Cuvantul care ne ARDE, cuvantul lui Ieremia…

1-05-2008 Sublinieri

Fost-a în faţa Domnului prooroc tare, Ieremia…

ieremia.jpg

Spune Domnul prin Ieremia: Nu vă încredeţi în cuvintele mincinoase care zic: “Acesta este templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului”. Care sunt cuvintele mincinoase? Acesta este templul Domnului“. Dar cum sa fie aceste cuvinte mincinoase? Acela era cu adevarat Templul Domnului, pentru ca Domnul Insusi Il trimite pe Ieremia sa cuvinteze in fata Templului.

Desarta si mincinoasa este insa increderea omului ca poate mearga dupa voia sa proprie si vicleana si ca poate capata in acelasi timp, fara pocainta adevarata, binecuvantarea si mantuirea de la Dumnezeu.

Desarta si mincinoasa este nadejdea ca ne este de ajuns sa ne sprijinim pe lucruri exterioare, ca putem sta linistiti daca ne stim “fiii lui Avraam” sau, in cazul nostru, daca “avem credinta ca Dumnezeu exista” si gandul ca noi suntem crestini, daca ne vedem ca “depozitari ai credintei celei drepte, mostenite din mosi stramosi si de la Sfantul Apostol Andrei”, sau mai mult, ca “practicanti’ ai slujbelor Bisericii si implinitori – mai mult sau mai putin formal – ai unor randuieli si porunci bisericesti.

Daca “fiii lui Avraam” n-au mai fost vrednici, “mostenirea” Imparatiei s-a luat de la ei, daca noi, “fiii Luminii” nu mai facem nici noi roadele Luminii si ale Imparatiei, se va lua si de la noi Imparatia si vom fi blestemati si taiati ca smochinul cel neroditor de catre propria noastra nesimtire.


Daca Dumnezeu nu este prezent in vietile si in inimile noastre, atunci nu ne este de niciun folos faptul ca El este in Templu, in Biserica. Daca Dumnezeu nu se afla intru om, atunci omul va fi pestera a talharilor, locuit de toata patima, de toata nedreptatea, de toata stricaciunea:Templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu, n-a ajuns el oare, în ochii voştri peşteră de tâlhari? Iată, Eu am văzut aceasta, zice Domnul” (Ieremia 7, 11). Duhul lui Dumnezeu va fi inlocuit de duhurile celui rau, jertfa adusa lui Dumnezeu va fi inlocuita cu jertfa adusa pacatului. Recunoastem aici cuvintele impropriate de insusi Mantuitorul Hristos cand i-a alungat cu biciul din templu pe vanzatori. (Un alt cuvant al proorocului Ieremia, care a trecut chiar intr-una din cele mai frumoase slujbe din Saptamana Patimilor, va face obiectul unui comentariu al parintelui Rafail Noica intr-un articol separat, ulterior).

Asa este atunci cand Domnul este „undeva, acolo“, in biserica zidurilor, amintindu-ne cateodata de El, dar neavand, de fapt, vreo legatura reala cu noi sau cand Il tradam sistematic, desi L-am cunoscut, refuzand insa cu indarjire sa-I si ascultam Cuvantul. Da, stim, asa este, da, El are dreptate, dar… noi tot ca noi facem 🙁 Asa este atunci cand El nu este AICI, ACUM, aproape, in noi si cand… ne si deranjeaza sa fie.

Asa este cand devenim formali, adica mincinosi in raportul nostru fata de Dumnezeu, cand dorim sa-L lasam undeva in abstract, in teorie, cand ni-l imaginam departe, in “Ceruri” si nu-L facem centrul sufletului si al existentei noastre. Ca si cum uitandu-L, “alungandu-L” departe in Cer sau falsificand in noi chipul Sau, relativizandu-L, El ar putea sa nu mai aiba putere asupra noastra, ca si cum am putea sa-L pacalim sau sa ne ascundem de la Fata Sa…

Au doara Eu numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, iar de departe nu mai sunt Dumnezeu? Poate oare omul sa se ascunda in loc tainic, unde sa nu-l vad Eu, zice Domnul? Au nu umplu Eu cerul si pamantul, zice Domnul?” (Ieremia 23, 23-24). Sa nu ne amagim ca aceste realitati sunt benigne, ca ar fi niste rele minore, ca „ce, mare lucru pana la urma?”, doar toti suntem formali din cand in cand, dar Dumnezeu este milos si ne cheama El la noi.

Da, Dumnezeu este milos, da, El ne cheama la El, dar daca ne vede vicleni, daca ne vede indiferenti, in ciuda relelor facute, ne lasa in voia noastra, in Iadul pe care ni-l pregatim singuri. Si nu e nevoie ca El sa ne pedepseasca, ci pacatul, prin el insusi, ne pedepseste: “Lepadarea ta de credinta te va pedepsi si rautatea ta te va mustra” (Ieremia, 2, 19). Devenim ceea ce alegem:S-au dus dupa desertaciune si au devenit ei insisi desertaciune” (Ieremia, 2, 5). Si asa cum vechii iudei ajungeau, pentru ca nu Il aveau pe Domnul cu ei, ci doar in Templul acela mare si faimos, ajungeau, deci, sa isi aduca jertfe dumnezeilor straini propriile fii si fiice, fiind ucigasii copiilor lor, asa ajungem si noi sa ne ucidem sufletele noastre si ale semenilor nostri, sa le dam pe mana vrajmasului.

Spunea un Sfant Parinte recent ca “începutul căderii este în gândul viclean”. Ne indreptatim si ne mintim pe noi insine in toate felurile: fie construindu-ne cu mintea noastra rationamente intortocheate care sa ne confirme, fie cautandu-ne “acoperire” in cuvinte sfinte rastalmacite, fie cautand si in păstori, in autoritate – duhovnici, episcopi, preoti – ceea ce ne intareste si ne justifica patimile si minciuna din noi.

Iubind si dorind minciuna ne cautam si ne cream “prooroci mincinosi” care sa ne spuna ceea ce vrem sa auzim:Pana cand proorocii acestia vor spune minciuni si vor vesti inselatoria inimii lor? (…) Eu, zice Domnul, sunt impotriva proorocilor care vorbesc cu limba lor, dar zic: “El a spus (23: 26, 31). Ne mintim refuzand cuvantul arzator care ne cheama la adevarata pocainta, la metanoia, la o schimbare radicala si, alergand dupa cuvantul care ne “linisteste” ca putem merge mai departe ca si pana acum, “pe calea noastra”, slujind in continuare, voilor noastre.

In definitiv, ne place sa stim ca Dumnezeu este cu noi, daca stim ca ne gireaza cu generozitate omul cel vechi si nu ne cheama la nici o innoire (e iarasi un subiect de meditatie la care nadajduim sa revenim aparte, ulterior): “Pentru ca fiecare din ei, de la mic pana la mare, este robit de lacomie si, de la prooroc pana la preot, toti se poarta mincinos. Ei leaga ranile poporului meu cu nepasare si zic: “Pace! Pace!” Si numai pace nu este!“(6, 13-14). Aici este capitolul (al saptelea din cartea lui Ieremia) despre desarta incredere a celor care merg la Biserica crezand ca „Dumnezeul de acolo” ii izbaveste pe ei in mod automat, aproape magic, dar care isi hranesc fara frica sarpele patimilor, sarpele minciunii la san, in propria inima…

Sa citim cateva cuvinte de foc din proorociile lui Ieremia, cuvinte curatitoare, care pun degetul pe “buba” cea mare a vicleniei, a minciunii din fiecare, cuvinte care ne pot curati… daca le ASCULTAM:

jeremiah4481.jpg

  • Ce nedreptate au gasit in Mine parintii vostri, de s-au departat de Mine si s-au dus dupa desertaciune si au devenit ei insisi desertaciune?
  • Mirati-va de acestea, ceruri; cutremurati-va, ingroziti-va, zice Domnul! Ca doua rele a facut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au parasit, si si-au sapat fantani sparte, care nu pot tine apa.
  • Lepadarea ta de credinta te va pedepsi si rautatea ta te va mustra. Intelege si vezi cat e de rau si de amar de a parasi pe Domnul Dumnezeul tau si de a nu mai avea nici o teama de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor.
  • Pentru ca zici: “N-am gresit”, de aceea iata Eu cu tine ma voi judeca.
  • Ma uit peste tara si iata este ruinata si pustie;… Ma uit si iata nu este nici un om si toate pasarile cerului au fugit.
  • Cutreierati ulitele Ierusalimului, uitati-va, cercetati si cautati prin pietele lui: nu cumva veti gasi vreun om, macar unul, care pazeste dreptatea si cauta adevarul?
  • O, Doamne, ochii Tai nu privesc ei oare la adevar? Tu ii bati si ei nu simt durerea; Tu ii pierzi si ei nu vor sa ia invatatura; si-au facut obrazul mai vartos ca piatra si nu vor sa se intoarca.
  • Ascultati acestea, popor nebun si fara inima! Ei au ochi si nu vad, urechi au, dar nu aud.
  • Nu fac dreptate nimanui, nici chiar orfanului, nu dau dreptate saracului si huzuresc. E cu putinta oare sa nu pedepsesc acestea si sa nu Ma razbun asupra unui popor ca acesta? – zice Domnul.
  • Lucruri inspaimantatoare se petrec in tara aceasta: Proorocii profetesc minciuni, preotii invata ca si ei, si poporului Meu ii place aceasta. Dar la urma ce veti face?
  • Cu cine sa vorbesc si cui sa vestesc, ca sa auda? Ca iata urechea lor este netaiata imprejur si nu pot sa ia aminte; si iata, cuvantul Domnului a ajuns de ras la ei si nu gasesc in el nici o placere.
  • Pentru ca fiecare din ei, de la mic pana la mare, este robit de lacomie si, de la prooroc pana la preot, toti se poarta mincinos.
  • Ei leaga ranile poporului meu cu nepasare si zic: “Pace! Pace!” Si numai pace nu este!
  • Dar se rusineaza ei, oare, cand fac uraciuni? Nu, nu se rusineaza deloc, nici rosesc. De aceea vor cadea printre cei cazuti si se vor prabusi in ziua in care ii voi pedepsi, zice Domnul.
  • Ce cauti, iubitul Meu popor, in templul Meu, cand in acesta se savarsesc atatea netrebnicii? Jertfele nu-li vor ajuta cand, facand rau, te bucuri.
  • Asa zice Domnul: “Blestemat fie omul care se increde in om si isi face sprijin din trup omenesc si a carui inima se departeaza de Domnul.
  • Binecuvantat fie omul care nadajduieste in Domnul si a carui nadejde este Domnul, deoarece acesta va fi ca pomul sadit langa ape, care-si intinde radacinile pe langa rau si nu stie cand vine arsita; frunzele lui sunt verzi, la timp de seceta nu se teme si nu inceteaza a rodi.
  • Inima omului este mai vicleana decat orice si foarte stricata! Cine o va cunoaste?Eu, Domnul, patrund inima si incerc rarunchii, ca sa rasplatesc fiecaruia dupa caile lui si dupa roada faptelor lui.
  • Prepelita cloceste ouale pe care nu le-a ouat; asa este si cel ce castiga avutie nedreapta, o lasa la jumatatea zilelor sale si la sfarsitul sau se va trezi ca este un nebun.
  • Spune deci barbatilor lui Iuda si locuitorilor Ierusalimului: Asa zice Domnul: Iata, Eu va gatesc rele si uneltiri impotriva voastra. Asadar sa se intoarca fiecare de la calea lui cea rea; indreptati-va caile si purtarile voastre! Dar ei zic: “Este zadarnic! Noi vom trai dupa gandul nostru si ne vom purta fiecare dupa invartosarea inimii noastre celei rele”.
  • Dar in proorocii Ierusalimului am vazut grozavii: acestia fac desfranare si umbla cu minciuni, ajuta mainile facatorilor de rele, ca nimeni sa nu se intoarca de la necredinta sa; toti sunt pentru Mine ca Sodoma, si locuitorii lui ca Gomora. De aceea, asa zice Domnul Savaot despre prooroci: Iata, ii voi hrani cu pelin si le voi da sa bea apa cu fiere, ca de la profetii Ierusalimului s-a intins necredinta in toata tara.
  • Asa zice Domnul Savaot: “Nu ascultati cuvintele proorocilor, care va profetesc, ca va inseala, povestindu-va inchipuirile inimii lor, si nimic din cele ale Domnului. Necontenit graiesc ei celor ce Ma dispretuiesc: “Domnul, a zis ca va fi pace peste voi”. Si tuturor celor care urmeaza inima lor invartosata le zic: “Nici un rau nu va veni asupra voastra!”
  • Au doara Eu numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, iar de departe nu mai sunt Dumnezeu? Poate oare omul sa se ascunda in loc tainic, unde sa nu-l vad Eu, zice Domnul? Au nu umplu Eu cerul si pamantul, zice Domnul?
  • Cuvantul Meu nu este el, oare, ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfarama stanca?
  • Deoarece Eu, zice Domnul, sunt impotriva proorocilor care vorbesc cu limba lor, dar zic: “El a spus“. Tot Eu, zice Domnul, sunt impotriva proorocilor care spun visuri mincinoase, care le povestesc pe acestea si duc pe poporul Meu la ratacire cu amagirile lor si cu lingusirile lor, desi Eu nu i-am trimis, nici le-am poruncit; ei nu aduc nici un folos poporului acestuia, zice Domnul.


Categorii

Egoismul, voia proprie, Meditatii duhovnicesti, Preotie (pentru preoti), Profetii Vechiului Testament - trambitele Duhului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

23 Commentarii la “Cuvantul care ne ARDE, cuvantul lui Ieremia…

  1. Inconsistenta morala nu se limiteaza –din pacate- doar la contemporanii proorocului Ieremia sau la cativa “depozitari ai credintei celei drepte, mostenite din mosi stramosi si de la Sfantul Apostol Andrei”. Si eu ma simt prizonier acestei tare atat timp cat, desi mintea mea stie ca nu este nici pe departe o problema de astrologie, inima mea ignora de ce Dumnezeu in mod atat de generos si neconditionat “face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni” (Matei 5,45), dar introduce intempestiv restrictia ca “soarele să nu apună peste mânia voastră” (Efeseni 4, 26).
    “Daca nu iertam si nu ne cerem iertare degeaba asteptam Pastele.” (Parintele Paisie de la Sihla)
    Hristos a Inviat!

  2. Era odata un catelus ranit… O sarma dintr-un gard ii intrase in blanita. La inceput a plans, a suferit…timpul a trecut si a inceput sa se obisnuiasca cu rana. Ajunsese sa o considere a sa, facea parte din el acum. Stapanul (pe care il parasise exact inainte de a se rani) l-a gasit, totusi, si a vrut sa il ajute. S-a pregatit de operatie-pentru aceasta era nevoie sa taie o bucata din carnea catelului odata cu sarma. Era dureros, dar necesar… Dar catelusul a refuzat! Ba chiar a latrat tare la stapan si l-a si muscat!
    Desi mai vazuse pe alti frati ai sai, la fel de neascultatori si raniti ca si el ca fusesera salvati de stapan, el nu a vrut. Frica, lene sau comoditate…cine stie? Se gandea ca…nu e asa de rea rana pana la urma, ba chiar acela era farmecul lui. Uneori ar fi dorit operatia, dar se temea de cum va arata dupa aceasta, alteori i se parea ca de fapt stapanul nu vede bine si de fapt el nici nu este ranit! In orice caz nu atat de grav ca alti catelusi! De ce ar avea nevoie de operatie?

    Si tocmai cand se considera in cea mai buna forma… CANGRENA ce ajunsese sa ii stapaneasca trupul pe nesimitite se declansa cu forta! Era prea tarziu sa mai faca ceva … Catelusul muri singur, nemangaiat, plin de regrete ca nu ceruse ajutor atunci cand i se oferise ocazia…

  3. Duioasa si trista alegorie…catelusul ranit este omul usuretec – tot fugind
    de spovedanie , nu observa ca rana pacatelor nespovedite se agraveaza incet si sigur, devenind cangrena mortii…si de-abia cand este prea tarziu
    – realizeaza ca s-ar fi salvat daca se supunea OPERATIEI de la scaunul
    spovedaniei… cati mor nemangaiati si singuri , asemenea catelusului ranit
    care si-a parasit stapanul [ credinta cea adevarata ] si s-a ranit , infectandu-si trupul si sufletul , in sarma pacatelor primului gard intalnit …

  4. Pingback: Razboi intru Cuvant » DUMNEZEU MA PLANGE PE MINE
  5. Pingback: Război întru Cuvânt » SI…?
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Nicolae Velimirovici: CUGETARI DUREROASE ASUPRA CADERII UNUI POPOR ORTODOX
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Avem nevoie de semne si minuni? sau Despre smeritele binefaceri dumnezeiesti
  8. Pingback: Avem nevoie de semne și minuni ? sau Despre smeritele binefaceri dumnezeiești « Vremurile de pe urmă
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » PR. C-TIN MOISIU- Cuvant duhovnicesc profetic si vesnic actual despre cutremurul din noiembrie 1940: “Toata lumea se plange de greutatea vremu­rilor pe care le traim, dar nimeni nu vrea sa re­cunoasca si partea lui d
  10. Pingback: Pilda prietenilor slabanogului: SA NE RUGAM NEINCETAT, CU INDRAZNEALA SI STARUINTA. SA NE RUGAM SI PENTRU CEI CARE NU SE ROAGA!
  11. Pingback: CE TRAIM ASTAZI? CE (NU) SE MAI POATE FACE? -
  12. Pingback: SFINTII TREI IERARHI VASILE, GRIGORIE SI IOAN. Predica Parintelui Sofian -
  13. Buna seara.
    Va rog frumos sa ma ajutati si pe mine cu un raspuns referitor la ceea ce ma tulbura foarte tare.
    De cate ori vad carti,articole sau alte lucruri care hulesc credinta, care il hulesc pe Domnul Iisus Hristos, ma tulbur si trec intr-o stare apasatoare, parca mi se clatina credinta.
    Va rog mult ajutati-ma.Ce trebuie sa fac pentru a nu mai fi tulburat de carti, articole sau alte lucruri care il hulesc pe Domnul Iisus Hristos si care lovesc in credinta?
    Multumesc.
    Doamne ajuta!!!

  14. @Andrei

    primul sfat care imi vine in minte este acela de a nu citi aceste carti, articole sau de a nu privi la emisiuni hulitoare, adica sa iti pazesti ochii si urechile de lucruri hulitoare. Daca se intampla sa auziti sau sa vedeti lucruri care va tulbura “ripostati” si cereti nemijlocit ajutor Domnului, rugandu-L sa indeparteze starea apasatoare si sa va intareasca astfel incat sa nu va raneasca aceste ispite. Cereti ajutor imediat printr-o scurta rugaciune spusa in gand, lui Hristos si Maicii Domnului.
    Un alt sfat este acela de a marturisi duhovnicului dumneavoastra aceasta neputinta.
    Domnul sa va intareasca!

  15. Pingback: MIERCUREA MARE. Femeia pacatoasa si Iuda, ucenicul vanzator: PUTEREA POCAINTEI SI RISCUL PERMANENT AL CADERII SI TRADARII LUI HRISTOS -
  16. Pingback: PREDICA LA SFANTUL ILIE a Arhim. Dumitru Cobzaru (VIDEO): “Niciun prooroc nu este bine primit în patria lui pana astazi. Chiar preotii, din pacate, cautam sa fim pe placul oamenilor si propovaduim o credinta relaxata” -
  17. Pingback: Cum si de ce PIERDEM foarte usor HARUL dupa ce mergem la biserica si chiar dupa impartasire? DUHUL LUMESC AL DESERTACIUNII si FANTANILE SPARTE CARE NU POT TINE APA DUHULUI SFANT (I) -
  18. Pingback: SFANTUL IOAN, INAINTEMERGATORUL SI BOTEZATORUL DOMNULUI. Predici audio ale Parintelui Ioanichie Balan, preablandul dojenitor al Sihastriei | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: “Unde sunt dragostea și unitatea dintre noi? Mai știm noi să ne ascultăm unul pe altul?” Părintele episcop MACARIE despre IADUL LIPSEI DE IUBIRE în care trăim și noi, creștinii, contaminați de DUHUL LUMII. “Mulți vorbesc astă
  20. Asa este…

    “Spune Domnul prin Ieremia: Nu vă încredeţi în cuvintele mincinoase care zic: “Acesta este templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului”. Care sunt cuvintele mincinoase? „Acesta este templul Domnului“. Dar cum sa fie aceste cuvinte mincinoase? Acela era cu adevarat Templul Domnului, pentru ca Domnul Insusi Il trimite pe Ieremia sa cuvinteze in fata Templului.

    Desarta si mincinoasa este insa increderea omului ca poate mearga dupa voia sa proprie si vicleana si ca poate capata in acelasi timp, fara pocainta adevarata, binecuvantarea si mantuirea de la Dumnezeu.

    Desarta si mincinoasa este nadejdea ca ne este de ajuns sa ne sprijinim pe lucruri exterioare, ca putem sta linistiti daca ne stim “fiii lui Avraam” sau, in cazul nostru, daca “avem credinta ca Dumnezeu exista” si gandul ca noi suntem crestini, daca ne vedem ca “depozitari ai credintei celei drepte, mostenite din mosi stramosi si de la Sfantul Apostol Andrei”, sau mai mult, ca “practicanti’ ai slujbelor Bisericii si implinitori – mai mult sau mai putin formal – ai unor randuieli si porunci bisericesti.

    Daca “fiii lui Avraam” n-au mai fost vrednici, “mostenirea” Imparatiei s-a luat de la ei, daca noi, “fiii Luminii” nu mai facem nici noi roadele Luminii si ale Imparatiei, se va lua si de la noi Imparatia si vom fi blestemati si taiati ca smochinul cel neroditor de catre propria noastra nesimtire.

    Daca Dumnezeu nu este prezent in vietile si in inimile noastre, atunci nu ne este de niciun folos faptul ca El este in Templu, in Biserica. Daca Dumnezeu nu se afla intru om, atunci omul va fi pestera a talharilor, locuit de toata patima, de toata nedreptatea, de toata stricaciunea: “Templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu, n-a ajuns el oare, în ochii voştri peşteră de tâlhari? Iată, Eu am văzut aceasta, zice Domnul” (Ieremia 7, 11). Duhul lui Dumnezeu va fi inlocuit de duhurile celui rau, jertfa adusa lui Dumnezeu va fi inlocuita cu jertfa adusa pacatului. Recunoastem aici cuvintele impropriate de insusi Mantuitorul Hristos cand i-a alungat cu biciul din templu pe vanzatori.

    Asa este atunci cand Domnul este „undeva, acolo“, in biserica zidurilor, amintindu-ne cateodata de El, dar neavand, de fapt, vreo legatura reala cu noi sau cand Il tradam sistematic, desi L-am cunoscut, refuzand insa cu indarjire sa-I si ascultam Cuvantul. Da, stim, asa este, da, El are dreptate, dar… noi tot ca noi facem Asa este atunci cand El nu este AICI, ACUM, aproape, in noi si cand… ne si deranjeaza sa fie.

    Asa este cand devenim formali, adica mincinosi in raportul nostru fata de Dumnezeu, cand dorim sa-L lasam undeva in abstract, in teorie, cand ni-l imaginam departe, in “Ceruri” si nu-L facem centrul sufletului si al existentei noastre. Ca si cum uitandu-L, “alungandu-L” departe in Cer sau falsificand in noi chipul Sau, relativizandu-L, El ar putea sa nu mai aiba putere asupra noastra, ca si cum am putea sa-L pacalim sau sa ne ascundem de la Fata Sa…

    “Au doara Eu numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, iar de departe nu mai sunt Dumnezeu? Poate oare omul sa se ascunda in loc tainic, unde sa nu-l vad Eu, zice Domnul? Au nu umplu Eu cerul si pamantul, zice Domnul?” (Ieremia 23, 23-24). Sa nu ne amagim ca aceste realitati sunt benigne, ca ar fi niste rele minore, ca „ce, mare lucru pana la urma?”, doar toti suntem formali din cand in cand, dar Dumnezeu este milos si ne cheama El la noi.

    Da, Dumnezeu este milos, da, El ne cheama la El, dar daca ne vede vicleni, daca ne vede indiferenti, in ciuda relelor facute, ne lasa in voia noastra, in Iadul pe care ni-l pregatim singuri. Si nu e nevoie ca El sa ne pedepseasca, ci pacatul, prin el insusi, ne pedepseste: “Lepadarea ta de credinta te va pedepsi si rautatea ta te va mustra” (Ieremia, 2, 19). Devenim ceea ce alegem: “S-au dus dupa desertaciune si au devenit ei insisi desertaciune” (Ieremia, 2, 5). Si asa cum vechii iudei ajungeau, pentru ca nu Il aveau pe Domnul cu ei, ci doar in Templul acela mare si faimos, ajungeau, deci, sa isi aduca jertfe dumnezeilor straini propriile fii si fiice, fiind ucigasii copiilor lor, asa ajungem si noi sa ne ucidem sufletele noastre si ale semenilor nostri, sa le dam pe mana vrajmasului.

    Spunea un Sfant Parinte recent ca “începutul căderii este în gândul viclean”. Ne indreptatim si ne mintim pe noi insine in toate felurile: fie construindu-ne cu mintea noastra rationamente intortocheate care sa ne confirme, fie cautandu-ne “acoperire” in cuvinte sfinte rastalmacite, fie cautand si in păstori, in autoritate – duhovnici, episcopi, preoti – ceea ce ne intareste si ne justifica patimile si minciuna din noi.

    Iubind si dorind minciuna ne cautam si ne cream “prooroci mincinosi” care sa ne spuna ceea ce vrem sa auzim: “Pana cand proorocii acestia vor spune minciuni si vor vesti inselatoria inimii lor? (…) Eu, zice Domnul, sunt impotriva proorocilor care vorbesc cu limba lor, dar zic: “El a spus“ (23: 26, 31). Ne mintim refuzand cuvantul arzator care ne cheama la adevarata pocainta, la metanoia, la o schimbare radicala si, alergand dupa cuvantul care ne “linisteste” ca putem merge mai departe ca si pana acum, “pe calea noastra”, slujind in continuare, voilor noastre.

    In definitiv, ne place sa stim ca Dumnezeu este cu noi, daca stim ca ne gireaza cu generozitate omul cel vechi si nu ne cheama la nici o innoire (e iarasi un subiect de meditatie la care nadajduim sa revenim aparte, ulterior): “Pentru ca fiecare din ei, de la mic pana la mare, este robit de lacomie si, de la prooroc pana la preot, toti se poarta mincinos. Ei leaga ranile poporului meu cu nepasare si zic: “Pace! Pace!” Si numai pace nu este!“(6, 13-14). Aici este capitolul (al saptelea din cartea lui Ieremia) despre desarta incredere a celor care merg la Biserica crezand ca „Dumnezeul de acolo” ii izbaveste pe ei in mod automat, aproape magic, dar care isi hranesc fara frica sarpele patimilor, sarpele minciunii la san, in propria inima…

    Sa citim cateva cuvinte de foc din proorociile lui Ieremia, cuvinte curatitoare, care pun degetul pe “buba” cea mare a vicleniei, a minciunii din fiecare, cuvinte care ne pot curati… daca le ASCULTAM”………….!

  21. Pingback: “OCHI AU ȘI NU VĂD, URECHI AU ȘI NU AUD. Cei care nu văd și nu aud cuvintele limpezi ale Domnului suferă de o LEGARE A MINȚII demonică”. MÂNDRIA, ÎNTUNECAREA MINȚII și ÎMPOTRIVIREA FAȚĂ DE DUMNEZEU | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: INTREAGA LUME E UN NOU COLOSSEUM. Predica puternica a Parintelui GHERASIM de la Putna despre PERSECUTIE, MARTURISIRE si CRUCE – CONDITIA CRESTINULUI AUTENTIC dintotdeauna VS. PACEA SI DRAGOSTEA MINCINOASE ALE FALSILOR INVATATORI, “care raman i
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate