“NESIMTIREA si IGNORAREA DURERILOR APROAPELUI fac sufletul sa se IMPIETREASCA intr-o minciuna, precum a fost cea a bogatului”. CHEMAREA DE A FI ATENTI SI SENSIBILI LA VOIA LUI DUMNEZEU SI LA NEVOILE CELORLALTI

30-10-2016 Sublinieri

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pentru Duminica a 23-a dupa Rusalii, va mai recomandam:

***

Predica la Duminica a 22-a dupa Rusalii a PARINTELUI NICHIFOR HORIA:

Transcriere partiala:

“[…] Bogatul nu văzuse numele lui Lazăr în timpul vieţii lui, nu-l văzuse în niciun fel, dar Dumnezeul îl vedea, îl cerceta. Şi Evanghelia de astăzi este şi una care să ne întărească în credinţa noastră: orice necaz este asupra noastră, orice nedreptate, orice durere, apasă pe Dumnezeul Cel viu. Şi Dumnezeu caută la răbdarea şi credinţa noastră.

Pe de altă parte, orice nedreptate pe care noi înşine o facem, orice nesimţire de orice chip, şi atunci când îmi parchez maşina aiurea pe stradă, neînţelegând că poate pe cineva încurcă, şi acestea vor fi povară asupra gâtului nostru dacă nu ne vom transforma, dacă nu vom deveni atenţi şi sensibili la nevoile celorlalţi. Nu îndreptăţindu-ne cu: “Toţi îşi parchează maşina aiurea!” sau: “Am nevoie să merg până la magazin, mi-o las şi eu un pic în mijlocul străzii, nu se întâmplă nimic…” Poate nu se întâmplă nimic, dar atâţia oameni în jurul tău vor murmura şi vor fi împiedicaţi şi toţi aceştia vor apăsa asupra ta.

Iată, în lucruri mici şi în lucruri mari, a trăi cu dreaptă credinţă înseamnă a ne gândi la cel ce vine în urma mea. Şi când intru într-o toaletă dacă merg la un peco sau la o instituţie publică şi vreau să las curat în urma mea, şi atunci gândul acesta este bine primit. Mai mult decât atunci când fac curat în casă ca să fiu lăudat de soţ sau de copii sau de altcineva. Iată, aceste lucruri mici adună sufletul nostru într-o înţelegere şi luare-aminte la cei din jur. Iar nesimţirea şi ignorarea tuturor acestor dureri ale aproapelui fac ca sufletul să se împietrească într-o minciună, precum a fost cea a bogatului.

Dar ce vedem, iubiţi credincioși?

Că moartea şi judecata care este asupra lui, asupra acestui sărman bogat care n-a ştiut să-şi chivernisească viaţa şi bogăţiile, toate acestea, totuşi, îl fac acum să trăiască altfel, după ce înţelege ceea ce n-a vrut să înţeleagă o viaţă întreagă. Evanghelia de astăzi este un semnal de alarmă: să nu aşteptăm moartea şi judecata şi focul conştiinţei să trezească în noi adevărul pe care-l ascundem, îl băgăm sub preş.

Bogatul, în momentul în care îşi înţelege, într-un sfârşit, pentru că nu mai are ce face, starea lăuntrică, nu îndrăzneşte să-l roage însuşi pe Lazăr; se ruşinează. Şi este o ruşine aici care este o ruşine bună, este o ruşine care vine să compenseze bădărănia pe care o făcuse nevăzând pe acela în chinuri. Şi se adresează lui Avraam. Şi, când înţelege că nu poate fi mângâiere pentru el, vedem că nici nu blesteamă, nici nu se revoltă, ar fi putut să spună: <De ce nu mi-a descoperit Dumnezeu mai devreme lucrurile acestea? N-am ştiut, n-am priceput!> Sigur că i s-ar fi spus: <Cum să nu fi ştiut?>. Sigur că nu avea acel cuvânt. Dar cel ce se revoltă, cel ce bădărăneşte, cel ce este nesimţit nu ţine cont de argumente. În ciuda argumentelor şi evidenţei, el rămâne revoltat şi nemulţumit.

Vedem, pe de o parte, că bogatul nu se revoltă și, mai mult decât atât, nu se împacă cumva cu gândul că asta este, că poate vor veni şi nenorociţii ăia de fraţi ai mei să vadă şi ei cât de greu este aici. Sufletul lui care o viaţă întreagă a fost înstrăinat de aproapele său, acum începe să fie îngrijorat că această suferinţă ar putea să fie împărtăşită şi altora. El nu a vrut în timpul vieţii să împărtăşească suferinţa lui Lazăr, dar acum, realitatea ce adevărată şi înţelegerea că nu putem nedreptăţi şi prihăni în afara ochiului lui Dumnezeu celui cercetător îl fac să devină preocupat de a curma suferinţa celorlalţi. Se gândeşte la fraţii lui. Şi probabil nu doar la ei, atunci când îl roagă pe Avraam să-l trimită pe Lazăr ca mărturie că viaţa veşnică există, că nu ne putem amăgi pe noi înşine la nesfârşit, că moartea ne dăruieşte întâlnirea cu Dumnezeu şi cu bogăţia Lui, dar şi cu realitatea pe care am ascuns-o, pe care n-am vrut s-o vedem.

Şi cuvântul lui Avraam este: Au pe Moise şi pe prooroci. Noi spunem astăzi că avem nu numai cuvântul Mântuitorului, ci-L avem pe Mântuitorul! Nu doar în cuvântul Lui, ci şi în Trupul şi Sângele Lui pe Sfânta Masă la fiecare Liturghie. Ce vom putea spune, că n-am ştiut? Că lumea întreagă, în ciuda cuvântului lui Dumnezeu, în ciuda Trupului şi Sângelui lui Dumnezeu la care suntem chemaţi, lumea întreagă în jurul nostru petrece ca şi cum n-ar fi auzit de Lege şi de prooroci şi de cuvântul Mântuitorului, împietrindu-se în bogăţiile sau slava mincinoasă a acestei lumi sau în propriile nedreptăţi. Nu doar bogăţia moştenită sau dobândită nu mai înţelege omul s-o împărtăşească cu săracul, ci poate chiar nedreptăţind în chip vădit prin legi nedrepte, prin asupreli de tot felul care împovărează pe om.

Iată, petrecem aşadar, în ciuda cuvântului Mântuitorului, într-o lume care nedreptăţeşte, nepăsătoare până la cruzime faţă de durerile celor asupriţi de legi nedrepte. Ne putem îndreptăţi, însă, că şi noi va trebui să mergem în cursul acestei lumi. Vom putea, precum bogatul de astăzi, să nădăjduim că lucrurile acestea merg mai departe aşa? O putem face cu acelaşi risc: să ne amăgim pe noi înşine şi să amânăm oglinda dureroasă a cunoaşterii sinelui, când deja va fi târziu ca să mai putem schimba ceva în aceeaşi regie, în regia lumii acesteia.

Putem spune că bogatul s-a trezit târziu. Dar chiar trezindu-se, sufletul lui cunoaşte o schimbare, o sensibilitate faţă de durerea celuilalt, [durere] pe care vrea s-o curme. Şi crede că învierea cuiva din morţi ar putea produce o schimbare. Unii comentatori văd că nu este o întâmplare că bogatul acesta de care bogatul voia să învie se numea Lazăr. Mai târziu, când Mântuitorul l-a înviat pe Lazăr din morţi, nu s-a schimbat gândul celor răi, al celor ce stăteau împotriva evidenţei minunilor lui Hristos şi nu numai că voiau în continuare să-L omoare pe Hristos, dar voiau să-l omoare şi pe Lazăr, cel ce înviase. Pentru că minunea învierii lui era una prea evidentă.

Evanghelia de astăzi ne cheamă să fim atenţi, să nu ne împotrivim în niciun fel tainei pe care Dumnezeu o lucrează în această lume cu noi şi prin noi. Să nu ne lenevim în a face ceea ce putem face în a-l ajuta pe aproapele nostru cu o vorbă bună, cu o jertfă pe care o facem, cu răbdare sau cu iertare, putem să ne blocăm în relaţia cu aproapele nu doar nedându-i ceea ce ar fi de cuviinţă să-i dăm, ci neiertând, nevorbind cu fratele sau cu mama sau cu tata pentru că mi-au greşit şi blocându-mă în fel de fel de mecanisme protective, ori nevorbind cu ei, ori, dacă vorbesc, tot timpul păzindu-mă, victimizându-mă şi încercând mereu să mă păzesc pe mine, nicidecum să pot să cultiv iertarea şi dragostea.

Evanghelia de astăzi ne cheamă să fim atenţi la lucrarea voii lui Dumnezeu. Nu doar să o spunem în fiecare zi – să o spunem cât mai des, dar nu doar să o spunem – Facă-se voia ta, Doamne! Vie Împărăţia ta precum în cer şi pe pământ, ci şi să lucrăm împreună cu Domnul, ca Împărăţia lui Dumnezeu să ia chip în noi prin blândeţe, prin dăruire şi prin dragoste împărtăşită.

Acesta este mesajul Evangheliei de astăzi şi înţelesul că nicio minune nu poate fi mai mare decât minunea pe care o lucrează Dumnezeu cu bucurie şi cu putere în sufletul celui care crede în cuvântul Lui, îl lucrează spre bucurie şi plinătate lui şi aproapelui lui.

Dumnezeu să ne ajute ca împreună cu bogatul Avraam – bogat în bogăţia lumii, bogat în înţelegerea adevărată, bogat în dragoste – împreună cu el şi noi să avem părtăşie, înţelegând pe toţi săracii acestei lumi, care pot fi vecinul meu sau copilul meu care are nevoie de o vorbă bună sau omul care mi-a greşit şi trebuie să-l iert sau, cum spuneam, colegul din trafic care-mi taie calea sau alţii asemenea lor.

Să ne dăruiască Dumnezeu dreaptă înţelegere, ca în duhul Evangheliei de astăzi să putem trăi pentru ca şi noi să ne putem împărtăşi, asemenea săracului Lazăr, de sânul lui Avraam, plin de bogăţie, de dragoste şi de adevăr în primul rând. Amin”.

Legaturi:

***


Categorii

Bogatul nemilostiv si saracul Lazar, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Nichifor Horia, Pr. Constantin Sturzu, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la ““NESIMTIREA si IGNORAREA DURERILOR APROAPELUI fac sufletul sa se IMPIETREASCA intr-o minciuna, precum a fost cea a bogatului”. CHEMAREA DE A FI ATENTI SI SENSIBILI LA VOIA LUI DUMNEZEU SI LA NEVOILE CELORLALTI


  1. Părintele Cezar Petru Axinte
    Capela Tinerilor din Mamaia
    2016

  2. Pingback: NEOMENIE si SARACIE. Si despre cei care spun ca “nu s-a intors nimeni de pe lumea cealalta sa ne spuna cum este…”. PREDICA PARINTELUI CEZAR AXINTE (video + text) | Cuvântul Ortodox
  3. Nesimţitul e lãudãros şi vrea sã iasã mereu în faţã. Ĩntr-un colectiv de oameni, crede cã este singurul care meritã sã fie promovat. Vanitatea, este virtutea supremã pentru el. Se considerã îndreptãţit sã-i tragã pe alţii la rãspundere pentru incapacitatea sa de organizare. Pentru a reuşi sã-i brutalizeze pe ceilalţi, are nevoie de un susţinãtor. O lichea, de preferinţã, care sã-i inspire obrãznicia şi tupeul.

    Ĩn „Caracterele” lui Teofrast se sugereazã în capitolul XIX, „Nesimţitul” cã acesta are putea sã aibe defectele dobândite în sânul familiei: „Nesimţitul se justificã în faţa fiecãruia cã sunt boli moştenite, cã de ele au pãtimit şi bunicul şi tatãl lui şi cã fãrã semnele bolilor acestora, cu greu ar putea ridica cineva pretenţia cã face parte din familia lui”

    Nesimţitul are o modalitate zgomotoasã de a se manifesta, crezând probabil cã astfel poate sã iasã în evidenţã, iar cei din jur sã-i aprecieze spontaneitatea şi curajul. Dacã face o micã boacãnã, râde tâmp „ca şi cum ar fi fãcut o mare ispravã”.

    Se considerã atât de perspicace şi de inteligent încât vorbeşte numai de unul singur. Dacã altcineva are o altã pãrere, o interpreteazã ca pe un atac personal la adresa capacitãţii sale intelectuale şi atunci rãbufneşte violent, împroşcând cu invective. Pentru a atrage atenţia interlocutorilor nu se sfieşte sã se maimuţãreascã şi sã se facã de râs.
    http://adevarul.ro/news/societate/cumsa-aperi-nesimtiti–1_5121016000f5182b85705c9c/index.html

  4. O stewardesa a alaptat un copil care plangea in avion
    “I felt a pinch in my heart”. “There’s no formula milk onboard. I thought to myself, there’s only one thing I could offer and that’s my own milk. And so I offered.”
    https://nypost.com/2018/11/08/flight-attendant-breastfeeds-strangers-baby-on-flight/

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate