Sfantul Teofan Zavoratul despre LUPTA MAI SUBTILA CU PATIMILE (fragment)

14-01-2010 Sublinieri

feofan_vysh_zatvor

“(…) 1) Exista ganduri subtiri si ganduri foarte subtiri; exista ganduri grosiere si foarte grosiere. Pe acestea din urma poate simti oricine; primele insa se strecoara pe neobserva in clipa salasluirii lor in inima, vadindu-se mai tarziu prin lucrare. Ele par a fi mai degraba altceva decat ceea ce sunt ele de fapt. Ar trebui, prin urmare, sa nu te mai increzi in propria-ti liniste, bunatate si curatie nici macar o iota, ci intotdeauna sa fii prudent in ceea ce le priveste; urmareste cu atentie mersul treburilor si vezi ce ganduri le insotesc si cu care ganduri se ispravesc pentru ca prin aceasta sa le judeci pe cele ce s-au furisat de la inceput in inima.

Pe langa toate acestea, e foarte bine sa avem un prieten de incredere un ochi scrutator va observa de indata din afara ceea ce se ascunde in noi, desi noi s-ar putea sa nu bagam de seama. Cand vorbim de ganduri foarte subtiri, nu ne referim numai la cele ale duhului. Gandurile pot veni si dinspre suflet si dinspre trup. Insusirea lor caracteristica este subtilitatea, furisarea in adancuri, astfel incat persoana crede ca lucreaza in curatie, fara vreo intinaciune a patimilor, cand de fapt lucreaza din patima. Pricina acestei [inselaciuni] este inca nepovatuita curatie a inimii, sau, mai exact, o discernere deocamdata putin sporita intre ceea ce este firesc si ceea ce este nefiresc. Cand acestea vor spori, gandul subtire si foarte subtire va deveni grosier si foarte grosier, fiindca atentia va fi ascutita de experienta si va invata simtamintele inimii sa discearna binele si raul.

2) Sunt ganduri, pofte si patimi care vin pe neasteptate sub chipul unor tulburari trecatoare dar sunt si unele cu mult mai statornice, care tin zile, luni sau chiar ani la rand. Cele dintai sunt usoare, cu toate acestea nu trebuie trecute cu vederea. Sa fim cu multa luare-aminte insa nu atat la ele, cat la insiruirea lor. Vrajmasul are o lege a lui – nu ne ataca de la inceput cu patima intreaga, ci ne-o inradacineaza printr-un gand si prin deasa repetare a lui.

Poate ca primul gand l-am izgonit cu manie, insa un al doilea si un al treilea le primim cu mai mare ingaduinta si atunci se naste pofta si patima; si de aici mai e un pas pana la invoire si faptuire. Aceste ganduri care vin fara de incetare sunt impovaratoare si ucigatoare. Lor, mai mult decat oricaror altora, le apartine numele de ispititoare. Despre acestea se cuvine sa stim ca nu sunt de la fire – desi dupa trasaturi sunt asemanatoare cu ea – ci sunt intotdeauna de la cel viclean. Domnul le ingaduie anume pentru a ne curati, pentru a ne incerca si a ne intari dragostea, credinta si statornicia si pentru a plasmui cu mai multa intelegere omul launtric. De aceea trebuie sa le rabdam cu bucurie, chiar daca sunt prea pline de amaraciune pentru o inima in care s-a pogorat harul de curand. Acestea sunt de fapt ispite precum: hula, deznadejdea si necredinta. Lucrul de capetenie este sa nu inclinam spre ele, sa nu le primim si sa tinem inima neinrobita de ele, separandu-le de noi insine si de libertatea noastra de a gandi si de a crede.

3) Gandurile cu care trebuie sa ne luptam nu sunt intotdeauna rele; de multe ori, ele pot sa para bune, iar cel mai adesea par inofensive. Cu privire la cele nelegiuite exista o singura regula – sa le izgonim de indata. Celelalte doua [feluri de ganduri] trebuie judecate sau cantarite. Dupa cum arata si virtutea de toti laudata a deosebirii gandurilor, adica [de a sti] pe care sa le primim si pe care sa le izgonim, nu se poate intocmi o lege pentru asa ceva. Sa afle fiecare din propria experienta, pentru ca nu vom intalni niciodata un om ale carui reguli sa poata fi aplicate intocmai de noi, in orice imprejurare ne-am gasi. Mai bine e sa procedezi asa: sa-ti stabilesti o ordine a lucrurilor – sa te tii de ea si sa izgonesti tot lucrul nou se iveste, oricat de bun ar parea el. Chiar daca un gand nu are nimic rau in sine sau in urmarile lui, nu te misca spre dansul de indata, ci rabda o vreme, pentru a nu face nimic pripit. Unii au asteptat cinci ani de zile pana au implinit un gand. Legea cea mai importanta este aceasta: sa nu te increzi in mintea si in inima ta si sa marturisesti fiecare gand parintelui tau duhovnicesc. Nesocotirea acestei legi a fost dintotdeauna si inca este pricina inselaciunilor si a caderilor mari.

4) Gandul cel rau ispiteste, pe cand cel ce pare a fi bun amageste, asa incat cel ce este biruit de primul se socoteste printre cei ce au pacatuit sau au cazut, insa dar cel ce se biruie de al doilea se afla intr-o stare de amagire; este oare cu putinta sa zugravesti toate inselarile, cu inceputurile si insusirile lor? Trasatura lor de capetenie este aceea ca persoana in cauza se socoteste cu toata taria a fi ceva ce de fapt nu este – crede de pilda, ca este chemata sa-i invete pe altii sau are darul unei vieti nemaiauzite etc. Radacina si izvorul acestor pareri de sine este gandul foarte subtire ca “eu sunt ceva si inca ceva insemnat. Cel ce e nimic si praf si cenusa cugeta despre sine ca ar fi ceva, iar vrajmasul se alipeste de aceasta inchipuire de sine foarte subtire si-l prinde in mrejele sale viclene pe om. Pe langa acestea, fiecare gand subtire de care nu ne dam seama ne tine in inselare, iar noi credem ca de fapt suntem calauziti de un gand bun si evlavios. Acestea fiind spuse, putem afirma fara putinta de tagada ca nu este minut in care noi sa nu zacem in inselare; umblam printre fantome si suntem ademeniti si inrobiti de ele intr-un chip sau altul; si asta se intampla din pricina ca raul salasluieste inca in noi, nefiind izgonit, pe cand binele este pe dinafara, motiv pentru care ochii nostri [launtrici] sunt incetosati.

(…)

Prin urmare, pentru a stoarce toata patima e necesar sa lucram prin cele potrivnice ei, astfel incat fiecare fapta care patrunde in puteri sa izgoneasca partea corespunzatoare de patima. Savarsirea a cat mai multe fapte de acest fel va sili toata patima sa iasa afara. Aceasta metoda, daca se foloseste cum trebuie, este atat de puternica incat, dupa ce-o vei fi folosit de mai multe ori, vei simti deja slabirea patimilor, usurinta si libertate, cat si o anumita lumina in suflet. Razboiul mintii nu face decat sa alunge patimile din constiinta; totusi patima ramane ascunsa si inca vie. Si atunci faptele potrivnice vin sa zdrobeasca capul sarpelui. Totusi, aceasta nu inseamna ca poti curma de acum razboiul mintii. El trebuie sa continue intr-o stransa impreuna-lucrare cu savarsirea faptelor potrivnice, pentru ca altminteri poate ramane cu desavarsire sterp, putand chiar sa inmulteasca patimile in loc sa le imputineze, deoarece de faptuirea potrivnica unei patimi se poate lipi o alta. De pilda, postul se poate insoti cu slava desarta. Daca nu ne dam seama de aceasta, atunci toata truda noastra va fi zadarnica. Razboiul mintii impreuna cu razboiul activ vor lovi patima si dinauntru si din afara si o vor nimici la fel de repede precum piere un dusman impresurat si atacat si din fata si din spate.

10) In aceasta lupta sustinuta de indreptare a noastra trebuie sa tinem seama de randuiala si ordinea binecunoscute si, cladind aceasta structura, sa ne indreptam atentia asupra firii patimilor, si in general, asupra caracterului nevoitorului si asupra faptelor bune menite sa sustina aceasta activitate. In primul caz trebuie sa avem drept tinta patimile de capetenie: iubirea de placeri, iubirea de arginti si cugetarea trufasa. Apoi sa ne nevoim in necrutarea si mania fata de sine, in supunerea fata de altii si in a ne socoti pe noi insine a fi nimic (vezi Sfantul Varsanufie). Sfintii, care s-au nevoit fara incetare pentru a se curati, au privit acest fel de lucrare ca fiind prima treapta. Pe cea de-a doua treapta se afla patima cea mai mare pe care o lucreaza cineva si care se vadeste pe sine in vremea convertirii, atunci cand omul vine la cunoasterea propriei pacatosenii si se pocaieste. Fagaduind sa nu mai pacatuiasca, mai ales asupra acestei patimi este concentrata atentia nevoitorului.

De aceea, chiar si dupa convertire patima principala trebuie sa fie cea mai apropiata tinta a luptei impotriva pacatului care are salas in noi. Ea atrage la sine toate celelalte patimi, ca si cum le-ar lega de sine sau le-ar da prin sine un punct de sprijin. Putem vadi celelalte patimi doar slabind si biruind patima principala, urmand apoi sa le risipim pe toate odata. Trebuie sa ne indreptam de la inceput toate fortele impotriva ei si aceasta mai cu seama din pricina faptului ca in acest moment avem multa ura fata de ea, ura din care vine si puterea de a i ne impotrivi. Iar fara a o zdrobi pe aceasta dintai, nu vom putea sa le biruim pe celelalte.

Pe a treia treapta este de la sine inteleasa necesitatea respectarii unei randuieli a faptelor celor dupa Dumnezeu. Astfel, chiar de la inceput se duce razboi impotriva patimilor precumpanitoare, mai tarziu impotriva izvorului lor, iar apoi, cand toate sunt ingenuncheate, virtutea este sloboda sa caute resturile ostirii dusmane, dupa propriul sau discernamant si mai ales dupa imboldurile launtrice. Trebuie sa ne luptam mai intai cu patima care se desteapta si se vadeste pe sine. (…)”

(textul integral al fragmentului la: crestinortodox.ro )

(din: Sfantul Teofan Zavoratul, Calea spre mantuire, Editura Egumenita, Bucuresti, 2009)

2

Cititi si:


Categorii

Ce este pacatul?, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Sfantul Teofan Zavoratul

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

21 Commentarii la “Sfantul Teofan Zavoratul despre LUPTA MAI SUBTILA CU PATIMILE (fragment)

  1. Cred ca dac-as vrea sa conving pe cineva de suprematia si superioritatea absoluta a ortodoxismului i-as da sa citeasca scrierile acestui sfint. Fantastic sondaj al psihicului uman, de o finete pe care nici un psiholog sau psihiatru nu o poate atinge vreodata (vorbesc acum din punct de vedere laic). Ma intreb daca Scrierile Sfintului au fost traduse si in alte limbi, in engleza, de exemplu? Daca da, as fi interesat sa cumpar o versiune si s-o dau cui stiu eu.

    Multumesc pentru ca mi-ati descoperit pe acest sfint.

  2. Sigur au fost traduse, macar o parte, in engleza. Daca nu ne inselam, unele le-au tradus parintii Serafim si Gherman, de la Platina. Incercati o cautare cu numele sfantului in engleza: Theophan the Recluse.

  3. “Vazand patimile noastre, sa ne intristam pentru acestea si sa alergam la Dumnezeu,cerand vindecarea sufletului nostru.Acesta este inceputul cel bun al caii celei drepte.Vedeti ca exista in noi pornirea pt izbavirea de patimi.Daca da,sa luati seama in fiecare zi la voi insiva,sa va feriti de caderi si sa va paziti cu orice chip de CAUZELE pacatelor.Astfel cu timpul,patimile slabesc.Vai de sufletul care va ajunge la nesimtirea sa spuna:NU MA TEM DE NIMIC!-Aceasta lipsa de teama,egoista,este inceputul caderii.In tot cazul,si cand ne luptam cu voie buna impotriva patimilor trebuie sa evitam excesele necontrolate!Trebuie sa cunoastem masura si puterile noastre.Astfel,vom fi stapaniti de manie si in continuare,de disperare.Cu toate slabiciunile noastre,SA NU NE INDOIM CA DUMNEZEU NE IUBESTE SI VREA MANTUIREA NOASTRA!Prin urmare,daca nu ne predam de bunavoie patimilor,Acela ne va pazi de caderi.
    Copacul care are radacini adanci in pamant se indoaie sub vantul puternic,dar se ridica din nou,DREPT,cand vantul slabeste.La fel se intampla si cu sufletul.Patimile se intetesc impotriva lui,il zgaltaie si-l indoaie provizoriu.Este de ajuns sa nu-i smulga radacina.Aceasta este hotararea statornica a lui: SA NU CEDEZI PACATULUI, PANA LA MOARTE!”
    (Citat din “CALAUZIRE CATRE VIATA DUHOVNICEASCA” a Sfantului TEOFAN ZAVORATUL, cu ale carui invataminte si rugaciuni sa ne mantuim,dand slava lui DUMNEZEU pentru toate! Amin!

  4. Aceasta este calea şi învăţătura pe care trebuie să ne-o însuşim, să o îndrăgim şi să o practicăm.Aşa ne vorbesc părinţii noştrii, cunoscătorii, trăitorii şi apărătorii ortodoxiei.Aceasta este credinţa noastră cea care poate să rodească, care dă viaţă prin Hristos în Hristos şi cu Hristos.Cuvintele sale din evanghelii , dacă le ştim, însă nu ne-au adus aici, dacă nu ne regăsim în cele spuse de de părinţii noştri şi în această luptă, putem oare să ne considerăm ortodocşi ?
    Cine se socoate ortodox, fără a trăi acestea la măsura lui ? Cine vorbeşte de ortodoxie , fără a avea părtăşie prin acestea cu sfinţii părinţii noştrii fără a fi în înşelare ? Cine nu stă de pază înlăuntru său cum va păzi ortodoxia din afară ? Cine nu se curăţă pe sine din interior, cum va curăţi interiorul celorlalţi ? Cine nu se zideşte pe sine înlăuntru pe această cale cum va zidi credinţa celorlalţi ? Nu spun acestea ca şi cum aş fi învăţător sau mustrătorul cuiva, ci penrtu mine şi pentru ce preţuisc ortodoxa.

  5. sa ne ajute dumnezeu sa nemoram tot ce citim.

  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Cand tihna noastra este o tihna mincinoasa…
  7. Dragii mei,

    EU VA IUBESC PE VOI, FAPTURI ALE LUI DUMNEZEU !

    Eu stiu pe cineva caruia Dumnezeu I-a dezvaluit in chip miraculos o cale de infringere a patimilor prin redescoperirea Dragostei ce o avea in inima pentru toate creaturile lui Dumnezeu ! Apoi Dumnezeu L-a facut constient pe deplin ca El a creat omul pentru a iubi toata faptura, pentru a iubi Viata din toata faptura, pentru a iubi Frumusetea din toata Creatia lui Dumnezeu ! Asta este calea de intoarcere la Dumnezeu, prin redescoperirea de sine, redescoperirea Dragostei pe care Dumnezeu a pus-o in inima omului atunci cind L-a creat ! Intoarcerea la Desavirsire ! Patimile au ajuns sa fie pur si simplu inexistente deoarece acest om a atins o stare duhovniceasca de Bucurie Sfinta, el a ajuns ca sa vada cu ochi duhovnicesti pe Dumnezeu in toti si in toate ! Acolo nu erau ginduri…doar simtiri !
    Si ce vedea el, in cei care faceau totusi pacate ?! El vedea copii ai lui Dumnezeu rataciti dar al carui suflet CAUTA PE DUMNEZEU ! Si cautarea aceasta reusea sa faca vie Dragostea din inimas lui…
    Apoi tot prin Harul lui Dumnezeu a descoperit ca :
    “A CREDE IN DUMNEZEU INSEAMNA A CREDE IN FRUMUSETEA FIECARUI SUFLET !”
    A trait acel suflet, prin mare Mila lui Dumnezeu, pentru o perioada de citeva zile, a trait Raiul aici pe Pamint ! Apoi Dumnezeu a ingaduit caderea…mintii in iad ! “Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui !”
    A descoperit ca pastrarea Vie a dragostei pentru Dumnezeu si faptura Sa nu este posibila decit prin Jertfirea de sine ! A simtit valoarea Dragostei care toate le poate ! Pentru ca Dragostea este Dumnezeu ! A simtit ca Dragostea este cu el, a simtit ca Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu este Viu ! L-a simtit ca pe o Stanca Tare, de neclintit !
    Mantuirea nu este decit pastrarea Vie a Dragostei din inima ta, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin trairea credintei si jertfirea (neincetata) de sine ca fapta a iubirii ! Aceasta va arde spinii patimilor si va curati inima, eliberind-o din robia vicleanului.

    sa ma iertati

    DOAMNE AJUTA !

    Mircea

  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Comori duhovnicesti de mare pret din invataturile Cuviosilor din Gaza (6 februarie): SFANTUL VARSANUFIE, “Marele Batran”, si SFANTUL IOAN, “Prorocul”
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » MILUIESTE-MA, DUMNEZEULE, MILUIESTE-MA … Omilii ale Sf. Teofan Zavoratul in Miercurea Curata despre ce inseamna sa facem pocainta si cum sa ne pregatim cum se cuvine pentru Sfanta Impartasanie?
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Teofan Zavoratul – Omilie la Sfanta Maria Egipteanca. … DAR CU NOI CUM RAMANE? CUM NE VOM SMULGE DIN MOARTEA SI ORBIREA IN CARE ZACEM?
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTA SI MAREA MIERCURI A VANZARII MANTUITORULUI. Sfantul Teofan ne indeamna sa mutam gandul de la pacatul lui Iuda la serpii cuibariti in noi insine
  12. Pingback: "Duhovnicul si ucenicul": CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A CREDINCIOSILOR "PRACTICANTI" si PERICOLUL BANALIZARII CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata, la nevointa si lucrarea launtrica
  13. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul (10 ianuarie) despre CE ESTE IMPARATIA LUI DUMNEZEU SI DESPRE IDOLATRIILE SI ADULTERELE NOASTRE ASCUNSE
  14. Pingback: SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL: Semnul haricei invieri launtrice intru Domnul. SUNTEM VII SAU MORTI SUFLETESTE?
  15. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul: CE PACE POATE FI INTRE CRESTIN SI LUME?
  16. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul: CUM TREBUIE SA STAM IN BISERICA SI CUM SA DOBANDIM ASEZAREA LAUNTRICA? -
  17. Pingback: SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL – sfaturi intelepte despre INSELARE si IMPARTASANIE -
  18. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul: CUM INCEPE IN NOI VIATA CRESTINA AUTENTICA? “Un crestin fara ravna este un rau crestin – molesit, slabit, fara viata, nici cald, nici rece – si o asemenea viata nu este viata” -
  19. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul: CUM INCEPE IN NOI VIATA CRESTINA AUTENTICA? “Un crestin fara ravna este un rau crestin – molesit, slabit, fara viata, nici cald, nici rece – si o asemenea viata nu este viata” -
  20. Pingback: PARINTELE AMFILOHIE BRANZA – interviu in “Familia Ortodoxa”: “Daca de mii de ori te tranteste diavolul intr-un anumit pacat, tu de mii de ori vrei sa te ridici! Mai reduceti zgomotul, mai retrageti-va din agitatie…” -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate