VIATA SI ACATISTUL SFINTEI NOI MUCENITE MARIA DIN GATCINA – mangaietoarea si tamaduitoarea sufletelor cuprinse de deznadejde sau deprimare (†26 ianuarie 1930): “DEPRESIA este o cruce duhovnicească”
Doxologia:
Viața Sfintei Maria din Gatcina
(26 ianuarie)
La aproximativ 50 de kilometri de Petrograd se află micul oraș Gatchina, bine-cunoscut tuturor locuitorilor din Petrograd pentru grădinile, parcurile și palatele lui. În acest oraș a trăit înainte de Revoluție o călugăriță, Maria, care era cunoscută nu doar de locuitorii din Gatchina, ci și de mulți locuitori ai Petrogradului. Revoluția din 1917 a găsit‑o pe maica Maria pe patul de suferință. După ce a suferit de encefalită (o inflamație a creierului), ea s‑a îmbolnăvit de Parkinson (boală degenerativă a sistemului nervos central, numită astfel după medicul Parkinson, care a descris această stare patologică): corpul ei, cu totul nemișcat, părea încătușat, iar fața anemică era ca o mască; putea vorbi, dar începuse să vorbească doar cu jumătate de gură, printre dinți, pronunțând încet și monoton. Ea era totalmente invalidă și avea mereu nevoie de ajutor și de o îngrijire atentă. De obicei, această boală continuă cu schimbări psihologice radicale (iritabilitate, o încăpățânare obositoare de a repeta întrebări stereotipe, un egoism și egocentrism exagerat, manifestări de senilitate și altele asemenea), fapt pentru care astfel de pacienți sfârșesc adesea în spitalele de psihiatrie. Dar maica Maria, fiind invalidă fizic în totalitate, nu doar că nu a degenerat psihic, ci a arătat trăsături de personalitate și de caracter cu totul deosebite, care nu sunt caracteristice pentru acești pacienți. Ea a devenit extrem de supusă, de umilă, ascultătoare, necerând nimic, concentrată în sine însăși; ea a devenit absorbită de rugăciunea permanentă, purtându‑și boala dificilă fără nici cel mai mic murmur. Ca o recompensă pentru această umilință și răbdare, Domnul i‑a trimis un dar: mângâierea celor întristați. Oameni cu totul străini și necunoscuți, care se găseau în supărări, întristări, depresie, deznădejde, au început să o viziteze și să converseze cu ea. Și toți cei care veneau la ea plecau consolați, simțind o iluminare a supărării lor, o liniștire a întristării, o calmare a temerilor, o îndepărtare a depresiei și a deznădejdii. Vestea despre această călugăriță extraordinară s‑a răspândit treptat dincolo de granițele orașului Gatchina.
Maica Maria trăia într‑o căsuță de lemn, la periferia orașului, unde am vizitat‑o în martie, 1927. În timp ce așteptam să fiu primit, am examinat numeroasele fotografii din camera de primire și am observat două: Mitropolitul Veniamin (al Petrogradului, noul mucenic) și Mitropolitul Iosif (curând avea să devină conducătorul mișcării „iozefite”). Mitropolitul Iosif scrisese pe fotografia sa o dedicație emoționantă maicii Maria, citând un paragraf lung din lucrarea sa În îmbrățișarea Tatălui, în timp ce Mitropolitul Veniamin scrisese scurt: „Către profund respectata pătimitoare Maica Maria care, printre mulți întristați, m‑a consolat și pe mine, un păcătos…”
Am avut șansa binecuvântată de a fi prezent la manifestarea minunii vindecării sufletelor întristate. Un tânăr care devenise deznădăjduit după arestul și exilul tatălui său, preot, a plecat de la maica având un zâmbet de bucurie, hotărându‑se să accepte treapta de diacon. La fel, o tânără femeie care suferea a devenit strălucitor de bucuroasă, hotărându‑se să devină călugăriță. Un bărbat mai în vârstă, care suferea profund din cauza morții fiului său, a plecat de la maica Maria cu fruntea sus și încurajat. O femeie în vârstă, care venise cu lacrimi, a plecat calmă și fermă.
Când am intrat la ea, i‑am spus maicii Maria că mă ataca adesea o depresie teribilă, durând câteodată mai multe săptămâni și că nu puteam găsi nicio metodă de a scăpa de ea.
„Depresia este o cruce duhovnicească”, mi‑a spus ea; „ea este trimisă să ajute penitentul care nu știe să se pocăiască, adică pe acela care, după pocăință, cade din nou în păcatele de mai înainte… Și, prin urmare, doar două medicamente pot trata această suferință a sufletului, uneori foarte mare. Trebuie fie să învețe să se pocăiască și să ofere roadele pocăinței; sau, dacă nu, să poarte această cruce duhovnicească, depresia, cu umilință, supunere, răbdare și cu mare mulțumire față de Domnul, amintindu‑și că purtarea acestei cruci este socotită de Domnul ca rod al pocăinței… Și, până la urmă, ce mare consolare este să realizezi că descurajarea ta este rodul nerecunoscut al pocăinței, o pedepsire de sine inconștientă pentru absența roadelor care sunt cerute… De la acest gând ar trebui să ajungă la căință și, apoi, depresia se topește treptat și adevăratele roade ale pocăinței vor apărea...”
Aceste cuvinte ale maicii Maria au fost, literalmente, ca și când ar fi făcut o operație pe sufletul meu și ar fi îndepărtat o tumoră duhovnicească… Și eu am plecat alt om.
Prin 1930, maica Maria a fost arestată. Ea a fost acuzată de propagandă contra‑revoluționară și de a fi participat într‑o organizație contra‑revoluționară, în conformitate cu paragrafele 10 și 11 ale articolului 58 (al Codului Penal sovietic). Fratele ei a fost, de asemenea, arestat. „Organizația” era compusă doar din doi oameni. Iar „propaganda” împotriva regimului comunist era darul ei de a mângâia oamenii aflați în suferințe. Cei care au fost prezenți în timpul arestului descriu o imagine înfricoșătoare a batjocurii și a crudei violențe asupra pacientei suferinde, care era paralizată și incapabilă de orice mișcare fizică. „Crima religios‑politică” a maicii Maria s‑a agravat prin refuzul ei de a‑l recunoaște pe Mitropolitul Serghie după faimoasa Declarație din 1927, care a dus la o schismă în Biserica rusă.
Biata suferindă a fost trasă de brațe, care au fost răsucite la spate, pe podea și pe pământ, de la patul ei până la camionetă, de către doi cekiști. Lovindu‑i încă și mai mult trupul suferind și paralizat, cekiștii au aruncat‑o în camionetă și au luat‑o. Fratele ei a fost luat într‑un alt automobil, într‑un așa numit „corb negru” (o limuzină neagră, folosită în special pentru transportarea victimelor arestărilor făcute în toiul nopții; este descrisă de către Soljenițîn în primul volum al Arhipelagului Gulag). Cinstitorii compătimitori ai maicii Maria au început să‑i aducă în închisoare pachete modeste. Acestea au fost acceptate timp de o lună. Apoi, dintr‑odată, nu au mai acceptat pachetele și au spus scurt: „A murit în spital”. (Astfel de pacienți neajutorați erau de obicei omorâți.) Trupul nu a fost dat înapoi.
Fratele ei, un tânăr slab, mic și rafinat, care o îngrijise cu jertfă de sine și care primea vizitatorii, după nouă luni de investigații a primit cinci ani de închisoare într‑un lagăr de concentrare siberian.
(Ivan Andreev, Sfinții Catacombelor Rusiei. Viețile noilor mucenici, Traducere din limba engleză de Alina Aursulesei, București, 2015, pp. 69-71)
***
Acatistul preacuvioasei Muceniţe Maria Gatcinskaia
Condacul 1
Preacuvioasă Muceniţă, aleasa lui Hristos, le-ai apărut locuitorilor drepţi din Gatcina prin faptele tale bune şi prin smerenie. Şi astăzi, te preamărim, ne amintim cu dragoste de tine, fiind cinstită în faţa lui Dumnezeu şi ne ocroteşti, îţi cântăm fără încetare cu inima înduioşată:
Bucură-te Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.
Icosul 1
Îngerii lui Dumnezeu s-au bucurat încă de la naşterea ta, pentru că te-ai rugat fără încetare şi ai fost cinstită pentru că ai oferit daruri sufleteşti asemenea lor, cinstind puterea lui Dumnezeu. În perioada ateistă, ai luptat pentru adevărul lui Hristos în biserica de pe pământ şi ţi-ai păstrat credinţa neclintită. Iar noi, privind chipul tău, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, urmaşă purtătoare de evlavie creştină.
Bucură-te, că ai dat dovadă de blândeţe îngerească.
Bucură-te, că ai găsit mângâierea cerească.
Bucură-te, că ai transformat durerea pământească în bucurie.
Bucură-te, că inima și-a alinat suferinţa.
Bucură-te, că ţi-ai dedicat viaţa lui Dumnezeu.
Bucură-te, sol al iubirii lui Dumnezeu.
Bucură-te, flacără nestinsă a credinţei ortodoxe.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.
Condacul al 2-lea
Corurile de cântăreţi nu vor putea să îţi slăvească faptele bune aşa cum se cuvine, Preacuvioasă Maică, pentru că ai fost lovită de o boală cumplită când erai tânără şi L-ai urmat neobosită pe Hristos şi ai stat în chilia ta în toate zilele vieţii tale, cântându-i Puterii lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 2-lea
Trupul tău a fost secerat de o boală grea şi cu îngăduinţa lui Dumnezeu, nu a fost adus în viaţa ta rodul faptelor pământeşti care duc la pierzanie, ci rodul veşnic al harului duhovnicesc. Ai avut mare încredere în Dumnezeu, de aceea noi îţi vom cânta cu slavă următoarele:
Bucură-te, că ai urmat voia lui Dumnezeu cu blândeţe şi smerenie.
Bucură-te, că datorită martiriului tău ai fost înzestrată cu har divin.
Bucură-te, că ţi-ai îndreptat privirea în toate zilele vieţii tale spre Hristos Cel răstignit pe cruce.
Bucură-te, că ţi-ai purtat crucea în urma Lui.
Bucură-te, că te-ai apropiat de Dumnezeu prin liniştea rugăciunilor.
Bucură-te, că te-ai rugat la Dumnezeu pentru toată lumea.
Bucură-te, că îi ajuţi pe cei ce îşi pierd curajul din cauza durerii.
Bucură-te, că deschizi ochii celor care au sufletul orb.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.
Condacul al 3-lea
Dumnezeu Preamilostivul, ţi-a întărit sufletul cu suferinţa şi boala timpurie, te-a scos din deşertăciunea sorţii triste, dăruindu-ţi curăţenia inimii, ai fost asemenea lui Iova, cel care a suferit mult. Iar tu, Maria cea Dreaptă, bucurându-te de dragostea lui Dumnezeu, îi cântai din adâncul sufletului: Aliluia.
Icosul al 3-lea
Căci ai fost încercată de o furtună de gânduri şi suferinţe pentru sufletele celor care luptau, Maică Marie, L-ai implorat pe Domnul Iisus Hristos cu blândeţe şi lacrimi şi ai dobândit liniştea, fiind unsă cu mir frumos mirositor. Iar noi, văzând harul lui Dumnezeu îţi cântăm acestea:
Bucură-te, că ai îndepărtat cu răbdare linguşeala duşmanilor.
Bucură-te, că sufletul tău a fost curăţat prin suferinţă.
Bucură-te, muceniţă, că eşti foarte mărinimoasă faţă de oameni.
Bucură-te, muceniţă, că l-ai iubit pe aproapele tău la fel ca pe tine.
Bucură-te, că prin rugăciune ai fost înzestrată cu harul alinării durerii celor care suferă.
Bucură-te, porumbiţă minunată, că te-ai dus cu sufletul curat în ceruri.
Bucură-te, că ai primit cununa slavei veşnice de la Dumnezeu.
Bucură-te, că ai transformat suferinţele din acea vreme în bucurie veşnică.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.
Condacul al 4-lea
Ai avut cu tine mătăniile din mărgele nepreţuite când te-ai izolat să te rogi, nu ai simţit boala, iar pentru că ai fost foarte înţeleaptă, oamenii evlavioşi au venit la tine pentru a primi cuvinte de mângâiere. Tu le-ai alinat sufletele de multe ori şi pentru aceasta ei îi cântă Dumnezeului Mare şi Atotputernic: Aliluia.
Icosul al 4-lea
Te-ai apropiat cu dragoste şi credinţă de Potirul vieţii şi ai primit Trupul şi Sângele lui Hristos, ca să te întărească Hristos, Cel care te-a ales, şi ca să fie mereu în tine. Aşa ai fost luminată de Duhul Sfânt, ţi-ai dedicat toată viaţa lui Hristos, iar noi îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că ai primit bunătatea luminată din ceruri de la Dumnezeu.
Bucură-te, că ţi-ai luminat sufletul cu lumina Sfintei Treimi.
Bucură-te, că îngerii s-au minunat şi s-au bucurat de tine şi că oamenii te cinstesc.
Bucură-te, de întărâtarea şi lacrimile amare ale demonilor.
Bucură-te, vindecătoarea rănilor noastre trupeşti şi a suferinţelor sufleteşti.
Bucură-te, că mergi înaintea lui Dumnezeu pentru noi.
Bucură-te, că ne-ai vindecat suferinţele prin rugăciunile tale.
Bucură-te, că prin modul tău de viaţă, ne-ai îndreptat vieţile spre mântuire.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.
Condacul al 5-lea
Asemănându-te fecioarelor înţelepte, ai păstrat mirul rugăciunilor şi milei pentru întâmpinarea lui Dumnezeu şi cu candela aprinsă a fost posibil ca El să îţi apară, iar tu, arătându-i robii lui credincioşi, Îi cântai Dumnezeului Atotmilostiv: Aliluia.
Icosul al 5-lea
Privind pământul rusesc doborât de întunecimea sufletească, l-ai nimicit prin curăţenia sufletului şi ai încălzit sufletul fecioarelor tinere cu sunetul clopotelor bisericeşti, îndrumându-le să-L slujească pe Dumnezeu şi pentru a-şi ajuta aproapele în perioada ateismului. De aceea şi noi urmându-ţi exemplul, învăluim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru cu o iubire sinceră, cântându-i aşa:
Bucură-te, că te cinstim pentru că ne alungi necazurile.
Bucură-te, că ne înveţi cu răbdarea ta.
Bucură-te, că ne luminezi cu lumina sufletului tău.
Bucură-te, că dai o mână de ajutor bolnavilor.
Bucură-te, că îi povăţuieşti pe atei şi pe cei răi.
Bucură-te, model de păstrate a credinţei în secret.
Bucură-te, strălucire a curăţeniei cereşti.
Bucură-te, îmbinare de credinţă, speranţă şi dragoste.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.
Condacul al 6-lea
Sfântul mucenic, mitropolitul Veniamin, ţi-a vizitat chilia şi a vorbit cu tine, ţi-a dat binecuvântarea să intri în rândul călugăriţelor, să te întărească Dătătorul de fapte bune, iar tu să-I cânţi lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 6-lea
Privim ceremonia călugăririi tale în timpul prigoanei împotriva creştinilor de la Biserica cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, locul în care ai mers cu evlavie. Pentru că ai respectat poruncile lui Hristos şi legământul monahal, noi îţi mulţumim cântându-ţi aşa:
Bucură-te, că faci parte din noii mucenici ai Bisericii Ruseşti.
Bucură-te, călăuzitoare a duhului mărturisirii.
Bucură-te, că prin mucenicia ta ai ajuns în Împărăţia Cerurilor.
Bucură-te, că trupul tău a purtat răni asemenea lui Dumnezeu.
Bucură-te, că prin tine înţelegem dreptatea lui Dumnezeu.
Bucură-te, că împreună cu tine îl urmăm pe Hristos.
Bucură-te, că îi întăreşti pe cei care au luptat pentru credinţă.
Bucură-te, că le-ai luminat drumul spre mucenicie cu rugăciunile tale.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.
Condacul al 7-lea
Faptele tale au fost ţinute în secret, însă după cuvântul lui Dumnezeu: „nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă, nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă”. La fel şi lumina virtuţii tale, Sfântă Maică Maria, le-a apărut oamenilor suferinzi, iar ei privind-o, îşi vor îndrepta nădejdea spre Dumnezeu cel Atotputernicul printre sfinţii Săi, cântându-i: Aliluia.
Icosul al 7-lea
Chilia ta împodobită cu icoane şi înmiresmată datorită rugăciunilor tale era cerul pe pământ pentru oamenii suferinzi, care veneau în număr mare la tine căutând sfatul duhovnicesc, rugăciunea şi liniştea. Iar ei, din bucurie că şi-au hrănit sufletul şi prin puterea lui Dumnezeu au devenit mai puternici , datorită faptelor bune care li s-au făcut, îţi cântau aşa:
Bucură-te, că ai învins neputinţa trupului omenesc.
Bucură-te, că ai mers pe drumul îngust către mântuire.
Bucură-te, apărătoare a curajului duhovnicesc.
Bucură-te, refugiu al celor descurajaţi de suferinţă.
Bucură-te, că i-ai făcut mai înţelepţi prin smerenie pe cei neînţelepţi.
Bucură-te, că îi întăreşti pe cei slabi de înger.
Bucură-te, că ne-ai arătat puterea speranţei.
Bucură-te, că ne dăruieşţi lumina bucuriei cereşti.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.
Condacul al 8-lea
Ai propovăduit neînfricata credinţă pe pământ, ai primit cu inima cuvântul înţelept al sfântului Mucenic Veniamin, că nu oamenii salvează Biserica, ci Dumnezeul nostru Iisus Hristos cu Sângele Său. Dar şi noi, muceniţa lui Hristos, privind măreţia ta mucenicească, alungăm din inimile noastre frica şi răutatea, cântându-i lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 8-lea
Ai stat la pat bolnavă fiind, te rugai la Dumnezeu Milostivul să ierte păcatele omeneşti, să-i aducă pe necredincioşi pe calea cea dreaptă şi să-i ridice pe cei căzuţi. Rugăciunea şi lacrimile tale au fost pe placul lui Dumnezeu, Maică Marie. De aceea, noi minunându-ne de măreţia sfinţeniei tale, îţi cântăm:
Bucură-te, că ai îndulcit amărăciunea suferinţelor.
Bucură-te, că ne îndrumi să avem încredere în voia lui Dumnezeu.
Bucură-te, că multe taine nu ţi-au fost ascunse.
Bucură-te, că rugăciunile tale au ajuns până la ceruri.
Bucură-te, că ai îndepărtat uneltirile diavoleşti.
Bucură-te, că ţi-ai întins mâinile spre Bunul Dumnezeu.
Bucură-te, că i-ai povăţuit pe duşmani.
Bucură-te, că ai îndreptat inimile reci spre Dumnezeu, cu căldura rugăciunilor tale.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.
Condacul al 9-lea
Te-ai rugat în taină Unicului Dumnezeu, lui Hristos şi ai primit harul de a-i alina pe cei suferinzi, oamenii bolnavi venind la tine pentru acesta. De aceea şi noi, Sfântă Preacuvioasă, suntem vrednici de mila lui Dumnezeu şi cântăm cu smerenie în inimi: Aliluia.
Icosul al 9-lea
Faima minunilor tale s-a răspândit dincolo de oraşul Gatcina şi o mulţime de oameni au venit din alte oraşe şi din alte părţi, lăudându-L pe Dumnezeu, ţi-au recunoscut sfinţia, chiar dacă trupul tău era secerat de boală, iar noi, împreună cu ei preaslăvim mila Domnului şi îţi cântăm:
Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne-ai îndreptat spre Dumnezeu.
Bucură-te, că ai îndreptat suflete spre lumina veşnică.
Bucură-te, logodnică binecuvântată a lui Hristos.
Bucură-te, că prin modul tău de viaţă ai dovedit lipsa de judecată a lumii.
Bucură-te, că ne-ai îmbogăţit fiind un exemplu de evlavie.
Bucură-te, că ne-ai arătat puterea credinţei.
Bucură-te, că ai fost săracă cu duhul şi astfel ai primi harul Duhului Sfânt.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.
Condacul al 10-lea
Toţi oamenii s-au minunat că s-a reflectat în tine bucuria şi bogăţia de virtuţi: curăţenia asemenea îngerilor, dovezile de curaj chiar dacă trupul tău a fost secerat de boli crude şi suferinţă şi compasiunea nemărginită faţă de oameni. Preacuvioasă Maică, pentru toate acestea Îi cântăm Dumnezeului preamărit de tine: Aliluia.
Icosul al 10-lea
Diavolul, duşmanul mântuirii, nu a putut să umbrească faptele tale bune, pentru că tu i-ai luminat pe toţi cu bucuria şi mângâierea. Şi ţi-ai îndeplinit sarcina din rândul îngerilor de a-i învăţa pe oameni să nu se lepede de Hristos până la moarte şi le-ai zis că dragostea lui le va încălzi fără încetare inimile, că pe cei bolnavi nu îi vor speria lanţurile, temniţele, suferinţele şi moartea. De aceea îţi spunem aşa:
Bucură-te, model neînfricat de păstrare a credinţei.
Bucură-te, păstrătoare a binefacerilor Domnului.
Bucură-te, că ai înfăptuit bucurii pascale.
Bucură-te, că prin suferinţele tale te-ai îndreptat spre bucuria cerească.
Bucură-te, că ai ţinut departe de păcat sufletul necredincios.
Bucură-te, că ai dat dovadă de răbdare în suferinţe.
Bucură-te, păstrătoare a harurilor dumnezeieşti
Bucură-te, apărătoare a bunătăţii lui Dumnezeu.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.
Condacul al 11-lea
Chinuitorii au venit în locuinţa ta noaptea şi au pus trupul tău încercat de multe boli în car, vorbindu-ţi despre boală şi batjocură. Dar tu, Preacuvioasă Muceniţă Maria, ţi-ai îndreptat gândul spre Dumnezeu şi Îi cântai: Aliluia.
Icosul al 11-lea
Deşi ai trecut prin chinurile arzătoare şi ai vărsat o mare de lacrimi, ai intrat în pacea veşnică cu bunăvoinţa lui Dumnezeu. Cei care te-au chinuit erau foarte surprinşi să vadă ce mare era mulţimea de oameni care a fost martoră la slava sfinţiei tale. De aceea şi noi, preamărind faptele tale, Sfântă Muceniţă, îţi spunem:
Bucură-te, rază de soare a Împărăţiei Cerurilor.
Bucură-te, că ai primit darul alegerii.
Bucură-te, că ai alungat întunericul sufletesc.
Bucură-te, că ai primit rugăciuni pentru binefacere.
Bucură-te, că ai arătat calea cea dreaptă celor drepţi.
Bucură-te, că ai primit cununa de la Dumnezeu Atotputernicul.
Bucură-te, că ai sfinţit prin rugăciuni oraşul Gatcina.
Bucură-te, că l-ai sfinţit cu sfintele tale moaşte.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.
Condacul al 12-lea
Trupul şi sângele nu s-au apropiat, iar tu văzând voia lui Dumnezeu te-ai oferit ca jertfă nevinovată pentru sacrificiu. În ultimele zile ale pribegiei tale pe pământ ai rostit în temniţă cuvântul apostolului: ”Ce ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Să fie oare mâhnirea sau strâmtorarea sau prigoana sau foamea sau goliciunea sau necazul?” De aceea, iertându-i pe cei care te-au chinuit, fericită Marie, i-ai cântat Domnului: Aliluia.
Icosul al 12-lea
Îngerul Domnului a fost trimis la tine în temniţă, să-ţi apere sufletul sfânt şi să te conducă spre fericirea celor iubiţi de Dumnezeu, iar noi fiind mântuiţi de sângele tău şi de suferinţele tale, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că eşti considerată cu chip de înger.
Bucură-te, I-ai dus lui Dumnezeu fructele virtuţii.
Bucură-te, că L-ai rugat pe Hristos să ne facă inimile curate.
Bucură-te, ce ne-ai vindecat de viciile păcătoase.
Bucură-te, că ne-ai izbăvit de chinurile iadului.
Bucură-te, că i-ai mântuit prin rugăciune pe cei care au venit la tine.
Bucură-te, că înfrumuseţezi soborul celor drepţi din Sankt Petersburg.
Bucură-te, că ai trecut în rândul noilor mucenici.
Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.
Condacul 13 (de 3 ori)
Sfântă Marie, preacuvioasă Muceniţă, privim tinereţea ta care s-a scurs în luptele sufleteşti şi în smerenie, privim maturitatea ta întărită de gândurile curate şi de rugăciune, privim şi sfârşitul tău mucenicesc. Privim astăzi şi slava ta din Ceruri! Fii stăruitoarea şi apărătoarea noastră blândă în faţa lui Dumnezeu, căci noi îi vom cânta pururea: Aliluia.
Rugăciunea Maicii Maria de Gatcina
O preacuvioasă sfântă muceniţă Maria, lauda îngerilor şi a noilor mucenici şi mărturisitori slavă. Priveşte-ne pe noi păcătoşii care te rugăm, ca o caldă apărătoare şi smerită rugătoare în faţa lui Dumnezeu, celui care cu rugăciune, post, credinţă şi răbdare te-ai arătat. Tu, având lumina credinţei în Hristos, darul înainte vederii şi a facerii de minuni, roagă-L pe Domnul să primească lacrimile şi căinţa noastră, să ne dăruiască nouă (numele) iertarea păcatelor, dragoste nefăţarnică de aproapele, tărie în credinţă, trezvie şi viață bine plăcută lui Dumnezeu.
O preacuvioasă Maică, ajută-ne pe cei ce cinstim sfântă pomenirea ta şi roagă-L pe Domnul ca pentru rugăciunile tale să ne dăruiască pace sufletească şi vindecare în boli.
Roagă preacuvioasă Sfântă Muceniţă pe milostivul Dumnezeu, făcătorul nostru, să ne ferească de răutăţile ce vin asupra noastră, să trăim în curăţie şi în binecuvântare slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Legaturi:
Comentarii