CUM SA NE MANTUIM COPIII? Raspunsurile Arhimandritului AMBROZIE IURASOV – de praznicul Sfantului Cuvios Stelian Paflagonul
– Cum obisnuim copilul cu viata duhovniceasca?
– Din copilarie trebuie obisnuit cu rugaciunea, cu biserica, cu slujbele. Multi parinti isi aduc pruncii la slujba. Ei stau si asculta rugaciunile bisericii, ii cer lui Dumnezeu ceva anume, se spovedesc de pacatele lor copilaresti. Unii se apropiau la Sfanta Spovedanie si spuneau: „Parinte, eu n-am ascultat de parinti, i-am scuipat, i-am muscat, i-am batut cu picioarele”. Nu demult, un baiat de doi ani si un pic si-a marturisit pentru prima data pacatele: „N-am ascultat-o pa mama, am calcat-o cu piciorusele”. Dumnezeu primeste aceasta spovedanie.
Imi aduc aminte de o familie in care parintii isi invatau copiii despre cele bune. Ei aveau un baietel de 3 ani, micut inca. El iubea pe Dumnezeu, pe Maica Domnului si pe Sfantul Nicolae. Si, de fiecare data cand mama sa ii spunea ceva frumos, el se ducea in coltul sfant si se ruga. Si nu se putea apropia decat de icoana cu Sfantul Nicolae, pentru ca doar aceea era mai jos. Si odata pe cand parintii erau plecati in oras, el se juca cu carligul de la usa. Dintr-odata usa s-a blocat! Apoi el a mers la baie si a deschis robinetul, dar nu a mai reusit sa-l inchida. Apa a curs si a ajuns deja in camera. Intorcandu-se, parintii au vazut ca apa curgea in strada si au incercat sa deschida usa, dar era blocata. Au intrat in casa pe geam. S-au uitat mai bine si ce sa vada? Fiul lor era culcat in asternutul uscat, in timp ce apa din casa ajungea pana la genunchi. Atunci au intrebat:
– Feciorasule, cum te-ai salvat?
Iar el le-a raspuns:
– Bunicul m-a asezat pe pat.
– Care bunic?
– Si el a aratat spre icoana Sfantului Nicolae.
*
– Fiul meu are 17 ani si nu ma mai asculta deloc, nu-mi vorbeste. Cum as putea sa ma rog pentru el?
Sa spuneti de cate 150 de ori rugaciunea „Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te”. Cuviosul Serafim de Sarov spunea ca cel care va trece prin valea Maicii Domnului si va zice de 150 de ori „Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te”, va fi sub ocrotirea Maicii Domnului. Sfintii Parinti au vorbit mereu despre cinstirea Maicii Domnului si despre rugaciunea adresata ei pentru ajutor. Rugaciunea catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu are o mare putere. Prin rugaciunile Maicii Domnului, harul lui Dumnezeu pogoara atat asupra mamei, cat si a copilului. Dreptul Ioan de Kronstadt spunea: „Daca toti ingerii, sfintii si toti oamenii in viata s-ar aduna si s-ar ruga Maicii Domnului, rugaciunea catre ea ar depasi, prin puterea ei, orice rugaciune.”
Imi aduc aminte de o familie. Era pe vremea in care noi slujeam in parohie. O mama pe nume Natalia avea doua fiice, Liza si Katia (Eliza si Ecaterina). Liza avea intre 13 si 14 ani si era foarte mofturoasa si nesupusa. Si, desi mergea la biserica cu mama ei, tot ramanea tulburata. Eu ma miram de rabdarea de care dadea dovada mama ei. In fiecare dimineata se trezea si-i spunea:
– Liza, hai sa ne rugam!
– Bine mama, citesc rugaciunile!
– Citeste-le.
Incepea rugaciunea, citea putin si-i spunea mamei sale:
– Citeste tu.
Natalia incepea sa citeasca si fiica ei ii zicea:
– Citesti prea repede!
Mama incepea a citi mai rar, iar ea:
– Da-mi, voi citi eu. Nu-mi place cum citesti tu.
Si astfel mama ei, cu multa rabdare, ii indeplinea toate rugamintile. In acea perioada era inutil sa o bata. Mama a rabdat. A trecut un timp, fata a crescut si s-a mai linistit. Rugaciunea facuta impreuna i-a fost de folos.
*
– Oare in timpul postului se pot viziona filme cu povesti, in care apar Baba Cloanta si alte personaje negative?
– Vai, ce grozavie… De mici suntem invatati despre chinurile iadului si ni se face cunostinta cu dracii. Sufletul copilului memoreaza foarte repede aceste chipuri in subconstientul lui si apoi se chinuie. Foarte multi, la spovedanie, spun: „Sunt chinuit de cosmaruri, de vampiri”.
Trebuie sa tindem sa traim inconjurati de cele frumoase, duhovnicesti. Mai ales in vreme de post.
Dumnezeu a creat pentru noi frumosul in ideea de a avea o viata plina de fericire vesnica. Astfel de lucruri trebuie sa povestim copilului si sa-i pregatim sufletul pentru intalnirea cu Dumnezeu.
*
– Poate oare un crestin ortodox (un copil) sa urmareasca desene animate cu roboti si sa se joace cu astfel de jucarii?
– Tot ce facem, vorbim sau gandim noi nu dispare, ci are valoare vesnica. Dumnezeu ne-a daruit timpul nu pentru a ne uita la desene animate cu fiinte care iau alt chip. Din acestea nu inveti nimic folositor; se vorbeste despre cosmos, iar cosmosul este plin de forte demonice. Parintele duhovnic imi spunea: „Incearca sa faci, sa vezi si sa citesti numai lucruri bune, pentru ca memoria noastra nu este o groapa de gunoi in care sa aruncam tot felul de mizerii. Trebuie sa ne umplem sufletul si mintea doar cu cele bune si, daca vom semana ceva bun, vom si culege roade bune. Viata este asemenea unei gradini: daca vom semana in acelasi timp si seminte bune, si buruieni, acestea din urma se vor intinde peste tot“. Nu trebuie sa ne educam copiii bazandu-ne pe aceste desene animate, in care binele si raul sunt amestecate, ba chiar predomina raul. Mai bine am incerca sa-i educam pornind de la lucruri si situatii care apar in viata reala si nu sa-i lasam prada lumii imaginare, virtuale. Fiecare om are constiinta si ea il va invata la vremea potrivita ce este bine si ce este rau.
*
– Unul dintre fiii mei este mofturos si incapatinat. In asemenea situatii ajunge pana la crize de isterie. E mic si are nevoie de dragoste, insa nu vreau ca patimile sa ia amploare in el. Ce-as putea face?
– Sa nu-i faceti pe plac copilului. Se vede ca cineva dintre cei adulti i-a implinit uneori mofturile. Copilul a observat ca poate obtine ce-si doreste el, facand mofturi. Prin mica sa vointa, el i-a determinat pe cei maturi sa-si calce voia. Desigur ca mai apoi el va da si din picioare si se va tavali pe jos, va bate si in perete, incat va putea ajunge sa faca si spume la gura. Duhul cel rau il stapaneste si nu poate fi alungat decat determinand copilul sa accepte voia celor maturi ducandu-l mai des la biserica, impartasindu-l. Atunci diavolul se va indeparta, caci el nu indura curatia Impartasaniei, iar copilul pana la 7 ani se afla sub protectia deosebita a Providentei lui Dumnezeu.
Mitropolitul Antonie (Bloom) povestea despre o fetita care iesea sa se joace cu copiii in curte. Ea ii batea mereu pe copii si le arunca nisip in ochi, ii poreclea, le vorbea urat. Si nu avea decat 5 ani. Insa odata, bunica sa a dus-o la biserica si a impartasit-o. Intorcandu-se acasa, a iesit iarasi in curte. Atunci fetita a inceput sa imbratiseze si sa sarute toti copiii si sa le spuna: „Ce buni sunteti cu totii si blanzi!” A luat o rama in palma, a mangaiat-o si i-a spus: „Ce draguta esti! Atat de neteda!”
Cand omul merge la biserica, se spovedeste si se impartaseste, i se schimba sufletul, se purifica in launtrul sau. Intre parinti trebuie sa existe acord in ceea ce priveste educatia copiilor. E nevoie de unirea lor. Daca unul interzice, iar celalalt ii va face pe plac celui mic, nu-l vor putea educa in nici un fel. Exemplul parintilor este foarte important, deoarece copiii sunt asemenea unui burete si absorb totul de la parintii lor.
Copilul trebuie educat din pantecele mamei sale. Nu in zadar se spune in popor: „Educa-ti copilul cat este de-a latul lavitei, pentru ca, atunci cand va fi de-a lungul ei, va fi prea tarziu”.
Se poate ca pruncul sa fi mostenit in sufletul lui vreun pacat. Acesta nu mai trebuie savarsit de parinti, iar daca bunica si bunicul sunt vii, si acestia trebuie sa se pocaiasca pentru pacatele savarsite. Atunci nici copilul nu va suferi de patimile care-i coplesesc sufletul.
*
– Cum trebuie sa procedeze parintii ai caror copii s-au maturizat mai repede?
– Trebuie sa deschideti Psaltirea si, la fiecare „Slava” din catisme, sa va rugati, sa cereti lui Dumnezeu, Maicii Domnului si sfintilor ajutorul si protectia.
In vremea de acum copiii, de indata ce-au crescut putin, se considera maturi si isi doresc sa fie independenti, parasind casa parinteasca. De obicei pribegesc un timp si apoi se intorc acasa. Trebuie sa ne rugam pentru ei. Este bine sa ne rugam cu cuvinte proprii, fiindca Dumnezeu primeste rugaciunile care vin din inima.
Acesti copii n-au disparut in zadar. Poate parintii lor duc o viata straina de Dumnezeu si de Biserica. Copiii puteau sa plece si din cauza ca in viata parintilor exista anumite probleme: discutii aprinse, certuri, iar sufletul copilului nu poate suporta acestea. El cauta adevarul, dreptatea, dragostea si blandetea. Dar ce-ar putea sa le ofere cei maturi, cand sufletele lor sunt intunecate de pacate nespovedite si harul lui Dumnezeu s-a indepartat de la ei? Din cauza aceasta se si intampla astfel cu copiii. Este un semnal de alarma, ca sufletele parintilor sa se trezeasca si sa se indrepte spre Dumnezeu.
*
– Cum sa ne mantuim si nepotii? Cum sa procedam cand copiii mici nu vor sa mearga la biserica? Oare este cazul sa ne impunem sau sa lasam totul in voia lui Dumnezeu?
– Cu ceva timp in urma am vizitat o familie. Acolo nici sotia, nici sotul, nu s-au mai spovedit de cativa ani. Sufletele lor erau incarcate de pacate, impietrite. De dimineata pana seara se certau incontinuu. Sotia avea mereu crize de isterie, ii tremurau mainile, plangea, radea in hohote. Odata, fiind cuprinsa de furie, a luat cutitul si i-a spus: „Ia si tu cutitul! Hai in padure sa ne luptam! Te voi spinteca de moarte!” Pe vremuri ambii faceau karate. Iata la ce stare au ajuns. Si nici unul din ei nu putea ceda.
Copiii, vazand certurile dintre ei, le absorb asemenea unui burete in sufletele lor. Si la ce te mai poti astepta de la acestia? Ei vor fi exact ca mamica si taticul lor. Atunci va incepe viata „interesanta” in aceasta familie.
In familia lor nu exista nici o ordine. Nici in exterior viata lor nu este ordonata. Daca ai incepe sa faci curatenie, ai putea aduna o caldare de gandaci de bucatarie si de plosnite. Mama imi spune: „Parinte, uitati-va cum l-au piscat plosnitele pe copil! Nu-i dau voie nici sa doarma…”
Peste tot zac vechituri, casa e plina de mizerie. Totul e nevoie sa fie pus in ordine, insa trebuie sa inceapa cu sufletul lor. Aducand ordinea in suflet, si cele ale vietii vor curge de la sine, va aparea dragostea reciproca si stima. Trebuie sa mergem la biserica, sa ne rugam si sa ne ascultam unii pe ceilalti. Si femeia trebuie sa asculte de barbatul sau, caci astfel a poruncit Dumnezeu. Pe cand rautatea, furia si irascibilitatea ne pot duce chiar si la moarte. Daca in familie nu exista intelegere, nu exista nici pace si aceasta duce la desfrau. Timpul trece si Dumnezeu tot asteapta sa inceteze certurile. El ne cheama pe toti la credinta si pocainta, trimitandu-ne adeseori oameni evlaviosi. E foarte bine cand acestia sunt parintii nostri, rudele apropiate, bunica sau bunicul. Pe ei cade raspunderea pentru copii si nepoti, pentru felul in care vor creste.
– Fiul meu ma necajeste foarte mult. Cum ar trebui sa procedez?
– Ce-as putea spune? Vina este a dumneavoastra, pentra ca nu l-ati educat in duhul Bisericii, iar acum culegeti roadele. Daca mama ar fi fost o adevarata crestina, si-ar fi educat copilul in legea lui Dumnezeu si n-ar fi avut astfel de probleme.
In vremurile noastre sunt foarte multi fii care, inainte de a-L cunoaste pe Dumnezeu, au cunoscut bautura, tigarile, desfraul si isi necajesc mamele. Adeseori intalnesc si eu astfel de cazuri. Si, de cele mai multe ori, parintii nu-si asuma nici o vina.
Toate acestea se intampla insa din cauza ca Dumnezeu nu este prezent in viata lor, incat nu au nici pace in familie, nici dragoste. Pentru orice fapta il cearta pe cel mic si se cearta intre ei. Sotul si sotia se cearta si nici unul nu vrea sa cedeze. Este cu adevarat oribila o asemenea relatie intre cei apropiati. N-avem voie sa ne certam! Nici sa ne vorbim fiul de rau in fata altcuiva, sa ne plangem ca i-am cazut in capcana si sa adancim mai mult discordia. Noi gresim foarte mult fata de cei apropiati in timp ce, dupa porunca lui Dumnezeu, trebuie sa-i iubim. Daca nu ne iubim aproapele: copilul, sotul, sotia, inseamna ca nu-L iubim pe Dumnezeu si suntem departe de El. Trebuie sa incetam sa ne certam! Cei care vorbesc urat nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.
*
– Cum sa educam copiii in Legea lui Dumnezeu, in duhul Ortodoxiei, astfel incat in familie sa domneasca mereu pacea si linistea?
Un crestin avea cinci copii si toti erau foarte buni, virtuosi. Tot satul se minuna, uitandu-se la ei. Odata, un vecin l-a intrebat pe crestin: Cum ai reusit sa educi asemenea copii minunati? Foarte simplu. Pe primul l-am invatat si l-am educat eu insumi, cel de-al doilea a invatat de la primul, al treilea de la cei doi si ceilalti asemenea. Iar eu am invatat toate de la tatal meu.
Fiul a invatat de la tatal sau, tatal de la tatal sau, iar primul din acest neam de la Tatal Ceresc, de la Dumnezeu. Familia care traieste cu gandul la Dumnezeu, prin rugaciune, are mereu binecuvantarea Lui si toate-i merg bine. Chiar daca sunt ispititi de diavol, membrii famiiliei lupta cu patimile si se pocaiesc. In aceasta familie domina pacea si dragostea, pentru ca binecuvantarea lui Dumnezeu este peste ei.
In ziua de azi sunt foarte multi oameni care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, n-au frecventat biserica, au trait in vicii si pacate si au dat frau liber sentimentelor lor. Ei au ajuns sa nu mai cunoasca starea de fericire. In sufletul lor s-a statornicit intunericul si nu mai exista dragoste. Desi le-ar fi placut sa duca o altfel de viata, sa se intoarca la Dumnezeu, nu mai au suficienta putere. Dar Dumnezeu nu-i lasa nici pe unii ca acestia. Caci scris este: „Acolo unde au inmultit pacatul, prisoseste harul lui Dumnezeu”. Cum sa intelegem aceste cuvinte? Daca am demola o casa imensa, pentru refacerea ei ar fi nevoie de foarte multe materiale. In timp ce, pentru refacerea unei casute mai mici, se vor cere mult mai putine. De aceea, si atunci cand cineva greseste mult, pentru mantuirea acestuia este nevoie de mai mult har dumnezeiesc. Si Dumnezeu ne daruieste acest har, insa cel mai important este sa stim cum sa-l pastram in noi. Sa rabdam totul, iar uneori sa suferim chiar si sa ne chinuim.
Odata a venit la mine o femeie din Minsk, care mi-a zis:
– Parinte, ajutati-ma!
– Ce s-a intamplat?
– Sunt demonizata. Era posedata de diavol.
Desigur, Dumnezeu a ingaduit aceasta boala spre mantuirea ei. Astfel este scris si in Epistola catre Corinteni a Apostolului Pavel: Cel ce a savarsit un pacat de moarte sa fie dat Satanei spre pieirea trupului, ca duhul sa se mantuiasca (1 Corinteni 5). Orice boala chiar si indracirea, o dobandim si ne este trimisa pentru pacatele savarsite.
De aceea, daca vom pacatui ducand o viata fara Dumnezeu, in familia noastra nu va fi niciodata liniste si pace. Caci numai in Dumnezeu se pot gasi alinarea si sursa de putere pentru a ne educa copiii”.
Legaturi:
- Dmitri Avdeev despre cum sa ne educam crestineste copiii. PERICOLE IGNORATE SI DE MULTI PARINTI CREDINCIOSI: JUCARIILE SI EROII LA MODA, TELEVIZORUL
- CUM UCIDEM SUFLETELE COPIILOR NOSTRI, CHIAR SI NOI, “CREDINCIOSII”? Pr. Theodor Zisis despre educatia copiilor dupa invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur
- Cuviosul Paisie Aghioritul: COPIII – BUCURIILE SI GREUTATILE LOR
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE TANARA GENERATIE: “Lipseste duhul de jertfa”
- Cuviosul Paisie despre rolul mamei in educatia copiilor
- Psihiatrul ortodox Dmitri Avdeev despre RELATIILE DINTRE SOTI si PUTEREA RUGACIUNII MAMEI PENTRU FIII PIERDUTI
- Cuviosul Paisie Aghioritul: INVATATURI PENTRU O FAMILIE ARMONIOASA (I)
- Cuviosul Paisie Aghioritul: INVATATURI PENTRU O FAMILIE ARMONIOASA (II): “Prin rabdare se mentine familia”
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre VIATA DUHOVNICEASCA IN FAMILIE
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre viata de familie si nasterea de prunci
- Educatia copiilor în epoca noastra – I
- Educatia copiilor în epoca noastra – II– Cuvânt al Mitropolitului Ierothei (Vlahos) al Nafpaktei, tinut la Bucuresti în ziua de 31 octombrie 2009, la Paraclisul Spitalului de Copii „Grigore Alexandrescu”
De acelasi autor:
- PARINTELE AMBROZIE IURASOV RASPUNDE INTREBARILOR CREDINCIOSILOR (I): Ce inseamna Biserica luptatoare, ce este ecumenismul, cand vine Hristos si care sunt semnele sfarsitului?
- Parintele Ambrozie Iurasov – raspunsuri duhovnicesti fundamentale (II): “TOATE SE INTREPATRUND IN VIATA DUHOVNICEASCA… TOATE PUTERILE IADULUI SE RIDICA IMPOTRIVA PREOTIEI”
- Raspunsuri duhovnicesti de la Parintele Ambrozie Iurasov despre “PROFETIILE” DE TIP VANGA SI NOSTRADAMUS, HOROSCOAPE, OZN, CREDINTA IN SUPERSTITII…
49 Commentarii la “CUM SA NE MANTUIM COPIII? Raspunsurile Arhimandritului AMBROZIE IURASOV – de praznicul Sfantului Cuvios Stelian Paflagonul”
VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>