CUNUNILE FERICITULUI PARINTE EFREM DIN ARIZONA. Mitropolitul Neofit de Morfou despre batranul apostol al Americii, mutat recent la Domnul: “Este prin excelenta, impreuna cu Sfantul Paisie, proroc al neamului si al vremurilor de pe urma, al Eshatonului, care vine”

Cele 4 cununi ale Fericitului Gheronta Efrem din Arizona

f

Predica Mitropolitului Neofit de Morfou la Sarbatoarea Sfantului Spiridon 11.12.2019, care a avut loc la manastirea de maici, Panghia Pantassias din Kotsiati, eparhia Morfou

Iubiti frati si surori, aceasta priveghere am facut-o pentru a cinsti pe marele Ierarh al Ciprului si al Trinitundei, impreuna cu inmormantarea cuviosului parintelui nostru, Efrem din Arizona. Cinstim astazi un mare sfant al secolului al IV-lea, ale carui moaste se pastreaza intregi, neatinse, pe insula Kerkira (Corfu), conationalul nostru si „vecinul” nostru, am putea spune, Sfantul Spiridon, precum si un alt sfant al secolului XXI care a ajuns in ceruri in duminica care a trecut. (…) Cuviosul Parinte Efrem este ultima veriga a unui lung lant al sfinteniei. Cu siguranta nu va fi ultimul, vor trece ani si cu cat ne vom apropia de A Doua Venire a Domnului, vor aparea inca si mai mari sfinti pe temelia Ortodoxiei. Inca si mai mari, inca si mai mari lucratori de minuni. Aceasta o spun deoarece sunt foarte multi tineri in mijlocul nostru si nu vreau sa simta ca ne pleaca duhovnicii cei vechi si ca raman orfani.

Nu, dragii mei copii, fiecare generatie are propria ei zestre de sfintenie, si are dreptul sau la sfintenie. Parintele Efrem, un copil de 19 ani din Volos, a mers la acest mare isihast din Muntele Athos, la Gheron Iosif Isihastul care traia in pesterile de langa schitul Sfinta Ana Mica si acolo si-a cunoscut adancimea inimii sale, a cunoscut rugaciunea inimii, curatirea si luminarea inimii si l-a condus Duhul Sfant la sfintenie. Si sfintenia sa a devenit cunoscuta lumii atunci cand a primit sa fie egumenul manastirii Filoteu si a altor trei manastiri din Muntele Athos si, in plus, a primit sa fie stalp si al monahismului de maici din Grecia.

Mai apoi l-a chemat Duhul Sfant, pe el, o faramita de om, mic de statura, slab, cu voce inceata, fara prea multe studii, dar invatat la marea Universitate a pustiei unde isi curatise inima, invatase sa isi vada mai intai greselile si patimele lui, avea mintea si inima repede inclinata spre pocainta. Aceasta sfintenie a mutat-o pronia Dumnezeului Treimic in America, acolo unde a construit 19 manastiri, barbatesti si de maici. Paradoxul este urmatorul, intamplat imediat dupa fericita sa adormire intru Domnul ce s-a petrecut duminica, in jurul orei 7.15, ora Ciprului. Luni mi-a trimis un om al lui Dumnezeu, cu mintea luminata, prin intermediul mailului, un mesaj in care imi spunea:

„Iubite frate Neofite, trei cununi am vazut sa-i daruiasca Domnul nostru, Iisus Hristos, fericitului Parinte Efrem. Prima este cea a Cuviosiei, deoarece, prin iubirea pe care o avea pentru rugaciune si priveghere, asa cum am spus deja, si-a curatat, a luminat si si-a sfintit inima sa. Acesta este drumul Cuviosilor. Este drumul ascezei. Acela in care ne pazim mintea. Si atunci intram in feciorie. Asa cum mi-a spus o persoana foate apropiata mie, care este acum in ceruri, femeie casatorita la viata ei, si, cand i s-a aratat surorii sale dupa adormirea sa i-a spus: fecioria nu este ceea ce credeti voi pe pamant, fecioria [intreaga-intelepciune] este atunci cand omul isi pazeste mintea. Si repede-repede, mintea, inainte de a apuca sa prinda o anumita dorinta pacatoasa, se pocaieste. Eu, dupa ce am ramas vaduva cu 4 copii, am avut grija sa imi pazesc mintea. Si cand m-am infatisat lui Hristos, Acesta mi-a spus: Mirofora sa mearga cu fecioarele. O femeie care a fost cununata, si a avut copii. Deoarece si-a pazit mintea (a fost pusa in ceata fecioarelor). Acestui om al lui Dumnezeu, in stare de feciorie trupeasca si sufleteasca fiind, i-a daruit Dumnezeu cununa Cuviosiei.

A doua cununa pe care a vazut-o acest frate in Hristos, era cea a Martiriului. Martiriul sau a fost cauzat, asa cum se intampla de multe ori, de crima fratilor sai, monahi, ierarhi, egumeni, arhierei. In general, cine ne invidiaza, cine ne ucide (n.tr.: prin ocara si barfa), pe cine invidiem, pe cine ucidem? Pe cei de acelasi fel cu noi. Acest lucru se intampla si in Biserica, fie ca vorbim de monahism, fie ca vorbim de clerici. Si acest om a fost acuzat si blamat foarte mult, atat cand era in Muntele Athos, cat si in America, pe terenul diavolului, unde a construit aproape 20 de manastiri. Acolo a existat multa reactie negativa si impotrivire din partea mediului protestant din America acelor ani, in urma cu 30 de ani. Noi auzeam vesti de la fratii nostri despre cat de greu i-a fost sa mentina in aceste manastiri un nivel ascetic si a reusit sa le umple de calugarite si calugari americani, si toate slujbele erau tinute de acestia in greaca veche si pe muzica bizantina. Aceasta a fost conditia pe care a pus-o parintele Efrem, ca toate slujbele sa se tina in limba acriviei si a intelepciunii teologice, si pe muzica ingerilor.

A treia cununa este cea a Apostolatului. Cum ar fi putut sa nu ia aceasta cununa? Cand cu toate aceste apostolice si pline de truda calatorii pe care le-a facut in America, Canada si Alaska, a reusit sa schimbe climatul (duhovnicesc) in America. O America ce se scufunda acum in duhul umesc, in demonism, in idolatria trupului, a fost calauzita de un ieromonah aghiorit, cu voce slaba si inalta smerenie, catre cultura ascetica si experienta ortodoxa a curatirii, luminarii si sfintirii sufletului, a retetei ortodoxe a Sfintilor Parinti.

Si stiti care este minunea si mai mare?

Am citit pe internet ca marti dimineata a aparut sfantul Efrem unui copil din America si i-a vorbit in engleza. Si copilul l-a vazut cu trei cununi pe cap si l-a intrebat: ce sunt aceste cununi? I-a spus: una este a cuviosiei, pentru asceza, cealalta este pentru ca am indurat ocarile si calomniile fratilor mei carora le-am iertat toate, si a treia este pentru misionariatul pe care l-am facut in tara ta ca sa va sfintiti voi, noua generatie a Americii.

Cand l-au intrebat odata episcopii ironic: ce faci acolo, in manastirile tale, cu calugarii si calugaritele de acolo, pater Efrem?, le-a facut cunoscuta a patra sa harisma, pentru care ii va darui Dumnezeu inca o cununa, in curand. Cununa Prorociei. Este prin excelenta, impreuna cu Sfantul Paisie, proroc al neamului si al vremurilor de pe urma, al Eshatonului, care vine. Si el insusi a spus: aceste manastiri pe care le vedeti vor fi loc de retragere pentru urmatoarea generatie de americani, cand vor veni greii ani ai durerilor si America nu va mai fi super-putere. Atunci multi isi vor gasi refugiul in jurul manastirilor ca sa isi mantuiasca sufletele. Si se vor mantui. Mai apoi, din aceste manastiri vor iesi neo-martirii bisericii ortodoxe din America.

Auziti, ce viziune avea omul lui Dumnezeu? Cat de departe vedea? Fa tu azi o manastire, Gherontisa si vietuim noi in ea in viitor si vin mai apoi, dupa 100 de ani alte calugarite ca sa primeasca martiriul. Unul seamana, altul secera. Asa lucreaza pronia lui Dumnezeu, asa a lucrat Parintele Efrem, asa a lucrat Sfantul Spiridon, asa sa lucram si noi daca dorim sa avem o parte din marea sfintenie a Sfantului Spiridon si a marelui proroc al Eshatonului, a Cuviosului, a Martirului, a Apostolului Efrem cel nou.

(traducere de E.P., exclusiv pentru Cuvantul ortodox)

Legaturi: