Ce ne invata sfintii contemporani despre… SFINTENIE, LUCRAREA HARULUI, SPOVEDANIE, BINECUVANTARE si INSELAREA MENTALITATII MAGICE in practica ortodoxa

5-07-2013 Sublinieri

Evoeis Agioi

Cititi si:

sfinti3

Despre sfinti si sfintenie

“Din Vietile Sfintilor a devenit cu totul lamurit ca sfintii cunosc intreaga taina a omului, a tuturor oamenilor, si a mea si a ta, pentru ca ei au cunoscut taina Singurului Om Desa­varsit si prin El au dezlegat in chip desavarsit si definitiv problema omului. Si, in acelasi timp, ei au solutionat problema intregii creatii. Pentru ca, in esenta, toate problemele sunt cuprinse in problema omului si toate solutiile in solutionarea problemei omului. In afara de Dumnezeul-om si fara Dumnezeul-Om, omul este intotdeauna un sub-om si neom, adica nu exista in sensul esential al cuvantului.

Cauta sa te gasesti pe tine insuti in Vietile Sfintilor, te vei gasi oricum in ele. Mai mult, vei gasi acolo si leacurile cu care poti sa te vindeci de toate bolile spirituale si sa te faci sanatos pentru totdeauna. Sanatos in amandoua lumile, asa incat sa nu mai poti fi vatamat de nici o moarte. In Vietile Sfintilor vei gasi tot ce-ti trebuie ca sa traiesti in amandoua lumile, tot ce-ti este necesar tie, omule, care esti o fiinta ves­nica, o fiinta divino-umana. Omule! Omule! Omule!

biserica-palama_21In lumea noastra pamanteasca, singura realitate nestricacioasa, invincibila, sfanta si nemuritoare este Dumnezeul-om Hristos, acelasi lucru suntem si noi, oamenii, daca suntem cu El. Si suntem cu El si in El, prin Sfintele Taine si prin Sfintele Virtuti. Fara El, oamenii sunt niste fantasme, un basm, o umbra, un vis, pe care-l imprastie orice pacat, orice moarte, orice diavol. Numai impreuna cu El noi, oamenii, suntem mai puternici decat orice moarte, orice diavol. Lucrul acesta il putem vedea la oricare sfant. In el toate sunt mai puternice decat diavolul. Pentru ca in fiecare sfant «toate in toti» este Hristos si intreaga Lui realitate, intreaga Lui nemurire, intreaga Lui vesnicie.

In fata noastra se gasesc vietile sfinte ale sfintilor care au bineplacut inaintea lui Dumnezeu. Sfintii au parcurs cel mai lung drum pe care-l poate face un om, drumul ce se intinde de la iad pana la rai. Sau mai degraba, unul si mai lung decat acesta, drumul de la diavol la Dumnezeu; imbratisati de Dumnezeul-Om Cel inviat si inaltat la cer, sfintii au inviat cu El si au fost inaltati la cer impreuna cu El. Mai inainte insa, ei s-au rastignit impreuna cu El si s-au facut asemenea Lui in moarte. Dar si asemenea Lui prin viata pe care a dus-o pana la inviere si la inaltare. In acest fel, ei au reinnoit in ei insisi pe Hristos, au reluat pe invingatorul pacatului, al mortii si al diavolului. Au reinnoit in ei pe Dumnezeul-Om, s-au «inhristizat» si s-au «hristificat». Asa incat au izbutit sa realizeze scopul pe care Dumnezeu l-a pus existentei umane, au deve­nit «dumnezei dupa har», «dumnezeu-oameni dupa har» si «hristosi dupa har», asa cum atat de expresiv proclama Sfan­tul Simeon Noul Teolog.

Vietile Sfintilor arata lamurit si dovedesc ca fiecare sfant este un Hristos reinnoit. Aceasta este in mod real fiecare crestin, dar «dupa masura credintei lui» (Romani 12, 3). In­treaga viata a Bisericii, toate slujbele ei zilnice, nu sunt nimic altceva decat aceasta continua invitatie sa reinnoim si noi viata lui Hristos, impreuna cu sfantul pe care-l sarbatorim in ziua respectiva, traind in rugaciune si har, vietuind intreaga viata si faptele sfintilor, asa cum aceia au trait viata si faptele lui Hristos. «Fiti imitatori ai mei, cum si eu sunt al lui Hristos» (I Cor. 11, 1, 4, 16). Acest lucru il porunceste dumnezeiescul Apostol Pavel, si mie, si tie, si fiecaruia dintre noi. Pentru ca toti am fost chemati la sfintenie, la o traire sfanta, la o viata sfanta (vezi I Tesaloniceni 4, 3-7). In intregime de la Hristos izvoraste si porunca dumnezeiasca a corifeului Apostolilor «Dupa Cel Sfant Care ne-a chemat, fiti si voi sfinti in toata petrecerea vietii, pentru ca scris este: fiti sfinti pentru ca si Eu sunt sfant» (I Petru 1, 15-16). Dar viata cea sfanta nu o putem trai singuri, ci intotdeauna impreuna «cu toti sfintii», cu ajutorul si sub calauzirea lor, prin mijlocirea Sfintelor Taine si a Sfintelor Virtuti in Biserica. Pentru aceasta, «Pe Preasfanta, Prea­curata, Preabinecuvantata, slavita Stapana noastra Nascatoa­rea de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii pomenindu-o, pe noi insine si unii pe altii si toata viata noas­tra lui Hristos Dumnezeu sa o dam» – Amin! Amin! Amin!”

(Sfantul Iustin Popovici)

***

Cum pot oare sfintii sa ne vada?”, se intreaba Sfantul Ioan de Kronstadt, “Cum pot sa cunoasca trebuintele noastre, sa asculte rugaciunile noastre? Sa luam o comparatie: Imagineaza-ti ca esti incrustat pe soare si unit cu el. Soarele lumineaza prin razele sale tot pamantul, lumineaza pana in cea mai mica particica a sa. In aceste raze, tu vezi, de asemenea, pamantul, insa tu esti atat de mic in raport cu soarele, ca nu reprezinti, asa zicand, decat o raza; ori, el are o infinitate de raze. Astfel asimilata cu soarele, aceasta raza ia parte intim la luminarea lumii intregi, prin soare. Tot asa, sufletul sfant unit cu Dum­nezeu, ca soarele sau spiritual, in lumina acestui soare spiritual ce lumineaza tot Universul cunoaste pe toti oamenii care se roaga, precum si nevoile acestora“.

***

Vom relata o minune din viata cuviosului Paisie Aghioritul:

Era in dupa-amiaza zilei de 2 iunie 1979. Cuviosul Paisie Aghioritul abia isi adusese lucrurile la Coliba „Panaguda”, dar nu apucase sa le puna in ordine. Se pregatea pentru Vecernie si a intrebat pe monahul care il ajuta care Sfant se praznuieste a doua zi, dar acela nu-si amintea. I-a raspuns ca a doua zi cand va veni, ii va spune si a plecat grabit pentru ca se innopta.

Dupa aceea Cuviosul Paisie Aghioritul a povestit urma­toarele:

„Aveam Mineiele puse in cutii. Am cautat ochelarii ca sa vad ce sfant se praznuieste, dar nu i-am gasit. Dar ca sa nu pierd timpul, am facut Vecernia cu metania, spunand: «Sfintilor ai zilei, rugati-va pentru noi.» Atunci cand m-am sculat, dupa miezul noptii, am cautat cu lanterna cam o juma­tate de ora ca sa aflu ce sfant este, dar fara nici un rezultat. Vazand cat timp am pierdut, mi-am spus: «S-a dus Miezonoptica». Dar ca sa nu petrec noaptea in zadar, cautand prin Mineie, am inceput sa ma rog din nou: «Sfintilor ai zilei… »

sf-luchilianAtunci am vazut intrand in chilia mea pe Sfantul Panteleimon, care insotea un alt sfant.

Cine esti? l-am intrebat.

Sfantul Luchilian, a raspuns acela.

Si, fiindca nu-mi aminteam sa existe un sfant cu un astfel de nume, l-am intrebat din nou:

Luchian?

Nu, Luchilian.

Cum? Longhin? am intrebat pentru a doua oara.

Lu-chi-li-an, a repetat a treia oara Sfantul, pronuntand rar numele sau.”

Pentru multi, ne spune Sfantul Siluan, Sfintii par departe de noi, dar ei sunt departe de cei ce s-au indepartat ei insisi de ei si sunt foarte aproape de cei ce pazesc poruncile lui Hristos si au harul Duhului Sfant.

In cer, totul viaza si se misca prin Duhul Sfant, dar Ace­lasi Duh Sfant este si pe pamant. El este prezent in Biserica noastra, lucreaza in Tainele ei, simtim insuflarea Lui in Sfintele Scripturi, face vii sufletele credinciosilor.

Cat de fericiti suntem noi, Crestinii Ortodocsi, ca Domnul ne-a dat viata in Duhul Sfant, iar El bucura sufletele noastre.

Chemati cu credinta pe Maica Domnului si pe Sfinti si ru­gati-va Lor! Ei aud rugaciunile noastre si cunosc chiar si gan­durile noastre cele mai ascunse.

Sfintii vad suferintele oamenilor pe pamant prin Duhul Sfant. Vad si stiu cat de plini suntem de osteneli, cat de seca­tuite sunt inimile noastre, cat de mult paralizeaza descuraja­rea sufletele noastre si neincetat mijlocesc pentru noi la Dumnezeu. Sfintii aud rugaciunile noastre si primesc de la Dumnezeu puterea de a ne ajuta.

Sfintii au dobandit iubirea desavarsita pentru Dumnezeu inca de cand traiau pe pamant; aveau harul Sfantului Duh in suflet si in trup. Iar dupa moartea lor trupurile li s-au prefacut in sfinte moaste. Sfantul Ioan Gura de Aur afirma faptul ca noi nu trebuie sa vedem doar praful, nici sa gandim ca ele sunt doar oase, ci sa vedem puterea lui Dumnezeu aflata in ele, harul lui Dumnezeu care le inconjoara, slava cerestii lumini. Cine poate cu vrednicie sa laude aceasta dumnezeiasca slava care se afla in moastele sfintilor: sfanta mireasma izvo­rata din ele, tamaduirile ce le primesc bolnavii care se roaga Sfantului sau Sfintei cu evlavie1 si le ating sau le saruta2icoanele si sfintele moaste?3

Oare cati dintre crestini stiu ca tara noastra este binecu­vantata de sfinti cu moaste? Stiu ei la care dintre manastiri se gasesc aceste comori? Se stie oare ca intreaga zona unde ra­man moastele sfintilor este ocrotita si binecuvantata?

Mai de mult oamenii, cand se imbolnaveau, luau untde­lemn din candela lor, se ungeau si se faceau bine, ne spune Cuviosul Paisie Aghioritul. Acum candela o au de forma, nu­mai ca sa lumineze, iar untdelemnul il arunca la chiuveta atunci cand spala candela. Pe cat putem sa luam aminte in toate. Cum sa vina binecuvantarea lui Dumnezeu? Demonizarea in lume de aici incepe. O femeie avea putina aghiazma intr-o sticluta: «A, s-a invechit aghiazma asta». A varsat aghiazma, in chiuveta. Dupa aceea s-a indracit. A plecat ha­rul, deoarece harul nu poate sta la omul neevlavios. Daca nu exista sensibilitate duhovniceasca, nu se face nici o sporire.

***

Iata ce ne mai indeamna Parintele Efrem [Filotheitul]:

cand avem un necaz, o ispita, o suparare sufleteasca, economica, trupeasca, fie ca-i boala, fie ispita sau orice alt rau, ingenun­cheati si rugati-va sa se faca voia lui Dumnezeu si nu a voastra. Domnul, Care a ingaduit ispita, ii da totodata omului si mijlocul prin care sa o depaseasca.

In orice ispita am cadea, daca nu ingenunchem, daca nu ri­dicam mainile noastre si nu varsam lacrimi de implorare, is­pita nu se indeparteaza. Ajutorul il vom lua de la Hristos nu­mai prin rugaciune.

Ceea ce vrea Hristos de la noi e sa intelegem pacatosenia noastra, sa avem cunoastere de sine, sa cerem iertare prin spovedanie si sa-L iubim sincer. Aceasta iubire o cere Dum­nezeu de la om, ca altfel il iubim pe diavol si ne ducem in iad.

Trebuie sa subliniem aceasta conditie sine qua non (fara de care nu se poate): recunoasterea greselilor facute de noi si marturisirea lor in fata duhovnicului. De ce primeaza condi­tia aceasta? Ne raspunde Cuviosul Paisie Aghioritul: pocain­ta, marturisirea taie drepturile diavolului4.

Odata a venit in Sfantul Munte un vrajitor si a ingradit in tarusi si plasa o portiune de teren aproape de coliba mea.1mart15X22 Da­ca trecea pe acolo unul nespovedit, patea ceva rau. Nu stia de unde-i vine. Cum le-am vazut, am facut cruce si am trecut prin mijloc; le-am destramat. Dupa aceea vrajitorul a venit la coliba, mi-a spus toate planurile lui si si-a ars cartile. Asupra unuia ce este credincios, merge la biserica, se marturiseste, se impartaseste, diavolul nu are nici o putere, nici o stapanire. Face numai putin „ham-ham”, ca un caine ce nu are dinti. Insa asupra unuia ce nu e credincios si ii da drepturi (prin pa­catele savarsite de el), are mare stapanire. Il poate omori; are dinti, il sfasie. Potrivit cu drepturile ce i le da un suflet, este si stapanirea diavolului asupra lui.

Cand diavolul a dobandit drepturi mari asupra omului si-l stapaneste, atunci trebuie sa se gaseasca mijlocul (spovedania curata, repararea raului facut, daca are posibilitati cel vino­vat) ca sa-i taie drepturile. Altfel, oricata rugaciune ar face ceilalti, diavolul nu pleaca. Il secatuieste pe om. Uneori noi, cei care ne rugam, ne facem pricini sa nu plece diavolul din cel indracit, pentru ca ne rugam cu mandrie. Numai un gand de mandrie de vom aduce mai inainte, ca de pilda: «Iata, eu, prin rugaciunea mea, voi ajuta sa plece diavolul», imediat se impiedica ajutorul dumnezeiesc si-l ajutam pe diavol sa mai stea. Sa ne rugam pentru indraciti intotdeauna cu smerenie, cu durere si cu dragoste.5

Ne-a impiedicat satana?” – se intreaba si apoi ne explica Cuviosul Iustin Popovici.

Da, pentru ca el nu se lupta cu ni­meni atat de mult cum se lupta cu noi, cei ce Ii urmam lui Hristos. Pentru el noi suntem pericolul cel mai mare, deoare­ce propovaduim pe Hristos, deoarece daruim oamenilor pe Singurul Mantuitor si Singura mantuire. Mantuirea de cine? De insusi satana, de puterile sale intunecate, cu ajutorul caro­ra tine legati pe oameni in puterea lui, de pacat, de moarte, de orice rau. Si cu toate ca am primit de la Domnul putere asu­pra tuturor demonilor si asupra capeteniei lor, cateodata de­monul impiedica lucrarea noastra, pune piedici in starea noastra dumnezeiasca. Nu pentru ca este mai tare decat noi, decat Domnul Iisus Hristos Care se afla in noi, ci pentru ca sa se arate ca si noi, preotii, suntem oameni, ca sa simtim si sa ne cunoastem neputintele firii noastre omenesti si sa luam cu­nostinta la modul absolut de faptul ca puterea si autoritatea noastra asupra demonilor nu vin din propriile noastre puteri sau, in general, din puterile omenesti, ci de la Domnul Iisus Hristos. Dar si pentru ca sa ne aducem cu toata inima noastra, cu toata mintea noastra, cu tot cugetul nostru, Domnului tutu­ror, prin nadejde, prin rugaciune, prin post, prin dragoste, prin rabdare, prin smerenie, prin suspine, prin multe lacrimi”.

Noi suntem in Iisus Hristos” – acesta e raspunsul cresti­nilor celor adevarati la intrebarea: unde sunteti voi si unde va aflati? Desi traim intr-o lume care „zace intreaga sub puterea celui rau”, „noi suntem in Iisus Hristos” – in adevaratul Dumnezeu si in viata vesnica. Nu trebuie sa ne temem pentru ca pururi este mai puternic Cel ce este in noi decat cel ce este in lume.

“Caci mai mare este Cel ce e in voi decat cel ce este in lume (I Ioan 4, 4; 5, 4. 5).

Daca Domnul ar implini toate cate i-am cere dupa credinta noastra, ne spune Staretul Tadei, am ajunge acolo incat sa nu mai avem trebuinta de sfat de la nimeni, nici chiar de la bise­rica. Atunci si diavolul ar putea sa strice sanatatea cuiva, si sa ne indemne pe noi sa ne rugam pentru acela, iar diavolul sa se ascunda dupa rugaciunea noastra si, astfel, sa ne lasam prada inselarii.

Se vede limpede din cele explicate mai sus de Parintele Paisie, ca valoarea spovedaniei este incomensurabila si trebu­ie sa-l faca pe fiecare crestin sa gandeasca, mai ales atunci cand cauta usurare in problema ce-l framanta:

Stai! Nu cumva eu am ceva nespovedit din copilarie sau am ascuns ceva din pacate la spovedaniile facute pana acum?6

34De aceeasi parere este si Parintele Sofronie Saharov. O credincioasa, care avea o problema serioasa, careia de multi ani nu-i gasea rezolvare si usurare, a mers la Parintele, reprosandu-i ca nimeni nu o poate ajuta, inclusiv el. Parintele, fara a-i asculta plangerea, i-a spus:

Daca rugaciunile noastre nu pot sa ajute, atunci exista ceva inlauntrul tau, foarte adanc, in dezordine“.7

Aceasta era. A priceput exact ce anume i-a spus Parintele Sofronie, si s-a intors mai mult catre sine insusi, cu atentie si autocontrol. Dupa mult timp marturisea:

„Da, Pa­rintele mi-a spus aceasta si aceasta, prin care am fost ajuta­ta mult”.

Parintele Arsenie Papacioc exprima ideea aceasta in felul urmator:

Nu este timp prea bine folosit sa mergi neaparat sa cunosti suflete alese, insa cel mai impodobit si delicat este lungul drum spre tine insuti.

Aceasta perspectiva, Parintele Sofronie o rezuma in urma­toarele cuvinte:

Rugaciunea duhovnicului este eficace atunci cand este acceptata. Insa in cazurile in care rugaciunea nu influenteaza dezlegarea unei probleme, nu odihneste sau nu lumineaza acel suflet, atunci inseamna ca omul pentru care te rogi are o problema personala mai adanca, pe care trebu­ie sa o localizeze si sa se smereasca8. Atunci rugaciunea ac­tioneaza foarte roditor9.

In cazul monahilor, ei trebuie sa fie constienti, asa cum ne spune Parintele Arsenie Papacioc, ca:

Nu-l costa putin orice neblagoslovenie pe oricare neas­tamparat (monah) si e discutabila libertatea lui pentru ca nu este har!

Staretul unei manastiri le-a dat ascultate calugarilor sai sa care scanduri. Un monah din obste fiind tanar si cu brate puternice n-a ascultat porunca: sa care una cate una. El s-a urcat pe acoperisul colibei cu trei scanduri. De indata ce le-a lasat jos, a primit lovitura: fusese lasat in seama puterii satanice, fiind posedat de un demon.10

sfatulparintilor.ro-rugaciuni-stockfreeimages_com-430x287Oare nu trebuie sa ne ridice un semn de intrebare „solutiile-reteta”11 primite de la diferiti „oameni cu nume” care cu­prind „numar fix de rugaciuni”12 sau obligatia de a purta vreun talisman13 sau te miri ce ghiciri (se deschide cartea)14 ?

Rugaciunile il ajuta pe om, dar sa nu se sprijine cineva numai pe numararea lor sau pe altceva de genul acesta. Altfel omul va tinde sa-L traiasca pe Hristos in chip magic. Ce lipseste, insa, este recomandarea de a-si curata inima prin spo­vedanie sau este amintita intr-un mod superficial.

Se stie de asemenea, ca nimeni nu are voie sa boteze a doua oara pe cei botezati in numele Sfintei Treimi si dupa randuiala Bisericii dreptmaritoare a lui Hristos, caci zice marele Apostol Pavel: „un Domn, o credinta, un botez” (Efes. 4, 5); Cf. Canonul 47 Apostolic.

In capitolele ce urmeaza se vor dezbate detaliat solutiile posibile pentru ameliorarea sau rezolvarea definitiva a diverselor probleme in care Taina Spovedaniei va apare ca un leit-motiv15. Absenta ei in solutionarea problemelor fiecaruia nu face decat sa sesizeze falsul, care atat de facil ne este ofe­rit astazi sub forma de reteta!

N-am vrea sa se inteleaga, observa Mitropolitul Antonie Plamadeala, ca n-avem intelegere pentru rostul si sensul tipicului. Acesta isi are desigur sensul lui bine justificat, ca mij­loc de pastrare a randuielii si a unitatii de cult in Biserica, dar ­el trebuie privit mereu ca mijloc in vederea realizarii unei tra­iri inalte duhovnicesti, ajutat si de efortul duhovnicesc perso­nal si de o dreapta intelegere a spiritului doctrinar al cresti­nismului, si nu ca o cheie magica pe langa care nu mai e ne­voie nici de intelegere, nici de efort.

Asa il inteleg unii credinciosi ce doresc o tehnica a vinde­carii. Precisa si sigura. Chiar de ar fi grea, dar sa fie sigura. Sa se stie ca, daca trece de aici pana dincolo, realizeaza re­zultatul final maxim.

O astfel de intelegere poate duce usor la decadere morala. Omul se crede lesne impacat cu Dumnezeu prin rostirea corecta si la timp a formulelor cultice, dupa care isi poate lua li­bertati morale aparate de faptul ca impacarea e astfel sigura si usoara.

Tipicul, formele de cult, in general, sunt trupul spiritualitatii si, daca e adevarat ca nu se poate aici suflet fara trup, apoi e tot asa de adevarat si inversul. Trupul fara suflet e mort. Tipicul, fara sensul lui spiritual e mort, fara sens. Am auzit odata pe un calugar spunand „tipic, tipic si la inima nimic“, adica se referea la o rugaciune fara participarea inimii, formala.

De multe ori insisi credinciosii, cand sunt ramasi la acea mentalitate minora, mai ales cei cautatori de „sfinti” la tot pa­sul16, femeile exaltate si mitomanii incapabili de discernamant duhovnicesc ajuta pe omul simplu sa-si iasa din buna lui randuiala si sa devina „vedeta” duhovniceasca.17

Dintr-o data numele lui se transforma in unitate de masura, iar el, incet, incet, calca tot mai alaturi de calea vietii duhovnicesti. Daca raman in orbire, complacandu-se in vede­tism, chiar daca se mentin o vreme in centrul unei miscari de fals misticism, mai devreme sau mai tarziu sfarsesc in ridicol, conchide Mitropolitul Antonie Plamadeala.

Staretul Leonid de la Optina ne spune ca, daca cineva cauta mantuirea cu sinceritate si din toata inima sa, Dumnezeu il va „conduce” la un adevarat povatuitor; dar omul care, in acelasi timp cu mantuirea, da atentie sau este inselat de prefacatorie, necredinta sau de parerea si indreptatirea de sine, va sfarsi prin a avea un sfatuitor si calauzitor la fel ca el: „cine se aseamana se aduna!”

pustan-pomohaciCuviosul Paisie Aghioritul ne marturiseste:

Oamenii merg adeseori la cei inselati pentru ca diavolul are «harisme» ieftine [cu care ii inzestreaza pe acesti «tauma­turgi»] unde pot primi usor «rezolvarea»”.

Sfaturile pe care le spun oamenilor ca sa le indeplineasca, nu sunt grele si le odihnesc sau indreptatesc (justifica) patimile (slabiciunile).

Are si satana oarecare putere. Face si el oarece minuni. Era arhanghel si isi pastreaza puterea de arhanghel, tocmai pentru ca Darurile lui Dumnezeu sunt neclintite. Dumnezeu l-a plasmuit pe arhanghelul Lucifer si l-a impodobit cu toate virtutile si cu multe puteri. Acesta s-a pervertit insa pe sine. Datorita mandriei, a dat o rea intrebuintare libertatii pe care i-a daruit-o Dumnezeu, si a cazut astfel din starea sa ontolo­gica si din locul sau din cer: «Am vazut pe satana ca un ful­ger cazand din cer» (Luca 10, 18). A cazut si a devenit dia­vol. A cazut, si din lumina a devenit intuneric. A plasmuit pentru prima data rautatea si minciuna. De aceea Hristos il numeste tatal minciunii (Ioan 8, 44). Inainte de caderea lui Lucifer nu exista nicaieri in cosmos rautate: Dumnezeu le-a creat pe toate bune foarte (Fac. 1,31).

Diavolul ii uraste pe oameni pentru ca sunt meniti comu­niunii cu Dumnezeu in vesnicie. Acum el se lupta ca sa-l des­parta pe om de Dumnezeu cu orice chip, prin minciuna, rataci­re, viclenie, cugete, fapte; sa-l indeparteze de lumina si sa-l aduca la intuneric, anume in stapanirea lui. Exista oameni care au intrat in slujba diavolului. Prin ei savarseste satana diferite false minuni.

Desi vindeca, diavolul insa mai mare vatamare face. Si macar ca poate folosi trupul, care putin mai pe urma tot va muri si va putrezi, vatama sufletul cel nemuritor. Satana poate vindeca doar bolile pe care le-a provocat el.18

Oricine, prin urmare, care – ca si ratacitii din Corint – ar incerca sa polarizeze in jurul altcuiva decat al lui Hristos via­ta crestina, sau s-ar face pe sine centru, uzurpand pentru sine sentimente si atitudini care se cuvin numai lui Hristos, acela ar cadea sub vina de impostor demoniac. Si a lasa pe credinciosi sa creada ca tu ai puteri supranaturale, ca ai daruri de taumaturg, ca ai vedenii care presupun o vrednicie a ta, ca esti inainte-vazator, stiind sa citesti in suflete pacatele, trecu­tul si viitorul, toate acestea nu ar insemna altceva decat o di­simulata manevra de a uzurpa locul lui Hristos. Ar fi o reedi­tare a vechii tentative de emancipare si autonomizare incer­cata de Lucifer, si inca intr-o incercare cu totul indrazneata, antihristica!

Cine are cu adevarat aceste daruri, si le are de la Dumne­zeu, nu le striga pe ulite, nu se lauda cu ele, nu si le aroga, nu se foloseste de ele ca de o firma de reclama, ci se ascunde, se smereste, face uz de ele in public numai la mare nevoie, nu­mai in cazuri exceptionale, ramanand permanent supus Bisericii in dogma si disciplina si, mai degraba, se teme de aceste daruri, decat se mandreste cu ele19. De aceea, in sufletele pe care le pastoreste sau cu care vine in atingere in vreun fel, el va refuza orice consideratie speciala pentru sine. El se va fa­ce vas prin care lucreaza Hristos.

Sfantul Ierarh Nifon ne spune:

Pana la sfarsitul lumii, nu vor lipsi dreptii Domnului, dupa cum nici lucratorii satanei nu vor lipsi. In zilele cele mai de pe urma insa, adevaratii slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni. Si chiar daca nu vor face semne si minuni ca astazi, vor calatori necontenit pe calea cea stramta, cu toata smerenia. Acestia vor fi in im­paratia lui Dumnezeu mai mari decat parintii facatori de mi­nuni. In vremea lor nu va mai fi cineva care sa faca semne minunate, deoarece, chiar vazandu-l, nu vor vrea sa se intelepteasca in luptele lor duhovnicesti.


NOTE:

1Dumnezeu nu ne primeste numaidecat miscarea mecanica pe care obisnuim s-o facem la suprafata, ci mai mult vapaia (suspinarea) din adancul inimii noastre!” (Arhimandritul Arsenie Papacioc)

2Toata temelia este evlavia. Vezi, unul numai se sprijina de peretele unde a fost pusa o icoana si primeste har, iar altul poate sa aiba cea mai buna icoana, dar nu se foloseste, deoarece nu are evlavie. Sau un altul poate fi ajutat de o cruce simpla, iar altul sa nu se foloseasca nici chiar de Cinstitul Lemn cand nu are evlavie. Pe cat puteti, sa cultivati evlavia si strapungerea de inima. Acestea va vor ajuta sa primiti harul lui Dumne­zeu. Pentru ca de are cineva evlavie si strapungere de inima si este smerit, primeste harul dumnezeiesc. Iar daca nu are evlavie si smerenie, harul lui Dumnezeu nu se apropie de el. Nu foloseste sfaramarea genunchilor cu nenumarate metanii celui ce nu-si sfarma in acelasi timp si inima sa cu smerenia – cu pocainta launtrica. Cand lumea va da haine de la bolnavi sa le puneti peste Sfintele Moaste, sa luati aminte sa fie numai bluzite, nu al­tele. Nu se potriveste, este lipsa de evlavie.(Cuviosul Paisie Aghioritul)

3 Practica gresita a introducerii biletelor (care contin cereri adresate sfintilor) in crapaturile icoanelor sau in racla unor sfinti cu moaste, deno­ta, asa cum s-a mai spus, confuzia ce se face intre puterea credintei si ma­gie – magie este luat in inteles de procedeu tipizat cu efecte sigure, inde­pendente de efortul duhovnicesc (n. n.).

6Trebuie sa-i facem pe oameni sa inteleaga ce este pacatul. Am co­mis o nedreptate fata de cineva, el a devenit nefericit din cauza mea, nu l-am ajutat intr-un moment cand a facut apel la mine; l-am aruncat intr-o situatie care are consecinte dificile pentru el. Nu fac pentru ai mei tot ce­ea ce ar trebui sa fac...” (Parintele Dumitru Staniloae)

8Cine sunt cei care cred ca-i va ajuta Hristos daca au uneltit?” (Arhi­mandritul Arsenie Papacioc)

10 Cf. Parinti duhovnicesti contemporani de la Sfantul Munte Athos.

11Sfant nu este acela care s-a ridicat pana la o treapta inalta a moralei omenesti, sau care a ajuns sa aiba o viata de asceza, chiar de rugaciune – si fariseii posteau si ziceau rugaciuni lungi! – ci acela care are inlauntrul lui pe Duhul Sfant. Defectul unor reguli bine definite este acela ca usu­reaza constiinta celor ce pot sa le implineasca si le da sentimentul ca sunt mantuiti. E foarte naiv. Fariseii Vechiului Testament posteau si ei, dar as­ta nu era suficient. Hristos a spus: «Daca nu depasiti virtutile fariseilor, nu va puteti mantui».” (Arhimandritul Sofronie)

12Sub forma traditiei orale si a slujbelor, randuielile isi pastreaza ca­racterul lor duhovnicesc si o anumita elasticitate, cum si trebuie sa fie in acest domeniu atat de sensibil, atat de fluctuant, atat de imprecis, atat de delicat al vietii sufletesti. Aici nu se masoara cu metrul si nu se cantareste cu kilogramul. Altele sunt masurile. Ori, Regula masoara cu metrul si cantareste cu kilogramul. Nu cunoaste si nu are alte masuri, si nici nu sunt posibile, daca e vorba sa fie cuprinse intr-un cod scris, normativ. De aceea si mantuirea in conditiile codurilor scrise, ale Regulilor, devine re­zultatul unor adunari si scaderi, al unui punctaj controlat dupa indeplini­rea articolelor din Regula, ceea ce e tot ce poate fi mai strain vietii sufle­testi si relatiei cu Dumnezeu. Un astfel de punctaj si o astfel de indeplini­re, nu pot fi decat formale.” (Inalt Prea Sfintitul Antonie Plamadeala)

13Cred ca aici intervine o mare ispita diavoleasca si anume ispita fal­sificarii, care consta in minimalizarea principalului si supraevaluarea ni­micului.” (Prea Sfintitul Ioan Mihaltan)

14Cat priveste deschiderea cartii, deci a Sfintei Evanghelii, molitfelnicele si agheasmatarele mai vechi arata ca se facea de catre preot si nu de catre bolnav, asa cum apare in ultimele editii. Dar si unele, si altele nu mai pomenesc nimic in afara de aceasta deschidere. Inovatia intervine cand, pe baza textului la care Evanghelia a fost deschisa intamplator si tinand seama de culoarea vinietelor, slujitorii incep sa interpreteze, facand preziceri sau dand pronosticuri pe care credinciosii le iau drept adevarate, avand in vedere autoritatea morala duhovniceasca si harica a preotului. Se are in vedere, asa cum spuneam, culoarea vinietelor, adica daca „a cazut” pe rosu sau pe negru, culoarea rosie fiind semn bun, iar cea neagra, semn rau.

Citirea unei pericope de la paginile unde s-a deschis Evanghelia si mai ales interpretarea continutului pericopelor nu trebuie practicata sau ingaduita pentru nimic in lume. Ele sunt inovatii care diminueaza si denatureaza insemnatatea Tainei.

I se spune credinciosului daca se tamaduieste sau nu, daca vor reusi copiii la examene, daca trebuie sa se astepte la un deces sau la o nunta in familie, daca va fi avansat in serviciu si altele. Sunt lucruri care seamana cu o adevarata ghicitorie, fara nici un temei, in care se speculeaza credulitatea credinciosilor, se dispretuieste evlavia lor sincera si credinta curata, in loc ca ele sa fie supravegheate, luminate si calauzite.

Ceea ce este si mai grav si condamnabil in acelasi timp este faptul ca asemenea „deschideri” au inceput sa se practice nu numai la Taina Sfantului Maslu, ci in orice alta ocazie si cu alte carti, intre care pravilele mai vechi, care, asa cum stim, nu contin decat legi si canoane, fara sa aiba caracterul de sfintenie pe care il prezinta Sfanta Evanghelie.” (Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula)

15Exista si «taumaturgi» care spun ca au primit de la Dumnezeu darul vindecarii, trimitandu-si clientii chiar si la Spovedanie si Impartasanie, inselandu-i in acest fel pe oameni ca si ei ar fi de-ai Bisericii!” (Ierom. Adrian Fagetean / Ierom. Mihail Stanciu, De ce cauta omul contemporan semne, minuni si vindecari paranormale?, Editura Sophia, Bucuresti, 2004).

16 Intr-o veche traditie se pastreaza amintirea cuiva care s-a dus la un intelept si l-a intrebat: „Inteleptule, am vazut un om zburand. Va fi fiind acesta drept in fata lui Dumnezeu?”, „Nu stiu. Sa ma mai gandesc”, a raspuns acela. „Am mai vazut si un om mergand pe apa ca pe uscat. Va fi fiind acesta drept in fata lui Dumnezeu?”, „Nu stiu. Sa ma mai gandesc”, a raspuns si de data aceasta inteleptul. „Am vazut insa si un om ca toti oa­menii, unul ca noi, care-si facea datoria cea de toate zilele in fata lui Dumnezeu, dar nu se deosebea cu nimic de ceilalti oameni, nici nu zbura, nici nu mergea pe apa ca pe uscat. Acesta cum o fi?”

Inteleptul i-a raspuns fara ezitare: „Acesta este drept in fata lui Dumnezeu, pentru ca acesta face cele ale oamenilor. Nu este dat oamenilor nici sa zboare, nici sa mearga pe apa ca pe uscat, dar le e dat sa fie oameni cumsecade. Si daca sunt oameni cumsecade, acestia sunt drepti in fata lui Dumnezeu”.

17Imi amintesc ca, atunci cand am fost numit la una din bisericile «forte» ale taumaturgiei bucurestene, m-am speriat strasnic cand, citind molitfele Sfantului Vasile cel Mare «ca sa nu stric obiceiul», aud un urlet de fiara injunghiata ridicandu-se din mijlocul multimii care statea pe branci, cu fata la podea. Colegul, un batran «meserias», in ale taumaturgiei de mahala imi face semn de incurajare cum ca, vezi, Doamne, rugaciunea mea are efect. M-am uitat la el cu sila, iar pe respectiva «apucata» am avertizat-o ca daca mai face odata asa ceva, o vindec pe loc de demonul sarlataniei cu care se invoise sa-mi creeze faima de tanar si puternic taumaturg. Si cum aveam in mana un crucifix mare si greu, iar pe chip aveam o manie cam prea sfanta, femeia s-a vindecat brusc si total. Cred ca a fost prima si singura minune de acest soi, pe care am savarsit-o bine; alta nu s-a mai ivit.” (Pr. Prof. Ion Buga)

18Descantecul, vraja, fermecatoria consta in a vedea in puterile naturii sau ale omului puteri diavolesti. Caci invocarea lor e mai degraba porunca si sugestie decat rugaciune. Ele sunt o idolatrie practica.” (Pr. Prof. Dumitru Staniloae)

19M-am intalnit intr-o zi cu o persoana care mi s-a adresat astfel: «Eu am daruri deosebite!». I-am raspuns: «Darurile sunt ale lui Dumnezeu! A te cunoaste pe tine inseamna: sa stii sa renunti la tine, pentru ca asa cere Dum­nezeu. Este mai mare lucrare decat aceea de a face minuni, de a avea reve­latii etc. De ce? A te smeri pe tine este lucrarea ta. Darurile insa, nu sunt ale tale, ci sunt ale lui Dumnezeu!». (Arhimandritul Arsenie Papacioc)

(din: “Ortodoxia, viata noastra in Hristos“, antologie realizata de Ieromonah Benedict Stancu, Editura Sophia, Bucuresti, 2007)

viata_noastra_in_hristos_ortodoxia

Legaturi:


Categorii

Cuviosul Paisie Aghioritul, Despre inselare, Duminica Tuturor Sfintilor, Parintele Arsenie Papacioc, Parintele Sofronie Saharov, Razboiul nevazut, Sfantul Ioan de Kronstadt, Sfantul Iustin Popovici, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine)

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

21 Commentarii la “Ce ne invata sfintii contemporani despre… SFINTENIE, LUCRAREA HARULUI, SPOVEDANIE, BINECUVANTARE si INSELAREA MENTALITATII MAGICE in practica ortodoxa

  1. cutremuratoare cuvintele Sfantului Iustin Popovici! Bogdaproste!

  2. Frumos e omul, prin credinţă,
    Când Adevărul viu şi sfânt,
    Îl reânvie, (din căderea-i)
    Şi-l rezideşte prin Cuvânt.

    Când Adevărul, îl renaşte,
    (Din duh şi apă şi prin Har),
    Pe Iisus îl are hrană,
    (Prin liturghie şi altar).

    El, simte că-i străin pe lume
    Şi caută, (pâ’n la mormânt),
    Întoarcerea în sine însuşi,
    Prin Iisus, (în Duhul Sfânt).

    Creştinul botezat, se’ntoarce,
    Din grozăviile căderii,
    Prin Dumnezeu Mântuitorul,
    (La cer), pe calea învierii.

    Privirea celui care crede,
    Este respect şi bunătate,
    Este iertare şi iubire.
    E sete vie de dreptate.

    Că’n el, se luptă cu pământul,
    Cu adversarii mântuirii,
    Cu dragostea înşelătoare,
    (Prin Adevărul răstignirii).

    Credinţa’l face însă’n taine,
    Curat (şi nobil) şi frumos.
    Plin de virtuţi, ce şi le’adună,
    Prin ascultarea de Hristos.

    Credinţa-i dă puteri divine
    Şi’l face om ceresc, (om sfânt),
    Ce nu mai semănă cu omul,
    Robit de demoni, pe pămãnt.

    Prin Iisus, creştinul este,
    Smerit adânc. (I’un rugător).
    I’un vinovat ce-şi plânge vina,
    (Un demn şi nobil cerşetor).

    I’un răzvrătit, ce nu iubeşte,
    Nimic, din “fericirea” lumii.
    I’un adversar (CINSTIT), ce luptă,
    Cu toate forţele minciunii.

    Şi’ajunge (prin altar şi taine),
    Lumină fără de cuvânt,
    Adânc de nevinovăţie,
    (Faptă şi dragoste), în sfânt,

    Tăcere care strigă lumii,
    (Doar prin prezenţa-i sfinţitoare).
    Iubire, care mustră tainic,
    (Fără cuvinte de mustrare)

    “Căldură”, care te pătrunde,
    Până’n adâncurile firii
    (Şi’aduce lacrima căinţei,
    Din Adevărul mântuirii).

    Iisus, cel răstignit pe cruce,
    Face, din cel de pe pământ,
    Înger în trup, (când omu’ascultă
    Şi îl urmează, pe pământ).

    Frumos e omul prin credinţă
    Când, prin comorile de Har,
    Şi’adună cerul înlăuntru,
    (Prin tainele de la altar).

    Că nu-i comoară, nu-i putere….,
    Nu preţuieşte’ntreg pământul,
    (Pentru un om), cât preţuieşte,
    Taina iubirii din el, (sfântul).

  3. Pingback: Predania ortodoxa, apostolica despre NECESITATEA LEPADARII DE LUME (de patimi) PENTRU TOTI CEI CARE CAUTA MANTUIREA: “Exista un singur crestinism, o singura invatatura crestina, care vine de la Domnul Insusi” -
  4. CU LEPADAREA DE SINE INCEPE IUBIREA DE DUMNEZEU !

    Cineva a spus asta….nu este de la mine

    DOAMNE AJUTA !

    Mircea

  5. Pingback: Manastirea Petru Voda – hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril – al doilea hram – Sfintii Inchisorilor | albastru de...
  6. Pingback: ATENTIE LA VISE SI VEDENII, MAI ALES CAND SE ADEVERESC SAU AU CHIP BUN! Invataturi si pilde esentiale pentru lepadarea INSELARILOR SUBTILE: “Vrajmasul da sufletului o anumita dulceata ameste­cata cu slava desarta” -
  7. Pingback: DUMINICA PARINTILOR DUPA TRUP AI DOMNULUI. Predici alese la Duminica dinaintea Craciunului ale Sf. Iustin Popovici si Sfintitului Pr. Valentin Mordasov: CUM ESTE CU NOI DUMNEZEU? CEL MAI IMPORTANT EVENIMENT AL ISTORIEI -
  8. Pingback: SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL – sfaturi intelepte despre INSELARE si IMPARTASANIE -
  9. Pingback: CE FACEM CU ICOANA LUI DUMNEZEU DIN NOI? Predica la Duminica Ortodoxiei a Cuviosului Iustin Popovici: “ACESTA ESTI TU. Ia aminte, omule, cum traiesti! Nu sluți chipul lui Dumnezeu din sufletul tau si nu-L rani pe Hristos” -
  10. Pingback: Sfantul Macarie de la Optina: AVERTISMENT CELOR AFLATI IN PRIMEJDIA INSELARII SAU CAZUTI IN CURSELE “SATANEI CARE IA CHIP INGER DE LUMINA” -
  11. Pingback: Predici (audio si text) ale Pr. Ciprian Negreanu la DUMINICA TUTUROR SFINTILOR. Ce sau cine sunt SFINTII, de fapt? Ce MARTURISIRE se cere oricarui crestin in fata oamenilor si impotriva duhului lumii -
  12. Pingback: VIATA DUHOVNICEASCA INCHIPUITA (II): “Crestinul dupa inchipuire pregusta unele expe­riente harismatice, care-l incredinteaza ca este bun crestin… In spatiul comod al inchipuirii sale caderile lui sunt uitate” -
  13. Pingback: IPS Ierotheos Vlachos despre CUVIOSUL SOFRONIE SAHAROV (†11 iulie 1993), cel care ITI TRANSMITEA VIATA SI DUH DE POCAINTA prin simpla sa prezenta si prin binecuvantare: “Era un om care efectiv L-a vazut pe Dumnezeu. A fost un urmas al Sfintilor Pa
  14. Pingback: SFANTUL AMBROZIE DE LA OPTINA despre diferite forme de INSELARE: “Nu orice dorinta ce pare buna e de la Dumnezeu. Tot ce insufla vrajmasul este ori INAINTE DE VREME si PESTE PUTERI, ori cu SEMETIE si cu slava desarta” -
  15. Pingback: “Vezi, nimanui sa nu spui nimic!”. LUPTA CU SLAVA DESARTA si ASCUNDEREA VIETII LAUNTRICE sau: Intre TAINA PAZIRII DUHULUI si TENTATIA SUCCESULUI -
  16. Pingback: ARMELE SI PUTERILE SFINTILOR – “EROII DUHULUI”: “Dacă eşti doar puternic, eşti în primejdie să tai capete fără discernământ şi să-i răneşti pe ceilalţi. Ai nevoie de Crucea Iubirii şi a Răbdării, dar şi de Sabia D
  17. Pingback: STARETUL SOFRONIE DE LA ESSEX, vazatorul luminii necreate si cunoscatorul neinselat al lui Dumnezeu. EXPERIENTA HARULUI si PUTEREA RUGACIUNII CU DURERE. Ce se intampla cand omul nu-si schimba viata dupa ce s-a savarsit cu el o vindecare minunata? CARE E C
  18. Pingback: PARINTELE MIHAIL STANCIU despre VIEȚUIREA PE CALEA CEA STRÂMTĂ și DREAPTA ÎNȚELEGERE A CREDINȚEI în vremurile deformărilor și deturnărilor duhovnicești: “Cei înșelați îi vor linșa pe cei care nu acceptă ‘RELIGIA VESELĂ ȘI P
  19. Pingback: PROVOCAREA INCONFORTABILĂ A SFINȚENIEI… NU DUPĂ GÂNDUL NOSTRU, în omiliile Arhim. Varnava Iankos: “Orice se sprijină pe puterea noastră, pe virtutea noastră, este o mare înşelare, care susţine moartea duhovnicească” | Cuvânt
  20. Pingback: SFINȚII LEPĂDAȚI și DEMONIZAȚII ASCUNȘI… SÂNGEROS DE “CIVILIZAȚI”. Cum îi cinstim deplin pe sfinți? (VIDEO + TEXT) | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: “Îndumnezeirea – împlinirea Sfatului Dumnezeiesc”. PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU despre SFINȚENIE și chipurile de ÎNSTRĂINARE de la înțelegerea dreaptă a acesteia și de la CHEMAREA omului dintru început (VIDEO, TEXT – I) |
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate