Ati cautat articolele incepand din 01-01-2007 si pana in 24-06-2025. S-au gasit 5264 articole care sunt afisate dedesubt in 151 pagini. Va aflati in pagina 60.
Cuviosul Moise Ungurul de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina “Cu harul daruit tie de Dumnezeu, slobozesti de necurate patimi pe tot omul ce cu dragoste si credinta alearga la sprijinul tau. Iar noi, lui Dumnezeu, Care ni te-a daruit …
Tinerii să treacă examenele curăţiei Astăzi au venit vreo două-trei studente şi mi-au spus: “Părinte, faceţi rugăciune să trecem la examene”. Iar eu le-am spus: “Mă voi ruga să treceţi la examenele curăţiei. Acesta este lucrul cel mai important. Toate …
Arhim. Andrei Coroian: Sfântul Prooroc Ilie sau Lucrarea sfinţilor în lume Lumea în care trăim astăzi nu mai este lumea pe care Dumnezeu a creat-o la început, „bună foarte”, ci una alterată, deformată. Lumea creată de Dumnezeu, adică pământul şi …
“Ce ecumenism? Suntem de peste 2000 de ani in Ortodoxie si acum ne-am trezit sa facem plocoane Papei de la Roma!” Vezi si: *** – Nu pot sa nu va intreb, parinte, si despre o alta tema care astazi este …
†22 iulie 1983 Va recomandam si: *** Parintele Ilie Lacatusu – suferinta care sfinteste Darul Duhului Sfant umbreste Biserica lui Hristos si o calauzeste pana la sfarsitul veacurilor catre Imparatia cea vesnica. O mare binecuvantare daruita zilelor noastre de Dumnezeu, …
Vezi si: Doxologia: Canon de rugăciune către Sfânta Mironosiţă, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena Troparul Sfintei Mironosiţe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena, glasul 1: Lui Hristos, Cel Ce pentru noi S-a născut din Fecioară, Cinstită Maria Magdalena, ai urmat şi …
Este o bucurie şi o mângâiere să putem zice unii către alţii ceea ce a spus Sfântul Apostol Pavel: „Sunteţi în inimile noastre, ca împreună să murim şi împreună să trăim“ (2 Corinteni 7, 3). Propriu-zis, cei ce au pe alţii în inima lor şi prin aceasta Îl au pe Dumnezeu Însuşi nu mai mor, sau chiar dacă mor, ei sunt vii în vecii vecilor. Şi aceasta este Biserica, ca unitate în Dumnezeu: prezenţa unora în inimile celorlalţi. Această unitate este înfăptuită şi trăită mai ales în rugăciunile unora pentru alţii.
Va mai recomandam pentru praznicul Sfantului Mare Prooroc Ilie: *** Predica Parintelui Arhimandrit Dumitru Cobzaru (exarh Cluj) la hramul Manastirii Cristorel, 2012: “Preacucernice părinte profesor, preacuvioase părinte stareţ, preacuvioşi şi preacucernici părinţi, preacuvioasă maică stareţă, binecuvântată obşte şi dreptmăritori creştini, …
Biruinta credintei Viu este Domnul, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, in fata Caruia stau eu (III Regi 17, 1) A sta mereu in fata lui Dumnezeu si numai a Lui, aceasta ne da putere si curaj. „Eu sunt robul Tau si …
Daca ati sti cat suntem de haraziti si cat suntem de iubiti… Cu un sfat vrajmas impungi pe fratele tau acolo unde trebuie sarutat – in inima lui! (fragment) – Parintilor si maicilor, trebuie sa fii prezent in pustie, ca …
Este greşită această înţelegere că noi doar în biserică suntem creştini şi oameni duhovniceşti, iar în afară suntem oameni lumeşti, oameni trupeşti. Se spune de multe ori și despre preoţi: „Apăi, preotul e preot doar în biserică, câtă vreme e îmbrăcat în odăjdii. În rest, e om ca și noi…” Nu e adevărat. Preotul e preot oriunde s-ar afla, şi în veacul acesta, şi în cel ce va să fie. Şi creştinul e creştin oriunde s-ar afla. El trebuie să fie o mărturie a dragostei lui Hristos în această lume întunecată.
2077. SUB MANA CEA TARE A LUI DUMNEZEU/ “Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii!” 17-07-2013
Domnul ne va da usurare Şi ingerul Domnului i-a zis: „Intoarce-te la stapana ta si supune-te sub mainile ei. Domnul ti-a auzit necazul”. (Facere 16, 9, 11) Agar a fugit de la Sara. I s-a parut ca nu va putea suporta …
2078. SFANTA MARINA – copila marturisitoare 17-07-2013
Doxologia/ Nicolae Pintilie: Mărturisire a credinţei, din Asia până la Iaşi Îngrozitoare sunt relatările despre purtările omului faţă de om. Însă, curajul neclintit al unor credincioşi în confruntarea cu moartea, în cele mai teribile forme ale sale, ne uimeşte şi …
Arhimandritul Isaac [Atallah] Atonitul [1937-1998] “Fericit este cel ce are faţă de Dumnezeu un dor asemănător celui pe care-l are îndrăgostitul nebun faţă de iubita lui. Ce lucru bun aduce această cale ascetică pentru lume? Monahul se purifică pe sine, …
Trebuie sa ne dam seama ca in vremea de acum oamenii atat de integri, atat de plini de credinta adanca si putere duhovniceasca, sunt din cale-afara de rari. Atunci cand te uiti la viata ta si la viata societatii contemporane, vezi cu tristete ca nu credinta ne da imbold si nu Dumnezeu este pentru noi centrul. Noi am inlocuit acest mare centru facator de viata cu alte centre.
Ce-ti foloseste, frate, sa zici ca nu-i pacat daca dormi si te odihnesti, daca mananci si bei bine, daca stai cu veselie la petreceri si daca te duci la serbari si banchete? Sa presupunem asa cum zici tu: ca nu-i pacat, e insa o povarnire si o pregatire pentru a cadea in orice pacat. Este o pregatire ca sa nu te poti impotrivi ispitei, de a nu gusta lucrurile duhovnicesti ale lui Dumnezeu. E inceputul care te duce incetul cu incetul intr-o prapastie de rautati.
Cand omul va accepta din tot sufletul acest adevar, atunci incepe pentru el o adevarata viata crestina. Cautand mai intai voia lui Dumnezeu si implinind-o, pe masura luminii care i s-a dat, el patrunde in Imparatia lui Dumnezeu si incepe sa cunoasca si sa preaslaveasca numele Celui de la Care vine toata darea cea buna si raspunsul pentru toata nevoia. In sufletul lui apare atunci echilibrul, si atunci voia lui Dumnezeu nu este acceptata cu trista supunere, ci implinita cu deplina energie si cu increderea iubirii devotate.
Daca un om o ia razna de la poruncile lui Dumnezeu, il lupta dupa aceea patimile. Si daca lasa cineva sa-l razboiasca patimile, nu mai e nevoie de diavol ca sa-l razboiasca. Si diavolii au “specializare”. Lovesc pe om tac-tac, asa fel ca sa-i afle suferinta, neputinta, si sa-l razboiasca. E nevoie de atentie, ca sa inchidem usile si ferestrele – simturile – sa nu lasam fisuri ispitei si sa intre vrajmasul pe acolo unde sunt punctele slabe. Daca lasi chiar si o crapatura deschisa, poate intra si iti va face pagube. Diavolul intra in om, cand exista noroi in inima sa, nu se apropie de faptura curata a lui Dumnezeu. Daca se va curati inima de noroi, vrajmasul fuge si vine iarasi Hristos. Ca si mistretul, care cand nu afla noroi, guita si pleaca. La fel si diavolul nu se apropie de inima ce nu are mocirla. Ce treaba are in inima curata si smerita? Daca vedem insa casa noastra – inima noastra – ca este casa veche si vrajmasul locuieste in ea, trebuie indata s-o daramam, ca sa fuga si chiriasul nostru cel rau, adica aghiuta. Pentru ca atunci cand pacatul se invecheste in om, diavolul, fireste, dobandeste mai multe drepturi.
Daca se smereste cineva inaintea omului smerit si sensibil se foloseste mult, in timp ce daca te smeresti inaintea omului care dispretuieste smerenia, cerandu-i sfat sau spunandu-i neputintele tale, il faci mai mandru si mai nerusinat.
Omul care nu are smerenie si ganduri bune este plin de indoieli si semne de intrebare. Si deoarece este mereu chinuit, la inceput are nevoie de un staret cu multa rabdare, care sa-i dea continuu explicatii, pana ce i se va curata mintea si inima ca sa poata vedea curat.
Transcriere partiala (updatata) a primei parti, in care este evocat chipul Parintelui Sofronie: 30 de ani am fost langa parintele Sofronie. 30 de ani, cand il auzeam vorbind sau citeam din scrierile lui as fi dorit ca lumea intreaga sa …
Marturii despre Parintele Sofronie Xenia Kulomzin Am fost pentru prima oara in vizita la Manastirea Sfantului Ioan Botezatorul in 1968. Parintele Sofronie m-a asezat in trapeza langa dansul si m-a intrebat de ce vin la manastire atat de putini rusi …
Daca vezi vreo vedenie sau un chip sau ai un vis, nu te increde in aceasta pentru ca, daca este de la Dumnezeu, Domnul te va face sa intelegi aceasta. Daca n-a cunoscut dupa gust pe Duhul Sfant, sufletul nu poate intelege de unde anume vine vedenia. Vrajmasul da sufletului o anumita dulceata amestecata cu slava desarta si dupa aceasta se recunoaste inselarea.
Parintii zic ca, daca o vedenie e pricinuita de vrajmasul, sufletul simte tulburare. Dar numai sufletul smerit si care nu se socoteste pe sine vrednic de vedenii simte tulburare sau frica la lucrarea vrajmasului; iar omul mandru si cazut in slava desarta nu poate incerca nici frica, nici tulburare, fiindca el vrea sa aiba vedenii si se socoteste pe sine vrednic de aceasta si de aceea vrajmasul il inseala usor.
Insa nici barbatul, intrucat are stapanirea, sa nu se indemne la ocari si la loviri, ci sa o indrume, sa o sfatuiasca, sa o convinga prin cuvinte, intrucat este nedesavarsita. Sa nu intinda niciodata mainile sa o loveasca — acestea nu se potrivesc unui suflet slobod -, insa nici sa nu foloseasca ocari, nici jigniri, nici mustrari, ci s-o indrume.
Sa faceti rugaciuni comune; fiecare sa mearga la biserica si din cele spuse si citite acolo si barbatul sa pretinda de la femeie in casa lor, si aceea de la barbat. Daca sunteti saraci, adu inainte pilda sfintilor barbati, a lui Pavel si a lui Petru, care au izbutit in propasire mai mult decat toti imparatii si bogatii, si cum au trait intru foame si intru sete. Sa o inveti ca nimic nu este infricosator din toate cele ce se intampla in viata, decat numai sa se impotriveasca cineva lui Dumnezeu.
Daca barbatul nu poate sa se infraneze, iar eu voiesc infranare? Esti nevoita sa-l urmezi pe barbat. Pentru ca, daca nu voiesti sa faci asa, lantul, care te leaga din pricina casatoriei te trage dupa sine si te aduce spre acela cu care ai fost legata de la inceput. Caci aceea care se nevoieste cu infranarea fara voia barbatului ei nu numai ca se lipseste de rasplatile infranarii, ci este vinovata si de adulterul aceluia si mult mai raspunzatoare decat el. De ce? Deoarece ea l-a aruncat in prapastia pierzarii, intrucat l-a lipsit de unirea trupeasca legiuita. Caci, daca nu este ingaduit nici pentru putin sa faca aceasta, daca el nu voieste acest lucru, ce iertare va fi cu putinta sa aiba aceea care il lipseste pe sot cu totul de aceasta mangaiere.
Stareţul Macarie de la Optina îndeamnă un ucenic ce avea neînţelegeri cu soţia: “Smereşte-te pe tine, şi nu pe ea. Iubeşte-o pe ea şi nu pe tine”. Tot el îi spune unui corespondent:
“Tocmai crescânda nepăsare faţă de Cuvântul Său, urmată de refuzul nostru de a ne cerceta inimile – unde putem afla atât pacea pe care El ne-a lăsat-o, cât şi înţelegerea lipsei noastre de dragoste faţă de El şi de aproapele – aduce cu ea această pedeapsă, dezbinare a căminului”.
Principala cale de cultivare a unei creşteri sănătoase şi de tratare a problemelor care apar este adâncirea vieţii noastre duhovniceşti. Cum pot deci cei căsătoriţi să-şi adâncească viaţa duhovnicească?
Celui ce se ocupa doar de sine, de grijile, de dorintele si de senzatiile sale i se ingusteaza atat de tare mintea, i se limiteaza atat de mult orizontul, incat nu mai vede nimic dincolo de sine, trece nepasator pe langa suferinta altuia. Dimpotriva,cu cat este mai adanca rana din inima noastra, cu atat ar trebui sa devina mai sensibila, mai receptiva fata de suferinta altuia. Nu poate exista durere omeneasca pe care sa o consideram straina de noi. Sa ne simtim aproape de orice durere, sa suferim cu cel ce sufera, „sa ne purtam unii altora poverile”, uitand de propria noastra povara.
Urmeaza pe Hristos! „Si trecand Iisus de acolo, a vazut un om care sedea la vama, cu numele Matei, si i-a zis: „Vino cu Mine!” si, ridicandu-se, a mers dupa El.” (Matei 9, 9) Mantuitorul ne cheama si pe noi …
Vedeti si: *** Predica Parintelui Amfilohie la Duminica Sfintilor Români (2005): *** Ierom. Grigorie Sandu: PREDICA LA DUMINICA SFINTILOR ROMANI (Predica rostita in anul 2011) „Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi”. Iubiti credinciosi! „Iar ei, …
“Contemporanii nostri, care palavragesc despre dragostea crestineasca, nu baga in seama conditia principala pentru ajungerea la ea…” * Despre Sfintii Apostoli De cativa ani studiem impreuna viata crestineasca faptuitoare dupa Sfintii Parinti, si acum este un prilej potrivit pentru a …
Cititi si: Despre sfinti si sfintenie “Din Vietile Sfintilor a devenit cu totul lamurit ca sfintii cunosc intreaga taina a omului, a tuturor oamenilor, si a mea si a ta, pentru ca ei au cunoscut taina Singurului Om Desavarsit si …
“Nenorocirea este că întotdeauna ţara noastră a fost repartizată să fie dirijată de oameni fără inimă. Au o inimă, dar e o inimă secătuită, o inimă din material plastic… Păi numai numele mai e de român, că românul nu mai este, săracul, s-a pierdut… Si Europa, la ora actuală, este o mare Rusie. Nu putem să vorbim altfel, că este acelaşi lucru”
“Minciuna este o industrie foarte bogată şi rentabilă…”
Porunca iubirii: Să avem grijă de sufletele copiilor! Sodomia ucide! „Am amintit, tinere, nu de puţine ori în convorbirile noastre, că păcatul desfrânării, sub toate manifestările lui, e o abatere gravă de la planurile Creatorului. Un amestec nepermis şi revoltător. …
A intuit, însă, că, peste veacuri, aceleaşi bătălii se vor duce pentru bogăţiile moldave. Nici azi, la Putna, sfântul nostru drag nu are parte de odihnă, căci străinii dau rotocol, ca vulturii, aşteptând să cotropească bunurile sfântului aşezământ. De aceea, voievodul a cerut, în testamentul său, următoarele:
“Am luat, am dat şi am făcut şi înzestrat acestei sfinte mănăstiri a noastre Putna, din banii noştri şi nu din banii ţării. Iar cel ce va veni după noi domn, din osul nostru domnesc sau dintr-un alt neam, să îndrăznească cu nimic a clinti această sfântă ctitorie a noastră! Iar de va îndrăzni cineva în viitor să se atingă de valea noastră, blestemat să fie!”.
Însă, când vine vorba de bani, duşmanii ţării nu se tem nici de blestemele sfinţilor!
Mai ales in vremurile viclene de acum, cand impotriva Ortodoxiei se poarta o campanie atat de inversunata, se arata tot mai mult cat de putin pretuim credinta stramosilor nostri. Ca un val urias se revarsa apostazia, cuprinzand nu numai tineretul, ci cateodata si pe batrani. […] Marturisirea in vremea prigoanelor este obligatorie pentru crestin atunci cand il cheama la asta Domnul, adica atunci cand imprejurarile cer neaparat ca el sa-si arate in fata oamenilor atitudinea fata de Dumnezeu, daca este pentru Hristos sau impotriva Lui. Imprejurarile vietii noastre – toate, pana la ultimul amanunt, sunt determinate de voia lui Dumnezeu, si daca Domnul il pune pe om intr-o situatie care cere ca el sa-si marturiseasca pe fata credinta, aceasta este chemare a lui Dumnezeu.
Atunci cand crestinii primelor secole erau arestati si dusi la dregator pentru a fi interogati, ei isi marturiseau cu barbatie credinta in Hristos, dar nu cautau singuri chinurile. A cauta de capul tau nevointa marturisirii este un lucru legat, indeobste, de simtamantul trufiei si parerii de sine, manat de acestea, si ca atare este deseori pedepsit… […] Asadar, crestinul nu trebuie sa caute de capul sau chinuri, atragandu-si-le singur, ca prin aceasta sa nu-i faca pe prigonitorii crestinismului a pacatui si mai mult prin cruzime si prin faradelegi noi, dar cand este silit sa marturiseasca trebuie sa ia nevointa aceasta asupra sa.
Si daca n-ar fi existat Maica Domnului, am fi murit ca Sodoma si Gomora, am fi ars. Maica Domnului opreste mania si supararea lui Dumnezeu. […] Maica Domnului impreuna cu toti sfintii opresc mania lui Dumnezeu, franeaza urgia, insa pana cand oamenii in loc sa se pocaiasca se fac mai rai? Va veni vremea si ne vom trezi, va veni urgia lui Dumnezeu.
Vazand lucrurile de minune si neobisnuite ce intreceau toate puterile omenesti ale acestui apostol, cu dreptate dumnezeiescul Ioan Gura de Aur a spus intr-o predica a sa ca „nu se va mai naste un alt Pavel”. Luptele cu greutatile lui pentru Evanghelie depasesc orice inchipuire; primejdiile, mahnirile, supararile si intristarile, relele patimiri sunt greu de descris.
