GUSTUL SI MIREASMA LUI DUMNEZEU. Parintele Melhisedec Ungureanu (Man. Lupsa) – raspunsuri de folos (2) din conferinta ASCOR Bucuresti, martie 2012

6-04-2012 Sublinieri

(sursa foto: Harrdelos)

RASPUNSURI LA INTREBARI (AUDIO SI TEXT):

(PARTEA A DOUA)

“- Parintele Rafail, al carui cuvant ne lipseste, obisnuia sa ne constientizeze asupra vremurilor din urma, pe care le traim deja. Cu toate acestea, oamenii credinciosi pare ca s-au obisnuit cu negarea acestei realitati din cauza fricii, si de aici se refuza a trai orice fel de tensiune eshatologica roditoare. Iar altii, la alta extrema, cultiva un soi de panica, de agitatie, de psihoza […]. Cum sa ne raportam drept la vremurile pe care le traim, din ce in ce mai cumplite?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– Viata duhovniceasca, cum spuneam, este o viata care are in sine o anumita tensiune duhovniceasca. Acum, bineinteles ca sunt tot soiul de lunecusuri la stanga si la dreapta, dar cugetul cel tare al Bisericii ne pastreaza totdeauna in echilibrul acesta: Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui! – cuvantul pe care Domnul l-a dat Cuviosului Siluan are in el acest echilibru duhovnicesc. Si parintele Sofronie spunea ca Dumnezeu a dat acest cuvant Cuviosului Siluan pentru noi si pentru vremurile noastre, pe care noi le traim si pe care le vom trai, cei care ne vom invrednici sa mai traim.

Ceea ce observ eu e ca e foarte anevoios sa te orientezi cumva dupa niste repere obiective, exterioare. Vad ca Hristos provoaca cumva in noi, cei care traim, la masura constiintei la care traim in sanul Bisericii, sa invatam sa agonisim in sanul nostru niste repere. Zicea sfantul Siluan caDuhul Sfant se cunoaste dupa gust”. Daca noi incepem sa ne deprindem cu gustul lucrarii lui Dumnezeu, cu gustul, cu atmosfera, cu mireasma prezentei lui Dumnezeu, atunci ne pastram in acest echilibru, nefacand nici abstractie de vremurile pe care le traim, si nici panicându-ne ca ar fi mai mult decat ce-am putea trai, ca si inchipuire. Că de obicei noi ne panicam pentru ca ne inchipuim, avem tot soiul de scenarii in viata noastra, in mintea noastra, in trairea noastra. I-am spus odata cuiva un cuvant care l-a socat. I-am spus: Sa stii ca dracul e atotputernic in virtual! Si a ramas socat si-a spus: „Parinte, nu m-am gandit niciodata la asta.” Dumnezeu este atotputernic pentru ca El este Cel Ce este. Dar cand noi pasim in lumea virtuala, in lumea inchipuirilor, acolo dracul devine atotputernic si n-avem nicio sansa – oricum o dam, oricum o sucim, tot in ghearele lui picam.

Daca ne smerim si traim in realitatea pe care Dumnezeu ne-a dat s-o traim, chiar daca nu este cea mai fericita realitate, daca o primim ca din mana lui Dumnezeu si daca o primim ca pe o provocare, adica lucrurile exterioare vietii noastre sa le privim ca pe o provocare a lui Dumnezeu prin care noi sa invatam sa facem fata la niste situatii pe care Hristos ni le pune in fata, ca obstacole – ca zicea cineva: „Daca n-ar fi existat obstacolele, ar fi trebuit inventate”. De ce? Pentru ca obstacolele si greutatile care ni se pun in fata noastra, in traseul nostru, starnesc ceva in noi, exploateaza, scot din noi aurul credintei noastre. Si atunci noi, daca luam si intelegem lucrurile acestea, daca avem experienta duhovniceasca, la masura pe care o avem, fara sa ne inchipuim nu-stiu-ce – ca totusi, sunt convins si tot mai mult spun in ultima vreme ca Dumnezeu nu ne nedreptateste, El este drept, e drept-judecator, si nu ne nedreptateste, si ne da la vremea pe care El o socoteste dreapta pentru noi, ne da si mangaieri, ne da usurari, ne da bucurii, pe care noi, ca suntem pacatosi, le uitam si dupa aia zicem: „A, ca m-a uitat Dumnezeu si ca nu-mi da nimic si ca viata mea e asa cum e…”, si ne tot plangem de mila. Dar daca ne uitam mai cu un alt ochi in viata noastra, vedem multe din minunile lui Dumnezeu, adica multe din lucrarile lui Dumnezeu in viata noastra, ca experienta a noastra personala, a harului lui Dumnezeu, cum a lucrat in anumite situatii, a puterii lui Dumnezeu care s-a manifestat in anumite situatii- si atunci, daca incepem sa intelegem lucrurile acestea, ele ne devin noua repere de neclintit, pe care maica noastra, Biserica, ni le confirma, si care ne ajuta pe noi sa ne pastram un echilibru in toata nebunia lumii asteia: sa traiesti in pace, desi esti in valtoarea si in agitatia de neinchipuit, sa traiesti in dragoste cand in jurul tau este numai ura, sa traiesti intr-o stare de rugaciune, desi lumea aceasta face orice, numai rugaciune nu. Dar astea sunt provocarile pe care Dumnezeu le pune la indemana noastra si noi trebuie sa lucram cu Dumnezeu pentru mantuirea noastra.

Ce faci atunci cand ai inima impietrita? Cum scapi de impietrire? Impietrirea inseamna ca lipseste Duhul Sfant?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

De multe ori Dumnezeu ne trece prin stari duhovnicesti ca sa invatam sa ne smerim. Si impietrirea poate sa fie o stare duhovniceasca. Trebuie vazut inlauntru, trebuie vazut daca impietrirea este din pricina unui pacat – si trebuie marturisit si pocainta pentru pacat -, sau trebuie vazut daca impietrirea este ca o limita pe care Dumnezeu o arata neputintei noastre – si atunci, daca ne smerim inaintea lui Dumnezeu, incepe sa se inmoaie si inima noastra.

Cum sa ne manifestam dragostea noastra fata de aproapele, daca nu o simtim?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– La masura la care esti, imposibil sa nu ai dragoste! Noi iarasi traim in inchipuire, si atunci… Ani de zile m-am tot vaitat inaintea lui Dumnezeu si m-am plans ca n-am dragoste, n-am aia, n-am ailaltă, pana cand m-a miluit Dumnezeu printr-un cuvant al parintelui Emilianos, pe care l-am gasit intr-o carte, si spunea ceva pe linia asta parintele – nu-mi mai aduc aminte exact cuvantul -, dar spunea ca lucrarea duhovniceasca este nu sa primesti ceva ce nu ai, ci sa lucrezi cu harul lui Dumnezeu pe care l-ai primit deja. Si in momentul ala m-am vazut pe mine fariseu si ipocrit, ca m-am tot văitat lui Dumnezeu ani de-a randul ca nu mi-a dat dragoste si smerenie, si cutare, si cutare… si in realitate eu neglijam ceea ce Dumnezeu imi daduse deja. Si atunci, cum sa ne manifestam dragostea noastra fata de aproapele? Trebuie sa vezi la ce masura esti, care e masura bunăvointei tale fata de aproapele, si atunci iti dai seama care e masura dragostei! Problema este ca noi cadem iarasi in extreme: ori zicem ca avem dragoste si ne amagim, ori zicem ca n-avem dragoste deloc si iarasi ne amagim! Realitatea nu este asta. Omul este facut din iubire – asta e materia primă a omului – si, omul nu poate sa traiasca decat cu dragoste si din dragoste, pentru ca din dragoste a fost creat de Dumnezeu. Si atunci orice gest, orice gand al meu catre aproapele, care e un gand bun sau un gest binevoitor, este o miscare a dragostei pe care trebuie s-o constientizam. Mica sau mare – nu discutam despre asta, ci este o miscare a dragostei.

Demnitate – mandrie – smerenie. Granita dintre demnitate, mandrie si smerenie este firava. In aceasta societate secularizata cum ramanem smeriti, cu demnitate, fara mandrie?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

In orice situatie suntem, trebuie sa privim tot la Hristos pentru ca El este masura tuturor lucrurilor si El ne invata smerenia, ca El a zis: Invatati de la Mine, ca sunt blând si smerit cu inima, si nimeni altcineva nu ne poate invata smerenia in afara lui Hristos. El ne-a aratat si cum sa fim demni, atunci cand a fost adus la sinedriu si sluga L-a palmuit peste obraz si I-a spus: Cum vorbesti Tu asa arhiereului? Hristos i-a spus: De ce Mă bati? Daca am gresit, arata-Mi unde am gresit. Daca nu, de ce Mă lovesti, de ce Ma bati? Si iata cum Cel Care S-a smerit, S-a deşertat pe Sine pana la capat, a arătat acolo care este limita, pentru ca altfel smerenia s-ar fi transformat intr-un fel de slugarnicie, intr-un fel de depersonalizare, intr-un fel de atitudine din aceasta care te face sa fii calcat in picioare. Nu, Hristos ne-a arat demnitatea firii omenesti. Demnitatea este de a trai la inaltimea chemarii, la care ne cheama Dumnezeu – asta inseamna sa fii demn! Cand omul incearca sa traiasca la masura chemarii, ceva in el se desteapta si devine demn. Antropos e „cel care priveste in sus” in limba greaca, poate sa priveasca catre cer. Si omul are in el, sadit de la Dumnezeu, aceasta demnitate. Dar iarasi spun, in orice situatie tot la Hristos trebuie sa privim si El trebuie sa ne invete cum sa traim, in cele mai mici amanunte ale vietii noastre. Nu este vorba de un principiu obiectiv, asa, ci toate lucrurile izvorasc din dragostea lui Hristos.

– Imi este foarte, foarte frica de moarte. Ma gandesc zilnic la moarte si la bătrâneţe – a mea si a celor dragi – si imi este foarte frica. Nu ma pot linisti lăsându-mă in grija Domnului, desi cu mintea stiu ca trebuie sa fac asta.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– Traieste frica asta cu Dumnezeu! E singurul lucru pe care as putea sa ti-l spun. Spune: „Doamne, mi-e frica, ce sa ma fac? Teoretic, stiu ca daca as avea mai multa dragoste fata de Tine, m-as incredinta purtarii Tale de grija, dar nu pot. Mi-e frica!Traieste frica asta inaintea lui Dumnezeu si Dumnezeu este Cel Care te va lumina si te va invata cum sa traiesti cu aceasta frica si poate chiar s-o biruiesti.

Cum ne putem vădi pacatul? In ce consta pregatirea pentru acest demers si cum reusim efectiv sa ne vadim pacatul?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Atunci cand vine lumina harului lui Dumnezeu, in chip firesc incepi sa vezi, sa vezi pacatul, sa vezi ca ceva e nefiresc in viata ta, in comportamentul tau. Duhul Sfant e Cel Care ne vadeste pacatul, noi trebuie sa primim doar lucrarea Duhului Sfant si sa ne recunoastem pacatul nostru inaintea lui Dumnezeu, sa ne recunoastem greseala noastra inaintea lui Dumnezeu.

Ce sa facem atunci cand nu mai avem râvnă duhovniceasca, cand nu mai putem sau chiar nu mai vrem sa ne facem canonul, cand ne simtim atrasi de ce este lumesc? Cum putem reveni la normalitate pentru a avea pace sau liniste duhovniceasca?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Sa constientizezi ca esti prins de “vamesul” despre care am vorbit, care e formalismul si care iti arata ca in mintea ta ti-ai inchipuit ca esti la o alta masura, la o alta inaltime duhovniceasca. Si ca sa ma fac mai bine inteles o sa spun un lucru: omul, daca merge in chip firesc, oboseste, osteneste, dar totusi, asa a gandit Dumnezeu lucrurile, si in mers, inima pulseaza, dar are si un moment de respiro. Faptul asta, al oboselii duhovnicesti, e o marturie ca nu e masura ta aia. Si atunci eu de multe ori le spun oamenilor ca daca mergi pe varfuri, in chip firesc obosesti; daca mergi asa cum te-a lasat Dumnezeu, oboseala o duci altfel, o duci pe picioarele tale. Si trebuie sa vezi care e masura ta, si asta cu rugaciune si cu sfătuirea duhovnicului se realizeaza.

– Duhul Sfant Se poate salaslui in inima curata, dar care mai face mici compromisuri?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– Spuneam ca sunt masuri diferite ala salasluirii Duhului Sfant in noi. In masura in care omul doreste sa traiasca cu Dumnezeu, in masura aia Duhul Sfant salasluieste in el. Si atunci cand harul lui Dumnezeu se inmulteste, incepe constiinta sa miste si sa mustre sufletul pentru anumite pacate, si omul se leapada destul de usor de pacatele pentru care il biciuie constiinta. Dar sunt alte pacate la care, vedeti, constiinta noastra inca nu reactioneaza, pentru ca nu este la masura aia duhovniceasca, desi teoretic stiu care sunt toate pacatele, mai uit in catehism si vad acolo ca sunt pacate de capetenie, pacate strigatoare la cer, pacate impotriva Duhului Sfant, pacate si pacate… si diferite impartiri si categorii. Deci teoretic pot sa stiu care sunt toate pacatele, dar in realitate vedeti ca constiinta omului nu reactioneaza la orice pacat. In momentul in care Duhul Sfant Se inmulteste in inima omului, constiinta se sensibilizeaza si atunci il mustra pe om pentru anumite pacate pe care le face si omul incepe si omul incepe mult mai staruitor sa se lupte cu pacatele pentru care il mustra constiinta.

– Cum sa biruim mania? Cum sa suportam umilintele vietii? Cum sa devenim mai intelepti?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– Invatand de la Dumnezeu sa ne smerim. Cand omul se smereste, se slobozeste de toate suferintele lumii acesteia. De aia si Cuviosul Siluan, dupa ce a invatat sa-si tina mintea in iad, de fiecare data cand venea cate un gand rau, cate o lucrare a unei patimi, el se osandea pe sine la iad si se curatea mintea si inima lui si putea sa pastreze aceasta stare de curatie a mintii si a inimii prin aceasta osandire la iad, fara sa deznadajduiasca.

– Este normal sa nu am timp sa fac decat foarte putine lucruri din cate imi propun sau este o dovada a lipsei lucrarii Duhului Sfant in viata mea? Mentionez ca ma agit foarte tare cand ajung sa ii dezamagesc pe multi din cati imi cer ajutorul si eu ii refuz.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Noi totusi trebuie sa vedem limitele pe care le avem in lumea asta, ca suntem circumscrisi si trupeste: sunt marginit si numai pana aici sunt. Imi aduc aminte ca imi spunea duhovnicul, cand aveam prea multa ravna si credeam ca mantuiesc eu lumea, zicea: Parinte staret, n-o sa mantuiesti tu lumea. Fa cat poti, adica pana aici, si restul lasa sa treaca peste”. Prin asta el imi spunea delicat cum sa invat sa fiu smerit, adica sa imi vad limitele, ca mai mult de atat nu pot sa fiu. In momentul in care oamenii sfinti depasesc hotarul mortii si ajung sa treaca dincolo, in vesnicia lui Dumnezeu, au mai multa putere, sa ajute mult mai multi si sa lucreze mult mai mult decat atât timp cat traiau intr-un trup limitat si neputincios. Asa si cu lucrurile astea: cand noi vrem mult prea multe si nu avem timp sa le facem inseamna ca undeva in noi, totusi, este o mandrie care ne face sa credem ca suntem la o alta masura, la o alta statura, la o alta marime, si as putea sa fac mai multe. Si lucrul acesta, daca omul il intelege, incepe sa se smereasca si sa isi vada limitele, si atunci nici nu mai sunt asa tensiuni cu fratii, cu aproapele, care ii cer ajutorul si ii dezamageste.

– Va rugam sa explicati putin cauzele spirituale ale atacului de panica si despre ajutorul credintei in vindecare. De ce apare, in cele mai multe cazuri, in urma despartirii, decesului cuiva apropiat?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Starile astea psihice, sensibilitatile psihice, mai ales dupa anumite traume, dupa pierderea cuiva apropiat, dupa anumite incercari, daca omul nu are harul lui Dumnezeu cu el, ceva in el se intampla, o uzura se intampla, ca la un motor pe care il pornesti si nu are ulei. Spun lucrul acesta pentru ca spunea Sfantul Siluan ca daca n-ar fi intarit-o Duhul Sfant pe Maica Domnului, n-ar fi putut purta durerea nesfarsita pe care a avut-o la rastignirea lui Hristos. Daca noi trecem prin fel de fel de incercari si nu avem cu noi puterea aceasta a Duhului Sfant, Care ne da sa trecem prin ele fara sa fim foarte, foarte afectati, atunci ceva se subrezeste la nivel psihic, la nivel uman, psiho-somatic cumva. Si asta-i momentul in care intervin cumva atacurile de panica si toate starile de genul acesta. In momentul in care omul incepe sa se roage lui Dumnezeu si sa se incredinteze voii lui Dumnezeu, sa se incredinteze purtarii de grija a lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu il intareste si sufletul prinde putere sa se poata lupta si sa nu mai fie coplesit. Ca, de fapt, atacurile de panica undeva ele se intampla la nivelul sistemului nervos vegetativ, nu la nivelul sistemului nervos central. Adica acolo e ceva care se intampla, nu stiu, nu ma pricep foarte bine la lucrurile astea, dar am observat ca omul, daca se intareste in credinta – adica este un prag de credinta acolo, pe care il are de trecut cel care trece prin crizele acestea de panica – daca omul se intareste in credinta, credinta ii da putere sufletului sa nu mai intre in aceste stari de panica. Dar cum se intampla, nu stiu. Dar trebuie, daca vezi ca inca nu se intampla si inca vezi ca ai stari de panica, trebuie sa starui inaintea lui Dumnezeu, sa te smeresti inaintea lui Dumnezeu, sa te prihanesti inaintea lui Dumnezeu, si harul lui Dumnezeu atunci gaseste mai multa dispozitie in inima ca sa poata sa lucreze si sa poata sa vindece. Ca harul lui Dumnezeu lucreaza si pe planul acesta, ca vindeca rani ale sufletului, curateste, cum spunem in rugaciunea Imparate ceresc: Curateste sufletele noastre, Duhul Sfant.

– Ce sa fie cand omul ajunge la asa o deznadejde ca vrea ca ceilalti si Dumnezeu sa-l uite si sa nu-l pomeneasca, sa nu mai fie?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– Se traiesc tot felul de stari de deznadejde, dar uite ca pronia lui Dumnezeu nu paraseste pe om atunci cand omul vrea sa fie parasit de Dumnezeu, ca atunci mult mai multi ar pieri, tot mai multi care traiesc tot soiul de stari de acestea de deznadejde. Dar Dumnezeu Se smereste cumva, Se micsoreaza camd omul nu mai vrea sa Il simta, cand omul vrea sa fie uitat de Dumnezeu. Dumnezeu se smereste, se micsoreaza, dar nu il paraseste totusi pe om, ca Dragostea nu poate sa paraseasca.

Merg la Liturghie duminica de duminica. La inceput simteam o bucurie imensa. Dupa cinci ani nu am mai simtit acea bucurie, dar tanjesc dupa ea si, cu toate ca abia astept duminica sa merg la Hristos, cateodata sunt sec. Ce sa fac?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Aici e de lupta cu noi, pentru ca trebuie sa… pe linia asta vorbeam de vamesul nemitarnic care este o doza de formalism in faptul acesta, ca e sec. Si e o marturie cumva ca undeva ai pierdut din harul lui Dumnezeu, dar daca omul se smereste inaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu ii da sa vada unde a gresit. Daca iti doresti sa fii cu adevarat cu Dumnezeu… Mai e si lucrul acesta, ca Dumnezeu vrea sa ne invete sa venim la biserica nu pentru anumite trairi, ci pentru El, pentru dragostea Lui. Si de-asta zis: daca e o greseala, Dumnezeu iti arata unde ai gresit. Daca este o stare pe care Dumnezeu vrea s-o depasesti, atunci El iti va da sa intelegi ca trebuie s-o depasesti, de exemplu sa nu astepti nu-stiu-ce trairi de la Liturghie, ci sa te bucuri ca poti sa fii acolo, la Liturghie, chiar daca tu te observi pe tine – deci intoarcerea aia spre sine de care vorbeam – tu te observi pe tine ca nu traiesti nimic. Dumnezeu de multe ori ne trece prin crize din acestea duhovnicesti ca sa invete sufletul sa traiasca prin credinta. Trairea prin credinta nu e o traire prin simturi; trairea prin credinta lumineaza simturile, le subtiaza, la induhovniceste, dar nu e o traire prin simturi. Trairea prin credinta e o traire prin Cuvantul lui Dumnezeu. Adica, vedeti, eu acum pot sa vad sau sa nu vad soarele, dar stiu ca soarele este deasupra norilor si straluceste. Ceva sugereaza din aceasta intelegere trairea prin credinta, care are o alta statornicie fara de trairea aceasta prin simturi, care e foarte schimbatoare. Si daca Dumnezeu vrea sa te invete sa depasesti un prag in viata ta si trairea prin credinta sa fie pe linia aceasta, atunci trebuie sa lucrezi, ca daca tu te intorci si spui: „Da, dar eu as vrea lucrul asta..” e ca si cum ai termina clasa a VIII-a si ai spune: „Da, dar mie asa imi place in clasa intai, ce frumos si simplu, numai sa faci niste bastonase…!” si sa te intorci la lucrurile acelea si Dumnezeu nu vrea, vrea sa inveti sa mergi mai departe.

Cum facem diferenta intre smerenie si umilinta? Ce inseamna mai exact sa traiesti in inchipuire? Puteti sa ne exemplificati?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– Suntem asa de obisnuiti cu trairea in inchipuire ca nici nu ne dam seama, cate lucruri ne inchipuim! Si dezamagirile din viata noastra, cu cat sunt mai multe dezamagirile, cu atat inseamna ca au fost mai multe amagirile si inchipuirile inainte de a fi dezamagiti. Parintele Sofronie spunea ca propriu mintii omului care traieste in mandrie este sa nu accepte realitatea asa cum este ea. Adica sa-si inchipuie altceva, sa evadeze in altceva, sa traiasca altcumva realitatea decat asa cum este, sa creada ca o poate infrumuseta, ca o poate cosmetiza. Zicea parintele Sofronie ca omul smerit nu traieste asa, el ia realitatea asa cum este, ca expresie a voii lui Dumnezeu, chiar daca nu o intelege. Spune ca traiesti un lucru pe care nu-l intelegi, o situatie delicata din care inca nu iesi, dar omul smerit zice: „Stie Dumnezeu de ce mi-e indelunga starea asta in care sunt, stie Dumnezeu de ce nu-mi da dezlegare”, si totusi traieste starea si realitatea asa cum este ea. Dar propriu mintii omului care este mandru este ca isi inchipuie si evadeaza cumva din realitatea lumii acesteia care il stramtoreaza, il incorseteaza.

[…]

Cand ma impartasesc, o fac pentru ca stiu ca “trebuie” si uneori imi este greu sa ma impartasesc, lene chiar. Cum sa depasesc aceasta nesimtire a sufletului?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– E mincinos cuvantul trebuie in ceea ce spui. Parintele Emilianos spunea ca atunci cand apare cuvantul “trebuie”, atunci apare falimentul in viata duhovnniceasca. Eu n-am vazut niciun om indragostit care sa-i spuna iubitei lui: „Stii, eu trebuie sa te iubesc”. E manat, il frig talpile sa mearga spre cea care il iubeste. Asa si cu Dumnezeu: cand omul se formalizeaza, atunci apare cuvantul “trebuie: da, trebuie sa-L iubesc pe Dumnezeu”. Dar realitatea inimii arata ca ea nu misca la cuvantul “trebuie”, ci ea misca la dragoste. Si e foarte important sa intelegem, daca vrem sa ajungem la o dragoste de o alta calitate decat cea pe care o avem acum, ca smerenia este cea care deschide calea catre o alta dragoste; smerenia este poarta deschisa dragostei, adica dragostei dumnezeiesti, la asta ma refer.

Si-atunci experimenteaza: ia tine-te vreo cinci ani, sa nu te mai impartasesti, si sa vezi cum iti arde buza si abia astepti, nu: „trebuie sa ma impartasesc”, ci rupi usile: „dati-mi Impartasanie, ca arde in mine inima mea”, cum ardea in Apostoli inima de cuvantul lui Hristos. Deci [din] faptul ca te impartasesti si te impartasesti formal, ai starea asta duhovniceasca. Si atunci ar trebui sa te socotesti cu duhovnicul tau care este ritmul real al vietii tale duhovnicesti si atunci si ritmul in care sa te impartasesti cu Trupul si Sangele lui Hristos.

[…]

– Cum putem lupta cu formalismul si fariseismul din Biserica? Uneori pare ca toti sunt prinsi in ele. Ce ne-ar putea trezi? Cum ajungem la autenticitate?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– Nu cu formalismul din Biserica trebuie sa lupt, ci cu formalismul din inima mea!

Lucrarea Duhului Sfant e o lucrare autentica in viata omului. Si Duhul Sfant, fiind Duhul Adevarului, da marturie foarte, foarte concreta despre ceea ce suntem si ne pune cu botul pe labe, cum e expresia, in sensul ca ne arata unde e masura. De-aia ziceam ca nu cu fariseismul din Biserica, ci cu fariseismul si cu impietrirea inimii mele trebuie sa ma lupt.

Cum evita omul in acelasi timp pocainta lipsită de râvnă si sentimentul ca puterile lui au un rol in apropierea de Hristos?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– In viata duhovniceasca sunt tot soiul de… gropi in asfalt, sa le numesc asa, ca cu astea suntem foarte obisnuiti. Sfintii Parinti le numeau ispite de-a dreapta si de-a stanga. Si ispitele de-a stanga erau cele care lucrau patimile si pacatele, si cele de-a dreapta erau ravna exagerata a unei virtuti, prin care omul cadea de pe drum, pentru ca Ortodoxia e ca un fel de mers pe sarma: trebuie sa ai continuu o stare de-asta de “echilibristica” inaintea lui Dumnezeu. Si atunci si pocainta lipsita de ravna e tot asa, o fundatura, pe care, daca o observi, intri intr-o criza, iti dai seama ca lucrarea pocaintei, focul pocaintei s-a stins in tine, ca ravna e un foc. Si in momentul in care iti dai seama ca pocainta ta e lipsita de ravna e un moment de constientizare din care Dumnezeu vrea sa lucreze ceva. Si trebuie sa observi ce vrea sa lucreze Dumnezeu cu tine!

– Ce este preferabil sa alegem din punct de vedere duhovnicesc: a ne ruga pentru sustinere in diverse aspecte, accelerand in acele directii, sau a spune cu cat mai multa credinta „Doamne, faca-Se voia Ta”?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– Cred ca totdeauna trebuie sa cerem sa fie voia lui Dumnezeu. Pentru ca in momentul in care omul incepe sa constientizeze ca toate greutatile, toate necazurile, toate suferintele sunt ca face ceva ceea ce nu e in voia lui Dumnezeu, atunci incepe tot mai mult sa se incredinteze voii lui Dumnezeu.

Cum poate Duhul Sfant sa treaca de invelisul impietrit al inimii? O metoda practica, daca se poate.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– Asta e si intrebarea mea! Trebuie sa observam; sufletul reactioneaza diferit. Sufeletele sunt asa de diferite si fiecare suflet reactioneaza in fel si chip si trebuie sa vedem care e miscarea care atinge sufletul, la care reactioneaza sufletul, ca pe linia aia va lucra si Duhul Sfant.

Putem sa avem harul Duhului Sfant fara sa fim constienti de acest lucru?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– Da. Atunci cand am fost botezati in pruncia noastra, am fost botezati in numele Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh si dupa aceea am primit mirungerea pe trupul nostru, pe ochi, pe nari, pe urechi, pe buze, pe piept, pe spate, pe maini si pe picioare si am fost pecetluiti cu Duhul Sfant. De fiecare data cand unge preotul pruncul zice: Pecetea Darului Duhului Sfant. Si noi am primit o arvună a Duhului Sfant pe care o avem in noi. Daca inca nu o constientizam, inseamna ca inca nu ne-a gasit Hristos ca sa poata trezi in noi aceasta constiinta a prezentei Duhului Sfant. Dar eu cred ca faptul ca sunteti aici…, ceva v-a manat aici, nu v-ati trezit, n-ati vrut sa mergeti la Mall sau in alta parte si v-ati trezit in sala de conferinte. Ceva v-a manat – aia e lucrarea Duhului Sfant! Duhul Sfant – zice undeva Cuviosul Siluan – atrage noroadele la Biserica. Duhul Sfant este Cel Care mangaie sufletul. Deci ceva v-a adus aici! Si Acel Ceva Se cheama Duhul Sfant. La o masura mai mica sau mai mare, depinde de fiecare suflet in parte.

Parinte, cum putem căpăta si statornici intelegerea cea duhovniceasca in viata de zi cu zi, pentru a nu mai gresi fata de aproapele?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– E o vorba: repetitia e mama invataturii. Si de fiecare data cand avem un prilej, ori il implinim dupa porunca lui Hristos, ori ne trezim savarsind un pacat impotriva lui Dumnezeu si impotriva aproapelui, calcand porunca lui Dumnezeu. Dar de fiecare data, Dumnezeu ne repune – cand omul se pocaieste – Dumnezeu ne repune pe planul acesta in care noi sa invatam sa fim mai atenti fata de fratele sau ne repune in prilejuri in care noi sa putem sa avem mai multa atentie, mai multa deschidere, mai multa gingasie, mai multa iertare. Si asa invatam!

M-am apropiat de curand de Ortodoxie, dar ma lupta mult patima maniei si a mandriei. Cum sa scap de ele?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Cu multa osteneala se dezradacineaza o patima din suflet. Dar ai sa vezi, daca te preocupa cum sa te lupti cu patimile astea din suflet, ai sa vezi ca… o sa citesti, si te incurajez sa citesti la Sfintii Parinti, fiecare, nu numai ca au vorbit despre cum se slobozeste sufletul de patimi, dar chiar au ajuns sa traiasca aceasta stare de slobozire, in care patimile au ajuns sa fie stramtorate si micsorate in suflet. Daca o sa citesti prin Filocalii sau prin Sfintii Parinti despre manie sau despre mandrie, cum s-au luptat, care erau gandurile pe care ei le puneau in minte si le pastrau in mintea lor si incerci sa faci lucrurile pe care ei le sugereaza acolo, ai sa vezi ca prinzi tot mai mult putere cum sa lupti, si lupti tot mai mult cu patimile astea. Si cu orice alta patima, de altfel.

Se poate spune ca omul a fost iertat din veci de Dumnezeu sau iertarea a fost din veci in Dumnezeu?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– Intr-o conferinta spunea parintele Rafail ca iertarea este data inainte de a o cere. Adica iertarea este parte integranta din iubirea lui Dumnezeu, care este din vesnicie. Nu asta se pune problema, daca iertarea este data sau nu este data, ci parintele spunea ca problema este ca noi sa ne ridicam la vrednicia iertarii lui Dumnezeu. Adica omul, daca incepe sa constientizeze ca Dumnezeu il iarta si…, vedeti, iertarea lui Dumnezeu se leaga si de faptul acesta, ca in dragostea lui Dumnezeu nu exista niciun repros, cum zicea cuviosul Siluan. Dar daca eu nu invat sa traiesc cu asemenea dragoste care nu imi reproseaza nimic, risc sa ma indepartez tot mai mult. Ca dragostea lui Dumnezeu este vulnerabila: cu cat este mai mare dragostea, cu atat este mai sensibila si mai vulnerabila. Si spunea parintele Rafail ca paradoxul este ca nu moare Dumnezeu ca se raneste de pacatul meu, ci moare cel care raneste aceasta dragoste, adica dragostea lui Dumnezeu. Dar noi, stiind ca dragostea ne este data chiar inainte de a o cere, putem sa prindem curaj, sa invatam sa trezeasca credinta in Dumnezeu pe care o avem, acea frica de a nu-L pierde pe un astfel de Dumnezeu Care ne iubeste asa de mult incat nu ne face niciun repros. Si zice undeva Cuviosul Siluan ca dragoste mai mare ca aceasta nu este ca sa iubeasca cineva – si era vorba de Dumnezeu – pe pacatos in insasi caderea lui. Noi, cand pacatuieste un frate al nostru, usor ne scarbim, zicem: „A, credeam ca e un baiat bun si uita-te ce face…” si ne scarbim cand vedem pe fratele sau pe aproapele ca savarseste un pacat. Dar dragostea lui Dumnezeu nu se scarbeste de om, chiar in insusi momentul pacatului si al caderii! Si dragoste mai mare decat aceasta nu exista, de a iubi pe pacatos in insasi caderea lui. Si Dumnezeu ne iubeste in caderile noastre, dar daca noi nu invatam sa ne ridicam la inaltimea dragostei si la inaltimea iertarii lui Dumnezeu, riscam sa ramanem robi mortii acesteia, care poate sa fie moarte cea de-a doua, adica moarte vesnica – dea Domnul sa ne pazeasca, sa ne crute pe toti de aceasta moarte vesnica, care este dupa judecata lui Hristos!

***


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Melhisedec de la Lupsa, Razboiul nevazut, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

30 Commentarii la “GUSTUL SI MIREASMA LUI DUMNEZEU. Parintele Melhisedec Ungureanu (Man. Lupsa) – raspunsuri de folos (2) din conferinta ASCOR Bucuresti, martie 2012

  1. Liturghia Darurilor mai inainte sfintite

    Evrei 7, 26; 8, 2

    26. Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile.
    2. Slujitor Altarului şi Cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt Dumnezeu şi nu omul.

  2. Sunt foarte folositoare aceste cuvinte ale Parintelui Staret de la Lupsa. Va multumesc!

  3. Multumim, dragi prieteni, pentru transcriere!

    Domnul sa va rasplateasca jertfa.

  4. UN ARTICOLO EXCEPTIONAL, CARE MI-A MERS LA SUFLET…DOAMNE AJUTA!

  5. Amin. Intaritoare cuvinte.
    Spunea parintele Rafail ca in limba greaca cuvantul “pedeapsa” inseamna “educare de copii”. Dumnezeu prin pedeapsa ne invata pe fiecare. Depinde insa de noi cum privim intamplarile din viata noastra.

  6. Pingback: CONSTIINTA si NESIMTIRE -
  7. Pingback: “Curajul sfant la inceput de drum” – Conferinta de la Iasi (2011) a Ierom. Melhisedec Ungureanu: DE CE OAMENII NU SE MAI ROAGA? CARE SUNT ETAPELE VIETII DUHOVNICESTI? DESPRE EXPERIENTA HARULUI (video) -
  8. “De aia si Cuviosul Siluan, dupa ce a invatat sa-si tina mintea in iad, de fiecare data cand venea cate un gand rau, cate o lucrare a unei patimi, el se osandea pe sine la iad si se curatea mintea si inima lui si putea sa pastreze aceasta stare de curatie a mintii si a inimii prin aceasta osandire la iad, fara sa deznadajduiasca.”

    Tare as vrea sa aflu daca stie cineva cum se poate pune in practica asta. Cind vin gindurile rele le alungam cu rugaciunea, spun sfintii parinti in general. Cum te poti osindi in acelasi timp la iad? Cum trebuie procedat? Poate cineva da un exemplu? Iadul e oricum interpretat diferit de la persoana la persoana si banuiesc ca daca viziunea iadului unui individ nu are o influenta puternica asupra sufletului sau, sa il smereasca, lucrarea asta nu va avea roadele cautate. Poate ca trebuie intii sa primim de la Domnul aceasta experienta a iadului. Iertare.

    Doamne ajuta!

  9. Gabriel N
    “Iadul e oricum interpretat diferit de la persoana la persoana”.
    Cam asa stau lucrurile, cum ziceti si dvs. Pentru patimas, iadul inseamna neimplinirea patimii. Pentru fumator este iad sa nu aiba o tigara si probabil, ca in vesnicie aceasta patima se va amplifica…Doamne fereste sa moara omul nepocait si nevindecat de patima sa. Pentru un crestin, pentru un “impatimit” de Dumnezeu, iadul este lipsa Acestuia. Sau cum ar zice Parintele Melchisedec, lipsa “gustului ” si “miresmei” lui Dumnezeu.

    “Poate ca trebuie intii sa primim de la Domnul aceasta experienta a iadului.”
    Toti traim astfel de experiente, dar nu la masura Sfantului Siluan sau a altor sfinti.
    Pentru o perioada de cateva luni, am avut o experienta care ar putea sa va ajute sa intelegeti ce vreau sa spun. Ce anume traiam sau simteam, nu pot sa exprim in cuvinte, si nici nu-mi este usor sa imi amintesc. Va zic doar ca in urma unei spovedanii, parintele indurerat de ceea ce ii spusesem, m-a sfatuit sa nu descurajez (eu insa ma sufocam de deznadejde). A incercat sa ma incurajeze cu fel de fel de cuvinte mangaietoare, dar raspunsul meu a fost: nu nu ma incalzeste cu nimic faptul ca sfintia voastra ma iubiti. Stiu ca si Dumnezeu ma iubeste, dar daca eu nu ma pot impartasi de dragostea Lui, mai bine ar fi pentru mine sa nu fiu!
    Acesta suferinta a duhului meu nu avea nici o legatura cu ceea ce traiam eu in viata de zi cu zi. Nimic nu imi lipsea. Si nimeni dintre cei apropiati nu stia ce se intampla cu mine.
    Desigur, astfel de experiente ajuta sa intelegi ca fara Dumnezeu esti nimic.

  10. Multam mult pentru raspuns.
    Sa inteleg atunci ca starea dvoastra de deznadejde a fost ca o experienta de iad. (Am citit si la pr Bastovoi o experienta asemanatoare)
    Deci ca sa punem in practica sfatul Domnului dat sfintului Siluan “Tine mintea in iad si nu deznadajdui” in cazul dvoastra trebuie sa va readuceti in minte acea stare groaznica de deznadejde, dar totusi sa pastrati speranta milei Domnului.

    “Stiu ca si Dumnezeu ma iubeste, dar daca eu nu ma pot impartasi de dragostea Lui, mai bine ar fi pentru mine sa nu fiu!”
    Nu va suparati ca intru putin in amanunt. Spune-ti ca stiti ca Domnul va iubeste dar nu va puteti impartasi de dragostea Lui.
    Va referiti cind spuneti “stiu” la faptul ca mintea noastra din cele ce citim de la sf parinti si din scripturi, si viata pe care o traim ne arata iubirea Lui dar in sufletul nostru nu simtim iubirea catre El? Sau dinspre El?
    Iertati.
    Doamne ajuta!

  11. Gabriel N.
    in acel moment “stiu” in nici un caz NU era din ceea ce citisem.

    admin (la 07:05)
    Buna dimineata! Si eu m-am folosit recitind ce ne-ati recomandat. Poate ne mai ajutati putin si cu ceva material despre scopul acesui “exercitiu” de smerenie. Ma refer la rugaciunea pt lume a Sfantului Siluan, ca rod al dobandirii harului. Asta, ca sa nu facem “teologie” din varful tigarii sau la o cafea.
    Multumesc mult, pentru tot!

  12. Pingback: PARINTELE MELHISEDEC, Staretul Manastirii Lupsa, despre FORMALISM si VIATA DUHOVNICEASCA: “Celui ce i se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada” -
  13. Pingback: SA NU UITAM: “Mult ni s-a dat, mult ni se cere…” SUFLETUL CARE NU ESTE NASCUT DIN DUHUL SFANT DE PE PAMANT ESTE MORT PENTRU VESNICIE! -
  14. Pingback: DUHUL ADEVARULUI SI AL IUBIRII, Duhul lui Dumnezeu, Care Se roaga in noi si ne calauzeste tainic “la pamantul dreptatii”. STIM AL CARUI DUH SUNTEM? -
  15. Pingback: Predica la Cincizecime a Sf. Iustin Popovici: NASTEREA BISERICII LUI HRISTOS. Ce trebuie sa facem cu sufletele noastre?/ PREDICI AUDIO, VIDEO la Rusalii -
  16. Pingback: CUM SE PASTREAZA SI CUM ESTE ALUNGAT DUHUL SFANT? -
  17. Pingback: SFANTUL ISAAC SIRUL despre incercarile duhovnicesti si mangaierile harului. SMERENIA BIRUIESTE DEZNADEJDEA COPLESITOARE: “Lipsa de curaj e maica chinului. Iar rabdarea e maica mangaierii“ -
  18. Pingback: Protos. Melhisedec Ungureanu (Man. Lupsa): LUCRAREA POCAINTEI IN VIATA NOASTRA (audio + text): “Dumnezeu e stiutorul inimilor si asta e o mangaiere mai ales pentru sufletul pacatos, pentru ca Dumnezeu intelege pe om…” -
  19. Pingback: POGORAREA DUHULUI SFANT (CINCIZECIMEA). Predici si cantari audio si video -
  20. Pingback: Parintele Mucenic Ilarion Felea despre LUCRARILE HARULUI SFANTULUI DUH -
  21. Pingback: Conferinta de la Bucuresti (Facultatea de Drept) a MITROPOLITULUI IEROTHEOS: “Dumnezeu nu-Si impartaseste darurile celor care ‘dorm’, celor care nu lucreaza… SA NU DEZNADAJDUITI NICIODATA!” (video, audio, text) -
  22. Pingback: Parintele Rafail Noica despre NESIMTIREA DUHOVNICEASCA, simturile duhovnicesti, CAUTAREA VOII LUI DUMNEZEU, taierea voii si TAINA ASCULTARII (audio si text) -
  23. Pingback: BARBATIE si MILA versus DISPRET si INJOSIRE. Cum ne recapatam DEMNITATEA de FII AI LUI DUMNEZEU? Cum se poate ODIHNI in noi PRUNCUL HRISTOS? “In acest post se vede, poate, cel mai mult, mila lui Dumnezeu“ (si AUDIO) -
  24. Pingback: PREDICILE AUDIO ale parintelui Ciprian Negreanu la DUMINICA PREDICII DE PE MUNTE SI A IUBIRII DE VRAJMASI. “Cine crede ca este bun se afla intr-o mare inselare; CRESTINISMUL NU ESTE O MORALA”. Cum functioneaza PATIMA ca un DROG si despre marea
  25. Frumoase cuvinte. Desi, inca, nu l-am cunoscut pe parintele Melchisedec, vizita mea la Lupsa mi-a lasat o mare dulceata in suflet, exista acolo o “baie” duhovniceasca..parca si peretii vorbesc . In timp ce ma uitam la cartile din pangar, care erau si ele toate pe spranceana, am auzit, fara sa vreau, un parinte tanar care statea pe o bancuta si ii explica unui mirean niste probleme duhovnicesti. Nu imi pot aduce aminte exact cuvintele lui pentru ca vorbea incet si foarte personal. Eu aveam un dor profund in sufletul meu de a asculta si eu” pe viu” ce spunea, dar nu a fost sa fie..nu stiu cum s-a intamplat asta, dar dupa ce am iesit, mi se parea ca am inteles toate cuvintele ( nu rational, ci altfel). Zilele urmatoare am trait in umbra acestor cuvinte care se revarsau ca un nectar in inima mea.Daca imi aduc aminte de acele momente, imi vine in minte asa un gand: Nectar, nectar, nectar” Am ramas cu aceasta dulceata de la Lupsa. Ce oameni sunt acolo..

  26. Pingback: DEMNITATE sau MANDRIE? SMERENIE sau NAIVITATE? Un raspuns al Parintelui Pantelimon din conferinta de la Bucuresti | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: CUM NE SPOVEDIM? Care sunt conditiile intalnirii reale a omului cu Dumnezeu si pentru a trai inca de aici BUCURIA CEA MARE A HARULUI DUHULUI SFANT? | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: GUSTUL DE NEUITAT AL DULCEȚII PARADISIACE A HARULUI și EXPERIENȚA DE A FI “ACASĂ” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate