PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptele noastre, e nevoie de smerenie continua si autentica”

19-07-2013 Sublinieri

Daca ati sti cat suntem de haraziti si cat suntem de iubiti…

pr-arsenie-papacioc-foto-silviu-andrei-vladareanu

Cu un sfat vrajmas impungi pe fratele tau acolo unde trebuie sarutat – in inima lui!

(fragment)

– Parintilor si maicilor, trebuie sa fii prezent in pustie, ca dracul nu cruta clipa de clipa – „lasa ca e la mana mea!”, zice el. Daca esti un om sincer si ai o sensibilitate, te folosesti de faptul ca te ataca dracul pe fata si observi cat este de neputincios si de indraznet. Ma rugam la Maica Domnului in tot felul si ca un neputincios ziceam si asa: „Doamne eu nu sunt un pustnic, sunt aici intamplator, nu ma lasa!” N-am cedat, m-a ajutat Maica Domnului, mi-am tinut pozitia pustniceasca.

Au iesit carti de rugaciune si acatiste in care apare in loc de refrenul „Bucura-te Mireasa…” „Bucura-te Maica…”. Ce parere aveti?

Acestui grozav „Vultur” al inaltimii cerurilor sa nu-i spui Mireasa a lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii? Sfantul Ioan Damaschin o numeste Mireasa! In greceste este Mireasa! La noi s-a mers pe o linie orizontala comparand-o pe Maica Domnului cu femeile obisnuite!

Ce ne spuneti despre iubirea Maicii Domnului fata de neamul omenesc?

– Nu as vrea sa fiu inger ca sa vorbesc despre Maica Domnului. Vreau sa vorbesc ca om slab, sa pot simti cu adevarat dragostea si mila Maicii Domnului.

adelfotita11Maica Domnului se simte, cred, mai bine printre oameni necajiti, slabi si prigoniti in orice fel, decat s-ar simti inconjurata de ingeri. Maica Domnului jertfeste mereu, sufera mereu si cred ca se lupta chiar si cu dreptatea Divina aparand pe neputinciosii care o cer in ajutor. Iubeste peste inchipuire de mult si fara de alegere si pe cei ce sunt rai si chiar si pe cei nepasatori.

Niciun pacatos, oricat de mare ar fi, sa nu se piarda, ca Maica Domnului il apara.

O, fericita incredere! O, scapare sigura! Maica lui Dumnezeu este Maica mea.  Cu  cata siguranta asadar trebuie sa nadajduim,  daca mantuirea noastra atarna de vointa unui Frate atat de bun si a unei Mame atat de induratoare!

„O, ce fericire este a muri in mijlocul atator ingeri!” (se zice despre calugari). „Ah, nu este timp de odihna chiar acum cand se apropie sfarsitul vietii mele!Maica Domnului ne iubeste mult. Ea vede in noi pretul mortii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreste lucruri mai mari decat ne dorim noi insine.

Ea se arata cu inima larga chiar si fata de aceia care, fie din nepasare sau din nerecunostinta, alearga rar la dansa. Dar cu cat mai generoasa nu va fi ea cu aceia care neincetat ii cersesc ajutorul? Acestia nu numai ca sunt iubiti mult dar chiar sunt slujiti de dansa.

Maica Domnului ne rapeste inimile. As vrea sa am toate inimile sfintilor si ale ingerilor pentru a iubi pe Maica Domnului. Si oricat ar iubi-o cu toata puterea lor ingerii cu toata sfintenia lor, nu vor ajunge sa o iubeasca cat ii iubeste ea.

Un pacatos a spus Maicii Domnului: „Arata-te ca-mi esti mama”, iar ea ii raspunse: „Arata-te si tu ca-mi esti fiu“. Prin pacatele noastre supa­ram pe Maica Domnului care ne este mama. Haideti sa-i aratam si noi ca-i suntem fii!

Este pustnicia un model spre desavarsire? Care a fost motivatia interioara a sfintiei voastre pentru care v-ati retras in pustie?

Sigur ca pustia este un model. Aici te rogi in libertate, va dati seama, in fosnetul frunzelor copacilor, in urletul vulpilor, in urletul lu­pilor…

Viata de pustie e atat de suspendata, chiar daca traiesti cu picioarele pe pamant, asa incat nu poate sa inteleaga cineva din afara ce se petrece la pustie. E o stare de prezenta si o creatie intreaga in inima si in miscarea pustnicului. Am avut in acei ani si spaima, dar m-a ajutat Dumnezeu sa imi tin firea, prezenta. Intr-o noapte mergeam pe o carare pe dibuite si am auzit un tipat asa de sinistru incat m-am inspaimantat. Am crezut ca sunt dracii, dar de fapt era o vulpe! Lupii erau foarte indrazneti. Nu ma temeam de ursi ca de lupi. Pentru ca lupii sunt fla­manzi si ataca in haita. In padure e mai usor pentru ca lupul nu are gatul flexibil ca sa se uite asa, stanga-dreapta. Are privirea directa. In padure copacii il pacalesc, el crede c-ar fi oameni. Si are o teama. Altadata am scapat o fetita de la o ursoaica. Nu mi-a fost usor. Sa iau padurea in piept, fiarele padurii in piept. Nu ca m-as fi batut cu ea, ca mi-a pus laba pe umar si mi-am dat seama ce putere are fiara. Ursoaica avea un pui cu ea. Fetita era mica si tot catre ursoaica tragea. Pe ursoaica o puneam in situatia strategica sa pot sa-i fur fetita care nu mai putea nici sa vorbeasca. Nu spunea decat: „Am o buba! Au! Ma doare buba!” imi suna in cap vorbele acelea… ca o fi zgariat-o ursoaica pe undeva, dar eu n-aveam vreme sa o controlez. O tineam la subsuoara si am iesit la luminis si apoi la sosea. Si a venit un autobuz. Am zis: arsenie_papacioc-tanar„Salvarea mea!” Dar n-a vrut sa ma ia de teama ca nu cumva fetita sa se scape pe ea in masina si sa miroasa. M-am luptat cu fiarele in padure si [acum] cu oamenii, alta lupta... Asta era problema, ca mirosea un copil? De ce trebuie sa fim neatenti cu tot ceea ce se intampla in viata? Am vazut la toate animalele ca au teama de om. Au teama de moarte. Fie ca faceam o miscare sa gonesc ursii, fie ca faceam o miscare sa gonesc lupii, dar toti se temeau. Chiar lupii astia erau obraznici. Dar nu a fost o problema grea, asta. Te tinea prezent. Te uitai in toate partile, insa, fara discutie, trebuie sa recunosc – nu stiu in cel masura puteti sa ma-ntelegeti – ca ne tinea puterea lui Dumnezeu. Era o viata suspendata, desprinsa de cuvinte si de intelegerea oamenilor care n-au trait cat de cat cu mare daruire pentru mantuirea vietii lor. Este greu sa vorbesti despre niste lucruri de inaltime… Nu mai erai viu! Ma gandesc la imprejurarea in care m-am intalnit in pustie cu un lup! Si brusc a inceput sa ninga… Si nu scapam daca nu era ninsoarea aceea grozava… era o ninsoare de nu vedeai decat la cinci metri. A ratacit lupul, ori eram incadrat intr-o situatie de aparare si nu indraznea. Dar, in tot cazul, nu-mi dadeam seama ca ma pazeste Dumnezeu. Dar toate sunt cu un rost. Mai tarziu mi-am dat seama! De ce lupul a luat-o in alta parte si nu inspre mine? Mai tarziu, mi-am dat seama ca m-a ferit Dumnezeu. Si totusi erai viu! Imi amintesc despre o inzapezire, atunci cand intr-o iarna a nins treisprezece zile, zi si noapte. S-a acoperit orice carare, orice drum. Aveam un izvor la o distanta cam de doua sute de metri de coliba unde stateam. Pana la izvor mai erau si lupi care pandeau caprioarele ce veneau sa se adape. Dar eram si eu tot o capra, stiti… aveam nevoie de apa de la izvor. Iarna nu era o problema, ca luai zapada si o topeai. Cate­odata cand o topeai, ti se infigeau tepi de brad in gat. Si era atat de nesuferit! Sunt multe lucruri! Cum sa le exemplific, cum sa le materializez? M-am folosit mult. Dar nu eram un om al pustiei. Daca nu ai o stare de smerenie, oriunde ai fi in viata, dar, mai ales in puscarie si in pustie, n-o duci pana la capat.

Am stat pustnic aproape doi ani. Motivul interior era tot o cunoastere a lucrurilor si, mai bine zis, o evlavie. Am avut o evlavie. Insa sa stiti ca eram mai mult pentru o viata de obste decat pentru o viata de pustie. Vreau sa va spun ca viata de obste cu taierea voii este o foarte mare lu­crare in monahism, respectiv in creatia lui Dumnezeu. Este cel mai important lucru in creatia pamanteasca a lui Dumnezeu. Va spun inca o data, e foarte greu sa incrucisezi cuvinte filosofice ca sa vorbesti – nu e o discutie, e o traire. Niciodata n-ai sa poti explica de ce e gustul asta asa si celalalt asa. Il simti, il traiesti, dar nu-l explici. Ascultari ilogice sunt aproape toate. „Du-te, Ioane[1], si aduna baligi!” – baligi uscate, sa faca fo­cul (cu ele). Zice: „Ma trimiteti acolo, unde e leoaica aia?” „Ce leoaica? Sa mi-o aduci legata!” Nu exista! Nu se poate! Dar vezi? Aia nu era un drac. Era un animal – dar si un drac daca era! Ăsta s-a dus cu franghia. Si leoaica la el, el la leoaica, el a prins-o si a legat-o. Eu va spun: sa legi o leoaica este ilogic! De multe ori nu poti sa legi un caine. Tocmai aici e paradoxul. Tocmai aici e raspunsul, aici e divinitatea, aici e eroismul. Si, cand a vazut staretul ca o aduce legata a zis: „E un mare ascultator.” Acum s-a creat o alta problema. Daca a adus-o, o sa-mi zica „ti-am adus-o!” si se mandreste pe undeva. Ca sa-l scuteasca de primejdia asta, i-a zis: „Ţi-am spus sa-mi aduci o leoaica, mi-ai adus o catea! Tu nu vezi?” „Da, asa e am adus o catea!…” Vezi, cat de mult s-a identificat cu porunca Parintelui! Vezi, asta nu inseamna ca a cazut in erezie, ca nu trebuia sa faca ascultare si sa se lupte cu leoaica… Nu exista asa ceva! Daca n-ai obstacol, daca n-ai dusman – ca totul e biruinta in Crestinism, – nu se poate intrevedea, nu se poate concepe biruinta. Astea-s accidente, nebiruintele si iadul. Hristos a propovaduit Raiul. Dar nu avem in vedere accidentele… „Ce sa fac daca…?” „Dom’le, scot sabia, lupt si…” Daca mori, nu inseamna ca ai fost infrant. Moartea e expresia desavarsita a biruintei, pentru ca viata inseamna moarte continua.

Mergeam spre Manastirea Cheia si la Valeni am ajuns in fata unei sa­geti ce indica casa (muzeu) a lui Nicolae Iorga. Am intrat acolo si la indemana era cartea de aur unde am scris cuvintele acestea: „ai facut la moarte mai mult decat ai facut in viata.” Moartea are ultimul cuvant, este reprezentativa pentru fiecare din noi. Atunci, in cateva clipe, veti vedea si trai valoarea integrala a Sfintei Scripturi si importanta timpului vietii.

Pustia este un lucru de foarte mare lauda, trebuie sa intelegem ca rugaciunile unui pustnic ajuta lumea enorm. Nu exista pustnicii valabile daca nu ai toata lumea asa cum este ea in inima ta!

Sa stii sa stai de vorba cu copacii… cu majestatea aceasta nemiscata a lor, cu radacinile pe pamant si cu varfurile catre cer.

Eu nu eram in masura unui pustnic. Trebuie sa te duci ca un erou in pustie, dupa ce ai biruit lumea. M-am folosit citind din Patericul egip­tean, unde primeaza smerenia. Am apucat si am citit ceva la Sfintii Parinti intr-o aglomeratie de ispite care lasa impresia ca n-ai puterea sa le rezisti, dar nu-i adevarat. Sa nu faceti aceasta greseala, sa va diminuati fortele. Ar fi foarte suparat Hristos ca in numele Lui ne-am botezat (in numele Sfintei Treimi adica) si nu-i credem cuvantul: Indrazniti, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33). Sigur ca a spus-o convins ca noi sa-L urmam si sa biruim lumea. Marea greseala este sa spui „nu sunt eu acela!” Si am capatat, citind, un raspuns care-mi trebuia in momentul acela si am stri­gat tare: Mari mai sunt Sfintii Parinti! unde talcuiesc, unde explica ca au fost ajutati de harul lui Dumnezeu. Deci asta e o prima greseala, de a te considera mai putin decat acela despre care a spus Hristos: „Indrazniti sa biruiti lumea!” Sigur, e vorba de lumea din noi!

Am vazut cum activeaza dracul, cat de insistent lupta sa-ti dea imagini. Si a venit o ispita mare pe capul meu. O ispita pe care nu puteam sa o accept cu nici un chip. Nu ceda dracul deloc, dar nici eu nu cedam in nici un chip! Foarte chinuitor! Nu va dati seama ce inseamna chinurile pustiei! Si am zis, am zis ca un copil: „Daca ma rog la Sfantul Gheorghe, Sfantul Gheorghe cine stie pe unde o fi? Il roaga altii! Tot eu am zis: Ia sa ma rog la ingerul pazitor, care este cu mine de la botez!” Si am trecut imediat la rugaciune: „Sfinte ingere pazitor!” Va rog sa ma credeti! Atat de imediat, de observat, de total m-a eliberat de toata ispita! Ingerul pa­zitor! Si de atunci am ramas cu mare evlavie la ingerul pazitor.

Parintilor! Va rog sa ma credeti! Atat de imediat, de observat, de total, m-a eliberat de toata ispita! A fugit! M-a eliberat ingerul pazitor! Si atunci mi-am luat o fagaduinta ca sa desenez ingeri pazitori si sa trans­criu canonul ingerului pazitor. Am ramas cu mare evlavie la ingerul pazitor. Daca gresesti, te mai paraseste harul si Dumnezeu slobozeste aceste ispite ca sa te intelepteasca, sa te smereasca. Plata taierii voii nu o aveam, dar ma inteleptea dracul destul. Credeti ca e putina intelepciune? Acestea sunt niste constatari care te folosesc toata viata si iti dai seama ca trebuie sa fii o fiinta indumnezeita, intr-un control permanent, intr-un contact total cu Dumnezeu – dracul este fiinta care te insoteste permanent!

Pustia ramane un lucru extraordinar de important, prin puterea de rugaciune pe care o are un pustnic pentru lume. Insa Raiul nu este numai pentru pustnici – acestia sunt exceptii.

S-a constatat la fratii incepatori sau chiar si la maici: cum intra in manastire le vine un dor de pustie. Se sperie sa se intoarca in lume deoarece cad sub pedeapsa Bisericii – anatema. Daca se poate, sa ramana tot frati de manastire, dar cu „voie libera” zic ei. Cred ca in pustie ii asteapta niste ingeri de lumina. Sunt si dintre acestia – dar sunt draci (II Cor 11, 14). Ii fac praf pe acesti neastamparati cu dor de pustie.

In sfarsit, sunt multe de spus despre pustie si o compar cu puscaria. Puscaria are alt „profesor”, alta tema: viclenia oamenilor in fata carora trebuie sa rezisti. Plecarea in pustie nu este o plecare socotita, comparata insa n-am rezistat numai cu oarecare dorinta de pustie. Din contra, astea mi-au fost niste piedici foarte mari. Aici [in pustie] lupta se da exclusiv numai cu diavolul. Aceste probleme cu hrana sunt neinsemnate, dar care ar putea conta si ele. Problemele erau acestea: sa-l poti tine la distanta pe diavol. Se atinge de tine daca te are la mana cu ceva. Nu se poate rezista decat daca te stapaneste o autentica smerenie. O smerita smerenie. Niciodata nu te vezi smerit. Smerenia este arta de a sta la locul tau. Si as putea sa spun cu indrazneala ca: „n-am fost in pustie!” Atat numai ca suportam rigoarea iernii care era grozava, nu vedeai lumea, erai in padure, dar nu asta insemna pustia. Pustia inseamna cu orice chip o stare de dincolo de fiinta omeneasca, dincolo de socoteli omenesti inalte pentru ca viata duhovniceasca nu este o viata calculata, este o viata traita fara cuvinte. Sigur ca eu daca ma spionam – greseala pe care o fac multi – sa vad ce stare am in momentele respective, n-as mai fi fost un traitor in pustie! Deci nu-mi scriam in jurnal starile… Doar dorinta de a fi cat mai aproape de Dumnezeu, dar pentru asta trebuie sa lupti foarte serios.

Adormeam pe o scandura in bordei. Si imi facusem obicei la trezire sa sar imediat fara sa mai ezit (exista un obicei: mai stau putin!). Eu doream sa fiu stapan pe mine, sa depasesc starea de ezitare. Intr-o dimineata am mai stat putin pentru ca in noaptea aceea n-am dormit cum trebuie… Diavolul m-a tras jos si cu vesta mea ma batea in cap! Si­gur ca m-am ridicat repede si trebuia sa ma apar. De ce s-a intamplat asa? Ca multe ispite aveam… imi striga pe afara, batea cu bulgari de za­pada in perete; de multe credeam ca a venit cineva, dar nu era nimeni si atunci de multe ori nu mai raspundeam la provocarile acestea. Dar cum va spun, cu exceptia acestui caz, ma ispitea de departe si mai mult prin ganduri, dar asta-i altceva.

A indraznit ca m-a avut la mana cu ceva: nu m-am sculat la repe­zeala! Am atipit si eu ca un om niste secunde…parintele-arsenie-vesel „daca acesta iti este castigul si obiectivul de atins, atunci mi-ai dat curaj, diavole, prin ce-ai facut.” „Eu am castigat necastigarea, ca ti-am vazut puterile tale si isco­dirile dracesti.” Vreau sa spun ca este un monolog destul de apasat si nu prea iti arde sa stai de vorba cu el pentru ca ii convine. Cu dracul nu se sta de vorba. Trebuie sa-l ignori. Daca stai de vorba, il recunosti. Satana nu este o putere, ci un tolerat de Dumnezeu. Puterea e la noi, ca suntem botezati, avem inger pazitor, ne rugam la Dumnezeu. Vrei sa gonesti pe Satana? Stai de vorba cu Hristos, roaga-te la Maica Domnului! Sigur ca in pustie si intr-o lume sensibila mai avansata duhovniceste orice fel de greseala este mare. Nu este lucru mic in viata raul cel mai mic. Sa nu te aiba cu nimic la mana.

Deci nu este permis sa bati la usa lui Hristos cu pete, ca orice pacat mic nu e mic! Sa nu se inteleaga ca lupta e ca tu sa te desavarsesti in a nu pacatui numai! Pentru ca este nitica indrazneala si nu este smerenie. Trebuie sa consideri ca te ajuta harul lui Dumnezeu si daca esti ceva, esti numai cu harul lui Dumnezeu. Iata cum am ajuns la cuvantul spus de catre Mantuitorul Sfantului Siluan: „Ţine-ti mintea ta in iad si nu deznadajdui!”[2] Nu ne pot mantui faptele noastre, deci avem motive de smerenie continua si autentica. Nu o smerenie rationalizata: o smerita smerenie!

Ce sfaturi mai importante le dati celor care intra in viata monahala?

Fratii mei tineri, daca auziti aceste cuvinte de la niste parinti, hai sa zic mai in varsta si cu numele de traitori, folositi-va! Pentru ca este mare lucru sa aveti o tinerete batrana, ca sa puteti avea o batranete tanara! Stiti fratiile voastre cat de mare lucru este sa ai tinerete la batranete?

Ne intrebati, ne cautati, ne bateti la usa. Dar noi suntem asaltati, trasi de lume, obositi. Nu putem sa varsam dupa inima fratiilor voastre, asa, ca s-o umplem de multe ori. Dar o data cuvantul auzit, bagati-l in inima! Ni s-a intamplat si lucrul acesta, sa vorbim mereu aceleasi lucruri si la aceiasi oameni. Nu trebuie cu nici un chip sa va jucati cu varsta. Uite va spun, dati-mi-o mie daca nu stiti ce sa faceti cu tineretea voastra! Nu va jucati cu lucrul acesta!

Sa multumiti lui Dumnezeu sincer – cand zic sincer zic chiar si cu fata la pamant – ca v-a dat harul acesta, sa pasiti spre aceasta mare institutie care este calugaria! Si calugaria inseamna sa faci tu manastire cand te duci la manastire, prin trairea ta. Sa asculti: tu faci manastire!

Nu mai vorbiti unul despre altul de rau! Vorbiti numai de bine! Sa stii ca dupa cuvintele tale te va judeca. Sau dupa cuvintele tale te vei bucura! Ca este o foarte mare rusine sa vorbesti de rau pe fratele tau de drum, in lupta cu acelasi dusman nesuferit, diavolul! Este foarte mare darul sa ai pe cineva langa tine! In iad este o mare fericire, cum zice Sfantul Macarie, cand se vad unul cu altul. Caci zice: In orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt in chinuri si te vei ruga pentru dansii, se mangaie putin!” Iar Avva Macarie l-a intrebat: „Care este mangaierea si care este chinul?” I s-a raspuns: Pe cat este departe cerul de pamant, atat este focul de dedesubtul nostru, fiindca de la picioare pana la cap stam in mijlocul focului si nu este cu putinta sa se vada cineva fata catre fata, ci fata fiecaruia este lipita de spatele celuilalt. Deci, cand te rogi tu pentru noi, din parte vede cineva fata celuilalt! Aceasta este mangaierea noastra!” Auzi ce bucurie?

Dervent+Pr+Arsenie+PapaciocAcum, cand suntem tovarasi de drum toti, ne uram unul pe altul? Ai in traista un lucru bun, care tine de foame, si celalalt nu are, si tu mergi cu el si nu-i dai si lui? Ii dai sarpe (Matei 7, 10)? Ii dai rautate? Va dati seama cat de mult se greseste in fata lui Dumnezeu, pentru ca nu pretuim faptul ca suntem impreuna? Vorbiti-va de bine! Spuneam si sunt foarte convins ca in iad sunt cei mai multi care vorbesc de rau. Vorbesc de rau si se motiveaza: „Ce, numai eu vorbesc?” „Da’ ce, eu n-am dreptate?” Nu! N-ai dreptate! Si ce te intereseaza ca vorbeste acela de rau? Ca poate dracul vorbeste prin acela! Tu ai venit la manastire pentru binecuvantare! Ai venit la manastire ca sa te infratesti! Ati vazut fratiile voastre – daca ar fi cu putinta sa vedeti – ingeri certandu-se? Ingeri vorbind de rau pe alti ingeri? Si noi, calugarii, suntem ingeri ai pamantului! Suntem cin ingeresc! Suntem dincolo de lume, in lume fiind! Sigur ca da. Iubiti-va! Eu v-am spus voua! Va priveste.

Sfantul Grigorie de Nazianz spune ca „pentru orice cuvant in plus dam raspuns! Cu atat mai mult pentru orice cuvant rusinos!” Si zic si eu mai departe: cu atat mai mult pentru orice cuvant ucigator. Daca ai vorbit de rau pe aproapele tau, canonul te incadreaza la ucidere morala! Ucidere cu ingaduinta, ca ai vorbit numai de rau! Vorbiti-va de bine!

Ati   observat  fratiile   voastre   care   e   criteriul   de   mantuire  in Evanghelie? Este iubirea! Dupa asta ne va judeca: „De ce n-ati iubit?” Ati observat, atunci cand se citesc Evangheliile cum repeta mereu Dumnezeu: „Iubiti-va! Porunca noua dau voua: sa va iubiti unul pe altul. Sa va iubiti cum v-am iubit Eu! «Sa va iubiti!»” (Ioan 13, 34).

Mai fratilor, de ce oare nu iubim? De ce? Stam asa intamplator? Mergem in virtutea inertiei? Adica a venit ziua de azi, vine si ziua de maine. Dar auziti: veti fi obligati si certati si judecati – si eu si toti -, daca vorbim de rau in loc sa binecuvantam pe fratii nostri. Iata, acesta este lucrul de mare importanta: a nu vorbi de rau! Stiti ca parintele acela din Pateric, care era considerat mai lenevos in manastire, si imbolnavindu-se, a venit la el toata manastirea si cu staretul; si el era vesel. Si i-a spus staretul: „Esti vesel, frate, dar ai fost cam lenevut!” Si el a raspuns: „Asa este preacuvioase! Dar n-am vorbit de rau pe nimeni! N-am judecat! Si daca n-am vorbit de rau, Cel Care judeca ne-a spus: «Sa nu judeci, sa nu vor­besti de rau pe nimeni, ca nici Eu nu te judec pe tine!» Sa nu ma judece nici pe mine Hristos, ca nici eu n-am vorbit de rau pe nimeni!” Si stiti ce-a zis staretul? „Pace tie, fiule, ca si fara osteneala te-ai mantuit!”[3]

Da! Pentru ca este o mare lupta interioara. Deci care este obiectivul? Sa ne biruim pe noi insine! Este o lupta interioara foarte mare: sa nu vorbesti de rau si sa iubesti! Da, este posibil!

Fratilor, cand a zis Hristos o vorba, totul este posibil! „Iubiti pe vrajmasii vostri!” (Matei 5,44). Nu este un lucru imposibil! A zis Hristos, deci este posibil! Dar ati incercat macar? Sau se stie numai din literatura sa iubesti pe vrajmasi? Ia incercati! O sa-mi spuneti: „Nu se poate!” Dar eu va raspund ca se poate. Si va raspunde Hristos ca se poate! Dar cum? Uite cum: incearca sa nu mai urasti pe vrajmasi! N-ai sa poti la nivelul zilei, nici poate la nivelul intregii vieti. Dar tu te lupti, te lupti si lupta asta este foarte harazita, foarte mult ajutata de harul lui Dumnezeu. Si eventual, daca vine moartea, te gasesti salvat ca ai fost in lupta pentru asa ceva. Pentru ca totusi realizezi un lucru: chiar daca n-ajungi sa-i iubesti, n-ai sa-i mai urasti! Si uite asa esti pe scara; pe prima treapta, pe a doua, dar nu esti in apa!

Deci asta este lupta pe care trebuie sa o dam noi calugarii. Intre timp intervin ascultarile, care sunt niste lucruri dervent-album-S-Personalitati-PrArsenie-01-1extraordinare. Ce inseamna a caracteriza un calugar: il caracterizezi cand este in ascultare. Asta in­seamna calugar! Pentru ca rugaciunea este neincetata. Cine va opreste in ascultare sa ziceti: „Doamne Iisuse Hristoase, Doamne Iisuse, Doamne…”, si sa nazuiti asa cu oarecare sentimente de iubire catre Dumnezeu. Deci ti se cere prezenta, adica in continuu cu gandul la Dumnezeu atunci cand esti in ascultari, si ascultarea o faci ca pentru asta ai venit la manastire. Te puteai ruga si acasa cu rugaciunea pe care o vo­iai tu, chiar rugaciune de tipic, adica ingenunchiata. Dar ce cauti aici la manastire? Ai venit aici sa asculti, sa-ti tai voia! Pentru ca asa te prefaci, asa te transformi, din chip omenesc in chip ingeresc, taindu-ti voia! Adica nu mai sunt eu nimic si ma transform in inger!

Ingerii nu cartesc in ascultari, si chiar sufera un proces de despatimire si ei, cand li se da o porunca sa faca ceva, sa implineasca ceva, o porunca ganditoare, ingerul se bucura nespus de mult si sufera acel proces, adica primeste acel proces de despatimire, nu in sens omenesc, ca la ei nu sunt patimi, ci in sensul ca li se descopera o noua taina. Si acesta este un proces de despatimire la ei. Si va dati seama: cerul este plin de ingeri, miliarde de ingeri, si le este foarte drag de noi! Le pare rau cand gresim, ca ei sunt fratii nostri!

Eu nu v-as dori vreodata sa ajungeti sa cunoasteti pe dracul! Dar nu va temeti! Ca daca nu va are la mana cu ceva slabiciuni nu va face nimic; nu are unde sa se bage, sa se strecoare. Daca vede ca esti fricos, intra mai mult si te sperie. Totusi, el este un tolerat, nu este o putere! Nu va temeti cu nici un chip! N-am venit la lupta? Ca zice Hristos: „Luati crucea si urmati-Mi! (Marcu 8, 34). Am luat crucea. Asta-i crucea: sa-ti tai voia, sa asculti, sa lupti, sa nu dusmanesti! Si va repet: cruce inseamna sa duci ceva ce nu-ti convine! Asta inseamna cruce! Altfel nu mai este cruce. Daca faci numai cum vrei tu n-ai taierea voii! Iar taierea voii inseamna lupta cu firea. Si trebuie sa te birui!

Cuvant mare este acesta, parintilor! Acestea sunt cuvintele de varf ale Scripturii, ale luptei noastre impotriva raului! Noi avem obiectiv sa biruim raul cu orice chip! Sa nu avem alt ideal decat a ne harazi Dumnezeu fericirea sa murim sfartecati si chinuiti pentru scanteia de Adevar ce stim ca o avem intru noi, pentru a carei aparare vom porni la inclestare cu stapanitoarele puteri ale intunericului, pe viata si pe moarte! Acesta este Adevarul! Avem scanteie de Adevar in noi; sa-L aflam pe Dumnezeu, ca ni s-a dat in dar. Si atunci, iata, avem chip de dumnezei pamanteni! Dupa har, bineinteles.

Mare este calugaria, parintilor! Nu s-a vorbit suficient despre ea! N-a fost timp. Trebuie sa treaca mii de ani sa se poata vorbi de tot. Fiecare ins este o particularitate ingereasca! Intelegeti!? Dar am pus in discutie niste lucruri despre care stim ca se fac in comun: vorbirea de rau, nestatornicia – „ma duc in alta parte.” Unde te duci? Ca ai venit la Hristos in manastire. Unde te duci? La care hristos? Ca ai venit la Acesta, Care S-a rastignit pentru tine! Inseamna ca celalalt nu mai este Hristos! Unde sa te duci? Mergi asa de colo pana colo! E cea dintai bucurie diavoleasca. Si cum ai plecat, acolo pe campie, vanatorul te-a zarit si cu pusca direct in cap mi te-a lovit! Ce urgie!”

Nu fiti nestatornici! Si cand zic nestatornic, nu inseamna numai sa nu pleci, ci sa-ti fie drag aici unde esti! Nu v-a obligat cineva! Ati luptat ca niste eroi, v-ati biruit patimile tineretii, ati biruit poftele tineretii si ati plecat la manastire. Ati plecat cu gandul ca manastirea este ceva inalt. Nu stiati multe! Nu stia nimeni! Nu stim nici acum tot. Dar macar avem bucuria celor descoperite si cum zic multi sfinti: „Destul, Doamne! Este destul, Doamne!” Si atunci ma gandeam – m-a incurajat foarte mult ca Sfantul Macarie se ruga pentru Egipt si se foloseau toti de rugaciunile lui si ereticii (slujitorii idolesti). Pentru toti cetatenii Egiptului s-a rugat. Sa nu neglijati rugaciunea cu vorbe ca acestea: „Ma asculta pe mine Dumnezeu?”

1469431312_fa8d7cc0e2Parintilor! Fratilor! Daca tu, frate, cum te consideri amarat, erai sin­gur pe lume, Hristos Se rastignea pentru tine! Ati stiut lucrul acesta? S-a rastignit intreg pentru fiecare din noi si atunci nu mai suntem usor de biruit! Se lupta ingerul pazitor cu ingerul rau sa ne castige pe noi. Si stiti care biruie? Acela de partea caruia suntem noi, acela biruie! Daca ai fost de partea diavolului, ai anulat pe frumusetea asta de inger bun, despre care se spune intr-un loc asa: „Este cu neputinta sa nu mori daca ai vedea un inger in adevarata lui lumina!” Si uite ce-i daruim noi gratis dracului asa de simplu: ii daruim ingerul nostru! Adica l-am anulat. Te-ai daruit pe tine refacut, restaurat de rastignirea lui Hristos.

Suntem fiintele cerului, parintilor! Nu va lasati cu nici un chip! Rugati-va mult, parintilor! Nu in sensul de rugaciune ingenunchiata, de tipic. Ci cu mintea si cu inima! Nu va lasati deloc! Tresariti asa si ziceti: „Doamne ajuta!” Ţi-a venit in minte sa judeci pe un frate? Sa zici: „Doamne Iisuse Hristoase, ce fac eu? Nu ma lasa, Doamne! Saracul de el! Pentru ca ti-o spun, frate! Acela a gresit cum a gresit, mult, putin, dar tu l-ai judecat mult! Si mai mare e greseala ta, decat a aceluia. Tu l-ai judecat, el se pocaieste, si tu ramai ca un prost, osandit. Asta-i calugaria! Si asta-i Crestinatatea, nu numai calugaria! Pentru ca noi, va spunem acum ca duhovnici cercetati de mireni, sa stiti ca gasim in randul mirenilor, oameni foarte traitori, de ne folosim! Va rog sa ma credeti! Ma folosesc de foarte multa lume, de felul frumos cum se spovedesc, cum deosebesc subtilitati de pacate. Si uite cum se imbunatatesc! Si ti-e drag de ei!

Unii sunt mai sporiti decat calugarii! Citesc Filocalia, Biblia, Vietile Sfintilor.

Si au probleme foarte multe. Noi nu avem probleme. Noi n-avem vecini rai cum au ei, nu ne fura porcul; nu ne inseala sotia sau barbatul cum ii inseala pe ei, si le seaca inima, in sfarsit […].

Dintre ispitele despre care ne vorbeste indeosebi Parintele Cleopa, cea mai primejdioasa este ispita de-a dreapta. Toate sunt grozave si iadul il mananca pe om, daca nu se astampara! Da, pentru ca pe multi i-a incurcat! Au o ravna sa faca binele si il exagereaza.

De sus, cand ceri la Dumnezeii mai mult decat poti sa duci. Cum a zis Fericitul Augustin, ca vrea sa scrie o carte asa, intru totul sa-L cuprinda pe Dumnezeu.

De jos, nu faci pentru mantuirea ta nici ceea ce calci cu picioarele, adica nici ceea ce simti cu propria ta fiinta; nu implinesti, nu te intereseaza. Esti mort, in ceea ce priveste educatia, inchinarea.

Ispita din fata, cand vezi ispita chiar din fata si te ispiteste ca o vezi, Si incep: forme, inchipuiri… Pentru ca exista un autor care iti prezinta aceste lucruri, diavolul, el iti infloreste lucrurile…

Ispita din spate, cand iti amintesti de pacate trecute, retrospective, care nu sunt asa de primejdioase, ca nu le vezi, dar daca nu te astamperi, incepi sa le revezi. Mai mult, intervine cu putere, ca le-ai si trait.

Ispita din stanga, cand faci pacatul pentru insusi pacatul. „il fac pentru ca-i pacat!” – cu buna stiinta.

Ispita din dreapta, cand faci lucrurile lui Dumnezeu fara dreapta socoteala. In Patericul egiptean sunt foarte multe exemple: a aparut dracul in chip de inger luminos (II Cor 11,14) la diferiti calugari, si chiar in chipul lui Hristos, zicand: „Eu sunt hristos! inchina-te mie![4] Caluga­rul daca-i cu parere de sine zice: „Ce cinste pentru mine!” si cade in inselare! Iar daca-i smerit: „Daca eu ma inchin lui Hristos, de ce mi Se arata?” Pentru ca prin credinta (II Cor 5, 7) vine puterea, nu prin vedere. Daca doresti sa vezi ingeri esti intr-o mare inselare, nu ai nici un merit, nu inseamna nimic. Dar a-ti vedea pacatele inseamna ca te asemeni cu Hristos si cu sfintii. Ingerii nu se arata fiindca vrei tu, poate nici nu-i un inger bun… Deci cine vrea sa vada e slab, cine doreste sa traiasca prin credinta este un traitor autentic. Ispita din dreapta o intalnim si in socie­tate. Unul manca in restaurant si, cand s-a asezat la masa, s-a pus in genunchi sa-si faca rugaciunile inainte de masa – daca ii reprosai ceva, se scuza zicand: „Lasa, sa invete sa se roage!” L-au condamnat toti pentru ca putea sa se inchine in liniste, fara sa iasa in evidenta.

Lipsa de dreapta judecata: sa strangi prea mult iubirea in brate, cre­zand ca iubirea iti da libertatea sa faci si ucidere chiar. Poti sa strangi un copil in brate din iubire, incat sa-l omori. La tribunal nu exista pedeapsa pentru cine iubeste, ci pentru cine omoara. De aceea toate trebuie sa se faca cu masura. Ca Sfantul Antonie a intrebat: „Care este fapta buna de care sa tinem neaparat cont?” Au inceput sa-i raspunda: postul, miloste­nia… „Nu, nici unul nu a raspuns bine!” Si le-a spus el: „Dreapta socoteala![5]14Parintele_Arsenie_Papacioc_c57ccd56a7

Incepi sa te rogi uitandu-te acolo in rugaciune ca zici: „Sa dea Dumnezeu sa ma uit in rugaciune!” Da, dar sa nu uiti de ascultare! Pentru ca acolo este Hristos, unde te cheama! Cine? Cei care conduc. Acestia capata un har deosebit, care te pun pe tine in situatia: „Vrei, nu vrei, tu trebuie sa te mantuiesti!Asa ca te duci la ascultare. Nu trebuie sa exagerezi in rugaciune. Insa suntem obligati sa ne rugam oriunde suntem. Dar ascultarea este mai mare decat canonul care vi s-a dat, pe care il faceti obligatoriu. Nu este rau daca-l faceti, ca aveti pentru ce si pentru Cine, dar ascultarea este peste canon.

[…]

Postul inseamna iubire si iertare. N-ai facut lucrul acesta si refuzi sa-l faci, constient ca refuzul tau e rau: aici e primejdia cea mare. Uite, nu ati fost puse in situatia de a va afla in ceasul mortii sa puteti intui ce se poate intampla in acele clipe de sfarsit: acele grozave regrete (atat de binecuvantate momente), in care poti sa te sfintesti chiar.

Si-aceste lucruri le evaluam cu o nepasare si cu o iubire de sine si, in sfarsit, cu un sfat vrajmas impungi pe fratele tau acolo unde trebuie sarutat: in inima lui. Credeti ca aceste lucruri sunt puse in discutie numai pentru ca au mai fost spuse si se repeta? (…) Mi-e frica cel mai mult ca vom raspunde de orice cuvant pe care-l vorbim aici. Care este cuvantul acela pe care trebuie sa-l lucram? Acesta este: sa incercam cu orice chip sa ne rugam unul pentru altul!

Sensul adevarat al invataturii crestine nu este sa te gandesti numai la mantuirea ta, ci sa te gandesti si la mantuirea altuia, cu orice pret: mantuind, mantuieste-te! Ne-a creat Dumnezeu nu numai pentru noi, ci pentru intreaga creatie.

Aici esti chemat, oricine ai fi, sau chiar daca n-ai fi in manastire – cu atat mai mult in manastire – sa vezi ca ai un rol mantuitor pentru creatia lui Dumnezeu! Nu spun de la mine – ca ar fi o mare indrazneala si este o mare indrazneala – ca s-a dat omului in grija creatia lui Dumnezeu.

“Si atunci vrei tu, omule, care ai plecat cu zestre mare – harul Lui – si acum toata zestrea asta ti-ai imprastiat-o pentru un sfat vrajmas care-ti spune ca nu esti pe drumul cel mai bun, sau ca ‘uite ce mi-a zis’ “. In sfarsit, n-ai stiut sa-ti faci dobanda pe averea pe care ai avut-o. Daca ati sti cat suntem de haraziti si cat suntem de iubiti…

[…]


[1] Patericul, Avva Ioan, ucenicul lui Avva Pavel, Alba Iulia, 1999, p. 125.

[2] Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu 2001, p. 241.

[3] Patericul, cap. XV, nr. 9, Alba Iulia, 1999, p. 395

[4] Patericul, cap. VII, nr. 6, Alba Iulia, 1999, p. 334.

[5] Sfantul Ioan Casian, PSB 57, Scrieri alese, Despre dreapta judecata, Cap. II, IBMBOR, p. 328.

(din: Parintele Arsenie Papacioc, “O clipa inima mi se facuse cer”, Editura Elena, Constanta, 2012)

stancu-benedict-ierom-o-clipa-inima-mi-se-facuse-cer-10275

Legaturi:

***


Categorii

Calugaria / viata monahala, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Despre inselare, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Maica Domnului, Parintele Arsenie Papacioc, Razboiul nevazut

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

30 Commentarii la “PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptele noastre, e nevoie de smerenie continua si autentica”

  1. Multumesc lui Dumnezeu ca astazi mi l-a scos in cale pe P. Arsenie,printr-o fotografie adusa de cineva la serviciu,asa cum altadata mi l-a scos in cale ,in pragul chiliei sale…
    P. Arsenie roaga-te lui Hristos pentru noi,Maicii Domnului si la toti Sfintii.
    Iar noi,intr-adevar sa nu uitam sa ne rugam Ingerului nostru pazitor!

  2. Iertare pt. off topic

    Cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos şi al Maicii Sale
    s-a mai terminat un studiu biblic ortodox:
    Taina Sfântului Mir (Mirungerea) în Sfânta Scriptură
    http://binevestitorul.wordpress.com/2013/07/20/taina-sfantului-mir-mirungerea-in-sfanta-scriptura/

    P.S. Orice observaţie pentru eventualele scăpări este binevenită!

  3. Pingback: Predici scurte, dar puternice la Duminica a IV-a dupa Rusalii: PUTEREA RUGACIUNII UNORA PENTRU ALTII si CERCETAREA CREDINTEI NOASTRE. “Nu va lasa Dumnezeu desarta o mare nadejde pusa in El de cel smerit” -
  4. Dragi frati si surori intru Hristos,

    O stare de prezenta continua ! Trairea iubirii pentru viata din toata faptura lui Dumnezeu ! Pentru ca Dumnezeu nu ne-a creat din altceva decit din Dragoste, nu ne-a creat pentru altceva decit pentru Dragoste ! El a pus Dragoste in inima noastra cind ne-a creat ! El ne-a creat pentru ca noi sa iubim, sa ajungem sa ne identificam pe noi insine cu Dragostea ! Trairea autentica a Dragostei pentru Frumusetea Creatiei lui Dumnezeu, pentru fiecare suflet care este Suflare din Suflarea de Viata a lui Dumnezeu, pentru Viata din fiecare faptura a lui Dumnezeu !
    Dumnezeu vrea sa dea Viata Binelui prin noi !

    Vorbirea de rau este ucidere ! De ce ?! Pentru ca Acela care vorbeste de rau pe aproapele, incearca sa dea viata raului, ucigind Binele ! Bineinteles ca Dumnezeu nu lasa ca acest lucru sa se intimple ! Dar ce se intimpla totusi ?! Se intimpla ca acela incearca sa-si impinga propriul suflet in iad ! Fereasca Dumnezeu ! Atunci intervine Domnul Iisus Hristos care ia pacatul asupra Lui, pacatul il rastigneste pe Cruce dar Hristos biruie astfel moartea ! Este singura cale de a birui moartea: lepadarea de sine !

    CU LEPADAREA DE SINE INCEPE IUBIREA DE DUMNEZEU !
    Taierea voii, ascultarea neconditionata (independent de cele lumesti, trecatoare), jertfirea din Dragoste pentru aproapele, iertarea sincera si totala (inima ta nu a suferit atingere), iubirea sincera si neconditionata,
    toate astea dragii mei au la radacina lepadarea de sine !

    Numai lepadindu-ne de noi insine putem urma pe Domnul Iisus Hristos !

    Ce este evlavia ?! Este trairea Adevarului care se intimpla ! Este starea de traire constienta a Iubirii ! Starea de traire constienta a Prezentei lui Dumnezeu ! In omul evlavios, Adevarul se implineste facind in inima lui Lucrarea de Viata a Sa, Lucrarea de Viata a lui Hristos Dumnezeu care este Adevarul !

    sa ma iertati, am reamintit si eu cite ceva din ce am auzit si eu, nu sunt acestea de la mine…

    DOAMNE IISUSE HRISTOASE MINTUIESTE TOATE SUFLETELE ! STIU CA TU POTI DOAMNE PENTRU CA TU ESTI DUMNEZEU CARE TOATE LE POATE ! AMIN !

    Mircea

  5. Pingback: Parintele Arsenie Papacioc: PACATUL SODOMIEI (HOMOSEXUALITATEA) ADUCE MAI GRABNIC JUDECATA DE APOI!/ Despre catolicism si ecumenism: “Nu ne putem juca cu Adevarul. Nu-i totuna ortodox sa mori sau ecumenist vandut!” -
  6. Pingback: PARINTELE ARSENIE DE LA TECHIRGHIOL: “O clipa inima mi se facuse cer…” -
  7. Pingback: Parintele Arsenie Papacioc despre POSTUL ADEVARAT (video) -
  8. Pingback: DEMONIZATII DIN GADARA. Predici (si audio) despre nebunia draceasca a MANDRIEI AROGANTE si a RAUTATII si despre REFUZUL prezentei LUI HRISTOS in noi: “Cu cat este omul mai rau decat porcii!” -
  9. Pingback: UN SINGUR LUCRU TREBUIE… -
  10. Pingback: SCARA SFANTULUI IOAN: Invataturi importante pentru dreapta socoteala si pentru deslusirea unor nuante duhovnicesti si taine ale razboiului nevazut: “Se intampla uneori ca ceea ce pentru unul este leac, pentru altul este otrava“. SA NU SARIM ET
  11. Pingback: Marturii in Adevarul despre parintele Arsenie Papacioc, „spitalul de urgenţă al sufletelor“: “TE ADOPTA, CA UN ADEVARAT PARINTE. NU SI-A DORIT SA-SI APROPIE OAMENII CU ORICE PRET, DAR AU SIMTIT CA LUI II PASA DE EI” - Recomandari
  12. Pingback: VIATA DUHOVNICEASCA INCHIPUITA (II): “Crestinul dupa inchipuire pregusta unele expe­riente harismatice, care-l incredinteaza ca este bun crestin… In spatiul comod al inchipuirii sale caderile lui sunt uitate” -
  13. Pingback: Parintele Paisie Aghioritul despre RAZBOIUL VRAJMASULUI IMPOTRIVA RUGACIUNII si MIJLOACELE DE CARE NE PUTEM AJUTA PENTRU A NE RUGA -
  14. Pingback: 3 ani de la mutarea in vesnicie a PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC (19 iulie). Invataturi si evocari video: “Frumusetea intelepciunii. Sfaturi pentru viata crestina” -
  15. Pingback: PREDICI AUDIO si TALCUIRI DE MARE PROFUNZIME la EVANGHELIA INMULTIRII PAINILOR: Ce vrea Hristos de la noi si ce cautam noi la Dumnezeu? -
  16. Pingback: PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu in DUMINICA POTOLIRII FURTUNII. Dumnezeu ingaduie furtunile incercarilor ca sa ne smereasca si sa ne izbaveasca de marea inselare a increderii in propriile fapte: “Adevaratul chip al omului este smerenia. Unde
  17. Pingback: PREDICI AUDIO ale PARINTELUI CIPRIAN NEGREANU care aduc in actualitate Evanghelia despre TANARUL BOGAT: “NOI suntem FARISEII. Primim incercari si ispite LA MASURA LA CARE NE-AM FATARNICIT sau AM JUDECAT PE ALTII” -
  18. Pingback: PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu la PILDA SEMANATORULUI despre importanta esentiala a ATENTIEI LA TINE INSUTI, a TREZVIEI NEINCETATE: “Orice stare pe loc si nepasare fata de suflet este de fapt o cadere, o coborare”. LUCRAREA LUI DUMNEZE
  19. Pingback: “Vezi, nimanui sa nu spui nimic!”. LUPTA CU SLAVA DESARTA si ASCUNDEREA VIETII LAUNTRICE sau: Intre TAINA PAZIRII DUHULUI si TENTATIA SUCCESULUI -
  20. Pingback: SLUGI NETREBNICE SUNTEM -
  21. Pingback: Alte sfaturi pentru viata duhovniceasca dusa intru SIMPLITATE si SMERENIE, din intelepciunea SFANTULUI AMBROZIE DE LA OPTINA: “Nu fi ca o musca suparatoare, care uneori zboara de colo-colo fara nici o noima, iar uneori inteapa, sacaindu-i pe toti
  22. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC, omul cat un veac, care a stat “CU INIMA TREAZA, CU FATA CATRE DUMNEZEU” | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: Predica audio a Protos. Ioan Buliga la Duminica a VII-a dupa Rusalii despre SLAVA DESARTA, IDOLII LAUDEI OMENESTI, “MINUNILE” MINCINOASE ALE TEHNOLOGIEI si “PROPOVADUIREA” INSELARII LUI ANTIHRIST LA TELEVIZOR: “Grija mare la
  24. Pingback: PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC (✝19 iulie 2011) – 4 ani de veşnicie. ULTIMUL INTERVIU pentru “Lumea monahilor”: “VOM RĂSPUNDE, FETIŢĂ SCUMPĂ, TOŢI! Hristos a venit, S‑a jertfit ca să ne salveze pe noi. Iar noi habar nu avem
  25. Pingback: “Nesfintii sfinti”: O cateheza vie despre INGERUL PAZITOR | Cuvântul Ortodox
  26. Pingback: IESIREA DIN MINCIUNA INCHIPUIRII DE SINE, care rodeste NESIMTIRE, NEBUNIE SI DEZBINARE. Predici audio (si text) la PILDA VAMESULUI SI A FARISEULUI | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: 5 ani de la mutarea in vesnicie a PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC (19 iulie). Invataturi si evocari VIDEO: “Frumusetea intelepciunii. Sfaturi pentru viata crestina…” | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: ✝19 iulie – PARINTELE ARSENIE PAPACIOC despre IUBIRE si IZOLARE INDIVIDUALISTA: “Din momentul în care s-a izolat, a făcut o semiasociație cu diavolul, pentru că ASCULTĂ NUMAI DE GÂNDURILE PROPRII. Condiția ca să te mântuiești, resp
  29. Pingback: DEMONIZATII DIN GADARA. Predici (si audio) despre nebunia draceasca a MANDRIEI AROGANTE si a RAUTATII si despre REFUZUL prezentei LUI HRISTOS in noi: “Cu cat este omul mai rau decat porcii!” | Cuvântul Ortodox
  30. Pingback: A inceput POSTUL MAICII DOMNULUI. Parintele Arsenie Papacioc: “ADEVARATUL POST ESTE SUFLETESC: retinerea cu orice chip de la a nu mai judeca, A NU MAI VORBI DE RAU – un lucru atat de grav si care se face atat de usor… Biserica ii incadre
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate