am fost mult pro­bati. Deci putem sa raminem in cele ce am ajuns. Pune-ma numai la incercare si de nu voi fi cum voiesti, ne putem intoarce. Ca doar nu fuge pustia de noi». Dar nu-i crede, oricit te-ar ruga si oricite fagaduieli ti-ar face. Pentru ca nu implineste ceea ce a spus. Dupa ce ii implinesti cererea, te arunca in caderi mari, din care nu te vei putea ridica si iesi.

Cind te lenevesti in fata ispitelor si esti satul de ele, spune-i trupului: «Tu iarasi doresti necuratia si viata intinata». Şi daca-ti spune: «E pacat sa te omori pe tine», raspunde-i: «Ma omor pe mine[3], pentru ca nu voiesc sa traiesc in necuratie. Mor aici, ca sa nu vad moartea adevarata a sufletului meu, cea de la Dumne­zeu[4]. Imi este de folos ca sa mor aici pentru curatie si sa nu traiesc viata in lume. Moartea aceasta am ales-o cu voia pentru pacatele mele. Ma omor pe mine, pentru ca am pacatuit Domnului si nu mai voiesc sa-L minii. De ce sa voiesc viata departata de Dumnezeu? Rabd necazurile acestea ca sa nu ma instrainez de nadejdea cereasca. Ce folos are Dumnezeu de viata mea de aici, daca o traiesc in chip rau si-L minii pe El?»


[1] Sa nu mai vietuiesc atit de strimtorat, de lipsit, de aspru.

[2] Te linguseste ca ai sporit mult si deci poti sa-i dai putina odihna.

[3] Ma mortific, sau omor poftele rele.

[4] Moartea adevarata, care este despartirea de Dumnezeu. Moartea care nu desparte de Dumnezeu nu e moarte adevarata, ci, poarta spre viata. Iar despartirea de Dumnezeu e fapta omului. De aceea nu Dumnezeu a facut moartea. Dar El accepta moartea poftelor, moartea egoismului, moartea mortii. Caci ea e calea spre viata adevarata, cea in Dumnezeu.

(din: Filocalia…, volumul X, Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevointe, Traducere si note de Pr . Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R., Bucuresti, 1981)

isaaksirin

Legaturi:

***


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Dumitru Staniloae, Razboiul nevazut, Sfantul Isaac Sirul

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

27 Commentarii la “Sfantul Isaac Sirul despre FOLOSUL INCERCARILOR si TINDEREA SPRE “CELE DE PRET” ALE LUI DUMNEZEU: Tot ce se primeste usor repede se si pierde. Fiecare lucru dobindit CU DUREREA INIMII e si pazit cu grija

  1. Pingback: DE CE DUMNEZEU NE LASA SA SUFERIM SI SA NE CHINUIM MULT? Arhim. Simeon Kraiopoulos despre LECTIA FEMEII CANANEENCE: “A venit ceasul sa devenim cres­tini… Poate ca nimic altceva nu foloseste cat foloseste suferinta” -
  2. Pingback: PARINTELE ARSENIE de la MAN. CORNU in “Familia ortodoxa” despre PARTASIA VIE CU DUMNEZEU, RASTIGNIREA IUBIRII DE SINE si ASTEPTAREA INVIERII: “Suntem meniti pentru o alta viata, dar ne legam de viata asta. Vor fi razboaie, dar sa nu ne c
  3. Pingback: SCARA SFANTULUI IOAN: Invataturi importante pentru dreapta socoteala si pentru deslusirea unor nuante duhovnicesti si taine ale razboiului nevazut: “Se intampla uneori ca ceea ce pentru unul este leac, pentru altul este otrava“. SA NU SARIM ET
  4. Pingback: Cuviosul Paisie Aghioritul: ROSTUL INCERCARILOR IN VIATA NOASTRA -
  5. Pingback: “Tot darul de Sus ni-l insusim neaparat prin suferinta”. PARINTELE SOFRONIE despre BUCURIA DE A FI BIRUIT DE DUMNEZEU. De ce Dumnezeu ingaduie incercarea parasirii Sale, a “pogorarii in intuneric” si a atacurilor infuriate ale Ispi
  6. Pingback: Lectii de razboi duhovnicesc de la un duhovnic cu viata sfanta: CUM SUNTEM ISPITITI PRIN MANDRIE SI LA CE CADERI POATE DUCE INVOIREA CU GANDURILE INGAMFARII. “Daca omul nu se lupta cu puterea cea rea, devine el insusi rau” -
  7. Pingback: PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu in DUMINICA POTOLIRII FURTUNII. Dumnezeu ingaduie furtunile incercarilor ca sa ne smereasca si sa ne izbaveasca de marea inselare a increderii in propriile fapte: “Adevaratul chip al omului este smerenia. Unde
  8. Pingback: Fericirea orbului nevinovat sau: UNDE SE ARATA MILA, PUTEREA SI SLAVA LUI DUMNEZEU? -
  9. Pingback: OMUL IN FATA CRUCII. Predici (text, audio, video) miscatoare si trezitoare la Inaltarea Sfintei Cruci: “Marea tragedie a omenirii este neintelegerea Crucii” -
  10. Pingback: RODUL RABDARII SI AL NADEJDII. De ce Dumnezeu pare uneori neinduplecat si intarzie sa ne implineasca rugaciunile? -
  11. Pingback: Sfantul Luca al Crimeei: CUM PUTEM PURTA POVARA DURERILOR VIETII? CARTIREA INMULTESTE NECAZURILE. “Multumiti, multumiti totdeauna lui Dumnezeu! Pentru toate trebuie sa-I multumim” | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: OARE NU ARDEA IN NOI INIMA NOASTRA? Implorarea staruitoare si “vanatoarea” Dumnezeului care ne aprinde tainic sufletele si apoi “se face nevazut”… | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: FURTUNA INFRICOSATOARE S-A RIDICAT… | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: OMUL IN FATA CRUCII. Predici (text, audio, video) miscatoare si trezitoare la Inaltarea Sfintei Cruci: “Marea tragedie a omenirii este neintelegerea Crucii” | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: “Vom vedea pe Dumnezeu precum este” (IV): ARHIMANDRITUL SOFRONIE despre SUFERINTELE SI FERICIRILE DUHULUI: “Este oare cu putinta… fara o mare lupta cu propriile patimi, fara un plans zdrobitor, fara multime de scarbe, fara o arzato
  16. Pingback: MARETIA MICILOR ASCULTARI. Roada durerii truditoare | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: CUVIOSUL NIKON VOROBIOV: “Dumnezeu Iubire ESTE, nu doar ARE iubire. Cea mai mică întoarcere spre Domnul, cea mai mică hotărâre de a merge către El stârnesc deja bucurie în cer, ajutor şi iertarea fărădelegilor” | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: DE CE DUMNEZEU NE LASA SA SUFERIM SI SA NE CHINUIM MULT? Arhim. Simeon Kraiopoulos despre LECTIA FEMEII CANANEENCE: “A venit ceasul sa devenim crestini… Poate ca nimic altceva nu foloseste cat foloseste suferinta” | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: CE NE ADUCE INAINTEA LUI DUMNEZEU SI FACE SA SE IMPLINEASCA CERERILE CELE BUNE ALE INIMII? Marea deosebire dintre INDRAZNEALA la Dumnezeu a celor smeriti si TUPEUL celor mandri si “smecheri”. PREDICA ARHIM. MELHISEDEC DE LA LUPȘA la Duminica
  20. Pingback: DA, DOAMNE, CA UN CÂINE… “Cine va încerca să se înfrunte cu răul în afara lui însuşi, fără ca înainte să-l fi învins pe cel Rău înlăuntrul său…” | Cuvântul Ortodox
  21. Mai multe persoane greșesc trenul și se urcă într-un alt tren, care îi va duce într-o direcție nedorită, greșită. Unii din indiferență, alții din grabă, alții din greșeală, alții din alte motive, cu toții sunt acum în aceeași situație: să ajungă la altă destinație decât cea propusă. Unii sunt calmi, alții nu. Unii se resemnează, alții caută soluții: Ce e de făcut? Nici unul nu dorea să se fi urcat în acel tren, dar, totuși, a făcut-o. Această pildă a teologului Emil Brunner are o morală pentru noi: Păcatul este direcția greșită a vieții. Pe Golgota însă, Hristos trage semnalul de alarmă al istoriei, oprește trenul groazei: Cine vrea, poate coborî și se poate urca în Arca lui Hristos.

  22. “De aceea cei ce se afla in lume si amestecati in cele lumesti nu-si pot curati cugetarea, pentru multa cunostinta a raului. Si putini se pot intoarce la curatia dintii a cugetarii.”

    “Roaga-te sa nu intri, din parasirea lui Dumnezeu, in ispita vadita a diavolului, prin relele amintiri ce-ti vin in cugetul tau, pentru care ai si fost parasit.”

    Oare nu cumva am cazut cu totii intr-o mare ispita pentru multa cunostinta a raului si prin relele amintiri, care ne indeparteaza tot mai mult de curatia dintii a cugetarii?

  23. Pingback: “ACESTA ESTE DUMNEZEUL NOSTRU: El Se pogoara in mizeria cea mai adanca a firii umane ca sa scoata de acolo margaritarul cel de mult pret” – PREDICA PUTERNICA (si audio) IMPOTRIVA DEZNADEJDII, A DELASARII si A JUSTIFICARII PACATELOR | Cuv
  24. Pingback: UMBLAREA PE MARE. Predici audio de la Putna si Sihastria Putnei: AVEM NEVOIE DE CURAJ SI DE CONSECVENTA “PANA LA CAPAT” in urmarirea tintei noastre duhovnicesti. SA INDRAZNIM SA MERGEM PE APA IN LUME, URMANDU-L PE HRISTOS. Sa nu renuntam atunc
  25. Pingback: OCHII LUI DUMNEZEU. Motivele pentru care nu ne sunt ascultate intotdeauna rugaciunile si pentru care AVEM NEVOIE de dureri si necazuri ca sa (re)descoperim adevarul vietii noastre. DRAGOSTEA RANITA A LUI HRISTOS PE CARE O IGNORAM SI CARE CAUTA SA SE ODIHN
  26. Pingback: GHIMPELE IN TRUP si RELATIA REALA CU DUMNEZEU. “Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune”. TREZIREA LA… COMUNIUNE | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: Ieromonahul ILARION de la Manastirea Crucea despre SUFERINTA GENERALIZATA A OMULUI MODERN si BOLILE LUI SUFLETESTI: “Relaţiile dintre oameni se degradează, pentru că avem egoismul acesta care ne macină” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate