PREDICI SI TALCUIRI PUTERNICE SI ACTUALE ale Pr. Ioan Buliga si IPS Augustin de Florina pentru EVANGHELIA BOGATULUI NEMILOSTIV

31-10-2009 Sublinieri

lazarus_richman

“Era un om bogat care se îmbrăca cu porfiră şi cu vison” (Luca 16, 19).

“Astăzi, deşi nu ne mai îmbrăcăm cu porfiră, căutăm să fim cocheţi, eleganţi şi să petrecem în plăcerile trupului. Timpurile când aveam modele de oameni smeriţi s-au cam dus. Dacă pe timpul Sfântului Atanasie, patriarhul Constantinopolului, oamenii se scandalizau că acesta umbla îmbrăcat sărăcăcios, astăzi mândria a câştigat mult mai mult teren, încât a fi o persoană importantă şi a umbla în haine smerite ar fi un lucru scandalos. Când Hristos s-a smerit, atunci L-au părăsit cu toţii. La fel se simţeau jigniţi cei din preajma Sfântului Atanasie şi îl îndemnau să se îmbrace cum trebuie, căci în felul acesta, defaimă vrednicia Patriarhiei. Sfântul Atanasie le răspundea:

Atanasie“Nu este ruşine, nici ocară să poarte cineva haine umilite, ci mai vârtos este lucru de laudă. Numai păcatul este vrednic de ocară şi de defăimare. Când păcătuim nu ne temem, iar de haine proaste ne ruşinăm! Cel ce iubeşte pe Dumnezeu se cuvine a face voia Lui, şi a nu fi plăcut oamenilor, ci smerit şi măsurat în mâncare, îmbrăcăminte, în fapte şi în gândurile lui, ca să nu mânie pe Domnul”.

Fericit este poporul care are un aşa păstor! Numai că cei care îl au nu ştiu să îl preţuiască. Şi în zilele noastre am avut exemple de astfel de ierarhi. Sfântul Ioan Ma01_j_maximov3834c_ximovici, din San Francisco, umbla totdeauna desculţ. Oamenii se scandalizau şi îi făceau reclamaţie. Mai-marii săi îi spuneau că, drept ascultare, să poarte încălţări.

Atunci, Sfântul Ioan Maximovici şi-a luat o pereche de încălţări şi o purta legată pe lângă el. Pentru că reclamaţiile au continuat, mai-marii săi i-au cerut socoteală despre felul cum face ascultare. Atunci, Sfântul le-a răspuns:

“Iertaţi-mă, mi-aţi spus ca să port încălţările, dar nu mi-aţi spus să le încalţ”.

Oare ierarhul nu înţelesese ceea ce i se spusese? Ba da, dar avem aici, pentru cei ce înţeleg ascultarea ca pe un lucru bătut în cuie, un exemplu de neascultare sfântă. Era o vreme când unii oameni nu veneau la biserică, motivând că nu au haine ca lumea. Însă celor care au o adevărată trăire în Hristos, nu le mai pasă de lucrul acela. Ei sunt fericiţi într-un mod de trai sărac, nu reacţionează la batjocura celorlalţi şi trăiesc pe o altă lume. E lumea lui Hristos, iar Hristos este un împărat al celor smeriţi.

În Evanghelia pe care am pomenit-o la început, numele săracului Lazăr s-a rostit, pe când bogatului în porfiră nu i s-a dat nici un nume. Cât a pătimit Lazăr pe pământ, dar, iată, numele lui s-a scris în cartea vieţii!Parable of the Rich and Poor Lazarus - Death of Poor LazarusCu aceasta trebuie să ne mângâiem în necazurile noastre. Când apostolii săltau de bucurie că primiseră darul de a face minuni, Hristos le-a spus:

“Nu vă bucuraţi pentru aceasta, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri”.

Sfinţii Părinţi ne spun că mai mare plată au cei ce mulţumesc în boală, decât cei care fac minuni. Către cei ce mulţumesc în boală Dumnezeu rămâne dator, pe când cei ce fac minuni, ei sunt datori pentru darurile primite. Nu avem de ce să-i invidiem pe cei bogaţi şi răi: iată, ei nu sunt vrednici nici pentru a li se pomeni numele. Numele păcătoşilor nu sunt pomenite în ceruri. Nici noi nu putem pomeni la Liturghie pe cei ce trăiesc necununaţi, pe cei ce trăiesc în desfrâu, pe beţivi, pe cei ce nu merg la biserică, pe cei ce fac păcate grele şi nu se pocăiesc. Între ei sunt şi cei de altă credinţă, ca unii ce hulesc Duhul Sfânt şi se luptă împotriva adevărului.

“Nu voi lua parte la adunările lor, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele”, se spune în Psaltire.

De la aceşti oameni nici daruri la biserică nu este bine să luăm, pentru ca ei să nu se odihnească în păcatele lor, ci doar de se vor pocăi, atunci va fi primit darul lor. Nu-l interesează pe Dumnezeu bunăstarea mânăstirilor, ci să fie mai multe suflete care să vină la cunoştinţa adevărului.

Lazăr ar fi vrut să se sature cu firimiturile ce cădeau de la masa bogatului. Sunt şi în zilele noastre mulţi săraci. Mulţi dintre ei nu sunt cunoscuţi. Sunt cazuri de familii care nu aveau nimic de mâncare în casă şi nimeni nu ştia, nici ei nu au spus nimic. Poate avem şi săraci mândri, sau poate s-a mărit prăpastia dintre noi. Ne-am învârtoşat inimile şi nici ei nu mai îndrăznesc să ceară. Dăm câteodată ceva din puţinul nostru şi, totuşi, cu indiferenţă. Îi aruncăm ceva din portofelul nostru şi apoi uităm totul. Mergem acasă, ne închidem în cercul nostru strâmt, unde nu bate vântul, nu-i frig şi nu plouă, şi trăim nepăsători faţă de durerea altora.

Poza MarturiiPărintele Lavrentie de la mânăstirea Frăsinei spunea că săracii se împart în două categorii: săraci adevăraţi şi săraci profesionişti. Cei profesionişti şi-au făcut din cerşit o meserie, iar cei adevăraţi nu cer niciodată şi se luptă cu viaţa. Datoria noastră este să-i căutăm pe cei adevăraţi, iar a fi alături de ei înseamnă a fi împreună cu Hristos. Omul nu are nimic al său în viaţa aceasta. Toate bunurile i-au fost dăruite, omul fiind doar un iconom peste ele. La urmă, va trebui să dea socoteală.

“Cine este iconomul cel credincios şi înţelept, pe care îl pune stăpânul peste slugile sale, ca să le împartă la vreme măsura de grâu?”.

“Fericit este robul acela, pe care Stăpânul, la venirea Lui, îl va găsi făcând aşa” (Luca 12, 42-43).

Fiecare avem ceva de împărţit. Oare dăm măsura ce o datorăm, celor lipsiţi din jurul nostru? Dacă avem o sumă de bani, mică sau mare, atunci când o repartizăm, ne înşiruim toate cerinţele sau capriciile, dar daParable of The Rich and Poor Lazarus - A Feast at the Rich Man's Housecă ne-am gândi că aceşti bani nu sunt ai noştri, altfel i-am repartiza. Mai ales tinerii, cât de dezordonat îşi aruncă banii: casetofoane, telefoane, aparate, biciclete, maşini, şi nu ne gândim deloc să dăm ceva pentru sufletul nostru. Unii pot spune: noi muncim din greu, cum adică nu sunt ai noştri banii pe care-i avem? Nu sunt. Omul la început nu muncea, se bucura de lumina raiului, se înfrupta din bunătăţile ce le avea de-a gata, totul creştea de la sine. După căderea în păcat, au apărut spinii, ciulinii şi buruienile. Astfel, munca vine ca un canon pentru păcatul săvârşit.

“În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta” (Facerea 3, 19).

Banii nu sunt o motivaţie pentru a munci, ci fiecare trebuie să transpirăm ostenindu-ne, iar concluzia aceasta este: muncim şi ne ostenim pentru păcatele noastre, iar ceea ce avem să nu socotim ca fiind ceva al nostru, ci cu frică să ne folosim din acel ceva, ştiind că vom da socoteală.

De-a lungul istoriei, ierarhii au fost părinţi ai celor săraci. Cu cât, însă, credinţa scade şi răutatea creşte, vor veni multe calamităţi asupra oamenilor. Oamenii au vrut să fugă de sărăcie prin lepădarea de Hristos: avorturi, munca Duminica, nemilostivirea şi, mai ales, îmbrăţişarea obiceiurilor vestice, lipsite de Dumnezeu. Acolo în Vest este huzur, dar este răceală, adică nu-i Hristos (Iisus în limba ebraică înseamnă foc). Calamităţile sunt încercări de a le atrage atenţia oamenilor şi pot fi şi siliri de a ne lăsa de păcat. Când vezi că ai pierdut totul, poţi să-ţi schimbi modul de gândire. Dacă nici acum, atunci se pare că niciodată nu ne vom schimba. Deşi trebuie făcute, ajutorările în timpul calamităţilor se vor dovedi zadarnice, deoarece nenorocirile vor fi tot mai dese şi mai mari. De ce? Pentru că Dumnezeu vrea altceva de la noi: dezrădăcinarea păcatului.

Unii, în vremurile acestea, vor deveni tot mai avari. Ei sunt dintre aceia care, după cum zice Apostolul, strâng “comori în vremea din urmă” (Iacov 5, 3). Vor strânge ca să aibă focul ce să ardă. Ce nebunie este să nu ne gândim la viaţa de dincolo şi să nu facem nimic pentru suflet.

Păcatele se înmulţesc tot mai mult şi pentru că familiile se destramă, jumătate aici, jumătate în Italia, se înmulţesc desfrânarea şi despărţirile. Mama nu mai este o mamă pentru copii şi familie, ci este o maşină care, în străinătate, face tot ce poate pentru a câştiga bani. Ce vom face cu banii: poate case mari care vor fi goale, sau ne vom lua o maşină care va fi bună câţiva ani, iar apoi ce vom face? Pentru viaţa cealaltă ce am adunat? Este acea vreme când, după cum spun Părinţii, oamenii vor înnebuni cu toţii şi-i vor face nebuni pe cei care nu sunt la fel ca ei. Ce bine ar fi să fim nebuni pentru lumea aceasta! Să ne facem că nu înţelegem nimic din alergătura oamenilor de astăzi şi să stăm deoparte: săraci, dar curaţi. Sfinţii Părinţi au câştigat cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate. Cele înalte şi bogate însă nu din lumea aceasta, ci din cealaltă. Aici risipeau, ca dincolo să adune, aici se umileau, ca dincolo să se înalţe“.

(Ierom. Ioan Buliga, Desertaciunile lumii. Editie completa. Volumele I-II-III-IV, Ed. Man. Jacul Romanesc).

***

IPS Augustin binecuvantand

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA,

PREDICĂ LA BOGATUL NEMILOSTIV ŞI SĂRACUL LAZĂR (DUMINICA A XXII-A DUPĂ RUSALII)

Ce este Iadul?

“…. ca să nu vină şi ei în acest loc de chin” (Luca 16,28)

EXISTĂ O ALTĂ LUME? Iată, iubiţii mei, uriaşa întrebare pe care o pune astăzi Sfânta Evanghelie.

M-am dus odată într-un sat şi acolo m-au întrebat: Cine a venit din lumea cealaltă? Oare a înviat cineva, ca să ne spună ce se întâmplă dincolo?... Dar ce credeţi, cei care cer să vadă un mort înviind, şi dacă acesta va învia, îl vor crede? Mă îndoiesc. Nu neg faptul că nu este o mică dovadă învierea unui mort. Dar există alta şi mai puternică. Şi mii de morţi să învieze din mormânt, nu sunt dovezi care să-ţi închidă gura. Pentru că sunt oameni. Eu o singură dovadă o consider de necombătut. Pe cea amintită astăzi de Evanghelie şi mai presus de orice altă dovadă şi argument şi document. Şi aceasta este Sfânta Scriptură.

Sfânta Scriptură nu a spus niciodată vreo minciună; nu s-a găsit în paginile ei vreo greşeală. Cuprinde cuvintele lui Dumnezeu. A spus-o Hristos:

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”(Matei 24,35).

Eu aşadar, fraţii mei, nu aştept să învieze un mort din mormânt, nici să-mi întărească credinţa omul de ştiinţă X sau Y. Îmi este suficient şi binecuvintez pe Sfânta Treime pentru că ne-a dat această carte mică, Evanghelia, ca să o avem povăţuitoare în viaţa noastră, far în întunecimile sufletului. De aceea, este un nefericit acela care nu citeşte Evanghelia şi mai nefericit acela care o citeşte, dar nu încearcă să o împlinească. Aşadar, sfătuiesc şi rog: nici o casă fără Evanghelie! Sfântul Ioan Gură de Aur zice:

„Unde este Evanghelia, diavolul nu se apropie!”.

***

Nemuritoarea Evanghelie ne asigură şi de faptul că există altă lume. O propovăduieşte Vechiul şi, în principal, Noul Testament. Există iad, există rai! O propovăduieşte pretutindeni, o spune şi astăzi prin pilda bogatului şi a lui Lazăr.

Iată ce istoriseşte! Este ştiut. Ce zice?

Se aud glasuri. De unde? Bogatul strigă din iad. Iad?

– Veţi zice: Vai, vai!…

– Să vă spun, fraţii mei. Eu astăzi nu am venit să predic. Când aseară am citit pericopa, am zis: Ah, de-aş fi într-o peşteră din Sfântul Munte, să mă mântuiască Dumnezeu, să nu merg şi eu în iad! Pentru că şi eu, ca un păcătos, vreau să nu existe iadul. Dar din nefericire există! După cum există noapte, există şi iad. Şi aţi auzit ce a discutat bogatul din iad cu dreptul Avraam din rai, acolo unde s-a dus şi săracul Lazăr. Ne spune Evanghelia astăzi.

Vede bogatul pe Lazăr în acele măreţii şi-l roagă pe Avraam pentru puţină răcoare. Cu neputinţă, răspunde Avraam. Cere atunci un dar pentru cei cinci fraţi ai săi. Să învieze Lazăr din morţi, să se ducă să le spună să se pocăiască, pentru ca să nu sfârşească şi ei în iad. Zice Avraam:

„Au pe Moise şi pe prooroci” (Luca 16,29), au Sfânta Scriptură.

– Nu, zice bogatul; dacă va avea loc o înviere din morţi, vor crede.

– Nu, zice în sfârşit Avraam. Dacă nu cred în Sfânta Scriptură, chiar dacă ar învia cineva din morţi, tot nu vor crede.

***

Vedem aşadar doi bogaţi. Pe unul în inima iadului, pe altul (Avraam) în inima raiului. Cum se întâmplă asta? Erau diferiţi. Unul îşi închidea poarta, altul o deschidea. Unul era neîndurător, altul era îndurător. Daţi-mi bogaţi ca Avraam! Dacă am fi avut astfel de bogaţi, n-ar mai fi existat vorba despre săraci. Dacă păşeşti pe drumul lui Avraam, vei merge direct în inima raiului. Dacă păşeşti pe drumul celui nemilostiv, vei merge în inima iadului.

– Şi ce este acest iad?, veţi întreba.

– Îmi cereţi părerea mea? Nu are valoare. Să ne sprijinim iarăşi pe Sfânta Scriptură. Ce spune ea despre acest subiect? Prin imagini, pilde, exemple, într-un limbaj alegoric şi metaforic, ni se creează o idee despre groaznicul iad.

În puţine cuvinte: iad = foc, mare de foc, lac arzând; foc, care deşi arde, nu luminează. Iadul este întuneric, iadul este scrâşnirea dinţilor. Vor clănţăni din fălci. Iadul va fi foame şi sete de veşnicele bunătăţi; cei din iad “vor flămânzi ca un câine” (Psalmul 58, 7 şi 17), vor fi ca şi câinii flămânzi. Iad – va să zică – loc al mirosului greu, din cauza necurăţiei oamenilor. Dacă mormintele sfinţilor noştri, când le deschideau, izvorau bună mireasmă – noi credem în cinstitele moaşte –, oasele păcătoşilor vor avea un miros greu. O, voi, care cheltuiţi atâţia bani pe parfumuri, gândiţi-vă că într-o zi acest trup va fi izvor de o nedescrisă rea-mirosire. Iadul înseamnă obezi insuportabile. Iad – nu v-am zis încă nimic – este locul unde nu răsare floarea care se numeşte nădejde. Toţi, şi criminalul, şi ucigaşul, şi tâlharul, şi condamnatul, şi întemniţatul, trăiesc cu nădejde. Nădejde, tu niciodată nu-l laşi pe om! Dar acolo, în iad, nu mai există nădejde de întoarcere şi de îndreptare. Zile, săptămâni, luni, ani, veacuri, milenii vor trece. Dar niciodată iadul nu va avea sfârşit.

Un exemplu. Care este cel mai mare munte din Grecia? Olimpul. Trei kilometri înălţime. Închipuiţi-vă acest munte ca fiind din nisip subţire, ca şi nisipul din Sahara, şi o cioară venind la fiecare o mie de ani şi luând în ciocul său un fir de nisip. Sau imaginaţi-vă un ocean. Şi la fiecare mie de ani, trecând un înger şi luând o picătură de apă.

Câte mii de ani trebuie să treacă până va veni ultima clipă când cioara va lua ultimul fir de nisip, iar îngerul ultima picătură de apă? Şi totuşi clipa aceea va veni. Să fiţi siguri. Însă nu va veni niciodată clipa în care îngerul va spune: “Iadul a luat sfârşit”.

O, dacă ar fi cu putinţă să ajungă la urechile noastre glasurile celor ce se chinuie în iad, ce am fi auzit? Plângere şi ţipăt mult s-a auzit jos, în „valea lui Iosafat” (Ioil 3: 2). Ce strigă ei? Un cuvânt, fraţii mei, pe care aici în lume să nu-l spuneţi. Este păcat. Care cuvânt? „Blestem”, „Blestem”, „Blestem”!… Dar ce blesteamă?

Vor spune: Picioare, care în zilele de duminică alergaţi la cluburile drăceşti, la golfuri şi la teatre, şi nu aţi călcat în biserică, să fiţi blestemate. Mâini, care nu aţi făcut semnul crucii cu grijă, normal şi corespunzător, cu rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”; mâini care nu aţi dat milostenie, mâini care aţi lovit, mâini care aţi pălmuit, mâini care aţi ucis, mâini care aţi lucrat împotriva Sfântei Evanghelii, mâini care aţi lovit pe mamă şi pe tată, să fiţi blestemate! Urechi, care ore în şir v-aţi întins să ascultaţi toate lucrurile ruşinoase; urechi, care v-aţi astupat ca să nu auziţi propovăduirea Evangheliei; urechi păcătoase, să fiţi blestemate! Şi voi, ochilor, care în loc să priviţi cerul, stelele, sfintele icoane, v-aţi deschis pentru păcat şi v-aţi făcut magneţi ai iadului, să fiţi blestemaţi! Limbilor, care n-aţi spus nici măcar un „Slavă Ţie, Dumnezeule!”, limbi care aţi bârfit, aţi vrăjit, v-aţi certat; limbi, care v-aţi mişcat spre a huli pe Dumnezeu, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe Sfinţi, să fiţi blestemate!

***

O, fraţii mei! Aceste cuvinte le veţi asculta? Vă veţi pocăi? Ce veţi face astăzi? Dacă luaţi hotărârea cea bună, bucurie îngerilor, bucurie în cer, bucurie Sfintei Treimi. Dacă însă nu vă veţi pocăi, o, atunci să fiţi siguri că va veni o zi, cea din urmă zi, în care îngerul Domnului va striga pentru noi: „Săvârşitu-s-a”. Pentru că „este rânduit oamenilor odată să moară, iar după aceea judecata” (Evrei 9, 27). Vom muri ca să mergem la Judecată.

În sfârşit, vă fac o urare:

„Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace, şi răspuns bun la Înfricoşătorul Scaun de Judecată a lui Hristos“ (Sf. Liturghie).

Mă rog ca noi toţi, atunci când va veni ceasul cel din urmă, să ne pecetluim viaţa cu cuvintele tâlharului:

“Pomeneşte-mă Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta(Luca 23,42).

Amin.

† Episcopul Augustin

(Sfânta Biserică a Sfântului Atanasie – “Ghefiras” – Tesalonic, 30.10.1960)

(Text tradus din elină de monahul Leontie)

Bogatul nemilostiv si saracul Lazar


Categorii

Bogatul nemilostiv si saracul Lazar, Ce este pacatul?, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Ieromonah Ioan Buliga, Mitropolitul Augustin de Florina, Razboiul nevazut, Talcuiri ale textelor scripturistice

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

38 Commentarii la “PREDICI SI TALCUIRI PUTERNICE SI ACTUALE ale Pr. Ioan Buliga si IPS Augustin de Florina pentru EVANGHELIA BOGATULUI NEMILOSTIV

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Am observat un lucru: nu stiu cati dintre noi, dar eu, cel putin, inca nu constientizez ce inseamna VESNICIA! O VESNICIE IN IAD.
    Cum zicea si Pr. Arsenie Papacioc: daca i-am intreba pe cei de sus ce i-a costat de au ajuns la atata fericire, raspunsul ar fi: putin timp petrecut bine! (BINE insemnand CU FOLOS, si nu pierderea lui in asa-zisele placeri ale vietii asteia).
    Da-ne, Doamne, puterea sa intelegem si sa recunoastem ce inseamna cu adevarat VESNICIA, o VESNICA RUPERE DE TINE, Izvorul Vietii celei Adevarate si VESNICE, si nu ne lasa pe noi, pacatosii, in Ziua Infricosatoarei Tale Judecati! Amin.

  2. Profund, ca de obicei Ierom. Ioan Buliga in tot ceea ce spune; nu prea ai ce sa mai comentezi decat sa iei aminte.
    Raman acestea: credinta, nadajdea si dragostea imbinate armonios, punand accent cand pe una, cand pe cealalta in functie de ceea ce simtim, gandim, dorim, faptuim la un moment dat.

    Sa ne detasam de goana dupa mult si mai mult (ceea ce vrea lumea in general), sa fim/ramanem simplii in dorinte (doar pentru strictul necesar) sa cautam sa placem lui Dumnezeu iar nu lumii chiar daca vom fi nebuni in ochii ei si dispretuiti; simplitatea si modestia n-au facut rau nimanui – intre noi fie vorba – nici furii nu au ce cauta sa i-a de la tine ceva pentru ca realizeaza ca nu reprezinti interes d.p.d.v material si, pentru ca te vede linistit, simplu, marginit in pretentii si dorinte va zice ca esti poate nu nebun, cel putin prost si naiv:

    “Ce bine ar fi să fim nebuni pentru lumea aceasta! Să ne facem că nu înţelegem nimic din alergătura oamenilor de astăzi şi să stăm deoparte: săraci, dar curaţi. Sfinţii Părinţi au câştigat cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate. Cele înalte şi bogate însă nu din lumea aceasta, ci din cealaltă. Aici risipeau, ca dincolo să adune, aici se umileau, ca dincolo să se înalţe“. – uite-asa trecand incet, incet, cu rabdare sa spunem si noi in ceasul mortii „Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, care ai gătit-o înaintea feţii tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău Israil.” iar la sfarsitul veacurilor, la invierea cea de obste sa auzim dulcele glas “Bine sluga buna si credincioasa peste putine ai fost pusa, peste multe te voi pune…” – oare, nu este suficienta promisiunea lui Dumnezeu de a fi cu EL in vesnicie pentru a avea grija de suflet in primul rand iar de trup cat sa tina/pastreze viata si sanatatea?!

    In privinta saracilor, cei profesionisti stau in locuri bine plasate si stii/realizezi ca sunt ‘la norma’ pe care, daca n-o implinesc pot fi batuti, umiliti, tinuti fara mancare…deci, tot pomana iti faci cu ei chiar daca banii sunt virati in alta parte (alt buzunar) fiindca insasi starea de a cersi in care sunt pusi, arsita, umezeala, frigul, gerul napraznic sunt canon pentru ei si vrednici de miluit cu cat poti/vrei…; ceilalti – cum se spune – au decenta de a nu face parada de suferinta si paguba in care sunt si – din pacate – nu prea sunt stiuti; bine ar fi ca, preotul din fiecare parohie sa stie si sa ne spuna discret cine ar avea nevoie de mancare, imbracaminte, ajutor banesc, medicamente si altele…iar pentru a nu te pune in situatia ca celalalt sa se simta jenat in fata ta, bunurile date lor sa fie date de la/prin Biserica. Poate exagerez, nu stiu! Dar o alta modalitate de a stii cine si in ce masura are nevoie de ajutor nu cunosc fiindca, acum…in vremurile din urma, carare de la un vecin la altul deja numai exista; ne-am inchis in propriile case/cochilii si nu iesim de frica de a nu da altii navala in casa proprie ori a sufletului nostru pentru ca am fost patiti, fripti cu ciorba si-atunci suflam numai in iaurtul nostru gras si imbelsugat nerealizand ca unii n-au nici paine pe masa darmi-te ciorba sau iaurt.

  3. Ferice de poporul care are aşa arhiereu. Ferice de cel ce ascultă şi îşi zideşte viaţa pe aceasă învăţătură. Minunate postări , pentru care mulţumesc cu sinceră recunoştinţă.

    Există iad.

    Exsistă iad, există rai,
    Există bine dar şi vai.
    Există ,,bun’’ şi de folos
    Şi veşnicie în Hristos.
    Şi bucurie’n suferinţă
    Şi curăţie prin credinţă.
    Există pace şi iubire.
    Există SFÂNTĂ fericire.
    Există milă omenească
    Şi dragoste dumnezeiască.
    Există un divin frumos,
    Dar numai prin Iisus Hristos.

    Există bucurie’n rău,
    Dar numai fără Dumnezeu.
    Fără ruşine şi căinţă,
    Fără respect, fără credinţă.
    Fără de milă şi dreptate
    Şi fără sfântă demnitate.
    Există dragoste drăcească,
    Destrăbălare omenească
    Şi egoism şi dezbinare.
    Există ură şi teroare.
    Există dragoste de sine,
    Ce se trtăieşte prin ruşine,
    Şi spurcă tou’n jurul său,
    Dispreţuind pe Dumnezeu.
    Vrea şi plăcere şi putere,
    Lux, cinste’n lume şi avere,
    Dar nu prin muncă dobândită,
    -Pe cale dreaptă şi cinstită-
    Ci prin subtila ,,şmecherie’’
    Prin înşelare şi hoţie,
    Speculativ şi’n nedreptate,
    Prin fals minciună…. prin păcate.
    Există râs şi ironie,
    Batjocură şi tâlhărie,
    Există groaznic şi hidos,
    Acolo unde nu-i Hristos.
    Există frică, chin şi moarte,
    Şi…. miliarde de păcate,
    Şi parcă nu mai au sfârşit
    Dar cresc în chip desăvârşit.

    Există pace şi lumină.
    Există dragoste divină,
    Frumos, sublim şi bucurie,
    ,,Miresmele’’ din veşnicie,
    Şi Har şi oameni minunaţi,
    În Duhul Sfânt înveşmântaţi,
    Care trăiesc ce-i mai frumos,
    Prin darul Domnului Hristos.

    Sunt oameni fără Dumnezeu,
    Care vor bine prin cel rău.
    Care doresc tot ce-i mai bine,
    Mai mult, mai lacom, pentru sine.
    Există poftă de păcate,
    Şi-un infinit în nedreptate.
    Există iad, cu ce-i al său,
    Cuprins şi exprimat prin rău.
    Există Rai, swfânt şi frumos
    Prin Adevărul lui Hristos.
    Şi toţi le ştim – demult- pe toate.
    Că-s dureros de’adevărate.
    Şi-adevărate or’să fie
    Şi pe pământ şi-n veşnicie.
    Că tot ce Domnul a rostit
    E ADEVĂR DESĂVÂRŞIT.
    Şi viaţa însăşi dovedeşte
    Prin ceia ce omul trăieşte.

    Există bine, dar şi rău,
    Chiar de nu-l vrem pe Dumnezeu
    Şi orice’am spune prin ştiinţă,
    Omul e drept doar prin credinţă.
    Este şi vrednic şi frumos ,
    Dar numai prin Iisus Hristos
    Prin Adevărul lui cel sfânt ,
    Trăit doar sincer pe pământ.

  4. “Acolo în Vest este huzur, dar este răceală, adică nu-i Hristos.Calamităţile sunt încercări de a le atrage atenţia oamenilor şi pot fi şi siliri de a ne lăsa de păcat.”

    Mare lucru sa nu traiesti in vest si sa nu ai parte de calamitati! Mare lucru sa nu traiesti in vest unde procentul celor care merg la biserica(vorbesc de ortodocsi) este mult mai mare decit a celor din est (ortodocsi). Mare lucru este sa nu traiesti in vest unde huzuru inseamna sa lucrezi cit doi ca strain, pe un salariu mult mai mic decit cel al autohtonilor sau unde autohtonii nu mai au de lucru (implicit nu mai huzuresc) din cauza celor ca mine, veniti in tara lor si care muncim pe mai putina…huzureala.

    “Mama nu mai este o mamă pentru copii şi familie, ci este o maşină care, în străinătate, face tot ce poate pentru a câştiga bani.”

    Ce bine ca acasa femeile stau acasa linga copii si nu trebuie sa munceasca pentru supravietuire!!!Pacat doar ca nu prea au copii nici cit “masinile de facut bani” din vest , pacat ca-i avorteaza, pacat ca-i parasesc………

    Fratilor generalizarile sint false indiferent cine le face!
    Gata, plec la biserica unde “nu-i Hristos”!

  5. Frate,

    Sa ne ierti, dar nu stim de ce te-ai simtit vizat, daca esti un roman chinuit care munceste in strainatate. Cu putina atentie, smerenie si fara a pune gandul rau si carcotas, ai fi observat ca referirea parintelui care a scris aceasta predica este la traiul specific celor din vest (care este deja adoptat si in tara), nu al romanilor care sunt adesea nimic mai mult decat sclavii occidentalilor care traiesc in huzur, chiar si cand sunt someri, de multe ori. Asa ca toate ironiile acestea sunt nefericit plasate si, mai ales inainte de Sfanta Liturghie, nu stiu cata pace si intarire ti-au adus in suflet.

  6. Frate administratorule,
    in privinta bucuriei mele la Liturghie nu-ti fa probleme; astazi pe linga Liturghie, am mai oprimit si moastele Sfintilor romani de la Niculitel si a doi sfinti din Palestina.
    Probabil sint eu mai sensibil sau chiar alergic la cuvintul “vest”. Toate paginile ortodoxe (din pacate nici a voastra nu face exceptie) vede in vest Apocalipsa si in cei care traiesc aici o populatie de sodomiti uitind ca s-ar putea sa bage in aceeasi oala si pe Lot cu familia lui.
    Dar lasind la o parte toti crestinii ordodocsi din vestul apocaliptic (care intre noi sint obligati de situatie sa fie “mai” ortodocsi sau mai romani, greci samd decit cei de “acasa”) exista o parere lipsita de iubire crestineasca ca cei din alte confesiuni si mai ales din vest ar fi neoamenii prin excelenta. Eu cunosc destui la nivelul carora nu ma ridic nu doar eu ci multi altii mai “induhovniciti”.
    Nu-i cunosc pe cei care au scris articolul dar stiu ca mi s-a explicat ca doar Dumnezeu nu greseste in rest gresim toti eu nevrednicul mai mult ca toti si undeva la urma chiar sfintii.
    Si ca sa mergem pe firul logic nu-i tara noastra estica si ortodoxa cea in care in fiecare an se distruge pineea fie prin arsita fie prin inundatii?
    Nu-i tara noastra singura in care cele mai folosite injuraturi sint de cele sfinte? Nu vi se pare ca populatia din est este mai apocaliptica si asta fara huzur!
    Nu ar fi mult mai usor sa exemplificam cu noi insine, cu cei din tara noastra pe care-i vedem, auzim, simtim decit sa aruncam gunoiul peste gard?
    Frate administratorule eu am plecat de buna voie din Romania DE TOT si nu sint un roman chinuit.Dimpotriva traiesc in huzur, fata de majoritatea oamenilor de pe planeta.Huzur de care mi-e frica, sincer. Incerc sa platesc huzurul asta cum pot si Dumnezeu a avut grije sa-mi dea una alta ca sa se echilibreze situatia. Slava lui Dumnezeu.
    Circotas? Asa se cheama mai nou cind nu esti de parerea cuiva. Asa se cheama mai nou cind te vezi bagat tot timpul tu sau cei din jurul tau in oala cu pucioasa a Gomorei?(si repet unii dintre ei ne depasesc in mila si generozitate pe noi ortodocsii de o gramada de ori!) Pai atunci sint circotasi!
    Frate administratorule,incearca sa nu mai judeci asa repede pe cel care nu scrie dupa cum ti-ar place dumitale. Incearca sa te pui in locul meu ca sa vezi ce vad eu.

  7. Frate Marius,

    Iti intelegem, in parte, obida.

    Cand nu retii dintr-o predica (de fapt doua) decat ceea ce iti creeaza iritare din motive extrem de subiective, cum sa se cheme altfel? Nimic bun si de folos nu ai citit aici care sa-ti intareasca credinta si sa-ti bucure inima, incat ai simtit nevoia sa te legi taman de nodul in papura? Dar, oare, cand preotul de la biserica la care mergi (sau un altul) spune si el ceva care iti creeaza “alergie”, chiar daca este pe ansamblu corect si ortodox, tot cu acelasi arsenal de ironii si sarcasme il intampini dupa Liturghie sau la spovedit? Ti se pare ca asa se cuvine sa te adresezi unui parinte caruia ii asculti sau citesti predica? Pe de alta parte, cred ca si fratia-ta generalizezi si exagerezi, pentru a combate, in sensul opus. Ma rog, daca ti se pare ca sunt mai buni apusenii, catolicii si protestantii si romanii or fi cei mai rai, e dreptul tau, e problema ta. In ce ne priveste, pe site am combatut DE NENUMARATE ORI orice fel de triumfalism gaunos de acest fel. Doar cateva exemple:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/04/20/se-va-lua-de-la-voi/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/12/01/de-1-decembrie-cu-amaraciune-nu-cu-triumfalism-gaunos-de-parada/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/02/10/parintele-iustin-pune-cu-durere-degetul-pe-rana-monahismului-romanesc-de-acum/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/05/22/a-cui-este-vina-pentru-toate-nenorocirile-care-ni-se-vor-intampla/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/03/18/sfantul-nicolae-velimirovici-cugetari-dureroase-asupra-caderii-unui-popor-ortodox/

    Intelegem deci si impartasim deplin durerea, dar nu si rusinarea sau scarba de neamul tau, cu atat mai putin de credinta ta…

  8. frate ADMINISTRATORULE,
    mie mi-e rusine de neamul meu care injura de Dumnezeu, de Maica Lui, De Sfinti, de PASTI, de EUHARISTIE…..
    mie mi-e rusine de neamul meu care se auto-desfinteaza prin avorturi
    mie mi-e rusine de neamul meu care se crede mintuit, doar prin faptul ca a fost botezat ortodox
    mie mi-e rusine de neamul meu care se crede “cel mai” in toate, fara sa o si demonstreze
    mie mi-e rusine de neamul meu care ii vede pe toti in iad si non-valoare, vorbind totodata intr-o suflare de… smerenie
    Frate ADMINISTRATORULE
    eu sint mindru de multi din neamul meu, pentru f. multe lucruri dar astia “multi” sint totusi minoritari in neam. Ca ne place ca nu ne place este un ADEVAR. Iar laudele le ascund ca nefiind de folos; critica DA!
    DE CREDINTA MEA NU MI-A FOST NICIODATA RUSINE SI CU AJUTORUL DOMNULUI O SA MOR ORTODOX! Credinta mea, spre deosebire de tine frate ADMINISTRATORULE, mi-a adus mai ales paguba aici pe pamint, dar paguba asta o iau de dar si ii multumesc lui Dumnezeu pentru ea. Prin credinta am invatat sa nu mint. Sa spun ce gindesc chiar daca prin asta ma pun rau cu toti. “Da, sa fie da”
    Frate ADMINISTRATORULE eu nu vreau polemica cu matale, dar te rog mult nu-mi venii cu exemple de tipul de mai sus: “ce faci cind ai alergie la preot”! Fac ce faci si matale pe acest Site: cind consider ca nu-i bine ce face, il critic asa cum faci si matale frate ADMINISTRATORULE cu oricare ierarh (nu doar preot) care consideri ca a gresit! Diferenta ca eu o fac direct (desi cum spuneam intr-un alt mesaj pot intelege ca voi fratii lici nu va permiteti sa apareti in prim-plan cu persoana sau macar numele reale)
    Si inca un lucru: dumneata frate ADMINISTRATORULE ai un stil manipulant de a raspunde. Prin raspunsul dat mie, ii pui pe ceilalti impotriva mea ca fiind anti-roman sau anti-ortodox, lucruri neadevarate. Nu stiu daca o faci intentionat sau nu ti-ai dat seama ce faci. Eu te iert oricum, iarta-ma si matale ca am altfel de mod de a intelege lucrurile. Modul romanului ortodox din diaspora care nu-i nici ecumenist, nu-i nici tradator de tara dar nu-i nici timpit!

  9. Doamne ajuta!Cu dragoste si credinta,sa ne punem nadejdea in DUMNEZEU in toate. Sa ne curatim de pacate si sa avem iubire de semenii nostri aflati in nevoi,daruindu-le ce le este de folos,spre Slava lui Dumnezeu si mantuirea noastra.Sa avem parte de binecuvantarile si rugaciunile sfintilor ocrotitori si ale parintilor nostri in toate zilele.Sa simtim mangaierea Duhului Sfant,dand milostenie si dragoste celor din jur,impartasind cuvinte de folos ale Pr.Ioan Buliga,IPS Augustin de Florina,Cleopa si Paisie de la Sihastria,ale Cuv.Paisie Aghioritul si din cele ale duhovnicilor nostri binecredinciosi.Sa invatam sa ne bucuram de ce avem si sa nu alergam dupa tot ce este stricacios sufletului”vanarea de vant”.Daruirea si dragostea duhovniceasca sa o avem permanent in inimi pt aproapele neputincios.Mila sa dam,mila sa primim inaintea Domnului.Hristoase,Dumnezeule,innobileaza sufletele noastre cu mila si bunatate,indeparteaza de la noi orice gand rau,stricator sau inselator, spre a ne buucura de stralucirea si bogatia Imparatiei Tale.Amin!

  10. Frate Marius,

    Durere trebuie sa ai, nu rusine. Iar durerea nu duce la dezicerea si lepadarea de fratii cazuti, ci la plansul pentru ei.
    Te iertam si noi, fiindca nicidecum am dorit sa-i punem pe ceilalti impotriva ta, dar daca tot esti pus pe criticat, incearca, te sfatuim frateste, sa si accepti sa primesti criticile altora facute cu toata buna-credinta. Inca o data pare-se ca ai omis sa vezi diferenta pe care am facut-o intre un cuvant gresit si neortodox si un cuvant care te deranjeaza doar pe tine personal, din motive foarte subiective, fara legatura cu dreapta credinta.

    Iarta-ne! Doamne, ajuta!

  11. Touché frate administratorul!
    Asa ar trebuii, durere nu rusine. Dar cum spuneam este greu sa ma intelegi pentru ca matale traiesti intre romani si eu nu! Stai un pic sa-ti explic cum este in diaspora ca sa intelegi:indiferent ce face un roman rau in tara sau aiurea si se afla lucrul acesta se rasfringe asupra romanului din diaspora prin colegii sai de munca, vecini prin toti cei care stiu ca esti si tu roman. Indiferent ce faci tu insuti in diaspora lucrul acesta se rasfinge asupra celor din Romania tot prin aceeasi oameni. Nu-i un mecanism inventat de mine si nici dorit de mine, el exista efectiv si cei din diaspora de aiurea ti-l pot confirma. In cazul ortodoxiiei lucrurile stau la fel, orodoxia fiind la fel de “exotica” ca si faptul de a fi roman altundeva decit in Romania.
    Deci ceea ce ar trebuii sa fie doar durere cu timpul se transforma in revolta, apoi in rusine. IN DEZICERE NICIODATA! Aici ai intervenit din nou cu stilul manipulant daunator celui care te contrazice. Nu ma pot dezice de ceea ce sint, ar fi o nebunie si chiar nebun nu sint!
    Criticile le primesc ca vreau sau nu vreau; de la straini ca sint roman si de la romani ca sint strain, una mai mult sau mai putin nu mai conteaza.
    Acum te rog mult sa-mi explice ce ma deranjaza doar pe mine personal din motive f. subiective (si pe altul din diaspora, nu)si ce n-am inteles, care-i critica propiu-zisa…ca sa ma pot indrepta! Desigur primesc bucuros continuarea pe e-mail ca sa nu mai incarcam pe altii cu probleme private.

  12. Marius
    Dupa felul in care ati scris, sper sa mai functioneze tastatura. Intr-un fel va inteleg; daca as fi citit aceasta predica in urma cu aprox. 22 de ani, poate as fi gandit si eu aproape ca dumneavoastra. Atunci eram scarbit de alcoolism si injuraturi, dar si de orice forma de manifestare a credintei crestine; pe orice om din strainatate il priveam curios si vedeam strainatatea ca pe o tara a minunilor la care noi nu aveam acces: salarii de 20 de ori mai mari, case frumoase si magazinele pline de bunatati. Mama, Dumnezeu sa o ierte, era vanzatoare la magazinul alimentar; pe raft avea doar compoturi si tocana de legume, painea era un lux rar. Au venit si anii de dupa 89 si am ajuns si eu acolo unde curge laptele si mierea; eram necredincios dar am ajuns in centru lumii, unde am cunoscut indeaproape elevi din Franta, SUA, Mexic, Canada, Australia, Maroc, Argentina,etc (munceam la o scoala religioasa unde se studia Tora) dar am cunoscut si pe cineva care dorea sa intre la manastire. Datorita acestei persoane am aflat despre viata de manastire, iar datorita elevilor de acolo am inceput sa studiez intens Sf Scriptura, a fost pentru mine inceputul unei noi vieti.
    Stii ce m-a impresionat la crestinul ce a intrat mai tarziu la manastire? Sunt lucruri greu sau imposibil de gasit la cei de alte credinte: faptul ca pentru Adevar a lasat persoanele cele mai dragi pe care le avea in lume, faptul ca dadea la altii tot ce aduna cu toate ca uneori era lipsit, faptul ca rupea spinii cu mana goala fara sa-I pese ca-i curge sangele; dar mai ales, mai tarziu, dupa ce a imbracat haina monahala, faptul ca desi nu facuse nimic rau, atunci cand era nevoit sa circule pe strada, era ironizat de unii trecatori, carora li se facea scarba (asa cum mi se facea si mie odata) doar pentru ca il vedeau. Cat despre straini, avem prieteni si din cei vechi si din cei de acum care vin pe la noi la manastire si se mira cu cata dragoste sunt primiti si ca nu trebuie sa plateasca cazarea si mancarea. Ideea nu era impotriva persoanelor respective si impotriva modului de viata; daca ar descoperi faptele crestinului de mai sus ar fi cu adevarat fericiti.
    Este adevarat ca in Romania avem multe calamitati si ca multi injura de cele sfinte, fac avorturi, desfranari, betii si au un comportament ce lasa de dorit, insa mai sunt cativa care cauta sa intre in acea turma mica a oamenilor frumosi. Putini cati mai sunt, le este viata tot mai grea intr-o societate care invadata de patimi, face din ce in ce mai greu diferenta intre bine si rau, intre adevar si minciuna.
    Textul cu pricina a fost scris in 2005 cand mai speram sa-i determinam pe conationali sa tinem fraiele tarii in mainile noastre pentru a fi stapani pe credinta noastra si de ce nu, sa-i determinam si pe altii la acel model de crestin frumos care se multumeste cu putin si pune pe primul plan viata cu Dumnezeu.
    Cat despre masurile celor induhovniciti pe care îi cunoasteti, iertati-ne, dar ne spune-ti si noua cu ce masura ati masurat? pentru ca nu poti sa vezi nivelul unui om daca nu esti cel putin la nivel cu el, iar comparatia se face de sus si nicidecum de jos. Iertati-ne inca odata, nu vrem sa va punem in pericol tastatura, dar mai facem si noi haz de necaz.
    Doamne ajuta! Pr Ioan

  13. @ Pr Ioan
    1 “acolo in Vest este huzur dar este raceala”. Sa inteleg ca Va mentineti afirmatia aceasta. Putin cam dura, nu credeti? Ca doar asta l-a deranjat pe Marius, care simte probabil pe pielea lui si in fiecare zi ca ” romanii sunt hoti iar romancele libertine”(folosesc un cuvant mai putin dur): asa gandesc “acolo in Vest” despre noi. E o realitate la nivelul mentalitatii locale aproape generalizata.
    2 deci daca l-a durut ceva, l-a durut generalizarea: trebuie sa traiasca intr-un loc unde lumea locului ii e ostila din start pentru ca din start cand aude cineva ca esti roman te-a si incadrat rau. si daca mai citeste ca “in Vest(adica unde traieste el) e huzur dar raceala” de la un om care are vocatia de a lumina pe altii, roman si Preot pe deasupra, e NORMAL SA-L DOARA. haideti ca nu e asa de greu de inteles
    Saru-mana, Parinte! caci predica in ansamblul ei e frumoasa si plina de invataturi folositoare

  14. Sarut-mina Pr. Ioan,
    nici o grije in privinta tastaturii, eu sint e drept, un coleric, mesajele mele, sau argumentatia mea este plina de patos, dar este asa pentru ca sint sincer si ce spun este din convingere, nu pentru alte motive. Dumnezeu mi-a dat darul de a nu tine insa ura, suparare, sau cel de a uita f. repede, cu ce mi-a gresit cel care mi-a gresit, asa ca in ciuda tastaturii aparent topite, sint f. calm si nici vorba de vre-o incrincenare.
    Vorbeati de anii de dinainte de 89…am mincat si eu salam cu soia si am facut si eu scoala in aule neincalzite, cu burta chioraind de foame. Nu am plecat la bogatie insa. Nici nu o am de altfel. Consider huzur insa faptul ca am o locuinta incalzita si sint satul si eu si familia. Sint un privilegiat! Am plecat pentru ca nu a trebuit sa astept anul 2005 ca sa vad ca nu se va schimba nimic si eram satul de promisiuni de fugit contra zidurilor.Credeti ca mie nu mi-ar place sa traiesc in tara mea? Vin in fiecare an cu bucurie si tot cu bucurie ma reintorc intre straini.
    Am spus ca sint si lucruri de lauda in Romania, cunosc nu doar oameni de calitate ci chiar Sfinti dar permiteti sa nu vorbesc de ei dar daca va deranjaza acest lucru ginditi-va cit ma deranjaza pe noi cei din diaspora sa fim bagati in oala “aia din vest nu-i nimic de ei”
    In privinta celor de alta sau fara confesiune, nu am vorbit de induhovniciti ci de calitati umane: mila, generozitate la nivelul carora putin credinciosi se ridica. Cum putem compara ce fac eu, care am obligatia de a face (ca crestin ortodox)cu ce face altul ateu? Exista atei in anturajul meu care arunca cu bani si cu timp ca sa ajute aproapele! Dezinteresat, complet pentru ca putini dintre noi crestinii nu avem macar in subconstient faptul ca ne adunam comoara dincolo!
    In privinta celor ortodocsi credeti dumneavoastra ca doar un sfint poate recunoaste un alt sfint? Va inselati! Nu trebuie sa faci tu minuni ca sa le vezi cind la face altul! Ce trebuie este doar sa-ti deschida ochii Dumnezeu.
    Cu ce masura am masurat?
    Cu masura omului care vede cit de putin face fata de altul!
    Cu masura celui care isi da seama de cit de nevrednic este de numele de crestin.
    Aveti o gresita intelegere a perspectivei. Perspectiva mea de broasca este perspectiva crestinului cea de vultur de care vorbiti nu-i de loc de folos pentru tine insuti. Dimpotriva. Iar care-i nivelul real a unui om….doar Dumnezeu stie!
    Doamne ajuta!

  15. @ marius
    Dragă frate, ceva mai sus am făcut un comentariu de apreciere a postării care te-a nemulţumit. Citind comentariile frăţiei tale nu văd decât acuze.N-ai găsit nimic de folos aici ? Te rog să nu te superi , dar ţinta frăţiei tale nu pare a fi cuvântul de care te-ai legat,ci însăşi site-ul şi admnistratorii lui.Nu înţeleg ce doreşti să spui cînd afirmi că ,, există o părere,lipsită de iubire creştinească , că cei de alte confesiuni şi mai ales din vest, ar fi neoameni prin exelenţă. Eu cunosc destui, la nivelul cărora nu mă ridic…….’’ Nu înţeleg ce doreşti să spui . Eşti ecumenist sau chiar mai mult şi de aici nemulţumirea ? Ce se postează este îndemn la dezbinare şi ură interconfesională ? Nu . Ceia ce se pune este cuvântul sfinţilor părinţi şi faptele lor.Aici se discută despre credinţe nu despre oameni şi faptele lor bune sau rele. Se vorbeşte despre ortodoxie şi erezie, în lumina adevărului mărturisit prin sinoade , predanii şi sf. părinţi.Nu se înfierează oamenii din vest, ci credinţa eretică epansionistă şi aresivă. Libertăţile fără delege care invadează o ţară descreştinată de comunism, promovate de aceste credinţe. -Dar frăţia ta ştii bine acestea-. Multe se contrazic în ceia ce comentezi .Nu mă leg de ele pentru a nu te supăra mai mult, dar nu văd un scop ziditor nici un cuvânt mai frumos decât cel pe care-l acuzi. Fraţii administratori, ţi-au dat un răspuns care ,,caută pacea’’ şi cheamă la iertare. Te rog să mă ierţi dacă ce am spus nu-ţi foloseşte.

  16. Draga cetitorule, cand spun vest ma gandesc la apusul credintei, indiferent unde ar fi localizat pe harta. Vestul este ca un simbol, este locul unde s-a trait dreapta credinta, care apoi a fost inlocuita cu inovatii si erezii. Cand vorbim duhovniceste nu ne legam de un loc sau un popor, ci de un curent de gandire, altfel nu mai este o scriere duhovniceasca ci o luam asa dupa litera.

  17. @marius
    Cu adevarat, ultimul mesaj, mai linistit.Daca imi dati voie, o observatie:ati spus ca sunteti sincer, dar sinceritatea implica cunoastere de sine, caci altfel, cu ce suntem sinceri daca noi nu ne cunoastem? Iar pana la cunoasterea de sine mai avem mult. Interiorul nostru este mai adanc decat universul, de aceea spunea un parinte:calugarul cu o coaja de paine ajunge mai departe decat NASA cu miliarde de euro.

  18. @ Pr Ioan
    ei, Parinte, la asta nu m-am gandit. eu am luat acest Cuvant al Sfintiei Voastre in sensul unei indicatii geografice.
    deci Vestul e acolo unde se uneste huzurul cu raceala si invers, unde e huzur si raceala e Vestul, si n-are cum sa fie Hristos.
    asa zic, ca orientare pe harta duhovniceasca a lumii, e o busola nemincinoasa ce spune Sfintia Voastra.
    Saru-mana, Parinte si binecuvantati!

  19. Pentru cetitot si marius:

    Nimeni si nimic nu va opreste sa comentati dar nu generalizati; romanii sunt asa cum sunt…stim si noi, prea bine – doar traim in Romania si nu in afara ei! Eu, in mai toate comentariile ma cainez atat pentru scaderea, neputinta mea in a fi crestina asa cum trebuie iar administratorii site-ului prin ceea ce posteaza tocmai asta si ‘urmaresc’: TREZIREA! la realitatea vietii duhovnicesti care-i primordiala, cea lumeasca fiind secundara; nealipirea de material, consumism, mila, compasiune pentru cei de-aproape, intelegere si, cel mai important corijarea, cautarea sa te asezi pe Cale! Iar in functie de aceasta reusita – in particular – sa poti influenta si pe cei din jur in general!

    In alta ordine de idei, toate porcariile ce ne-au invadat de dupa ’89 ne-au dus/adus atat starea de decadere morala dar si politico-social-economica! Toate aceste atacuri sub centura si in avalansa venite peste romani au fost regizate si incurajate atat din afara dar si dinauntru (fostii comunisti) TOCMAI pentru ca suntem crestini ortodocsi – i-a cititi voi ‘A treia forta – Romania profunda’ scrisa de Ovidiu Hurdezeu si Mircea Platon care sunt in America dar n-au uitat ‘de unde au plecat’ si-si apara tara si romanii cautand sa le deschida mintea si inima nearuncand in ochii lor praf ori manjindu-i cu noroi; ca femeile sunt libertine, ca barbatii fura, violeaza….sunt cazuri izolate si consecinta anilor de dinainte de asa-zisa revolutie, a educatiei primita in familie si a regimului bland/ingaduitor de dupa ’89 cu asemenea specimene care fac peste hotare ceea ce fac si-aici – diferenta notabila fiind ca, acolo – unde esti tu – sunt pusi la punct si fac puscarie raspunzand pentru faptele lor.

    Diferenta intre occidentali si noi este ca, sub incindenta legii teama de amenda usturatoare ori inchisoare ii face sa fie ‘cuminti’, in banca lor; in privinta naravurilor pornite de la ei si promovate si la noi (violenta, filme in care sunt promovate pedofilia, homosexualitatea, libertinajul sexual pana la sincretismul asta religios ce se vrea finalizat in ecumenism, in America gasesti ‘biserici’ ale mormonilor, scientologilor, martorilor lui Iehova, satanistilor, protestantilor, neoprotestantilor, new-agisti si a altor lighioane…) este ca, daca la noi au fost/sunt cazuri particulare ce se vor acum generalizate si legiferate, intelegeti voi?! ‘Vina’ romanilor este ca, asemeni stramosilor nostrii Adam si Eva vor sa guste din fructul oprit numai sa fie si ei in ‘rand’ cu lumea ‘civilizata’, ‘evoluata’…

    Ei au uscaturile lor, noi – pe-ale noastre! Si vin acum cu o intrebare: daca ei, occidentalii sunt mai ‘cuminti’, intr-ale lor…adica au o limita a bunului simt d.p.d.v. lumesc/civic, iar noi nu…d.p.d.v. duhovnicesc cum sa nu fie lasati ‘in pace’ atata timp cat ei nu au valid Botezul, Tainele si sunt deja castigati de Nichiduta? Iar noi – indiferent de natura pacatelor care ne stapanesc – avand nadajde pana in al 12-lea ceas de ne vom intoarce prin pocainta la Dumnezeu – sa nu ne dea razboi prin cele 7 pacate capitale?! Iar in privinta ‘inovatiilor’ si ‘libertatilor’ provenite din occident care acum troneaza si la noi pentru ispita asta adusa noua, ce se va intampla cu cei/cele care o promoveaza?! “Cel care va ispiti pe unul dintre acestia mici (ca tara, popor…nota mea) mai bine ar fi sa-si atarne o piatra de moara de gat”, nu?

    Asa ca…mai usor cu pianul pe scari! La ei se canta in alta cheie, la noi, chiar daca jucam deseori cum canta ei cazand prostiti in uimire, cheia noastra este alta! Iar de o vom regasi-o, vom avea alta tonalitate iar sufletul isi va gasii odihna.

    P.S. Putini romani am intalnit care sa nu fi vorbit de rau pe-ai lor, dintr-ai lor dupa ce au parasit Romania; le este rusine, necaz, ciuda pe fratii lor dar…au ales sa ramana peste hotare; de nu s-ar fi delimitat de neamul din care au iesit poate ar fi ramas si s-ar fi zbatut pentru cei ramasi in tara si de ce nu? chiar pentru ei insisi; de nu s-a putut, macar sa reprezinte cu cinste neamul asta atat de incercat si oropsit si, sa puna umarul sa faca lumina ‘din afara’ daca pot/doresc…

  20. @ cetitor

    multumesc incepusem sa am indoieli ca mai stiu sa vorbesc Limba Romana!
    Se pare insa ca cine doreste sa inteleaga…intelege!

    @Nicolae Mirean
    Tot la fel cine nu doreste sa inteleaga…nu intelege!
    Dumneata esti prototipul crestinului roman de pe internet. Doamne fereste sa nu fi aliniat Site-ului, parerii majoritare!!!Nu am nimic cu administratorii Sitelui si daca nu te-ar orbii furia ai vedea ca “acuzele” se refereau la articol nu la administrator (far doar ca autorul articolului si administratorul sint una si aceeasi persoana lucru care dumneata il stii….si eu nu!”
    Mai sus spuneam ca nu sint ecumenist cam ce ai dorii sa auzi de la mine ca sa ma crezi ca-i asa cum spun?
    @Frate administratorule vezi unde duce felul dumitale de a raspunde? Esti multumit acum ca ai zgindarit “opinia publica”?
    Exista lucruri bune si mai putin bune pe Site-ul acesta…asta-i parerea mea. Am dreptul sa am o parere chiar eu neziditorul, sau? Si administratorii au la fel DATORIA sa-mi explice ce eu in prostia mea n-am inteles sau consider a nu fi corect.
    Nu cred ca este dorita o pagina de osanale la adresa celor care lucreaza aici din partea mea. Sau ma insel?

  21. @Pr. Ioan

    cine se cunoaste pe sine cu adevarat pina in momentul mortii?
    Si cine nu evolueaza sau involueaza pe parcursul vietii sale inci sa poata spune am ajuns sa ma cunosc?
    Sint sincer la nivelul la care ma cunosc acum.
    Recunosc ca nu ma cunosc. Ma surprind zilnic….. gresind, tocmai acolo unde credeam ca-s tare.Dar oare nu-i asta voia lui Dumnezeu, sa nu ne semetim? Sa nu uitam ca fara EL nu putem nimic?
    Sincer am incetat de mult sa mai cred ca eu pot sa fac ceva sau sint capabil de unul singur sa ma lupt cu cea mai mica patima. Mai sus am spus :”CU AJUTORUL DOMNULUI O SA MOR ORTODOX!”

  22. @Magda
    mare noroc ca nu esti tu Judecatorul ca era in iad deja toata lumea nu mai asteptam sfirsitul.
    Iuda era Apostol si a trait linga Iisus, a facut minuni in timp ce tilharul facea crime.Stii totusi ca planul mintuirii n-a fost dupa logica umana?
    Eu imi doresc sa se mintuiasca toata lumea si eu …ultimul. Chiar daca n-au botezul sau alte taine. N-asi avea nici o satisfactie sa vad ca s-au mintuit doar romanii ortodocsi. Sint ecumenist daca sper asta?
    Nu ma judeca sora asa dur ca n-ai de unde sa stii cum vorbesc eu despre romani, Romania strainilor si nici ce fac sau nu pentru tara si locuitarii tarii unde traiesti matale!

  23. @marius

    Esti alunecos, ai traiectorie sinuasa – esti duplicitar:

    -acum ‘smerit’ (‘se smereste mandruletul’- vorba Pr.Arsenie Papacioc)”administratorii au la fel DATORIA sa-mi explice ce eu in prostia mea n-am inteles sau consider a nu fi corect.”, acum acuzi la modul intrigat/intrigant pentru ca au inceput sa curga raspunsuri potrivnice modul tau de a gandi facandu-l vinovat pe admin.site-ului “Esti multumit acum ca ai zgindarit “opinia publica”?”;

    -in al doilea rand, de unde si pana unde administratorii acestui site au ‘DATORIA’ sa-ti explice tie – Maria Ta – musai ceea ce in mintea mataluta (vorba ta…) deja este statorinicit/batatorit?! Pai ‘in mintea stramba orice lucru drept se stramba’ de la Pr.Arsenie Boca citire;

    -majusculele arata inca un lucru: fortezi nota, crezandu-te indreptatit si cobori mintea/judecata celor care-ti raspund sau comenteaza aici la un nivel scazut si nivelat fiindca, nu-i asa? n-am fi in stare sa avem opinie proprie si personala pe deasupra verticala si valida decat in trendul admin.site-ului…hmmm…scoti sabia si ‘bati’ razboi cu admin.si cu noi (unii dintre noi) dar de fapt de bati cu propriile temeri/fantome!

  24. Haideti ca s/a ajuns prea departe, s-a iscat cearta in toata regula si nu e bine…. Oprim comentariile aici pana va mai linistiti, si Magda, si Marius. Rugati-va unul pentru altul in noaptea asta si lasati “dreptatea” omeneasca deoparte ca nu foloseste la nimic. Iertati-ne smintelile! Noapte cu pace si cu Hristos! Doamne, ajuta!

  25. Pingback: Despre imbracaminte « Tinerii Crestin Ortodocsi
  26. Pingback: Predica IPS Bartolomeu Anania (2000): SARACUL LAZAR SI BOGATUL....NESIMTIT
  27. Pingback: CINE MAI IUBESTE SIMPLITATEA SI NATURALETEA? Cugetari actuale la bogatul nemilostiv si saracul Lazar
  28. Pingback: Pacate pe care nu le spovedim: pacatul cartelii – NEMULTUMIREA PENTRU NIVELUL DE TRAI, PENTRU INFATISAREA EXTERIOARA… -
  29. Pingback: “ASTA-I VREMEA FAPTUIRII…” – Predici ale parintilor Gh. Calciu si Amfilohie la Duminica bogatului nemilostiv -
  30. Pingback: Alte predici care merita ascultate la BOGATUL NEMILOSTIV SI SARACUL LAZAR – Parintele Sofian Boghiu si Parintele Hrisostom (Putna). Pe unde suntem noi? -

Comentariile sunt inchise.

Formular comentarii

Articole Recomandate

Carti recomandate