UN PUNCT DE VEDERE LA CARE SUBSCRIEM: Ierom. Teofan Popescu (Man. Putna) despre problema cipurilor, intre pericolul controlului total si cel al atitudinilor dezechilibrate si agresive (AUDIO + TEXT)

Transcript:

“Ne aflam intr-un moment destul de greu, in aceste clipe istorice si de aceea trebuie sa fim atenti sa traim in Duhul Sfintilor Parinti. E foarte important lucrul acesta. Am avut mai multe discutii in ultima vreme, si le-am spus si unor tineri, si unor oameni mai in varsta, ca sunt intru totul de acord sa vorbim public despre anumite lucruri care ne afecteaza, care tin de erezie, de pierderea libertatii; insa intotdeauna trebuie sa echilibram discursul nostru, viata noastra, cu ceva pozitiv. Ortodoxia trebuie sa fie o marturie a vietii noastre intru Hristos. Ne spune clar Sfanta Scriptura: roadele Duhului Sfant sunt blandetea, pacea, rabdarea, dragostea… Deci acestea trebuie sa fie in primul rand: roadele Duhului Sfant. Incadrate intr-o astfel de viata echilibrata, luminoasa, sa marturisim, sa deconspiram, as spune, si toate aceste lucruri din societate, care vin peste noi. Noi ca si crestini nu putem tace din gura, fiindca vom raspunde in fata lui Hristos. Si nu ma refer doar la lucrurile acestea evidente, cum ar fi legalizarea prostitutiei, legalizarea homosexualitatii, unde aicea e clar ca trebuie sa avem un punct comun toti crestinii, dar si niste chestii din acestea mai sensibile, vedeti cum a fost cearta aceasta cu cipurile… Este o problema foarte sensibila.

– Cu pasapoartele biometrice cu cip, si in sens larg, cu cipurile implantate.

– Da. Adica noi ca si crestini ortodocsi, bineinteles, trebuie sa ne si informam, ca daca nu ne informam, putem sa  spunem niste aberatii. Este evident ca aceste cipuri care se pun pe actele de identitate se urmareste de fapt, in cele din urma, sa se implanteze in corpul uman. In niciun caz acest lucru nu este de la Dumnezeu. Oricum ai intoarce-o.

– Care credeti ca este principala problema, sa ai un cip implantat in corpul uman? Sa luam varianta dura, care deocamdata e varianta medicala in  SUA.

– Vreau sa va spun ca exista deja reclame pe internet, in care, se arata tinerii americani care au cipuri implantate pe mana dreapta si ne intreaba, asa pe noi, foarte veseli: “De ce vreti voi sa fiti  ultimii? De ce nu va puneti si voi cip?”. Deci lucrurile sunt deja foarte avansate, din pacate.

– Care este problema pentru un ortodox?

– Pentru cine s-a informat, este evident ca noi nu vom putea controla nici in actele de identitate, nici in cipul implantat in corpul uman, nu vom putea controla  memoria acestui cip, nu vom putea sti ce este in acest cip, ce aplicatii tehnice are.

– Adica softul pe care il introduci credeti ca va fi de fapt la libera alegere a autoritatilor, informatia?

– Absolut, absolut. Deci asta este o utopie, ca vai, veti sti ce este cu aceste cipuri, ce se afla in memoria lor. Deci asa ceva nici nu se va verifica. Este absolut o utopie. Noi ca simpli cetateni, nu vom avea nici cunostintele necesare, nici aparatura, sa stim ce este cu aceste cipuri. Pai scuzati-ma, un cip implantat in corpul uman, fara sa stii despre ce este vorba, este o nebunie in ziua de astazi.  Cand noi stim ca sunt tot felul de aplicatii medicale, militare. Ei spun bun, cu cipurile putem sa-i facem pe oameni sanatosi. Dar haideti sa ne gandim si invers: putem sa facem si bolnavi cu cipurile, putem si sa omoram cu cipurile. Cine poate sa controleze lucrurile acestea? Deci ca si crestin-ortodox, scuzati-ma, daca nu ne opunem la asa ceva inseamna ca am orbit cu totul, si nu ne dam seama ce se intampla in ziua de astazi.

– Vedeti acceptarea cipurilor din pasaport ca pe o lepadare de Hristos?

– Am auzit ca  sunt unii care spun lucrurile acestea, insa nu aduc argumente. Deci atat timp cat nu se aduc argumente, eu nu ma hazardez sa spun lucrul acesta, ca in momentul cand primesti un pasaport cu cip, sau un carnet de masina cu cip, te si lepezi de Hristos. Deci nu am argumente. Dar, nu insemna ca daca mi se aduc argumente n-o sa fiu de acord. Deocamdata mie nu mi s-au adus, nu am citit asa ceva, de exemplu care este legatura dintre cip si 666. Deci nu am vazut asa ceva, clar, un articol, un studiu pe tema aceasta care sa demonstreze ca exista o legatura intre cip si 666. Bine, noi putem sa credem orice, dar pana nu se spune ceva serios nu cred ca e bine sa ne hazardam prea mult, sa spunem chestia cu lepadarea de Hristos, si asa mai departe.

– Dar de ce credeti ca e atat de delicata o astfel de afirmatie, si va feriti sa va hazardati?

– Pai in general nu e bine sa ne hazardam daca nu avem un argument solid. Eu cred ca in problema aceasta a cipului este de ajuns faptul ca se urmareste pierderea libertatii omului, controlul total asupra omului. E clar ca, in momentul cand ai un cip de felul acesta, poti fi ascultat, poti fi reperat, poti fi omorat in orice secunda, daca cipul este implantat in corpul uman. Deci eu cred ca este de ajuns. Nu poate sa fie de la Dumnezeu asa ceva. E de ajuns pentru un crestin sa se trezeasca, si sa fie mai hotarat sa lupte in problema aceasta.

Foarte important mi se pare si problema aceasta a cipurilor, si in toate problemele care vedeti ca apar tot felul si in societatea de astazi – sa avem o atitudine echilibrata, duhovniceasca, sa punem rugaciunea, dragostea si smerenia la temelie, fiindca altfel o sa ne zapacim cu atatea curente, sa stiti. Sa punem ceea ce este sigur ortodox. Clar! Invatatura ortodoxa trebuie sa fie curata, dar nu e de ajuns doar invatatura, daca nu ne straduim sa fim si in duhul Sfintilor Parinti. V-am spus : rugaciune, dragoste, smerenie, blandete, pace, sa raspandim cat putem si noi ceva pozitiv, ceva luminos, din viata noastra, fiindca altfel o sa fim niste oameni care reactionam negativist, incordati asa. Nu, nu prea este ceva firesc, sa stiti. Spun Sfintii Parinti, negru pe alb – tot ceea ce produce tulburare nu este de la Dumnezeu. Or, adevarul spus cateodata intr-un stil agresiv, fara dragoste, produce tulburare, nu este de la Dumnezeu. Este evident lucrul acesta. Chiar Filocalia 11, spune Sfantul Varsanufie, exact lucrul acesta: chiar daca ai spus un adevar, si ai produs tulburare in sufletul tau, in sufletul celorlalti, ceva nu merge, ceva nu este de la Dumnezeu.

– Exista insa aici o problema: Sinodul, de exemplu, a reactionat in problema aceasta a pasapoartelor biometrice si nu a facut-o de mainera in care, de exemplu, dumneavoastra o faceti sau alti mari parinti duhovnici, consacrati, cum este parintele Justin Parvu de la Petru Voda, au facut-o. Si atuncea exista, nu stiu daca folosesc un cuvant prea mare, aceasta sciziune in ceea ce priveste viziunea acesta, a noilor documente biometrice in interiorul Bisericii, si sciziunea produce tulburare, este evident.

– Sa fim cu dragoste, sa fim cu rugaciune, sa fim impreuna, chiar daca nu avem intotdeauna aceleasi opinii.

– Dar daca nu ai aceeasi opinie cu a Sfantului Sinod?

– Foarte multi clerici si credinciosi asteapta intr-adevar un comunicat al Sfantului Sinod semnat de ierarhii Sfantului Sinod.

– Un comunicat a fost!

– Dar nu este semnat de ierarhii Sfantului Sinod! Deci asteptam un comunicat semnat. A fost acel comunicat pentru perioada de atunci. Intre timp au aparut mult mai multe documente, mult mai multe marturii, tot timpul trebuie sa vedem care este situatia, si se asteapta asa ceva.

– Si cum vi se pare acel comunicat nesemnat?

– Cum mi se pare? O chestie facuta pentru momentul respectiv, dar care nu poate fi numita – acel comunicat – o hotarare a Sfantului Sinod. Fiindca in problemele foarte grave, or aceasta este o problema foarte grava… Vedeti spuneau chiar parlamentarii, pentru nicio lege dupa 1990 nu s-a produs atata tulburare. Deci nu putem sa negam lucrul acesta, caci e ceva care nu merge, trebuie lamurita, si nu putem sa negam, ca au luat Sfintele Sinoade de la Bisericile din jur anumite atitudini. Stim pozitia Sfantului Sinod al Bisericii Greciei, in 1997, care este foarte bine facut. Trebuie sa-l citim cu atentie. Foarte bun, un comunicat extraordinar. Si atunci trebuie sa vedem in timp ce facem, sa nu fim nici dezbinati,  si in acelasi timp sa lamurim problema aceasta, clar, cu un comunicat semnat de membrii Sfantul Sinod. Fiindca, repet, aceasta este o problema foarte importanta. Si asta nu inseamna ca noi negam cumva autoritatea Sfantului Sinod, ca nu-i respectam, ca nu-i pomenim, ca dorim sa iesim din comuniune. In niciun caz! Noi dorim cu fermitate sa ramanem in Biserica Ortodoxa Romana, fara sciziuni, fara schisme. Insa trebuie sa ne obisnuim si cu acest dialog, nu intotdeauna putem avea aceleasi pareri.

– Faptul ca nu ai aceiasi parere cu  Sinodul te asaza, credeti, intr-o pozitie problematica din punct de vedere ortodox?

– In primul rand ca eu nu discut aici despre a avea sau nu a avea aceeasi parere cu Sinodul. Repet: nu exista deocamdata un comunicat semnat de ierarhii Sfantului Sinod pe aceasta problema.

– Sa presupunem ca ar fi.

– O sa vad atunci, eu nu pot sa dau un raspuns de pe acum. O sa vad atunci cum arata comunicatul, cine a semnat, cum a semnat, deci nu trebuie sa ne hazardam asa, pentru un comunicat dat in pripa care stim ca a fost dat de purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane la momentul respectiv. Dar nu este semnat. Eu nu vorbesc aici despre Sfantul Sinod, ca as fi in opozitie sau nu, cu comunicatul si cu parerea Sfantului Sinod. Eu vorbesc in modul general, in ortodoxie, mireni, clerici, monahi, chiar daca nu avem la un moment dat  acelasi punct de vedere asupra unei probleme nu trebuie sa ne tulburam, nu trebuie sa ne certam. Mai ales ca vedeti, boala aceasta a romanilor, a noastra, de a fi dezbinati, trebuie sa incercam o depasim.

Chiar am mai vazut, asa, tot felul de interviuri, si parca iti lasa asa un gust amar la sfarsit: dom’le asta este boala noastra, suntem dezbinati, ne certam usor, nu stiu daca se mai poate face ceva. Or, eu nu sunt de acord cu lucrul acesta. Nu sunt de acord, in niciun caz, sa lasam un gust amar, si un sens negativ asupra acestei probleme, chiar daca suntem asa de dezbinati. Dar oare harul lui Hrisos nu ne poate ajuta sa fim mai uniti, chiar neavand aceleasi puncte de vedere intotdeauna? De ce sa punem raul inainte, sa spunem ca suntem dezbinati, e tulburare, e confuzie. Nu poate harul lui Hristos sa ne ajute? N-au fost si perioade in istorie cand ne-a ajutat? De ce sa vedem numai partea negativa? Chiar daca, intr-adevar, partea pozitiva, unitatea, sa zicem, nu a reprezentat… N-au fost prea multe, aceste situatii in istoria noastra. Insa de ce sa ne uitam la ele, de ce sa nu luam un exemplu pozitiv? Cu ajutorul lui Hristos, pana la urma, sa stiti, Duhul Sfant lucreaza acolo unde este pace, unde este dragoste, unul fata de altul.

Trebuie si sobornicitate, absolut, trebuie sa ne sfatuim unul cu altul. Si asta este ortodoxia, sobornicitatea. Dar in acelasi timp trebuie si autoritate. Ele se imbina una cu alta. Deci, nici sa fim, sa zicem, dom’le sobornicitate, sobornicitate, si nu mai ascultam de nimenea. Nici asa! Trebuie sa existe si autoritate. Dar autoritatea trebuie sa se bazeze si pe sobornicitate. Trebuie sa fie o impreuna-sfatuire”.

***

In interviul integral, publicat ca text in revista “Lumea monahilor”/mai 2010, parintele Teofan a mai adus unele precizari si nuantari importante (vezi postarea noastra:

“Sa avem o atitudine echilibrata, duhovniceasca, sa luptam fara extremisme, exagerari si teribilisme! E NEVOIE DE SOBORNICITATE”

Nu cred ca trebuie sa ajungem sa fim obsedati de aceasta problema, insa nici sa o neglijam, intrucat toate aceste initiative politice ne vor afecta pe toti la un moment dat. Pentru noi, crestinii, asemenea incercari trebuie sa fie un indemn la mai multa trezvie, la mai multa rugaciune, la mai multa lupta, intrarmati cu armele vietii duhovnicesti. Este mai mult decat evident ca este foarte necesara o stare de pocainta a tuturor, de la vladica pana la opinca, pentru a iesi cu bine din marile incurcaturi in care suntem acum, nu ma refer numai la problema aceasta, a cipurilor.Doar atat ne trebuie sa fim sinceri cu Dumnezeu si sa recunoastem ca am gresit, iar Dumnezeu ne va izbavi, asa cum s-a intamplat de multe ori in istoria noastra. Sa-I cerem iertare pentru milioanele de avorturi, pentru hotia, minciuna, barfa, viclenia, care sunt atat de raspandite la noi, pentru neseriozitate, pentru desfranare, pentru orgoliile uriase, pentru lipsa de respect fata de stramosi si fata de valorile noastre. Sa ne spovedim cat mai des. Daca vom face asa, Dumnezeu ne va lumina, ne va invia sufleteste, nu vom cadea in deznadejde, vom prinde putere sa fim luptatori pana la sfarsit. (…)

Se poate insa observa ca exista o asemanare foarte mare intre ceea ce se urmareste in final cu aceste cipuri si ceea ce scrie in capitolul 13 din Apocalipsa. Plecand de la aceasta asemanare nu putem insa pune semnul egal intre primirea actelor electronice si apostazie. Dincolo de aceste aspecte, este evident ca printr-o asemenea supraveghere electronica se urmareste pierderea libertatii omului, controlul vietii private a fiecaruia dintre noi. (…)

– Unii credinciosi spun ca oricum nu mai putem face minic, lucrurile merg inainte asa cum nu fost planuite…

– Un crestin nu are voie sa spuna niciodata ca nu se mai poate face nimic. Crestinul are la indemana cea mai teribila arma: rugaciunea. Dumnezeu este atotputernic, atotprezent si iubirea Sa pentru toti oamenii dainuie in timp si peste timp. Tocmai in asemenea situatii imposibile, Dumnezeu isi face simtita prezenta, daci exista pocainta si rugaciune.

Sa ne rugam mai mult pentru tara noastra in aceste momente foarte grele prin care trecem. Se fac tot felul de experimente pe noi, ca pe soareci. Eu le-am dat unor credinciosi doua rugaciuni scurte de pocainta, pe care sa incerce sa le zica zilnic. Sunt convins ca, daca vom avea o pocainta si o rugaciune sincera, se vor ivi oameni de jertfa care sa lupte pentru adevar.

– Credeti ca aceasta delasare spirituala care exista acum in Romania, ar putea fi mai usor depasita daca ar fi canonizati martirii nostri din timpului regimului comunist, iar credinciosii ar putea astfel inalta rugaciuni catre acestia?

– Este foarte posibil. Mi se pare ca, odata cu canonizarea sfintilor martirizati in timpul regimului comunist, viata bisericeasca din Rusia a castigat un plus de frumusete, de dinamism fi de profunzime. La noi ar fi potrivit pentru inceput o zi de sarbatoare generala pentru toti sfintii ucisi in timpul regimului comunist si in timpul Revolutiei din decembrie 1989. Aceasta zi ar putea fi chiar 22 decembrie. O astfel de sarbatoare ar aduce o limpezire si o bucurie in sufletele noastre. Oricum noi ne putem ruga, in rugaciunile noastre particulare, catre toti acesti neomartiri. (…)

– De un singur lucru trebuie sa ne temem: sa nu-L suparam pe Dumnezeu prin pacatele noastre. De aceea sa-i cerem cat mai des sa ne daruiasca umilinta si dragoste. Sa ne gandim la avertismentul parintelui Paisie Aghioritul: Daca am fi cu adevarat constienti de vremurile atat de grele pe care le traim si de vremurile grele care ne asteapta, am sta mai tot timpul numai de rugaciune. Nu mai este timp pentru fleacuri. Sa meditam, de asemenea, la cuvintele sfantului Ioan Scararul: rugaciunea este hrana sufletului, luminarea mintii, risipirea intristarii, pod de trecere peste ispite si sustinatoarea lumii. (…)“.

Si celelalte cuvinte la care subscriem intrutotul si care ne reprezinta pozitia:

• Parintele Metodie de la Optina despre actele cu cip si lucrarea “tainei faradelegii”: “ORICINE TRAIESTE IN PACAT ARE DEJA SEMNUL LUI ANTIHRIST PE FRUNTE SI PE MANA DREAPTA, CHIAR DACA REFUZA DOCUMENTELE DE IDENTITATE”

“(…) Puterea lui antihrist se spune că va fi absolută şi concentrată în mâna unui singur om. Iar noi, acum, putem vedea un proces care este menit să transforme şi să pregătească lumea pentru felul acesta de guvernare, iar numele acestui proces este globalizare. Scopul ei este să unifice toate statele intr-unul singur.

Diavolul nu poate crea nimic, el poate numai maimuţări. După cum ştim din Sfânta Evanghelie, Hristos ne vorbeşte despre “turma Lui mică” de credincioşi pe care îi va conduce la mântuire. Acest grup va fi unit prin Dragoste şi Lege, iar această unire este firească, stabilă şi permanentă, în acord deplin cu cele mai elementare principii ale naturii umane.

Pe de altă parte, satan işi va face şi el propria “turmă mare”, pe care să o conducă spre iad. Cei care fac parte din această turmă se presupune că sunt uniţi întru păcate, ură şi fărădelege. Dar diavolul are însuşirea firească de a dezbina şi de a inspira oamenilor dezgust unii faţă de alţii. Deci nu ar putea niciodată să fie o forţă unificatoare. Asadar, singurul lucru care poate ţine laolaltă “turma mare” este frica. Pentru a controla “turma mare”, trebuie să o ţină în stare de continuă frică. Şi aici putem vedea nevoia evidentă de terorism, care îşi explică scopul prin însuşi numele său. Terorismul este “un câine păzitor al oilor” pentru antihrist, având originile în adâncurile “tainei fărădelegii”. De fapt, terorismul nu are nimic de-a face cu religia islamică, care este pur şi simplu luată drept paravan. Terorismul este într-adevăr în expasiune în lumea zilelor noastre, în fiecare ţară, determinând “turma mare” îngrozită să ceara ajutor şi protecţie din partea autorităţilor, care sunt în principal controlate de către “taina fărădelegii” din interior. Desigur, această protecţie este “cu bunăvoinţă” acordată prin intermediul identificarii şi a controlului total.

Deci trebuie să admitem faptul că este cu certitudine ceva rău în lume astăzi cu privire la toate problemele de identificare.Sfânta Scriptură spune că semnul lui antihrist are, de asemenea, un scop de identificare. (…)

Deci pentru mine este evident că toate aceste documente de identificare şi coduri de bare, etc, poartă cu adevărat nişte „semne ale vrăjmaşului” asupra lor. Alt indiciu pentru mine este cât de bine este făcut totul. Este cu adevărat o piesă grozavă de măiestrie diavolească. Nimeni nu poate dovedi că este un păcat să utilizăm codurile de bare cu 666, nimeni nu poate dovedi contrariul, dar conştiinţa noastră rămâne neliniştită, simte că ceva nu este în regulă.

Acestea fiind spune, ce putem face acum?

Ştim foarte bine că diavolul are putere cu adevărat mare în lumea aceasta. Atunci când l-a ispitit pe Mântuitorul în pustie, a spus că i-a fost dată această putere. Toate aceste chestiuni legate de identificare se află sub controlul lui, fără îndoială. Exact ca şi în cazul oricărui păcat pe care îl facem.

Noi înşine nu putem să luptăm nici cu cel mai mic dintre demoni, putem să luptăm numai cu ajutorul Harului lui Dumnezeu. Aşa că, în primul rând ar trebui să ne concentrăm pe agonisirea Harului, pe a duce o viaţă fără de păcat şi a apela în mod regulat la Sfintele Taine ale Bisericii (Spovedanie, Împărtăşanie, etc). Oricine trăieşte în păcat, are deja semnul lui antihrist pe frunte şi pe mâna dreaptă (ca gânduri şi fapte). Şi asta chiar dacă nu primeşte acele documente de identitate şi cipuri.

Nu ştiu sigur dacă este un păcat să luăm noile acte de identitate („măiestria” diavolului şi păcatele mele mă împiedică să văd clar), dar ceea ce ştiu cu siguranţă este că indiferenţa faţă de toate aceste semne ESTE un păcat. Cei care spun: totul este sigur, să nu vă îngrijoraţi, ierarhii care spun că este OK – cred că dau dovadă de o anumită orbire şi este un păcat, după cum văd eu lucrurile. Chiar acest timp ne este hărăzit nouă sub forma unui “examen”. Şi aceia care se bucură de tehnologiile moderne şi nu văd ceea ce pândeşte chiar la spatele lor pur şi simplu nu iau acest examen. FIINDCĂ EI N-AU PRIMIT IUBIREA ADEVĂRULUI, după cum ne învaţă Apostolul.

Obişnuiesc să spun oamenilor: bine, puteţi lua acele noi documente de identitate, dacă nu puteţi trăi fără acestea, dar ar trebui să vă amintiţi pururea că motivul pentru acea “siluire” îl constituie păcatele noastre. Şi să încercaţi să vă pocăiţi cât de mult puteţi, să încercaţi să trăiţi ca nişte creştini adevăraţi, să vă iubiţi vecinii, să vă iertaţi duşmanii, să plângeţi pentru păcatele voastre, etc. Nu vreau să spun prin asta că noile acte de identitate sunt bune, ele sunt ceva rău, sunt meşteşugire diavolească, la fel ca majoritatea celorlalte „realizări” ale civilizaţiei; poţi refuza sa le iei, dar numai dacă EŞTI CAPABILĂ SĂ REZIŞTI.

Sunt oameni pentru care circumstanţele pământeşti permit ca aceştia să nu primească noile documente de identificare – şi, dacă într-adevăr nu le primesc – acesta este un lucru lăudabil, din punctul meu de vedere. În orice societate sănătoasă ar trebui să existe astfel de oameni, care să refuze “fructele” civilizaţiei moderne şi să evite a le utiliza”.