Sfantul Iustin Popovici: SFINTELE TAINE NU AU NUMAR: “Toate in Biserica sint Sfinta Taina, TOATE: de la lucrul cel mai marunt, pina la cel mai mare”

14-06-2013 Sublinieri

st_justin_

“Drept aceea, nu este numar Tainelor in Biserica lui Hristos, in aceasta a-tot-cuprinzatoare sfinta a-tot-Taina ceresc-paminteasca a Dumnezeu-Omului. In ea, si fiecare “Doamne miluieste” este o Sfinta Taina, si fiecare lacrima de pocainta, si fiecare suspin al rugaciunii, si fiecare strigat de tinguire”.

***

Vezi si:

SFINTELE TAINE

Toate Tainele lui Dumnezeu sint sfinte. Tot ce s-a facut s-a facut prin a-tot-Sfintul Dumnezeu-Cuvintul. Iar tot ce este din Dumnezeu-Cuvintul este cuvintator si sfint. Fara Dumnezeu-Cuvintul nu s-a facut nimic din cele ce s-au facut (Ioan 1:3; Coloseni 1:16; Evrei 2:10). In toate lumile lui Dumnezeu totul e sfint, afara de pacat; iar pacatul este reaua intrebuintare a libertatii de catre fiintele zidite. Exemple: diavolul si omul. Libertatea este rau intrebuintata atunci cind e indreptata impotriva lui Dumnezeu. Pacatul savirsit naste moarte. Diavolul are doua puteri de capetenie: pacatul si moartea. Cu ajutorul lor, el biruie oamenii si stapineste asupra lor. Imparatia pacatului si a mortii este chiar iadul, pentru o fiinta zidita dupa chipul lui Dumnezeu, cum e omul.

Facator a toate, Dumnezeu-Cuvintul Se face om pentru a-l slobozi pe om de pacat si de moarte, si astfel a-l slobozi de diavol si de iad. Dumnezeu-Cuvintul savirseste aceasta, ca Dumnezeu-Om, prin intreaga Sa nevointa Dumnezeu-omeneasca de pe pamint, de la Intrupare pina la Inaltare. Prin toata aceasta nevointa, El intemeiaza Biserica prin Sine si pe Sine, lucrind in ea mintuirea oamenilor cu ajutorul Sfintelor Taine si sfintelor fapte bune ale Duhului Sfint. El, Dumnezeu-Omul, Domnul Iisus Hristos, El e Biserica, El e Preasfinta a-tot-Taina, in care si din care sint toate Sfintele Taine, incepind cu Sfinta Taina a Botezului.

ΜΗΤΡΟΠΟΛΙΤΙΚΟΣ ΝΑΟΣ ΞΑΝΘΗΣ 2Toate in Biserica sint Sfinta Taina, toate: de la lucrul cel mai marunt, pina la cel mai mare, pentru ca totul este cufundat in negraita sfintenie a Dumnezeu-Omului celui fara de pacat, a Domnului Hristos. Ca Biserica, Dumnezeu-Omul cuprinde toate lumile, fiindca toate lumile sint zidiri ale Lui, toate sint zidite prin El si pentru El (Coloseni 1:16-20). El e si Ziditorul, si scopul tuturor zidirilor, al tuturor fapturilor: El este capul trupului Bisericii (Coloseni 1:18); si inca: Biserica e trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate intru toti (Efeseni 1:23). Pentru aceasta, in El sint a-tot-cuprinzatoare si mintuirea, si in-dumnezeirea, si in-dumnezeu-inomenirea, si in-crestinarea, si tot ce este mai desavirsit, de care are trebuinta fiinta omeneasca in toate lumile si in toate vietile. La aceasta slujesc toate Sfintele Taine ale Bisericii Lui si toate sfintele fapte bune. Iar pe primul loc: Sfinta Taina a Botezului, Sfinta Taina a Mirungerii si Sfinta Taina a Euharistiei.

Prin Sfintul Botez, ne imbracam in Domnul Hristos, iar prin Sfinta Euharistie primim pe Domnul Hristos intreg, pentru mintuirea noastra prin in-dumnezeire, prin in-crestinare, prin in-dumnezeu-inomenire. Caci a-tot-bunul Domn S-a aratat ca Dumnezeu-Om in lumea noastra paminteasca, si, prin Biserica, a ramas in ea ca Dumnezeu-Om. Şi astfel, in El salasluieste toata plinatatea Dumnezeirii trupeste (Coloseni 2:9), cu un singur tel: ca toti sa ne umplem de aceasta plinatate a Dumnezeirii (Coloseni 2:10); ca toti sa ne in-dumnezeim, in-dumnezeu-inomenim, in-crestinam, in-treimificam; ca toti sa ne facem “dumnezei dupa har”, dumnezei-oameni dupa har.

Dumnezeu-Omul este marea taina a bunei-credinte (blagocestiei) (1 Timotei 3:16), marea taina a credintei Dumnezeu-omenesti, si in Dumnezeu-Omul sint toate Tainele Bisericii. Una si aceeasi a-tot-Dumnezeiasca Taina ipostatica a celei de-a doua Fete a Preasfintei Treimi strabate si umple toate Tainele Bisericii, si tot ce e in ea, si tot ce e din ea. Fiece Sfinta Taina izvoraste din si sfirseste in Sfinta Taina a Bisericii: in Sfinta Taina a intruparii lui Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului, a Dumnezeu-omenitatii. Cu adevarat, fiecare Sfinta Taina este a-tot-intreaga in Biserica; insa la fel este si intreaga Biserica in fiecare Sfinta Taina.

In Biserica, totul e Sfinta Taina. Orice ierurgie e Sfinta Taina. Chiar una mica, chiar si cea mai mica? Da. SfestaniaOricare dintre ele este la fel de uriasa ca insasi Taina Bisericii. Fiindca si cea mai mica dintre ele este, in organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, intr-o legatura organica, vie, cu intreaga Taina a Bisericii: cu insusi Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos. Numai o pilda: rinduiala sfintirii mici a apei. O slujba mica, dar ce necuprinsa sfinta minune, necuprinsa ca insasi Biserica! Aceasta minune iubita strabate de doua mii de ani milioane si milioane de suflete de crestini ortodocsi, le curateste, le sfinteste, le insanatoseste, le nemureste; si nu inceteaza, nici nu va inceta sa lucreze, cit vor dainui pamintul si cerul. Iar aghiasma mica este doar una din nenumaratele Sfinte Taine ce fac neincetat minuni in Biserica Ortodoxa a lui Hristos.

Dar si orice sfinta fapta buna din sufletul crestinului ortodox este o Sfinta Taina. Pentru ca fiecare din ele este in legatura organica genetica cu Sfinta Taina a Botezului, iar prin ea, cu intreaga Taina Dumnezeu-omeneasca a Bisericii. Astfel: credinta este o sfinta fapta buna, si prin insusi acest fapt este o Sfinta Taina prin care crestinul ortodox traieste neincetat. Iar sfinta credinta, cu puterea luminii sale, da nastere in sufletul lui si celorlalte sfinte fapte bune: rugaciunii, dragostei, nadejdii, postirii, milosteniei, smereniei, blindetii… Şi fiecare din ele este la rindul ei o Taina. Toate (fapte bune si Taine) se hranesc una pe alta, traiesc una prin alta, se nemuresc si se invesnicesc una pe alta. Şi tot ce este din ele sfint este. Drept aceea, nu este numar Tainelor in Biserica lui Hristos, in aceasta a-tot-cuprinzatoare sfinta a-tot-Taina ceresc-paminteasca a Dumnezeu-Omului. In ea, si fiecare “Doamne miluieste” este o Sfinta Taina, si fiecare lacrima de pocainta, si fiecare suspin al rugaciunii, si fiecare strigat de tinguire.

a) Sfinta Taina a Botezului

Botezul este Sfinta Taina a in-crestinarii, a in-dumnezeu-inomenirii, si prin aceasta a in-treimificarii: cel botezat se imbraca in Hristos, traind moartea si invierea Lui; se preda in intregime lui Hristos si primeste pe Hristos intreg, se face de-un-trup cu Hristos si intreaga Biserica Dumnezeu-omeneasca se face a lui. Fiinta omului cea dupa chipul lui Dumnezeu dobindeste in Sfintul Botez intregul program nemuritor al vietii sale: a trai in Domnul Hristos, si a se trai vesnic pe sine ca fiinta dupa chipul lui Hristos, si a se umple fara contenire de puterile Dumnezeiesti ale Dumnezeu-Omului. Din clipa botezului, incepe viata crestinului in Biserica, adica viata in-crestinarii de sine harice si de buna voie[1] , cu ajutorul Sfintelor Taine si sfintelor fapte bune. Intreaga viata ce urmeaza a crestinului este inmultire a talantilor dobinditi la Sfintul Botez. Prin botez, omul se face biserica vie a Preasfintei Treimi: intreaga lui viata se desfasoara de la Tatal, prin Fiul, in Duhul Sfint. In crestin lucreaza toate puterile de fapte bune harice[2], care in-crestineaza si in-treimifica fiinta lui: dumnezeu-omul potential se face – prin Dumnezeu-Omul, in Biserica – dumnezeu-om haric. Totul si intru totiHristos, acesta este scopul si programul vietii crestine, atit in timp, cit si in vesnicie (Coloseni 3:11).

b)  Sfinta Taina a Mirungerii

Desi se da prin lucrarea nevointei Dumnezeu-omenesti a singurului iubitor de oameni, Domnul Hristos, mirungerea 388092703_e35cf5a176_zeste mai cu seama Taina Sfintului Duh. Intr-adevar, Sfinta Taina a Botezului si Sfinta Taina a Mirungerii sint o Taina indoit-una. Primit prin Sfintul Botez in Dumnezeu-Omul Hristos, in trupul Lui, Biserica, crestinul primeste in Sfinta Taina a Mirungerii “pecetea darului Sfintului Duh“, adica harul Duhului Sfint. Fiindca, in Sfintul Botez – dupa cuvintele de Dumnezeu inteleptitului Cabasila – crestinul dobindeste o noua fiinta si fiintarea dupa Hristos[3]; iar in Sfinta Mirungere i se daruiesc toate puterile, si darurile si energiile harice in-crestinatoare ale Duhului Sfint, pentru viata cea noua in Hristos, viata dumnezeu-omeneasca. In Sfinta Mirungere, persoana omeneasca este unsa cu Duhul Sfint dupa chipul si asemanarea Unsului lui Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului Hristos. In aceasta Sfinta Taina se prelungeste Sfinta Cincizecime, care nu inceteaza niciodata in Biserica lui Hristos.

c)  Sfinta Taina a Euharistiei

Sfintul program si sfinta nevointa a sfintei Taine a Botezului se implineste cel mai desavirsit in Sfinta Taina a Impartasaniei: deplina in-crestinare, in-dumnezeu-inomenire. Aici se traieste haric intreaga iconomie Dumnezeu-omeneasca a mintuirii, de la Intrupare pina la Inaltare, ca viata a vietii noastre si ca suflet al sufletului nostru. Sfinta Liturghie este, dupa cuvintul de Dumnezeu insuflat al Sfintului Teodor Studitul, repetarea intregii iconomii Dumnezeu-omenesti a mintuirii[4]. Aceasta se accentueaza indeosebi la sfirsitul Sfintei Liturghii a Marelui Vasilie, unde se spune:

“Plinitu-s-a si s-a savirsit […], Hristoase, Dumnezeul nostru, Taina iconomiei mintuirii Tale”.[5]

vvaabaTemeiul Sfintei Euharistii, dupa Sfintii Parinti, este urmatorul: “Dumnezeu se face om ca omul sa se faca Dumnezeu.” Şi cel ce se impartaseste marturiseste cu smerenie: “Trupul lui Dumnezeu ma in-dumnezeieste si ma hraneste: in-dumnezeieste duhul, iar mintea o hraneste in chip strain.” La mijloc este o straina, nespus de mare taina; cel ce se impartaseste tremura tot de spaima si isi graieste lui-si la fiecare impartasanie:

“Uitindu-te la de Dumnezeu facatorul singe, omule, sa te cuprinda spaima”.

Şi cel ce se impartaseste traieste neasemuita buna-vestire a tuturor lumilor omenesti: se umple de toata plinirea Dumnezeirii (Efeseni 3:19; v. Coloseni 2:10).

Sfinta Impartasire este apogeul realismului Dumnezeu-omenesc. De la intruparea Dumnezeu-Cuvintului, Dumnezeu-Omul Domnul Hristos S-a facut realitatea cea mai vadita, si mai fara de moarte si mai vesnica a tuturor lumilor. Mai ales a lumilor noastre omenesti. Cu noi este Hristos, cu noi este Dumnezeu = Emanuil, cu noi este Dumnezeu in veci (Matei 1:23). Cel mai convingator martor al acestui fapt este Biserica, trupul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos. Biserica – trupul lui Hristos; Euharistia – trupul lui Hristos. Identitate de esenta: Biserica in Euharistie, Euharistie in Biserica. Unde nu este Dumnezeu-Omul, acolo nu este Biserica; iar unde nu este Biserica, acolo nu exista Euharistie. In afara acestora, totul este erezie, nebiserica, antibiserica, pseudobiserica. Ca trup al lui Hristos, Biserica este unitate soborniceasca, dar tot asa si unitate a sobornicitatii. Acest lucru se intimpla si pentru Euharistie ca trup al lui Hristos: un singur trup sintem noi, cei multi, si o singura piine, ca toti din aceeasi piine ne impartasim (1 Corinteni 10:16-17). Da, un singur trup sintem noi, cei multi, si asta sub un singur cap: Dumnezeu-Omul Hristos. Drept aceea, atit in Euharistie, cit si in Biserica, Dumnezeu-Omul Hristos este totul si toate: Şi El este mai inainte de toate, si toate sint in El (Coloseni 1:17).

SFINTELE FAPTE BUNE

Inainte de intruparea Dumnezeu-Cuvintului, inainte de Dumnezeu-Omul Domnul Hristos, in lumea noastra paminteasca faptele bune erau niste naluciri ireale, niste nazuinte de neimplinit, niste idei lipsite de viata. Asa au fost ele in toate religiile necrestine, in toate filosofiile, eticile, sociologiile, culturile, civilizatiile ne-Dumnezeu-omenesti.

Dumnezeu-Omul Hristos este cea dintii personificare a tuturor sfintelor fapte bune si prima desavirsita 00-unknown-artist-christ-pantacrator-church-of-the-mother-of-god-pammakaristos-early-14th-centuryinfaptuire a lor pe pamint. Faptele bune si Domnul Hristos sint una. Adevarul acesta il bine-vesteste Sfintul Maxim Marturisitorul: “Insusi Domnul nostru Iisus Hristos este fiinta tuturor faptelor bune.”[6] Numai in lumea noastra paminteasca a dat Domnul Hristos trup faptelor bune, ca si Bisericii. Dar intrucit Domnul Hristos este intreg in Biserica – ea este trupul Lui, iar El este capul ei – drept aceea si toate faptele Lui bune viaza in Biserica. Şi madularele Bisericii, care viaza in ea, viaza in aceste sfinte fapte bune si dupa masura rivnei lor ating a lor mintuire, in-crestinare, in-dumnezeire, in-dumnezeu-inomenire.

In Biserica, prin Sfintele Taine si sfintele fapte bune, Dumnezeu-Omul Hristos Se salasluieste in noi si traieste in noi. Prin Sfintul Botez, omul se in-crestineaza, iar dupa aceea in-crestineaza intreaga sa viata, o in-dumnezeu-inomeneste prin celelalte sfinte Taine si sfinte fapte bune. Orice sfinta fapta buna este o nevointa cu foarte multe ramuri. In fruntea sfintelor fapte bune sta credinta. Ea este radacina si inima tuturor sfintelor fapte bune. Din credinta se nasc toate sfintele fapte bune: rugaciunea, dragostea, pocainta, smerenia, postul, blindetea, milostenia si celelalte. Adevarul acesta il binevesteste Sfintul Apostol, spunind crestinilor: Toata silinta punind, adaugati la credinta voastra fapta buna – (2 Petru 1:5); sau, mai mult: A-tot-fapta buna = Domnul Hristos, fiindca sinteti datori sa marturisiti prin viata voastra toate faptele bune Domnului Hristos (1 Petru 2:9). Fiecare fapta buna este neaparat trebuincioasa omului pentru mintuire. Ca sa atinga mintuirea, omul are neaparata trebuinta a se nevoi si cu nevointa credintei, si cu nevointa dragostei, si cu nevointa rugaciunii, si cu nevointa postului, si cu nevointa fiecarei fapte bune evanghelice. Fara credinta nu este mintuire, caci fara de credinta nu este cu putinta a bine-placea lui Dumnezeu (Evrei 11:6). Deopotriva insa, nu este cu putinta mintuirea fara dragoste, nici fara rugaciune, nici fara post, nici fara milostenie, nici fara celelalte sfinte fapte bune. Aceasta se vede limpede din Sfinta Evanghelie a Mintuitorului, pe care El a propovaduit-o atit in persoana, cit si prin sfintii Sai binevestitori: Apostolii si Parintii. Drept aceea, de Dumnezeu inteleptitul nevoitor ortodox Nichita Stithat, ucenicul Sfintului Simeon Noul Teolog, bine-vesteste in a sa Marturisire de credinta:

Credem si in trebuincioasa viata curata si imbunatatita, care impreuna cu dreapta credinta este trebuincioasa mintuirii. [7]

“Dumnezeu este fapta buna a-tot-desavirsita“.[8]Aceasta e invatatura apostoleasca-parinteasca, aceasta e Predania sfinta a Bisericii lui Hristos. “Firea Dumnezeiasca este izvorul a toata fapta buna.”[9]Scopul vietii imbunatatite: asemanarea cu Dumnezeu”[10] Drept aceea, “in fapta buna este un singur hotar al desavirsirii: a nu avea nici un hotar” [11].

Din toate aceste pricini, fara sfintele fapte bune omul nu are mintuire, in-dumnezeire, in-crestinare, rai, Imparatia cerurilor. Sfintele Taine sint, fara indoiala, sfinte dogme ale credintei noastre, ale mintuirii noastre. Insa si sfintele fapte bune sint deopotriva sfinte dogme ale credintei noastre, ale mintuirii noastre. Fara Sfintul Botez nu este mintuire. Aceasta e o dogma de neschimbat a mintuirii in Dumnezeu-omeneasca Biserica a Mintuitorului. Dar si fara credinta, si fara dragoste, nu este mintuire. Pentru aceea, si credinta, si dragostea sint, de asemenea, dogme de neschimbat ale mintuirii. Fiecare Sfinta Taina este o dogma; si fiecare sfinta fapta buna evanghelica este o dogma. Atit Sfintele Taine, cit si sfintele fapte bune alcatuiesc o singura nevointa organica nedespartita a mintuirii, nevointa Dumnezeu-omeneasca a mintuirii.

sermon-on-the-mount-romaniaPoruncile Domnului din Evanghelie nu sint altceva decit dogme morale. De pilda: fiecare fericire din Predica de pe Munte este o dogma. Fara prima fericire, nu este mintuire, caci fara smerenie nu este mintuire. La fel: fara rugaciune, fara postire, fara dragoste – nu este mintuire. Toate acestea sint dogme etice evanghelice, pururea neaparat trebuincioase, pururea nestramutate, pururea de datoria tuturor. Fiecare sfinta fapta buna este o dogma, o sfinta dogma a vietii crestinesti. Iar mai inainte de toate – credinta lucratoare prin dragoste (Galateni 5:6). Toate faptele bune = toate poruncile cresc, izvorasc, infloresc din credinta. Este un adevar Dumnezeu-omenesc: toate dogmele morale sint neaparat trebuincioase pentru mintuire, pentru in-dumnezeire, pentru in-dumnezeu-omenire. Ele si sint puteri Dumnezeiesti harice, de viata facatoare, prin care omul se mintuieste, in-dumnezeindu-se cu ajutorul lor. Ele se intaresc si se fac a-tot-puternice cu ajutorul Sfintelor Taine: a pocaintei, a marturisirii, a Impartasaniei…

Faptele bune evanghelice sint sfinte puteri Dumnezeu-omenesti ce izvorasc din Dumnezeu-Omul Hristos si au putere Dumnezeu-omeneasca. Ca atare, ele sint in acelasi timp puteri de-dumnezei-facatoare, in-dumnezeitoare: pe omul crestin il schimba la fata, il in-dumnezeu-inomenesc, il in-dumnezeiesc.

Aceasta este deosebirea de temelie dintre faptele bune evanghelice Dumnezeu-omenesti si toate faptele bune necrestine, fie ele filosofice, religioase, stiintifice, culturale, civilizatorice, politice. In fiecare fapta buna evanghelica, Dumnezeu-omeneasca, lucreaza neincetat impreuna Dumnezeu si omul. Sinergismul Dumnezeu-omenesc, impreuna-lucrarea Dumnezeu-omeneasca, este legea de temelie a tuturor faptelor bune evanghelice. Dupa nemuritoarea buna-vestire a sfintului Apostol, sintem impreuna-lucratori ai lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:9). Libertatea cea dupa chipul lui Dumnezeu a fiintei omenesti asigura omului impreuna-lucrarea dupa chipul Dumnezeiesc cu Dumnezeu. Fiecare nevointa Dumnezeu-omeneasca este o nevointa harica de buna voie a omului. Cumpana Dumnezeu-omeneasca in nevointele omenesti intru faptele bune o pastreaza Domnul Iisus Hristos, in calitatea Sa de cap al Bisericii si al tuturor madularelor ei, in asa fel incit Dumnezeiescul sa nu pagubeasca omenescul, si nici omenescul sa nu pagubeasca Dumnezeiescul.

In nevointa mintuirii omului, Dumnezeu Se arata, prin puterile mintuitoare, in Sfintele Taine; iar omul, in nevointa mintuirii sale, se arata prin sfintele fapte bune. Intre sfintele fapte bune, credinta este3 cea dintii, atit ca obirsie, cit si ca numar. Din ea iau nastere toate celelalte fapte bune: dragostea, rugaciunea, nadejdea, postirea, smerenia, blindetea, milostivirea, pocainta si celelalte. In toate le ajuta si impreuna-lucreaza cu ele sfintele puteri Dumnezeiesti ale Sfintelor Taine. In nevointa mintuirii, Sfintele Taine si sfintele fapte bune alcatuiesc un singur intreg Dumnezeu-omenesc. In lucrarea de mintuire, impreuna-lucrarea harului Dumnezeiesc cu libertatea cea dupa chipul lui Dumnezeu a omului se desfasoara dupa legile Persoanei Dumnezeu-omenesti a lui Hristos, care domnesc si in trupul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos -Biserica, fiind valabile si obligatorii pentru fiecare madular al Bisericii. Atit harul lui Dumnezeu, cit si libertatea cea dupa chipul lui Dumnezeu a omului sint deopotriva lucratoare. Fiindca Dumnezeu pe nimeni nu mintuieste cu de-a sila. Daca omul nu vrea fapta buna, adica credinta si toate celelalte fapte bune, el nu are mintuire, este mort, este un hoit. De asemenea, daca nu vrea Sfintele Taine, nu are mintuire, este mort pentru Dumnezeu, este un hoit. “Nu e a tuturor credinta” (2 Tesaloniceni 3:2)

Intelepciunea rugaciunii Bisericii binevesteste fara tacere: Dumnezeu este “Dumnezeul milei”, “Dumnezeul bunatatii”, “Dumnezeul iubirii de oameni”. Pe scurt: Dumnezeu este Dumnezeul a toata fapta buna. Un astfel de Dumnezeu este in realitatea noastra paminteasca, omeneasca, istorica, numai Dumnezeu-Omul Hristos. El este cu adevarat personificarea, si pilda, si icoana, oricarei fapte bune. Ca dragoste, El este dragostea desavirsita; ca bunatate, El este bunatatea desavirsita; ca iubire de oameni, El este iubirea de oameni desavirsita. Se poate spune cu a-tot-incredintare: Dumnezeu-Omul este a-tot-fapta buna. Pe scurt: El este desavirsirea Dumnezeu-omeneasca a oricarei fapte bune. Pentru aceasta, scopul vietii oricarui crestin este a-tot-imbunatatirea, in-crestinarea, in-dumnezeu-omenirea, in-treimificarea. Da, in-treimificare: fiindca acolo unde este Fiul, acolo este si Tatal, acolo este si Duhul Sfint: intreaga Dumnezeire in trei Ipostasuri si nedespartita.

truevineIn Dumnezeu-Omul Hristos, fiece fapta buna este si Dumnezeieste desavirsita, si pe temei Dumnezeu-omenesc desavirsita, si ca atare omul poate ajunge la ea si o poate infaptui. Omul, fiind zidit dupa chipul lui Dumnezeu, adica dupa chipul lui Hristos, are chiar in aceasta fire a sa semintele cele dupa chipul lui Hristos ale sfintelor fapte bune Dumnezeiesti. Domnul Hristos Dumnezeu, facindu-Se om, ne arata in Sine si in viata Sa toate aceste fapte bune in plinatatea si desavirsirea lor Dumnezeu-omeneasca. Şi fiecare om, dus si calauzit de Dumnezeu-Omul Domnul Hristos, poate sa dezvolte pina la desavirsire faptele bune in firea sa cea dupa chipul cu Hristos. Daca omul nu ar fi fost zidit dupa chipul lui Dumnezeu, faptele bune Dumnezeiesti ar fi fost pentru firea lui nefiresti, impotriva firii, impuse in chip mecanic; insa, de vreme ce omul a fost zidit dupa chipul lui Dumnezeu, faptele bune Dumnezeiesti sint pentru el si firesti, si cu putinta de infaptuit, si cu totul potrivite si firii lui omenesti. Dumnezeu, facindu-Se om, a aratat ca Dumnezeu-Om, in realitatea noastra paminteasca, pe temei omeneste evident si convingator, adevarul acesta: Dumnezeu-Omul este fapta buna = Dumnezeu-Omul este a-tot-fapta buna; in El si prin El, omul, ca fiinta dupa chipul lui Dumnezeu, poate – prin osteneala sa cea de buna voie, cu impreuna-lucrarea harului Sfintelor Taine – sa ajunga la toata fapta buna si sa traiasca a-tot-fapta buna. In trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii lui Hristos, tot ce este al lui Hristos se face al nostru, prin urmare si fapta buna a Lui, si insasi a-tot-fapta buna. In aceasta sta intreaga morala evanghelica Dumnezeu-omeneasca, intreaga morala a Bisericii si a madularelor ei.

***

malaantropologija20-20korica

Nota de pe grupul Ortodoxia: Sfîntul Iustin Popovici despre erezia împărţirii Tainelor Bisericii în Taine şi Ierurgii

Notă: Împărţirea în şapte a Sfintelor Taine ale Bisericii nu este una ortodoxă, ci e făcută de Thomasso din Aquino, doctorul “angelic” al ereziilor papistaşe. Nici unul din Sfinţii Bisericii nu se grăbeşte să dea un număr fix al Tainelor Sfintei Biserici, pentru că toată lucrarea Sfîntului Duh este taină (şi Taină, totdeodată) a Bisericii. Ce nădejde de mîntuire am eu, ca creştin, dacă (după împărţirea celui ce şi-a tăiat gaură în masă pentru propria burtă) Botezul este Taină, iar Înmormîntarea nu?

Sfîntul Maxim Mărturisitorul şi Sfîntul Ioann Gură de Aur numesc de multe ori Sfînta Liturghie “ierurgie”. Cine greşeşte? Sfinţii greşesc, sau ereticii papistaşi?


[1] blagodatno-dobrovoljnog (n. tr.)

[2] blagodatno-vrlinske (n. tr.)

[3] De vita in Christo, lib. I: PG 150, 504A. Vezi si traducerea româneasca a lui Teodor Bodogae, Despre viaţa in Hristos, in volumul Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeiestii liturghii si Despre viaţa in Hristos, Editura Arhiepiscopiei Bucurestilor, Bucuresti, 1989.

[4] Dupa   Sfintul   Teodor   Studitul,   Sfinta Euharistie  e   “centrul intregii iconomii a  mintuirii”,   Operele Preacuviosului Teodor Studitul, tom 1, p. 126, Sankt-Peterburg, 1907.

[5] Acelasi lucru este exprimat indirect si la sfirsitul Liturghiei Sfantului Ioan Gura de Aur.

[6] (Ambigua: PG 91, 1018D)

[7] Opuscules et lettres, SC 81, p. 460

[8] Sfintul Grigorie al Nyssei, De vita Moysis, PG 44, 301 A

[9] Sfintul Grigorie al Nyssei, De anima et ressurectione, PG 46, 104A.

[10] Sfintul Grigorie al Nyssei, De beatitudine, PG 44, 1200C.

[11] Sfintul Grigorie al Nyssei, De vita Moysis, PG 44, 300D.

(din: Parintele Iustin Popovici, Biserica ortodoxa si ecumenismul, Manastirea Sfintii Arhangheli-  Petru-Voda, 2002)

iustin_popovici_sf-biserica_ortodoxa_si_ecumenismul-8633

***


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Sfantul Iustin Popovici, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Taina Botezului si Taina Mirungerii, Teologie ortodoxa

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “Sfantul Iustin Popovici: SFINTELE TAINE NU AU NUMAR: “Toate in Biserica sint Sfinta Taina, TOATE: de la lucrul cel mai marunt, pina la cel mai mare”

  1. Mulțumesc frumos încă o data pentru toate postările voastre spor în continoare fără voi eram pierdut de mult !

    Domnul să vă răsplătească munca !

    Hristos s-a înălțat ! Adevărat s-a înălțat !

  2. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul: Cum incepe viata crestina in SFANTA TAINA A BOTEZULUI -
  3. Pingback: DUMINICA PARINTILOR DUPA TRUP AI DOMNULUI. Predici alese la Duminica dinaintea Craciunului ale Sf. Iustin Popovici si Sfintitului Pr. Valentin Mordasov: CUM ESTE CU NOI DUMNEZEU? CEL MAI IMPORTANT EVENIMENT AL ISTORIEI -
  4. Pingback: CE FACEM CU ICOANA LUI DUMNEZEU DIN NOI? Predica la Duminica Ortodoxiei a Cuviosului Iustin Popovici: “ACESTA ESTI TU. Ia aminte, omule, cum traiesti! Nu sluți chipul lui Dumnezeu din sufletul tau si nu-L rani pe Hristos” -
  5. Pingback: PARINTELE ARSENIE de la MAN. CORNU in “Familia ortodoxa” despre PARTASIA VIE CU DUMNEZEU, RASTIGNIREA IUBIRII DE SINE si ASTEPTAREA INVIERII: “Suntem meniti pentru o alta viata, dar ne legam de viata asta. Vor fi razboaie, dar sa nu ne c
  6. Pingback: Parintele Rafail Noica despre NESIMTIREA DUHOVNICEASCA, simturile duhovnicesti, CAUTAREA VOII LUI DUMNEZEU, taierea voii si TAINA ASCULTARII (audio si text) -
  7. Pingback: SFANTUL IUSTIN POPOVICI, binevestitorul si marturisitorul Dumnezeu-Omului (†14 iunie) – 120 de ani de la nastere, 35 de ani de la adormire -
  8. Pingback: Ce ne invata sfintii contemporani despre… SFINTENIE, LUCRAREA HARULUI, SPOVEDANIE, BINECUVANTARE si INSELAREA MENTALITATII MAGICE in practica ortodoxa -
  9. Pingback: SFANTUL IUSTIN DE LA CELIE despre misiunea ascetica a Bisericii: “ASCETII SUNT SINGURII MISIONARI AI ORTODOXIEI. Nevoinţa este singura ei scoala misionara. PUNE-TE IN SITUATIA CELOR INDURERATI, PLINI DE TRISTETE SI DE NECAZURI…” | Cuvâ
  10. Pingback: SFANTUL IUSTIN POPOVICI: “Cuvântul de ordine care ar trebui auzit astăzi în cadrul Bisericii este acesta: să revenim la asceţii hristofori şi la Sfinţii Părinţi!” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate