CHEMATI TOTI LA O SINGURA AMAGIRE INTRU ANTIHRIST

31-07-2009 Sublinieri

Organele de presa ale Administratiei Patriarhale au facut public bilantul intalnirii ecumeniste de la Lyon: „Chemaţi la o singură nădejde în Hristos“ – A XIII-a Adunare a Conferinţei Bisericilor Europene (Lyon, Franţa, 15-21 iulie 2009). Redam, cu sublinierile noastre pe punctele care ni s-au parut mai semnificative, textul comunicatului de pe Basilica, urmand sa il analizam pe scurt, apoi, in a doua jumatate a postarii:

7747edb6d6.jpg

„Chemaţi la o singură nădejde în Hristos” – A XIII-a Adunare a Conferinţei Bisericilor Europene (Lyon, Franţa, 15-21 iulie 2009)

În perioada 15-21 iulie 2009 a avut loc la Centrul de Conferinţe Cité Internationale din Lyon (Franţa) a XIII-a Adunare a Conferinţei Bisericilor Europene (KEK, aici prescurtată: CBE), având ca temă „Chemaţi la o singură nădejde în Hristos”. S-au sărbătorit 50 de ani de la înfiinţarea acestui organism, în anul 1959. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la sesiunea de deschidere a lucrărilor adunării, iar în data de 16 iulie a susţinut o alocuţiune cu titlul „Speranţa se naşte din credinţă şi se manifestă prin iubire”.

Mesajul final al acestei adunări cuprinde mărturia comună a nădejdii în Hristos Cel înviat, ca izvor al iubirii, iertării şi împăcării. Documentul aminteşte faptul că „încă mulţi oameni în Europa trăiesc cu amintirea dictaturii ateist-comuniste din Europa Centrală şi de Est.”

Structurată în sesiuni plenare, grupe de lucru, audieri şi seminarii, încadrată dimineaţa şi seara de rugăciuni ale fiecărei confesiuni în parte, adunarea a cuprins în total mai mult de 800 de participanţi, dintre care 307 delegaţi oficiali şi 58 reprezentanţi delegaţi, la aceştia adăugându-se observatori, vorbitori, consilieri, oaspeţi, stewarzi, voluntari etc. Unul dintre oaspeţii de seamă ai adunării a fost Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care din anul 2003 şi până la adunarea de la Lyon a îndeplinit şi funcţia de vicepreşedinte în Comitetul Central al CBE.

În ziua de 15 iulie 2009, Preafericirea Sa a participat la sesiunea de deschidere a lucrărilor adunării, iar în data de 16 iulie a susţinut o alocuţiune cu titlul „Speranţa se naşte din credinţă şi se manifestă prin iubire”. Părintele Patriarh Daniel a fost însoţit de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului şi de Înaltpreasfinţitul Iosif Pop, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale, iar delegaţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române care a participat la cea de-a XII-a Adunare a CBE a fost constituită din Înaltpreasfinţitul Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, şi alţi profesori, preoţi şi reprezentanţi ai Mitropoliilor din cadrul Patriarhiei Române.

A XIII-a Adunare a Conferinţei Bisericilor Europene a stat sub semnul retrospectivei celor 50 de ani de existenţă şi a necesităţii unui nou început.

Inaugurarea religioasă a adunării a avut loc, miercuri, 15 iulie 2009, la ora 14:30, printr-o slujbă Te Deum în Biserica istorică „St. Bonaventure”, gazdă fiind Cardinalul Philippe Barbarin, Arhiepiscopul Lyonului. În cadrul serviciului religios, au luat cuvântul părintele Atanasie Iskos, reprezentantul consiliului local al Bisericii, CREL, şi doamna Victoria Kamondji, vicepreşedintă a Federaţiei Protestante din Franţa, predica fiind rostită de către Arhiepiscopul Anastasios, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Albaniei şi vicepreşedinte al Conferinţei Bisericilor Europene, care a evidenţiat faptul că numai acest tip de nădejde, orientată eshatologic, poate deschide noi posibilităţi şi perspective, „acolo unde raţiunea şi experienţa umană eşuează”. Acest lucru înseamnă totodată împreună-asumarea nădejdii creştine, ca moment central al apropierii ecumenice: „nu trăim din diferite nădejdi”, ci din nădejdea unică izvorâtă din taina Sfintei Treimi.

Ziua de joi, 16 iulie, a început cu o Utrenie, săvârşită de către Înaltpreasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, şi pregătită de către pr. lect. dr. Zaharia Matei, de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, membru în comitetul de pregătire a programului de rugăciuni. A urmat plenara administrativă, în cadrul căreia, după finalizarea şi votarea listelor pentru comitetele coordonatoare ale adunării, a avut loc o prezentare a activităţii CBE de la ultima adunare generală. În cadrul acestei prezentări, părintele profesor Viorel Ioniţă a subliniat necesitatea atât a dialogurilor bilaterale, cât şi a celor multilaterale. În perioada 2003-2009, dialogul teologic între Biserica Ortodoxă pe de o parte şi diferite comunităţi protestante pe de altă parte a reprezentat o prioritate pentru Comisia „Bisericile în dialog”.

După-amiaza „zilei speranţei” a fost inaugurată de alocuţiunea susţinută de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu titlul „Speranţa se naşte din credinţă şi se manifestă prin iubire”. Prima parte a prelegerii („Iisus-Hristos – izvorul speranţei”) a constituit o meditaţie teologică axată pe ideea centrală a identificării speranţei creştine cu persoana Mântuitorului Iisus Hristos, Cel care a ridicat natura Sa umană îndumnezeită, „în intimitatea iubirii veşnice a Preasfintei Treimi”. Speranţa creştină presupune totodată „cooperarea omului cu Dumnezeu”, concretizată în primul rând în lupta pentru întruparea binelui în lume. Departe de a fi ceva abstract sau un simplu exerciţiu moral, această luptă stă sub semnul tensiunii continue între „fragilitatea sau neputinţa firii umane, pe de o parte, şi puterea harului lucrător” pe de altă parte. În a doua parte a alocuţiunii sale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a schiţat consecinţele acestui drum creştin al speranţei pentru conlucrarea între Bisericile creştine la nivel european, apelând pentru o reafirmare curajoasă.Bisericile sunt chemate să arate ieşirea din criza spirituală a societăţii europene (dublată de cea economică), având curajul formulării unor „soluţii noi pentru probleme noi”: „Va trebui să ne obşnuim tot mai mult cu pluralismul religios, cu respectul faţă de ceilalţi, fără să cădem în relativism doctrinar sau moral. Dar cum putem păstra propria identitate, când totul se schimbă în jurul nostru? Desigur, numai cultivând şi îmbogăţind relaţia noastră cu Iisus Hristos, Cel ce ieri şi azi şi în veci este Acelaşi (cf. Evrei 13, 8), în Biserica Sa, Trupul Său tainic”. (vezi o analiza a discursului patriarhului Daniel in ultima parte a postarii de aici)

Alocuţiunea a fost urmată de scurte luări de cuvânt din diferite perspective confesionale privind tema speranţei. La sfârşitul zilei, pe lângă continuarea discuţiilor de ordin administrativ, a fost prezentată câştigătoarea concursului pentru eseuri teologice, Claire Sixt-Gateuille, din cadrul Bisericii reformate din Franţa, care a susţinut o scurtă conferinţă despre „vocaţia speranţei” din punct de vedere ecumenic.

Activitatea în plen din ziua de vineri, 17 iulie, a debutat cu o alocuţiune de exegeză biblică a citatului paulin din tema adunării, „Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre” (Efes. 4,4), susţinută de episcopul Wolfgang Huber, preşedintele Consiliului Bisericii Evanghelice din Germania (EKD).

Comentând textul biblic în context actual, episcopul Huber a enunţat mai multe principii ale conlucrării ecumenice europene din viitor. Concret, Wolfgang Huber a pledat pentru depăşirea prejudecăţilor interconfesionale, pentru dezvoltarea unei mărturii comune a unităţii în diversitate, dar şi pentru întoarcerea la izvoarele credinţei: unitatea Bisericii nu trebuie inventată, este fundamentul pe care stăm”.

Discuţia tematică a fost urmată de o dezbatere administrativă privind restructurarea CBE în următorii ani. Moţiunea a fost discutată, îmbunătăţită prin diferite amendamente şi, în final, acceptată, cu următoarele rezultate: în cadrul adunării generale de la Lyon se constituie o grupă de lucru de 15 persoane (votată în plen), care va pregăti până la sfârşitul anului 2011 propuneri de modificare a constituţiei CBE, ţinând cont de moţiunea EKD, propunerile fiind trimise ulterior spre consultare fiecărei Biserici membre CBE, precum şi Comisiilor CBE. În 2013, se va ţine Adunarea generală CBE, în cadrul căreia Comitetul Central va prezenta concluziile acestui proces de restructurare. E important de menţionat că reprezentanţii ortodocşi au susţinut finalizarea cât mai rapidă a acestui proces de restructurare, contribuind astfel la decizia finală ca viitoarea adunare generală să fie ţinută în 2013, şi nu în 2015, cum ar fi fost normal după actuala constituţie a CBE, precum şi la faptul ca grupa de lucru să-şi coordoneze activitatea cu cea a Comitetului Central.

În aceeaşi zi, au avut loc şi întâlniri pe grupuri confesionale, menite să clarifice anumite poziţii comune, respectiv să faciliteze o cunoaştere reciprocă directă. În cadrul întâlnirii delegaţilor ortodocşi, Arhiepiscopul Atanasie al Tiranei şi al întregii Albanii a vorbit participanţilor despre necesitatea de a privi peste graniţele propriei Biserici, având conştiinţa că Ortodoxia nu poate fi înstrăinată, ci este un dar, care trebuie împărţit şi mărturisit şi celorlalţi.

Ziua de sâmbătă, 18 iulie, a fost dedicată, pe de o parte, denumirii priorităţilor de activitate în Comisiile CBE pentru viitor, iar pe de altă parte aprofundării tematice, în grupuri de lucru, a subiectelor majore care preocupă Bisericile Europene. Totodată, au fost prezentate şi dezbătute primele versiuni ale diferitelor declaraţii finale ale adunării.

În privinţa priorităţilor de lucru, în cadrul Comisiei „Bisericile în dialog”, condusă de pr. prof. dr. Viorel Ioniţă, dialogul teologic cu Bisericile Ortodoxe rămâne o prioritate. Pr. prof. Ioniţă a evidenţiat necesitatea de a schimba strategia tematică. Stabilirea şi discutarea temelor din CBE ar trebui să ia mai mult în consideraţie specificul fiecărei regiuni, deoarece, în funcţie de contextul regional, şi priorităţile sunt diferite. O altă sarcină de viitor ar trebui să fie intensificarea cooperării cu facultăţile de teologie. La rândul său, Colin Williams a spus că, în viitor, se doreşte elaborarea unui profil mai clar al CBE, precum şi găsirea unui fel de a colabora mai efectiv între comisii. Printre subiectele care au fost dezbătute în cadrul acestei sesiuni (în urma luărilor de cuvânt ale delegaţilor) menţionăm: problema mediului înconjurător ca temă ecumenică fundamentală; problema persecuţiei creştinilor în lume; necesitatea unui accent teologic mai puternic în activitatea CBE, respectiv a Adunării Generale; articularea unei voci profetice în Europa, pentru dreptate şi pace.

În continuarea plenarei tematice, s-au desfăşurat 15 ateliere, cu următoarele teme: 1. Dialogul cu instituţiile europene; 2. Dreptate socială în Europa; 3. Drepturile omului şi libertate religioasă; 4. Globalizare; 5. Misiune; 6. Spiritualitate; 7. Speranţa în unitate: unitate în diversitate, fiinţa Bisericii şi Bisericile de migranţi, Bisericile minoritare africane şi etnice; 8. Speranţa în dreptate – protejarea refugiaţilor în Europa secolului XXI; 9. Investiţii bazate pe credinţă – Bisericile şi investiţiile responsabile d.p.d.v. social; 10. Angajament şi încredere; 11. Dialog şi consolidarea relaţiilor; 12. Coerenţă şi vizibilitate; 13. Mărturie şi responsabilitate; 14. Rolul CBE în mişcarea ecumenică; 15. CBE ca platformă a dialogului cu celelalte Biserici creştine şi cu alte comunităţi religioase.

Ziua de duminică, dedicată aniversării a 50 de ani de la înfiinţarea CBE, a debutat cu slujbe ţinute de fiecare confesiune în parohiile gazdă din Lyon. Delegaţii ortodocşi au participat cu toţii la Utrenia şi Sf. Liturghie săvârşite la biserica ortodoxă grecească „Buna Vestire”, la care a asistat şi Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I. După-amiază, festivitatea propriu-zisă a constat într-o retrospectivă a celor cinci decenii din istoria CBE, oglindită în imagini istorice, precum şi în momente teatrale, simbolizând umoristic călătoria acestei instituţii: greutăţile începutului, complexitatea întrebărilor, diversitatea călătorilor, fascinaţia ţelului. La acestea s-au adăugat scurte mărturii susţinute de Alexandros Papaderos (fost director al Academiei ortodoxe din Creta), John Arnold (fost decan la Durham şi preşedinte al CBE intre 1991-1997), Marjolaine Chevallier (Biserica reformată din Franţa) şi Antje Heider-Rottwilm (Brücke – Formul ecumenic HafenCity Hamburg).

În cadrul momentului aniversar, Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I a susţinut o alocuţiune despre viitorul Conferinţei Bisericilor Europene. Subliniind necesitatea unei mărturii comune a creştinilor din Europa, mărturie concretizată nu în ultimul rând prin „Charta Oecumenica”, Patriarhul Ecumenic a făcut un apel către Bisericile membre de a face cunoscut acest document credincioşilor şi de a pune în aplicare principiile enunţate în cadrul acestuia. Totodată, el a accentuat faptul că nu ne putem mulţumi cu roadele de până acum şi a formulat următoarele propuneri pentru activitatea CBE din viitor: preluarea în programele de studiu ale facultăţilor de teologie a unui duh al reconcilierii între confesiuni, evaluarea contribuţiei teologice a CBE, cooperarea între facultăţile de teologie, continuarea dialogului cu instituţiile europene, fundamentarea drepturilor omului într-o antropologie creştină. Patriarhul Ecumenic a reiterat dorinţa ca, în viitor, şi Biserica Romano-Catolică să devină membru a CBE, deoarece numai o voce comună a tuturor Bisericilor Europene poate da un răspuns coerent şi credibil problemelor Europei: xenofobismul, rasismul, criza spiritualităţii, criza economică, sărăcia, problema imigranţilor, şomajul, deteriorarea mediului înconjurător. Conlucrarea Bisericilor Europene este „necesară şi urgentă”, ea presupunând în primul rând mărturia Mântuitorului Hristos Cel înviat, ca „nădejde a lumii”. Aniversarea CBE a cuprins şi celebrarea integrării Comisiei Bisericilor pentru Migranţi în Europa (CCME) în CBE, proces început cu câţiva ani în urmă.

Luni, 20 iulie, Adunarea Generală a votat componenţa noului Comitet Central (40 persoane) între care se numără şi doi delegaţi ai Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfinţitul dr. Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei, şi lect. dr. Alina Pătru, precum şi pe cea a Grupului de lucru (15 persoane), care va elabora propunerile de reformă instituţională a Conferinţei Bisericilor Europene.

Adunarea a adoptat de asemenea un mesaj final, adresat tuturor Bisericilor membre, un raport de obiective cuprinzând priorităţile activităţii viitoare a Comitetului Central, precum şi un număr de şase declaraţii publice cu următoarele teme: 1. Chemaţi să onorăm populaţia migrantă; 2. Chemaţi să promovăm principii etice în structurile financiare şi economice; 3. Chemaţi să fortificăm drepturile omului, libertatea religioasă şi relaţiile; 4. Chemaţi spre o mai bună chivernisire a creaţiei; 5. Chemaţi spre o lume fără arme nucleare şi 6. Bisericile chemate să fie solidare cu minoritatea romă din Europa. Din raportul de obiective care trasează liniile directoare ale activităţii Comitetului Central în următorii ani, merită menţionate afirmaţiile finale, care ajută la identificarea rolului şi a sarcinii Conferinţei Bisericilor Europene: „CBE trebuie să fie un forum al cunoaşterii reciproce şi al formării ecumenice, pentru a construi punţi, pentru a întări relaţiile între Biserici şi pentru o mărturie comună. CBE trebuie să fie o voce comună a Bisericilor membre în Europa şi un instrument ecumenic de cooperare cu şi pentru instituţiile europene. CBE trebuie să fie o platformă de dialog cu alte Biserici creştine şi cu alte comunităţi religioase din Europa. CBE trebuie să fie o comunitate a diversităţii trăite împreună cu migranţi, refugiaţi şi minorităţi etnice.”

Mesajul final cuprinde mărturia comună a nădejdii în Hristos Cel înviat, ca izvor al iubirii, iertării şi împăcării. Documentul aminteşte faptul că „încă mulţi oameni în Europa trăiesc cu amintirea dictaturii ateist-comuniste din Europa Centrală şi de Est, care continuă să influenţeze oameni, să provoace neîncredere şi să împiedice o adevărată reconciliere între Est şi Vest”. La această rană se adaugă „noile ziduri dintre naţiuni, culturi şi religii”, precum şi divizarea crescândă între „locuitorii autohtoni şi migranţi, între săraci şi bogaţi, între cei ce au de lucru şi şomeri”. În faţa crizei economice, Bisericile europene fac apel la articularea unei economii bazate pe „responsabilitate etică şi durabilitate ecologică”, lucru care trebuie să transpară în primul rând din politica financiară a bisericilor membre. Conferinţa Bisericilor Europene crede într-o Europă „deschisă şi primitoare”, ale cărei uşi sunt deschise tuturor care caută refugiu în faţa persecuţiilor şi a violenţei – lucru concretizat în strânsa colaborare cu CCME. Ca sarcini pentru viitor, Conferinţa îşi propune nu numai restructurarea internă, ci şi asumarea „mesajului îndrăzneţ al speranţei – o speranţă care nu se exprimă prin cuvinte goale, ci prin fapte şi printr-o credinţă vie“.

***

29b47e6843.jpg

Sa nu ne lasam imbatati de cuvinte, oricat ar fi de ademenitoare

– comentariu Razboi intru cuvant

Eu mă uitam mereu, din pricina multelor vorbe pe care cornul cel mare le grăia. (Daniel 7, 11)

Este un soi de iscusinţă care e urâciune (Isus Sirah, 19, 21)

“Sa nu ne lasam imbatati de cuvinte, oricat ar fi de ademenitoare” este una din propozitiile cu care Fericitul Martir Mircea Vulcanescu isi incheia o stralucita prelegere tinuta asupra transformarilor sistemice prin care trecea lumea in urma crizei din anii ’30 ai secolului trecut. Facand o comparatie intre reformele de tip New Deal din SUA si sistemul comunist al “cincinalelor” din URSS-ul lui Stalin (intr-o vreme in care nu era deloc clar ce se petrece in regimul sovietic) Mircea Vulcanescu adauga:

“Prin straveziul acestor binefacatori ai Apusului si ai Rasaritului se naluceste umbra Marelui Inchizitor al lui Dostoievski” (Mircea Vulcanescu, Scrieri Economice, Ed. Compania).

Acestea sunt cuvintele care descriu cel mai bine toate incercarile facute de slujitorii “dezvoltarii, progresului, umanitatii, filantropiei, dreptatii si pacii” intre popoarele lumii, fie ca acestia lucreaza pe palierul politico-economic al Imparatiei Universale (vezi summit-urile G8 si G20) fie ca e vorba de doctrina sociala a Bisericii Catolice expusa intr-o enciclica intitulata pompos “Dragoste in adevar”, fie ca e vorba de intalnirea “bisericilor” crestine de la Lyon. Toate aceste sfortari vorbesc aceeasi limba si au acelasi scop: edificarea ultimei utopii socialiste, a statului mondial care isi asteapta conducatorul sau suprem.

In ceea ce priveste Conferinţa Bisericilor Europene de la Lyon, remarcam cum toata prefacatoria arhiereilor ortodocsi care vorbesc cat mai deghizat despre ecumenism, iar uneori chiar se pretind a fi aparatori ai dreptei credinte cade jos ca o panza de paianjen in fata unor afirmatii programatice de o claritate obraznica si izbitoare. De pilda: unii dintre noi, ca niste bezmetici, ne gandeam in fel si chip la ce anume ar putea determina pe oficialii nostri ortodocsi sa faca niste delimitari clare fata de uniunea euharistica cu eterodocsii. Ne faceam iluzii? Le spulbera pe toate, dintr-un foc, “episcopul” cultului evanghelic, Wolfgang Huber, care afirma, textual:

„unitatea Bisericii nu trebuie inventată, este fundamentul pe care stăm”.

Cu alte cuvinte: ortodcsilor, ce nu intelegeti? Nici nu trebuie sa ajungem la aceeasi invatatura de credinta comuna pentru euharistie, caci AVEM deja unitatea, exista DEJA Biserica Universala; DEJA avem in comun, cum afirma si patriarhul ortodox albanez, aceeasi nadejde, care, nu-i asa, nu poate proveni decat din aceeasi credinta:

„nu trăim din diferite nădejdi”, ci din nădejdea unică izvorâtă din taina Sfintei Treimi.

Fundamentul “unitatii” crestine europene este dat de un iluzoriu numitor comun doctrinar – peste care au pus, in chip blasfemator, numele lui Hristos – care cuprinde de la ortodcsi si pana la confesiuni protestante cu femei-“episcop” si femei-“preot” (din plin reprezentate la Lyon!) si pastori homosexuali, de la Liturghia Trupului si Sangelui lui Hristos pana la comemorarea formala protestanta a unui vechi episod istoric simbolic, de la binecinstitorii Nascatoarei de Dumnezeu si ai Sfintei Cruci pana la hulitorii acestora, trecand prin ereticii care cred ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul.

Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor. (I Cor. 10, 21).

Pentru cine a scris Apostolul Pavel, oare? Desigur, pentru necesitatile istorice ale momentului sau, ne vor raspunde capetele iluminate stranse laolalta la Lyon. Ei vor continua, desi nu fatis, ci doar pentru “initiati”: noi avem ca dumnezeu Necesitatea istorica. Ea porunceste, noi o slujim. Necesitatea istorica ne porunceste sa avem dialoguri bilaterale cat si multilaterale (vezi pr. Viorel Ionita), sa privim peste granitele propriei Biserici (Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Albaniei, care s-o fi saturat de harul dumnezeiesc si jinduieste la roscovele porcilor din jur), sa dam o marturie comuna cu toate confesiunile, sa re-educam studentii din facultatile de teologie ortodoxa in duhul reconcilierii, si sa ne zbatem pentru agenda masonica ecologista, anti-rasism si anti-xenofobie (vezi afirmatiile patriarhului Ecumenic). Asa dicteaza Necesitatea istorica, care este mai importanta decat predania Apostolilor, mai importanta decat Evanghelia platita cu sange de mare pret.

Necesitatea istorica este fundamentul “marturiei comune” pe care confesiunile crestine sunt chemate sa o dea pentru institutiile europene (vezi in mesajul final) asa cum, mai tarziu – dar nu foarte tarziu-, vor fi chemate sa o dea pentru statul mondial al lui Antihrist. O marturie mincinoasa in mod profund, caci nu este din Adevar, nici nu Il cauta pe Acesta. Ci cauta o dreptate mincinoasa, o pace mincinoasa, o fraternitate mincinoasa. Tovarasii sunt insa chemati sa dea dovada de curaj si de abnegatie in slujirea acestei noi ordini a dreptatii si pacii intemeiate pe pamant, caci sunt necesare „soluţii noi pentru probleme noi” (PF. Daniel). Si au dat, intr-o prima etapa, mai ales cei ortodocsi, care au izbutit sa programeze urmatoarea sedinta a CEC-ului cu doi ani mai devreme (in loc de 2015 in 2013), pentru ca… arde, nu-i asa? Trebuie batut fierul cat e cald, ca nu se stie cand mai apucati momentul istoric decisiv al instaurarii imparatiei universale…

Acum este momentul sa zdrobim zidurile dintre religii si popoare– o formula reluata, aproape mot-a-mot, din discursul lui Obama de la Berlin. Acum e momentul istoric al marilor prefaceri si al “dreptatii si pacii” politice.

Dincolo de orice comentariu, cuvintele ademenitoare ale sefilor confesiunilor crestine de la Lyon vorbesc de la sine. S-au reluat toate poncifele si formulele clasice: unitate in diversitate, dialog, cooperare, daruire etc. Se repeta la nesfarsit aceeasi litanie, numai numai sa se indobitoceasca toti, sa ne amagim, sa ametim si sa ne anesteziem, inainte de administrarea vaccinului mondial…

b5606038af.jpg

Legaturi:


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Ecumenism, Meditatii duhovnicesti, Portile Iadului, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

55 Commentarii la “CHEMATI TOTI LA O SINGURA AMAGIRE INTRU ANTIHRIST

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Mai este astăzi erezie ?
    Mai este azi vre-o erezie,
    Când toţi vorbesc despre dreptate ?
    -Au fost cândva în evul mediu ,
    Astăzi luptăm spre unitate –.

    Se pomeneşte de sinoade
    Doar când mai e comemorare
    Dar mai pe scurt şi episodic ,
    Acum e-o altă’ngrijorare .

    Acm s-aleargă în arena
    -de care Pavel ne vorbea –
    În unitatea ce …. uneşte
    Ce sfinţii n-au putut răbda .

    Azi cine mai vorbeşte public ,
    De rătăciri , de înşelare ,
    De erezii prinse-n anatemi,
    De legături distrugătoare ?

    Azi nu mai este erezie
    I –un alt pericol în credinţă,
    Habotnicii şi riguroşii,
    Care mai cred în pocăinţă .

    Biserica nu ne mai spune,
    Că ar mai fi azi erezie,
    Şi tace-acuzator cînd presa
    Vorbeşte de habotnicie .

    Cuvîntul ei s’axează astăzi
    Doar scripturistic pe Iisus,
    Cum din proloage spune un avă,
    Când vorbitorii sunt de sus.

    Noi cei de jos vorbim de patimi,
    De media-manipulare
    De semnele Apocalipsei,
    De erezii şi înşelare.

    Se pomeneşte de mândrie,
    De cei fricoşi şi canonişti
    Care,, îşi fac gijă degeaba’’
    Şi de bătrânii rigorişti.

    Mulţi înfierează şi în public
    Habotnicia şi zeloşii,
    Că-s deplasaţi, bolnavi , excentrici,
    Că nu-şi văd bârna riguroşii ?

    Se vor mai spune în credinţă
    Acestea care nu sau spus
    Dar se rostesc fără cuvinte,
    Prin Adevărul lui Iisus ?

    Ortodoxia modernistă
    Se schimbă după placul său,
    Şi l-ar schimba -sau pote-l schimbă-
    Pe Dunmnezeu, cu unul nou.

  2. Doamne, iarta-ma pe mine, pacatosul, insa atatea erezii pe centimetru patrat — cate sunt in acest comunicat din Deal — nu cred ca mi-a mai fost dat sa vad vreodata…

    Acum vreun an si ceva, mergand pe langa Gara de Nord (din Bucuresti), am vazut un afis, probabil scris de niste frati de credinta. Era destul de vechi si scrijelit de timp si de intemperii, insa se putea citi (ce am retinut, cu aproximatie):

    “Vrem un patriarh dreptcredincios asa cum sunt: IPS Bartolomeu [si inca cateva nume, pe care nu le-am retinut],

    NU un patriarh propus de masoni, sustinut de catolici si cu studii in strainatate [probabil intr-un duh catolic sau (neo)protestant], asa cum este IPS Daniel”…

    Probabil ca atunci destui credinciosi ar fi spus ca afisul il judeca si il denigreaza pe IPS Daniel. Insa, din pacate, FAPTELE Patriarhiei din ultimii doi ani, nu fac decat sa intareasca si sa confirme ceea ce e scris in acel afis…

    Si totusi, vorbind cu un prieten credincios (care are duhovnic in Bucuresti) despre multe atitudini Patriarhale care sunt in opozitie cu Sf. Parinti, acesta mi-a spus ca “in problema pasapoartelor cu cip nu trebuie sa protestam, ci doar sa ne rugam; iesirea oamenilor in strada (ca sa protesteze) nu este o atitudine specifica Bisericii si credintei; poti sa ai si pasaport biometric, ca asta nu inseamna ca te lepezi de Hristos, daca crezi in El si esti in comuniune cu Biserica” (lucruri pe care i le-a spus duhovnicul) etc.
    Pun pe seama slabiciunii mele in credinta si a necunostintei mele de a explica, faptul ca acel prieten, in ciuda atitudinilor clare din partea Patriarhiei, a ramas cu impresia ca am eu ceva cu PF Daniel… si ca PF este in continuare un om credincios si deosebit..

    Oricum, acesta este patriarhul pe care il meritam, dupa faptele noastre de credinta, pentru “deschiderea” multora dintre noi la mizeriile (“lucruri si atitudini MODERNE, ‘trendy’ chiar”) europene si/sau americane, la dorinta multora dintre noi de a avea o viata comoda si lipsita de griji (eventual si un Volkswagen Touareg si un Audi A8 ultimul model la scara, dupa moda din Deal).

    Tot acum ceva timp, am ascultat din intamplare niste predici (audio) de acum cativa ani, ale IPS Daniel (de atunci). Si nu mi s-a parut nimic in neregula la ele, pareau in spiritul Bisericii si Sf. Parinti.
    Totusi, in opozitie cu acest lucru, acum aproape un an am intrat (pentru a doua oara) in libraria Patriarhiei. O foarte mare parte din cartile de acolo il aveau ca autor pe PF Daniel; iar o alta parte erau titluri destul de obscure (din punctul meu de vedere). Iar cateva carti pe care m-am uitat pareau scrise intr-un limbaj de lemn, de catre oameni in acelasi duh cu Patriarhul (este posibil sa ma insel, insa asa mi s-au parut).

    – – – – – – –

    Iar in ceea ce priveste acest comunicat patriarhal……………..
    insusi faptul de a fi vicepresedinte peste un consiliu format din ortodocsi, papistasi, (neo)pro — inclusiv episcopese sau sustinatori ai pastorilor homosexuali — acest lucru in sinea lui mi se pare foarte grav.
    Pai, pentru ce si-au dat viata ca martiri atatea si atatea valuri de Sfinti, care au preferat sa moara in chinuri decat sa se uneasca cu papistasii? Si acum am ajuns sa-i sustinem si pe (neo)protestanti, care promoveaza si mai multe erezii decat papistasii?

    Practic, totul se desfasoara in ton cu filmul de prezentare al intalnirii de la Lyon. Cum poate PF Daniel IN ACELASI TIMP sa vorbeasca despre “biserici” la Lyon, si sa spuna “intr-UNA sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica” (in cadrul Sf. Liturghii) ?..

    “Ziua de joi, 16 iulie, a început cu o Utrenie, săvârşită de către Înaltpreasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, şi pregătită de către pr. lect. dr. Zaharia Matei, de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, membru în comitetul de pregătire a programului de rugăciuni”

    Foarte interesant cum sună “COMITETUL de pregătire a programului de rugăciuni”. Trebuie sa existe (vorba lui Caragiale) “comitete şi comiţii” chiar şi pentru rugăciuni (probabil cele făcute în comun cu ereticii).

    – – – – – – –

    Domnul să ne lumineze pe toţi şi să ne ajute să nu cădem în acest mare păcat, al ereziei.

  3. Mai este astăzi erezie ?
    Mai este azi vre-o erezie,
    Când toţi vorbesc despre dreptate ?
    -Au fost cândva în evul mediu ,
    Astăzi luptăm spre unitate –.

    Se pomeneşte de sinoade
    Doar când mai e comemorare
    Dar mai pe scurt şi episodic ,
    Acum e-o altă’ngrijorare .

    Acm s-aleargă în arena
    -de care Pavel ne vorbea –
    În unitatea ce …. uneşte
    Ce sfinţii n-au putut răbda .

    Azi cine mai vorbeşte public ,
    De rătăciri , de înşelare ,
    De erezii prinse-n anatemi,
    De legături distrugătoare ?

    Azi nu mai este erezie
    I –un alt pericol în credinţă,
    Habotnicii şi riguroşii,
    Care mai cred în pocăinţă .

    Biserica nu ne mai spune,
    Că ar mai fi azi erezie,
    Şi tace-acuzator cînd presa
    Vorbeşte de habotnicie .

    Cuvîntul ei s’axează astăzi
    Doar scripturistic pe Iisus,
    Cum din proloage spune un avă,
    Când vorbitorii sunt de sus.

    Noi cei de jos vorbim de patimi,
    De media-manipulare
    De semnele Apocalipsei,
    De erezii şi înşelare.

    Se pomeneşte de mândrie,
    De cei fricoşi şi canonişti
    Care,, îşi fac gijă degeaba’’
    Şi de bătrânii rigorişti.

    Mulţi înfierează şi în public
    Habotnicia şi zeloşii,
    Că-s deplasaţi, bolnavi , excentrici,
    Că nu-şi văd bârna riguroşii ?

    Se vor mai spune în credinţă
    Acestea care nu sau spus
    Dar se rostesc fără cuvinte,
    Prin Adevărul lui Iisus ?

    Ortodoxia modernistă
    Se schimbă după placul său,
    Şi l-ar schimba -sau pote-l schimbă-
    Pe Dunmnezeu, cu unul nou.

    Credinţa în Hristos e jertfă
    Cerdinţa în Hristos e jertfă,
    Reală , vie şi trăită
    Este tăcerea ce vorbeşte,
    Prin fapta simplă şi smerită .

    Nu-i numa-n sfatul dat la alţii ,
    Şi nici în multa vorbărie ,
    Dar nici în studiul fără practici .
    Credinţa nu e teorie.

    Credinţa nu ne stă în acte ,
    În titluri , funcţii , bunăstare,
    Ci în trăirea cît mai vie ,
    În dragoste şi-n transformare .

    Credinţa ne demască-n public
    Prin felul în carte-o trăim ,
    Prin gest, prin gînd, prin angajare,
    Nu doar prin ceia ce vorbim .

    Hristos n-a spus ’’priviţi la mine ,
    Şi ascultaţi , ce-adânc vorbesc ’’
    Ci ‚’’spuneţi lui Ioan că orbii ,
    Văd ,ologii umblă , şi morţii mă mărturisesec’’.

    Când faptele merg înainte ,
    Şi adevărul le vădeşte ,
    Credinţa este o putere ,
    Ce schimbă omul şi-l sfinţeşte .

    Ea-şi pune roadele dovadă ,
    Şi tot ce-n vorbă e rostit ,
    E din simţirile trăite ,
    Şi faptele ce au rodit .

    Hristos nu s-aderesează minţii,
    Ci inimii spre înviere ,
    Spre transformare şi trăire ,
    Şi vorba sa este putere .

    Credinţa noastră de nu-i astfel ,
    Şi fapta nu-i convingătoare ,
    Este-o credinţă ne trăită ,
    Formală şi înşelătoarte .

    Cuvântul nostru nu pătrunde
    In inimi fără de Hristos .
    Hristos din noi prin simţăminte ,
    Va spune cele de folos .

    El v-a rosti la noi în cuget ,
    Prin duh , simţire şi trăire ,
    Şi va veghea cu noi prin cuget ,
    În orice pas spre mântuire .

    Hristos nu stă în forţa minţii ,
    Oricât ar fi de învăţată ,
    Ci stă în inima ce arde ,
    În dragoste adevărată .

    Hristos nu are ţel , pe lume ,
    Decât iubirea şi-nvierea ,
    Nu vrea ecumenism , unire ,
    Nu vrea politici şi putere .

    Hristos e unul şi-o credinţă ,
    Şi cei care doresc unire ,
    Botezul ortodox , e calea
    Şi adevărul , prin trăire .

    El nu vrea fastul plin de zgomot
    Nu vrea spectacol nici paradă ,
    Vrea transformare şi trăire ,
    Şi nu credinţă de faţadă .

    Nu vrea sofişti plini de cultură ,
    Să îl prezinte prin cuvinte ,
    Vrea trăitori , transfigurare ,
    Vrea respectarea celor sfinte .

    Nu vrea credinţa să ne fie ,
    Doar o politică lumească ,
    Formal şi public răspândită ,
    Şi ne în stare să rodească .

    Nu vrea s-aducem argumente ,
    Şi nici cuvinte poleite ,
    El vrea credinţa ce preschimbă ,
    Cuvântu-n faptele trăite .

    Hristos din noi de nu vorbeşte ,
    Puternic viu şi-adevărat ,
    Prin tot ce facem , prin trăire ,
    Fiţi siguri că ne-am înşelat .

    Ne-am amăgit c-avem în inimi
    Ortodoxiia , drept credinţă ,
    Şi dac-o vrem vie şi sfântă,
    O dobîndim prin pocăinţă .

    Prin asumarea viu şi sincer ,
    A relelor ce le-am trăit ,
    Prin post prin sfintele canoane,
    Că-n ele omul , s-a sfinţit .

    Dar ieşind astăzi din canoane ,
    Şi ne trăind viu pocăinţa,
    Vedem orgiile satanei ,
    Cum sting în neam complet credinţa .

    Di vorbăria foarte multă ,
    Ce curge azi fără folos,
    Nimic nu schimbă rău-n bine ,
    Nimic nu trage la Hristos .

    Doar cunoştinţă ce acuză
    Când răul nu e izolat ,
    Vădit pe faţă scos din inimi ,
    Si-i vorbă-n vânt şi e păcat .

    Sunt riscuri mari să vorbeşti astfel
    Şi din lăuntru şi de-afară ,
    Dar cum vom apăra credinţa ,
    Fără a crucii grea povară ?

  4. Credinţa cea adevărată

    Credinţa cea adevărată ,
    E râvnittoare şi curată ,
    E sinceră , ţintind tot sus ,
    Cât mai adânc întru Isus.

    Ea nu acceptă surogate ,
    Nici compromisuri vinovate ,
    Vrea limpezime-n gând şi-n faptă ,
    Şi dragoste adevărată .

    Vrea rugăciuni adânc trăite ,
    Vrea faptele desăvârşite ,
    Vrea trai şi faptă în lumină ,
    Vrea calea sigură , divină.

    Vrea calea liberă spre cer ,
    Nu compromis cu Lucifer ,
    Vrea unitate în trăire ,
    Nu vrea unire-n rătăcire .

    Vrea ce părinţii vechi au spus ,
    Întru sinoade şi-n Iisus ,
    Şi nu-nţelege şi nu vrea ,
    Uniri fără botez , cumva .

    Tot ce părinţii-au separat,
    Cum să unim noi spre păcat ?
    Îi vrem pe ei şi pe Isus ,
    Sau vrem reforma din apus ?

    Ce preţ s-a dat pentru credinţă ,
    Cât sânge câtă suferinţă ?
    Şi cine-s cei , care de sus ,
    Îndreptă cârma spre apus ?

    Îi ştim pe cei ce-au suferit ,
    În temniţi şi-au mărturisit ,
    -Vedem şi-o nouă împărtâşire-
    Cei sfinţi n-au vrut aşa , unire

    Că marii mărturisitori ,
    Care-au pierit în închisori ,
    Şi-au dat poporului putere ,
    Şi pilde vii spre înviere ,

    Au dat ce azi nu mai vedem ,
    Model şi pildă şi îndemn,
    De trai şi jertfă în credinţă ,
    Cu preţ suprem de suferinţă .

    Aceştia sunt azi ignoraţi ,
    Ei cei mai buni şi mai curaţi ,
    Ei ce-au vorbit despre Iisus ,
    Prin suferinţe de nespus .

    Dar nu se vrea aşa credinţă ,
    Atâta forţă şi voinţă .
    Aleşii noştrii cei de sus ,
    Nu-i vor modele în Iisus .

    Atâta eroism creştin ,
    Şi legătură în divin ,
    Î-ţi cere să mărturiseşti ,
    Cu-adevărat cele cereşti .

    Să fii un sfânt , să fii oştean ,
    Fanatic poate, taliban ,
    Mare habotnic în Iisus ,
    Şi nedorit aşa-n apus .

    Să fii fanatic este rău .
    Dar să n-asculţi de Dumnezeu ,
    În Duhul Sfânt cum ne-a ‘nvăţat ,
    E lepădare şi-i păcat .

    Unde credinţa e curată ,
    Prin Duhul Sfânt e luminată ,
    Şi nu-i fanatic cel curat ,
    Şi de politici ne legat.

    Dar de nu suntem în Iisus ,
    Cu trup şi suflet cum ne-a spus ,
    Ci căldicei slabi şi trupeşti ,
    Slijim politicii lumeşti .

    De nu se vede cui slujim ,
    Şi nu trăim tot ce vorbim ,
    Dacă nu punem în lumină ,
    Imensul rău care-o să vină ,

    De nu luptăm cu sîrguinţă ,
    Să fim noi pildă în credinţă ,
    Doar prin morală slab creştină ,
    Nu dăm poporului lumină .

    Credinţa strgă-n Duhul Sfânt ,
    Pri cei curaţi de pe pământ ,
    Şi de-i ignoră cei de sus ,
    Nu sunt în slijba lui Iisus .

    Credinţa de nu se zideşte ,
    În pace-n tihnă , creştineşte ,
    O lămureşte Dumnezeu ,
    Prin ce-i mai aspru şi mai greu.

    Dar nu prin meritul cuiva ,
    Ce-afost chemat pentru-a lucra ,
    Ci-n preţ de cruntă suferinţă ,
    De jrtfă-n sânge şi-n credinţă .

    Credinţa cea adevărată ,
    Se vede – oricând de e curată
    Că-n ea nu e nimic descuns .
    Ea-i adevărul în Iisus .

  5. Doamne mare Iti e gradina! iar blasfemia ‘unitate in diversitate’; adica ne ‘unim’ dar fiecare ramane la fel! cum o fi asta, numai ‘episcopesele’ protestante si ‘extraterestrii’ celor de la vatican pot pricepe. un om cu o gandire normala, netulburata de draci nu poate pricepe cum pot fi ‘uniti’ crestinii cu ereticii. ceea ce ma deranjeaza foarte tare, dincolo de discursul eretic de la un cap la altul(insasi acceptarea faptului ca exista biserici crestine, nu UNA singura, este o mare erezie), este faptul ca se uita un aspect fundamental. ma mir ca nu l-ati sesizat Razboi Intru Cuvant: PRIN ACESTE COMISII SE INLOCUIESTE FORMA DE CONDUCERE A BISERICII SI ANUME SINODUL. NU POATE O ‘CONFERINTA’ SA STABILEASCA ‘PRIORITATI’ PENTRU FACULTATILE DE TEOLOGIE SI PENTRU BISERICI. SINGURA PUTERE HARICA IN BISERICA ESTE A SINODULUI. aici este marea rautate. se inlocuieste sinodalitatea de 2000 de ani a UNICEI BISERICI A LUI HRISTOS cu o ‘comisie’. nici putorile de bolsevici nu au avut o imaginatie atat de bolnava!!!! pentru ereticii astia BISERICA lui Hristos e un fel de magazin satesc ce se conduce dupa planuri cincinale!! nu-i mai imprastie Hristos odata?! m-am saturat de reticii astia, nu-i mai suport.

  6. Cuvantul “speranta” (sinonim cu “nadejde” ?!), folosit cu precadere in cuvantarile patriarhului Daniel nu mi se pare ca “suna” prea ortodox; este un cuvant folosit mai ales de (neo)protestanti. Numai dati o cautare pe Google si va veti convinge.

    O cautare a acestui cuvant in Biblia Ortodoxa, http://www.bibliaortodoxa.ro/cautare.php, a intors 0 rezultate.

  7. @Vasile C.

    “Practic, totul se desfasoara in ton cu filmul de prezentare al intalnirii de la Lyon. Cum poate PF Daniel IN ACELASI TIMP sa vorbeasca despre “biserici” la Lyon, si sa spuna “intr-UNA sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica” (in cadrul Sf. Liturghii) ?..” – poate sa vorbeasca fiindca, are mintea impartita, asa…ca in psihopatologia explicata, sub numele de schizofrenie! Diavolul ce face? Desparte, imparte…iar motivele sunt la indemna oricui:

    Prin invocarea lui “intr-UNA sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica” (in cadrul Sf. Liturghii) ..” dovedeste ca:

    -fie o face mecanic, in virtutea pronuntarii a mii de ori a acesteia in cadrul slujirii, ne(mai)realizand sensul cuvintelor;

    -fie, realizeaza DAR…doar la nivel rational facandu-si ‘datoria’ dupa tipic (pana la o noua ‘inovatie’), asa cum a spus Pr.Arsenie Papacioc – ‘tipic, tipic si la inima, nimic!’;

    -mai poate fi un aspect: d.p.d.v. motivational (datorita subordonarii sub puterile oculte si pentru asezarea comoda si calduta a functiei d.p.d.v. lumeste) il face sa respecte tipicul dar calcand in picioare recunoasterea si intelesul adanc a ceea ce spune/invoca si, aici se vede capcana: vezi, Doamne! Ei cu ale lor, noi…pe linia noastra (totusi) dar, in impreuna-rugaciune cu ei si din asa-zisa iubire! Altfel, nu vad cum/de ce sa participe alaturi de poparese, protestanti si toata adunatura cea vestita!

    Numai el si Dumnezeu stie care, din motivele de mai sus primeaza!

  8. Cautand “speranta” am aflat si despre alt eveniment, in acelasi duh eretic:

    http://www.sibiul.ro/evenimente-culturale/forumul-tinerete-si-speranta-editia-a-xi-a.html

  9. Magda, n-ai prea citit cu atentie… “Biserica” lor e tot UNA, dar nu este cea Ortodoxa, ci este Biserica aceea “universala”, “invizibila”, care transcende confesiunile…

  10. Eu unul, merg pe mana lui Eminescu:

    “Cine-au îndragit strainii,
    Mânca-i-ar inima câinii,
    Mânca-i-ar casa pustia,
    Si neamul nemernicia!”

  11. Cat de nefericit este Preafericitul Patriarh Daniel! Imi pare rau pentru sufletul dumnealui. Oare nu este chiar nicio sansa de a-si vedea greseala? I-as dori un colt de Rai, dar daca dumnealui alege altceva… Ce l-a orbit in asa masura? Banii, puterea? Toate acestea merita sacrificiul de a-si pierde mantuirea si de a calauzi spre pierzare mii de suflete?

    Reveniti la Ortodoxie, Parinte-Patriarh! O cununa mare si frumoasa va pregatesc ingerii in ceruri daca in aceste momente veti face voia lui Dumnezeu. Iar eu inca mai cred ca intr-o zi veti deschide ochii si veti vedea adevarata frumusete si uratenia cea crancena. Apoi, deosebindu-le, veti fi de partea Binelui, marturisind chiar cu pretul vietii credinta cea adevarata, asa cum ii sta bine unui Patriarh ortodox.

    Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa vegheze ca in acest post sa punem inceput bun pocaintei noastre, de la vladica pana la opinca!

  12. Parca am citit un comunicat de presa al parlamentului sau al guvernului. Sau al Parchetului de pe linga tribunalul suprem. Sau raportul productiei la hectar la porumb in judetele patriei. Abrevieri ca CBE, EKD,termeni cum ar fi: plenara tematica,strategie tematica,proces de restructurare mi-au dat fiori deoarece am retrait sedintele utc din liceu. Apoi:comisii,adunari generale si cireasa-constitutia CBE m-au linistit total. Sunt pe miini bune,deci. Totul devine regulamentar. Dar cea mai tare e asta: articularea unei voci profetice in Europa. Va trebui de acum inainte sa ne alegem prin vot liber proorocii?
    Doamne iarta-ma!
    Cite duhuri straine si intunecate s-au eliberat acolo!
    Sa ne rugam pentru intoarcerea la dreapta credinta ortodoxa. Doamne ajuta!

  13. Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte! Aici este cheia… Cine are trezvia minții (ia aminte) și cine are trezvia inimii (stă cu frică), se smerește pe sine și (stă bine) adică nu cade din dreapta credință.

    Oare există (dreaptă) credință fără rațiune? Eu cred că nu. Inima și mintea, credința și rațiunea sunt aripile sufletului. Și așa cum o pasăre are nevoie de aripi și sufletul are nevoie de credință și rațiune. Credința fără rațiune duce la fanatism, rațiunea fără credință duce la satanism (ateism).

    Dar care credință și care rațiune? Acelea dobândite de la Duhul Sfânt. Credința născută în inimă ca taină și rațiunea (gândirea sănătoasă) prin cugetare la poruncile Domnului.

    Nici una și nici alta nu sunt de la noi sau prin noi ci de la Dumnezeu. Ajung ele oare pentru a urca pe scara lui Iacob? Nu, nu ajung, ba mai mult ne coboară în Gheenă.

    „Copilașilor, iubiți-vă unul pe altul!“ îndeamnă Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan;

    ”Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt”, îndeamnă Apostolul neamurilor, Sfântul Pavel;

    „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi Ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi”, ne învață Hristos.

    Iubirea pentru aproapele ne lipsește astăzi. Cum oare o vom dobândi? Prin smerenie… Smerenia este nestemata de mult preț a sufletului, aurul nebăgat în seamă și bogăția nedorită astăzi.

    ”Priviți la Mine că sunt blând și smerit cu inima…” aici avem a lucra pe ogorul sufletului.

    Oricum am privi la cei ce silesc spre ”unire” ecumenică, numai raționali nu-i putem considera. Fac ei toate acestea din credință? Nici aceasta nu este posibil. Mai degrabă este fala deșartă și mândria care le-a întunecat inima și mintea. Și atunci Duhul Sfânt se retrage și alt duh vine și-i conduce unde vrea acela.

    De ce toate acestea se întâmplă acum? Pentru că lumea este pregătită să primească acest duh nou. Educația și modul de viață silesc înspre acolo…

    Pomul se cunoaște după roade, asemenea și omul după roadele (faptele) vieții. Tuareg-ul poate fi justificat dar până la urmă trădează duhul din om. Hristos a mers desculț și cu capul descoperit și cu biciul certării pe farisei i-a certat ca pe cei mai învățați iar pe ceilalți (schimbătorii de bani și pe vânzători) cu biciul i-a alungat din Templu. „Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pămînt; n-am venit să aduc pace, ci sabie.” ”Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!” Aceasta e râvna și dragostea lui Dumnezeu pentru om. Și chiar dacă noi nu vrem, vom fi trecuți prin foc ca să ne ”lămurim ca aurul și argintul” căci nimeni neispitit (neîncercat) nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu.

    ”Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus”.

    Dumnezeu să ne ajute.

  14. Ce i-a lipsit credinţei noastre ?

    Ce i-a lipsit credinţei noastre,
    Ajuns’a nemântuitoare,
    Acum în veacul de pe urmă,
    De cere grabnică schimbare ?

    Nu are tot ce-i trebuieşte ?
    Ori nu ne-a dat destul Hristos
    Spre mântuirea tuturora,
    Şi trai creştin bland şi frumos ?

    Iar dacă ea ne mântuieşte,
    Şi celalţi n-au adeverire
    De ce nu vin să se boteze
    Şi cer –politic- doar , unire ?

    Şi-unirea în ce scop se face ?
    În care duh şi-n ce folos,
    Unim credinţa cu eresul
    Şi reformaţii cu Hristos ?

    Cer ei rigoarea ortodoxă,
    C-au hotărât s-ajungă sfinţi,
    Prin lepădarea de eresuri
    Şi-n duhul sfinţilor părinţi ?

    Sau noi să ne tăiem din cruce
    Din Duhul Sfânt , din vrednicie,
    Spre ecumenica unire,
    Şi unitatea-n erezie ?

    Iisus, e cel ce cu cezarul,
    S-a aliat pentru dreptate
    Prin umanismul nou deastăzi,
    Şi-n grija de prosperitate ?

    Acesta este rostul crucii?
    Hristos de asta a venit,
    Aceasta să ne fie ţinta ?
    Pentru atât s-a răstignit ?

    Aceste noutăţi moderne,
    Cer lămurire , cer răspuns
    Patristic,limpede , canonic,
    Şi prin cuvântul lui Iisus.

  15. Cainii latra, caravana trece! Fratilor nu trebuie sa ne tulbure acest dans al lui antihrist pe care il desfasoara ecumenistii. Noi si eu netrebnicul trebuie sa-m vad pacatele si acest lucru datorandu-se Bunului Dumnezeu-Sfanta Treime nu altul, ca nu exista alt Dumnezeu, iar cu ecumenistii, Dumnezeu sa ne lumineze cum trebuie sa-i ajutam, dar nu cum vrea capul nostru, ci dupa cum ne invata Sfintele Canoane, Predania Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii, sa ne informam semenii cat putem pentru a-i nu lasa in bezna necunoasterii, iar restul: DOAMNE IISUSE HRISTOASE MILUIESTE-MA PE MINE PACATOSUL!
    Curaj , nu suntem singuri, Hristos E cu noi, dar noi il vrem cu adevarat? Sper ca da

  16. Și ecumeniștii zic același lucru: să-i ajutăm pe frații noștri ”creștini”, catolici, protestanți, etc. să nu-i lăsăm în bezna necunoașterii…

    Oare cunoașterea lipsește papei și Apusului? Nu cunosc protestanții tradiția ortodoxă? Totuși recunosc cele 7 Sfinte Sinoade… Atunci de ce defaimă Tainele Bisericii?

    Nu te lăsa înșelat! Sectanților români, foști ortodocși, lepădați de Hristos pentru un post sau ceva ajutoare, ce le-a lipsit?

    Nu știa Arie învățătura cea dreaptă? Dar Corneanu?

    Acei căzuți de la dreapta credință și de bună voie lepădați de ortodoxie au cu toții ceva în comun: vor un alt dumnezeu.

    Sfântul Ioan Gură de Aur: “Dacă episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credinţei, atunci fugi şi leapădă-te de el.”

    Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ: ”Nu zic că ei de multa grăsime și nefrică de Dumnezeu li s-a întunecat mintea și au năpârlit, căzându-le și părul și barba și mustața, făcându-se ca femeile. Cum e chipul Domnului și al Sfinților și cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfinților ei le calcă în picioare, dar predică sus și tare că sunt ortodocși”

    Sfântul Vasile cel Mare: ”Vădita necredinţă a ereticilor ne vatămă puţin. Cu toate acestea, cei ce poartă piele de oaie şi se prezintă pe dinafară cu chip paşnic, sfâşie dinăuntru oile cele înţelegătoare ale lui Hristos şi vătăma mult, înşelându-i pe cei mai simpli. Aceştia sunt mai periculoşi şi greu se apără cineva de ei. Ce lucru îndrăzneţ nu au făcut aceşti înnoitori? Din această pricină, i-a despărţit Biserica şi s-au rupt de ortodocşi şi au făcut mincinoasă adunare…”

    ”De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.”

    Dragostea de aproapele să-ți fie până la dreapta credință iar de nu primește… înapoia mea satano! Propovăduirea s-a făcut de 2000 de ani, nu e vremea semănatului ci vine vremea culesului. Cel ce zice că nu știe, să caute, că nu cuvântul lui Dumnezeu lipsește pe pământ ci urechile toate s-au astupat și ochii tuturor s-au acoperit. Hristos a devenit nesuferit, ”anacronic”, lipsit de… umanism. Acum gândim la Charta Ecumenică, Biblia Ecumenică, salvăm planeta, etc.

    Să avem neliniștea cea bună și să fim pregătiți.

  17. Pingback: Război întru Cuvânt » APUSUL LIBERTATII… de acum tot mai pe viu. De ce nu credem, de ce nu vrem sa stim?
  18. Pingback: Razboi întru Cuvânt » OCTOMBRIE ECUMENIST
  19. Problema mediului înconjurător (poluarea, incalzirea globala, etc) pe care o ridica din ce in ce mai des Pastorii ortodocsi internationali este o problematica pagana veche ce tine de inchinarea la idoli. Nu pot sa inteleg ce cauta in calendarul de evenimente al BOR (1 septembrie – Ziua rugăciunii pentru mediu). Nu existau deja rugaciuni speciale pentru buna intocmire a vazduhului, pentru ploaie, pentru incetarea ploilor etc. ?
    Din cite stiu eu, Sfintii si Scripturile ne invata ca mediul este creat de Dumnezeu si pus in slujba omului si ca tot lui Dumnezeu si Proniei Sale ii revine si grija fata de buna functionare a acestuia. Iar a hotari o zi speciala pentru a inalta la Domnul rugaciuni pentru mediu (!!) mi se pare o blasfemie. ‘Nu va ingrijiti pentru viata voastra ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este viata mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea?’ ne indeamna Mantuitorul, ‘Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă’ spune in alt loc. ‘Nu va ingrijiti de ziua de maine,caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei’. Cum se poate dar ca Preafericiutul nostru Pastor sa ne indemne sa ne ingrijoram pentru ceva care nici macar nu sta in puterea noastra sa schimbam? Mai mult decit atit, prin clima si mediu Dumnezeu de multe ori pedepseste pacatele oamenirii (ex. Sodoma si Gomora, plagile Egiptului, ingroparea Pompeiului, etc). Nu cumva ar trebui mai degraba sa indemne la virtute si renuntarea la viata pacatoasa?

  20. The origins of the Rothschild Dynasty – THE ILLUMINATI ORDER OF THE MASONRY

    (I apologize for posting this in English but I do live in the U.S. and writing Romanian correctly is a challenge for me)

    1) They are not JEWS! They are khazars converted to Judaism in 740 A.D. and claimed to be pure jews! In fact they are from Khazaria (today’s Georgia) (Asian Mongols) and became Ashkenazi Jews. (Relatives of ATTILA THE HUN!)

    2) Original name of the 1st Rothschild = MAYER AMSCHEL BAUER born 1743
    He changed his name from BAUER into ROTH SCHILD ( RED SIGN IN GERMAN) since he posted a RED SIGN = The so called Star of David (Hexagram) above his entrance door to his private bank.

    3) 2 centuries later after posting it above his bank entrance the so called “STAR OF DAVID” will appear on the Israeli Flag!

    4) The Rothschild financed all the European, American & World Wars from 1790 until present time.

    5) They own every central bank of any country in the world.
    They took over the financial operations of the Catholic Church Worldwide since 1823.

    6) Their plan is to financially own every country’s government and then to unify the entire world into ONE WORLD GOVERNMENT.

    7) The Bloodline of the family is kept by incestuous marriages and their heirs are currently the most powerful political leaders. Bush, Cheney, Carey, Obama are only a few of the Rothschild’s.

    ———————————————————————————————————————————

    Please watch the following videos as they will help you understand the truth!

    http://video.google.nl/videoplay?docid=170733450236832933&ei=phatSuaNCoen-Aa7rowo&q=Rothschild+exposed&hl=nl#
    Rothschilds Exposed

    http://video.google.nl/videoplay?docid=1408331477352519401&ei=cB-tSvmGKITS-AbBpagp&q=rothschild+timeline&hl=nl#
    Rothschilds Timeline FULL

    OR JUST CLICK ON

    http://bilderberg.bi.ohost.de/www/public_html/A9_Clones/SOS/SOS1Bloodlines.htm
    Rothschilds Timeline FULL

    —————————————————————————————————————————-
    AND FINALLY

    1) http://www.youtube.com/watch?v=9zypIDpzzew&feature=channel_page

    2) http://www.youtube.com/watch?v=bOnV1DDPQQg&feature=fvw

    The INCESTUOUS BLOOD LINE between ROTHSCHILD, OBAMA, BUSH, DICK CHENEY, JOHN CAREY – They like to keep the business in the FAMILY!

    —————————————————————————————————————————

    AND CHERRY ON THE TOP

    THE TRUE JEWISH PEOPLE ARE ONLY 10% OF TODAY’S DECLARED JEWS. THE OTHER 90% ARE CONVERTED NON-JEWISH KHAZARS.

    http://www.reformation.org/khazaria.html

    http://www.biblestudysite.com/13tribe.htm

    http://www.youtube.com/watch?v=n1VZXpd7oqs&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=MNdXCYj1J0o&feature=related

    ——————————————————————————
    God bless us all and may He open our eyes so we can see the TRUTH!

  21. Pingback: Razboi întru Cuvânt » PROPOVADUIREA EREZIEI ECUMENISTE DE PE TRONUL PATRIARHAL sau: Cine surpa via lui Hristos in numele “unitatii”?
  22. Pingback: Razboi întru Cuvânt » “Episcopul” romano-catolic de Iasi, Gherghel – disperat de refuzul IPS TEOFAN de a mai participa la “octava de rugaciune” ecumenista din luna ianuarie
  23. Pingback: Război întru Cuvânt » De la infricosata vedenie a Sfantului Antonie cel Mare despre eretici la “traditia” pangaritoare a “Saptamanii de rugaciune” comuna cu heterodocsii
  24. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Unde greseste Parintele Mihai Valica si cum e folosit de altii PRETEXTUL zilei Duminicii din calendar pentru a mai crea un scandal diversionist. EXPLICATII SUPLIMENTARE DIN SFINTII PARINTI DESPRE SEMNIFICATIA ORTODOXA A DUMIN
  25. Pingback: Război întru Cuvânt » Marturisirea hotarata, totala, dar si plina de discernamant a VLADICAI SERAFIM DE PIREU, sustinut de multi arhierei: ”SUNT ANTISIONIST, DAR NU ANTISEMIT!”, “MARELE ARHITECT AL MASONERIEI ESTE LUCIFER”
  26. Pingback: Război întru Cuvânt » “Zeul tolerantei si descrestinarea crestinismului. O privire ortodoxa”: TOLERANTA SI FRANCMASONERIA (1)
  27. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Doua maici de la Brancoveni care plecasera la stilisti s-au intors si au fost reprimite in Biserica prin mirungere/ MARTORI SI MARTURISIRI, PRETEXTE SI CINSTIRI/ PF Daniel va vorbi la Consiliul Europei despre… dialogul
  28. Pingback: Război întru Cuvânt » VLADICA ARTEMIE DE KOSOVO MARTURISIND DESCHIS DESPRE ORTODOXIE SI EREZIA ECUMENISTA (Tesalonic, 2004)
  29. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Greu pentru Alba: P.S. Irineu Bistriteanul, ales arhiepiscop/ Papa Benedict il invita pe Patriarhul Daniel la evenimentul mega-ecumenist de la Assisi din 27 octombrie 2011
  30. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Concluzia summit-ului religios mondial de la Bruxelles: AVEM NEVOIE DE O CONDUCERE (LEADERSHIP) MONDIALA MAI PUTERNICA
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate