El, Cel ce-i vindeca pe cei cu inima zdrobita…

24-05-2013 Sublinieri

51770

Mijloace de vindecare

El, Cel ce-i vindeca pe cei cu inima zdrobita (Psalm 146, 3)

O inima zdrobita nu se vindeca dintr-odata. O inima zdrobita de durere „paralizeaza”, isi pierde orice sensibilitate, nu mai este capabila sa se miste, in general. A vindeca o asemenea inima bolnava inseamna a-i reda capacitatea de munca, dar rana ei ramane multa vreme deschisa. Nici Hristos Insusi n-a promis ca poate vindeca rana indata, ci doar sa o oblojeasca cu mainile Sale, adica sa-i poata opri sangerarea, sa faca organismul sa „functioneze” in pofida unei dureri persistente.

Ce mijloace de vindecare ne vin de la Domnul? Compasiune pentru suferinta altuia, constiinta faptului ca nu suferim numai noi, vie participare la suferinta fratilor nostri, ceea ce ne poate usura propria noastra suferinta. Sa luam aminte la poverile care apasa pe umerii tuturor celor din jurul nostru, fiindca, daca vom face aceasta, vom uita de propria noastra povara.

Doamne! Cand ma aflu printre cei osteniti si impovarati, pune asupra mea si povara Ta! Ştiu ca povara Ta nu-mi poate vindeca ranile, ci doar crucea Ta mi le poate tamadui. Ingaduie-mi sa vin si eu pe drumul Calvarului Tau, sa-Ti port crucea, stand alaturi de Tine, sa impartasesc alaturi de Tine durerea intregii lumi. Umbra crucii Tale sa-mi fie lumina, crucea mea sa mi se usureze de greutatea crucii Tale; lacri­mile mele sa se prefaca in lacrimile pe care Tu le versi pen­tru pacatul si raul intregii omeniri.

kalos-smareitis

De unde ne vine ajutorul

Ştiu in Cine mi-am pus credinta; şi sunt incredintat că puternic este El să păzească vistieria pe care mi-a incredintat-o până in Ziua aceea. (II Timotei 1, 12)

Când suntem cuprinşi de grija pentru o persoană care este departe de noi sau pe care nu o putem ajuta, să o lasăm, cu deplină credinţă, pe seama Celui in Care ne-am pus noi inşine credinţa şi Care o va păzi mult mai bine decât noi.

Suferim deseori in viaţă de neputinţa de a ajuta, de a uşura in vreun fel soarta grea a aproapelui nostru. Ne slăbeşte pană şi rugăciunea, ne simţim sleiţi de putere, când s-ar cere să fim gata să ne dăm şi viaţa pentru ajutorarea cuiva. In asemenea clipe să ne amintim de unde îi poate veni ajutor şi mângâiere. Prietenul nostru nu este singur; îl apără Cel a cărui mână este mereu in stare să ajute, să susţină şi să-l aduca la normal pe orice căzut, Cel care va merge să caute oaia cea pierdută şi o va duce la pajişte mănoasă. Convingerea Apostolului trebuie să ne-o insuşim şi noi, pentru ca firava noastră credinţă să capete putere. Toate cele ce ne sunt scumpe şi dragi, toate cele pe care le preţuim mai mult să hotărâm a le incredinţa in mâinile Mântuitorului şi constiinţa ni se va uşura. Ştim că El va păstra comoara pe care I-o vom incredinţa până în ziua când nu va mai fi ameninţata de nicio primejdie.

Christ the Good Shepherd

După necazuri, mângâiere

Cel ce ne mângâie pe noi in tot necazul nostru, pentru ca pe cel ce se află-n tot necazul să-i putem şi noi mângâia, prin mângâierea cu care noi inşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu (II Corinteni 1, 4)

Există diferite moduri prin care „suntem mângâiaţi de Dumnezeu”, iar acestea sunt infinite la număr. Uneori ne trimite o rază de lumină să ne lumineze calea, care pare cufundată in beznă, sub forma unui verset din Sfânta Scriptură, care ne-a căzut intâmplător sub ochi. Alteori cuvântul lui Dumnezeu răsună mângâietor in noi, repetându-se parca de la sine, cu o putere care sporeşte mereu. Uneori, când ni se acordă o atenţie la care nu ne-am fi aşteptat, ni se adreseaza un cuvânt bun, ne aducem aminte de acea iubire care rămane şi lucrează neincetat in noi. Sau ne poate aduce mângâiere, apariţia neaşteptată a unui prieten drag, aşa cum s-au simtit corintenii la venirea lui Tit (II Corinteni 7, 6). Nu există o zi chiar atât de neagră, de lipsită de bucurie, in care Domnul sa nu picure măcar un singur strop de mângâiere. Poate că nu intotdeauna ne va scăpa de o boală, fiindcă boala ne poate vindeca prin ea insăşi, in schimb ne va da myrophorede fiecare dată forta de a trece prin noianul de suferinţe şi de a ieşi invingători.

Să căutăm să „prindem” acele raze de lumină cerească pe care ni le trimite Domnul. Nu există supărare după care să nu vină mângâiere. Dacă nu o simţim intotdeauna este pentru că ne lăsăm prea mult copleşiţi de necaz, iar atunci când vărsăm lacrimi deasupra unui mormânt proaspăt nu-l observăm pe ingerul mângâietor care veghează la căpătâiul lui.

In plus, deseori, necazul ni se pare insuportabil pentru că nu-i vedem rostul, uităm că in fiecare incercare pe care ne-o trimite Domnul există o raţjune, un scop, chiar dacă nouă ne scapă.

Să ne aducem aminte că suntem chemaţi „să mângâiem pe cei ce se află in tot necazul” şi că, pentru a putea face aşa ceva, trebuie să trecem noi inşine prin necazuri. Va veni timpul când toate cele trăite şi indurate de noi vor putea servi drept lecţie şi mângâiere fraţilor noştri aflaţi in suferinţă. Cu siguranţă, experienţa noastră le va putea fi de folos şi altora, iar atunci când aproapele nostru ne va destăinui eşecurile din viaţă care i-au imbolnăvit inima, vom găsi cuvinte de mângâiere care să-i vorbească despre nemăsurata milă a lui Dumnezeu, care ne-a scos şi pe noi din beznă la lumină. Cuvântul nostru, bazat pe cele trăite, îl va scoate din disperare pe fratele ajuns in suferinţă, fiindu-i ancoră de salvare, iar nouă, prin această nevoinţă iubitoare, ni se va descoperi planul inţelept al proniei dumnezeieşti, atunci când ne-a incercat şi pe noi cu necazuri şi suferinţe.

Eunuch of Queen Candace of Ethiopia

Izvor de bucurie

S-a dus in calea sa, bucurandu-se.

(Faptele Apostolilor 8, 39)

Un famen (eunuc) de curand convertit nu a renuntat la drumul ce care urma sa-l faca, pentru a incepe o noua viata. El si-a continuat mersul, ducandu-se in tara sa, la neamurile sale, dorind sa-si continue lucrarea acolo unde l-a asezat Domnul si sa impartaseasca celor printre care traise mai inainte noile sale cunostinte, sa le aduca acelora vestea cea buna despre Hristos.

Purta in sine o bucurie noua, simtea ca trebuie sa im­parta acel tezaur si cu fratii sai. Şi noi, cand capatam de la Domnul har prisositor, cand ni se da sa patrundem cu puteri proaspete in profunzimea invataturii Sale, cand ne simtim renascuti pentru o noua viata, sa nu parasim lucrul inceput mai demult, sa-l continuam cu forte noi, cu o noua bucurie, adaugand preocuparilor noastre zilnice si acel tezaur de ca­re ne-am invrednicit.

Numai atunci orice munca pe care o vom face se trans­forma in ceva neinchipuit de frumos, ca un lucru nascut din nou. Duhul lui Hristos fericeste; crestinul trebuie sa fie fericit. Famenul s-a dus in calea sa, bucurandu-se. I se nastea in inima o cantare de lauda. Cei ce urmeaza lui Hristos stiu ca merg pe calea incercarilor si a trudei si ca la fiecare pas ii asteapta o nevointa. Ei cauta sa le faca pe toate cu rabdare si sarguinta, dand lauda lui Dumnezeu, iar cantarea care le porneste din inima le usureaza povara, le scurteaza lungile ceasuri de munca, le da vigoare ca sa tina piept incercarilor pe care le vor mai intalni in cale.

(din: “Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)

fiecare-zi-un-dar-al-lui-dumnezeu-366-cuvinte-de-folos-pentru-toate-zilele-anului

Din aceeasi carte:

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Vindecarea Slabanogului (Paraliticului) de la Vitezda

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

45 Commentarii la “El, Cel ce-i vindeca pe cei cu inima zdrobita…

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Pentru acela care vietuieste impreune cu Domnul si se lasa patruns de harul Lui ,nu exista posibilita de a se indoi cu privire la puterea Sa nelimitata de a alina durerile noastre.El ete Pastorul Cel bun care isi pune sufletul pentru oile Sale.Adica isi va darui viata pentru mantuirea celor incredintati Lui,adica Pastorul Se preschimba in Mielul pentru Jertfa.Ceea ce i se cere celui credincios este sa se daruiasca cu totul Lui,Care va revarsa peste el din bogatia harului Sau,spre a il intari in lupta cu pacatul si a il face vrednic de mantuire.Raspunsul dat de Domnul tanarului dornic sa mosteneasca viata vesnica,este:”Urmeaza-Mi”.Urmarea Lui Hristos,presupune luarea crucii in lupta cu patimile,care stau in puterea fiecaruia de a le evita.
    Doamne miluieste pe toti fratii mei si pe mine,pacatoasa!

  2. Pingback: albastru de … | albastru de...
  3. Cît de amară ar fi viaţa
    (Şi sărăcia de haină),
    Credinţa, ne va scoate (pururi)
    Din întuneric la lumină.

    Oricât de crude legi (şi forţe)
    Vor lovi iarăși în credinţă,
    Prin ea ne vom pastra lumina
    Si vom ajunge’n biruinţă

    Căci numa’n ea, (când e curată,
    Profundă, vie, lucrătoare)
    Prigoanele-s neputincioase,
    Iar faptele-s strălucitoare.

    Povara crucii, lămureşte
    (Prin greutăţi şi suferinţă),
    Ce mintea nu convinge-n suflet,
    (Nici vorba), fără pocăinţă.

    Că’n sufletul, smerit (prin lipsuri,
    De desfătările trupeşti),
    Pătrund puterile credinţei
    Şi tainele dumnezeiești.

    Umanu’adus (prin neputinţă),
    Într’u cunoaşterea de sine
    Simte trăind, (prin har și taine),
    Cum rău-i biruit de bine.

    Cum sufletul (smerit) primește
    Răbdarea şi pacea divină.
    Cum vede'(n cele nevăzute),
    Prin Duhul Sfânt şi prin lumină.

    Cum îl hrăneşte Adevărul,
    (Cu viul vieţii, cu putere),
    Şi cum iubirea îl îmbracă
    (Prin Har), în sfânt (şi’n înviere).

    Justificarea-n orice faptă,
    Este concretul dobândit,
    (Întru Hristos şi’ntru lumină).
    Ca dar (și rod), la ce’a jertfit.

    Omul ajuns în neputinţă,
    (Căzut), cu inima zdrobită
    Numai prin Domnul mântuirii,
    Se izbăveşte de ispită.

    Căci și nădejdile și ruga,
    Când sunt puternice’n Iisus,
    Aduc prin taine biruința
    (Şi mântuirea), ca răspuns.

    Şi (biruind), va dori iarăși
    (Cu sete vie şi cu dor),
    Să poarte și mai grea povară
    (Simţind divinu-i ajutor).

    Dar cine-i cel care pătrunde
    (Zdrobit fiind), în biruință
    Fără Hristos, altar şi taine,
    Făr’de Adevăr şi pocăinţă ?

    Fără de sincera povară,
    Din cruce (şi din renunţare,
    La orice patimă trupească,
    Minciună fals şi înşelare) ?

    Cînd, din belşugul desfătării,
    Hrănim mândria şi plăcerea,
    Ucidem simţurile-n care,
    Se dobândeşte învierea.

    Distrugem căile simţirii
    (Duhovniceşti, ce vin de sus),
    Şi nu mai înţelegem sensul
    Şi rostul vieţii în Iisus .

    În’loc s’avem în trup dovada
    C’am ars în focul pocăinţei,
    Şi-i purtăm semnele (în carne),
    Ce dovedesc truda credinţei…,

    Purtăm dovezile urgiei,
    (Şi-a desfătărilor carnale),
    A semnelor de chiuretaje,
    Și’a decadenţelor morale,

    A bolilor destrăbălării,
    Care ne-au stors toată puterea
    (Şi energiile vitale),
    Cât am sorbit din trup, plăcerea .

    Iar când ne’ajunge consecinţa…
    Când inima ne e zdrobită
    Nu mai găsim în noi credinţa
    (Care ne scoate din ispită).

    Din energia ce-am primit-o
    În’loc să lăsăm lumii moştenire,
    (Comori), ori lucruri de valoare
    Noi, am sorbito spre peire.

    Câţi oameni n’au târât sub cripte,
    Valori, talent necercetat,
    Imens potenţial de muncă…
    (Distrus de patimi şi păcat)?

    Cât de amară ar fi viaţa,
    (Doar) noi, ne-o facem mai haină,
    (Prin patimi şi prin lăcomie),
    Şi nu e Dumnezeu de vină,

    Că ne urâm unii pe alţii,
    (Din egoism şi desfătare
    Din lăcomie şi trufie,
    Din lene şi din’neascultare).

  4. Pingback: “Vrei sa te faci sanatos?” CUVANT CATRE CEL SLABANOGIT DE PACAT al Ierom. Grigorie Sandu -
  5. Pingback: Din predica Sfantului Nicolae Velimirovici la DUMINICA SLABANOGULUI DE LA SCALDATOAREA VITEZDA: “Iata Omul care a venit pentru om!”; “Mila este mai de pret decat orice fel de punere in lege pe dinafara” -
  6. Pingback: INCREDEREA LUI DUMNEZEU IN NOI, coplesitoarea Iubire care ne da lumina -
  7. Pingback: DUHUL ADEVARULUI SI AL IUBIRII, Duhul lui Dumnezeu, Care Se roaga in noi si ne calauzeste tainic “la pamantul dreptatii”. STIM AL CARUI DUH SUNTEM? -
  8. Pingback: DUREREA ALTUIA – DUREREA NOASTRA. Cum dobandim rabdare si ce folos avem din incercari? ISPITELE INSINGURARII -
  9. Pingback: SUB MANA CEA TARE A LUI DUMNEZEU/ “Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii!” -
  10. Pingback: INMULTIREA MILEI LUCRATOARE sau CUM AJUTA DUMNEZEU OMUL PRIN OM. De ce uitam binefacerile Domnului, cartind si tinand minte numai raul? -
  11. Pingback: Invierea fiului vaduvei din Nain. CUM NE MANGAIE DUMNEZEU -
  12. Pingback: Mitropolitul Antonie de Suroj despre APARAREA DE SUFERINTA ALTORA: Cum sa ne educam inima pentru a o face VIE? -
  13. Pingback: PARABOLA BUNULUI SAMARINEAN. Chemarea la slujire in iubire -
  14. Pingback: Avva Efrem Filotheitul – sfaturi duhovnicesti de mare pret despre FOLOSUL SI PUTEREA MILOSTENIEI, mai ales a celei SUFLETESTI si DUHOVNICESTI -
  15. Pingback: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (III): Impartasania cu pregatire, leacurile bolilor, faptele milosteniei, pocainta, paza gandurilor, citirea Evangheliei… -
  16. Pingback: DE CE DUMNEZEU NE LASA SA SUFERIM SI SA NE CHINUIM MULT? Arhim. Simeon Kraiopoulos despre LECTIA FEMEII CANANEENCE: “A venit ceasul sa devenim cres­tini… Poate ca nimic altceva nu foloseste cat foloseste suferinta” -
  17. Pingback: IUBIREA DOMNULUI, “FARA REPROSURI”: Domnul si astazi ne spala picioarele si continua sa bata la usa inimii noastre, desi o gaseste inchisa… -
  18. Pingback: Predici audio la Duminica slabanogului de la scaldatoarea Betezda: “DOAMNE, NU AM OM!”/ IPS Augustin de Florina: “Domnul intreaba: Omenire, vrei sa te faci sanatoasa? Alege si ia, omule. Omul veacului nostru ce alege? Aici este tragedia&
  19. Pingback: Siguranta de a fi IN MAINILE DOMNULUI, cu nadejdea de a ne improspata mereu puterile SUB ACOPERAMANTUL ARIPILOR DRAGOSTEI SALE: “Daca ti se pare ca nimeni nu mai are nevoie de tine, sa stii ca in ochii Lui ai ramas de mare pret” -
  20. Pingback: Cuviosul Paisie Aghioritul: ROSTUL INCERCARILOR IN VIATA NOASTRA -
  21. Pingback: RUGACIUNEA PENTRU CEILALTI: “De ce te gandesti doar la tine, bunul meu copil, si nu te gandesti putin si la lumea care sufera? Cati nu striga in aceasta clipa: ‘Ajutor! Ajutor!’ si nu exista nimeni langa ei ca sa-i ajute?” -
  22. Pingback: Cuviosul Paisie Aghioritul ne invata CUM SA NE RUGAM PENTRU CEILALTI (II) – Rugaciunea CU DURERE IN INIMA pentru cazuri concrete si pentru toata lumea -
  23. Pingback: “IUBIREA NEBUNA” A LUI DUMNEZEU si TAINA SLUJIRII: “A te darui, fara sa te impui…”. Parintele Staniloae despre SENSUL CRUCII ca IMPREUNA-PATIMIRE ODIHNITOARE: “Numai Crucea darama zidul; Biserica sta pe iubirea rastigni
  24. Pingback: SA-I ALINAM PE CEI IN SUFERINTA, rugandu-ne pentru ei, ca si pentru cei AFLATI IN IAD: “Mare este milostenia pe care o facem pentru acesti oameni si, daca este posibil, sa varsam in fiecare zi cate o lacrima pentru ei. Nefericirea, chinul, disperare
  25. Pingback: SFANTUL SILUAN ATHONITUL da marturie vie despre IUBIREA MILOSTIVA a lui Dumnezeu pentru CEI PACATOSI -
  26. Pingback: Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu la DUMINICA DINAINTEA CINCIZECIMII, A SFINTILOR PARINTI DE LA SINODUL INTAI ECUMENIC SI A RUGACIUNII LUI IISUS (Duminica a VII-a dupa Pasti): Sa cunoastem in Cine credem si Cui ne rugam! -
  27. Pingback: PREDICI AUDIO la Evanghelia dregatorului bogat (Arhim. Policarp si Nichifor): “Mantuitorul nu a venit sa asigure succesul in lume, nu a venit sa ne asigure pamanteste. SA NU CASTIGAM OBIECTE SI SA PIERDEM OMUL!” -
  28. Pingback: STEAUA MAGILOR si STEAUA NOASTRA -
  29. Pingback: CU CE GANDURI SA PORNIM IN ANUL CEL NOU? -
  30. Pingback: “Intru necaz M’ai chemat si te-am izbavit, te-am auzit in mijlocul furtunii si te-am cercat la apa certarii” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate