VIDEO si AUDIO: Cuvantul IPS Hierotheos Vlachos de la LIBRARIA SOPHIA: La Staretul Sofronie gasim raspunsuri pentru cautarile si deznadejdile omului de azi. Am gasit un om care a trait in vremea noastra in duhul Sfintilor Parinti

3-06-2014 Sublinieri

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Sambata, 31 mai 2014 – Libraria Sophia, Bucuresti

(prima parte a filmarii este mai intunecata din cauza caderii curentului electric)

10363723_647474168662896_4620988999592673125_n

TRANSCRIPT:

Inaltpreasfintitul Ierotheos Vlachos s-a nascut in Ioannina in 1945. A preferat viata monahala carierei academice, care ii era foarte la indemana. In 1972 a fost hirotonit preot, iar din 1995 a devenit Mitropolit de Nafpaktos si Sfantul Vlasie. Intrebarea fundamentala care l-a preocupat inca de timpuriu pe Mitropolitul Hierotheos Vlachos a fost: cum poate omul dobandi indumnezeirea si daca acest lucru mai este posibil in lumea de astazi? Si pentru ca nu s-a multumit niciodata cu teorii rationale, nici cu jumatati de masura, Mitropolitul Hieroteos a cautat inca de pe bancile facultatii un raspuns, nu din carti ci din viata, un raspuns pe care sa-l vada intruchipat intr-un om din zilele noastre. Cand l-a aflat avea sa exclame: stiu un om in Hristos. Despre cine este vorba si ce a insemnat intalnirea cu acest om in parcursul duhovnicesc, de atunci, al tanarului Ierotheos Vlachos?

10313440_647146605362319_3986912562032299281_nMitropolitul Hierotheos Vlachos: – Va multumim ca ne-ati chemat si de a avea acest prilej de a veni in Romania. Am venit de multe ori in Romania pentru diferite intalniri, congrese si ma bucur tare mult ca aveti aceste cautari si-L iubiti pe Dumnezeu si Traditia Bisericii. Acest prilej este dat de colaboratorii nostri, care au tradus si tiparit cartea noastra “Stiu un om in Hristos“, despre Parintele Sofronie. Despre Parintele Sofronie, care este lumina, in schimb va trebui sa vorbim cumva in acest intuneric. Intr-o asemenea stare de intuneric eram si eu cand am inceput sa caut si l-am gasit pe Parintele Sofronie. Am cautat pe cineva care sa ma invete NU ce este ortodoxia, ci cum pot sa devin eu insumi ortodox. Acesta este un raspuns la intrebarea: cum l-am cautat si cum l-am gasit pe Staretul Sofronie?

Marea problema care ne preocupa pe toti astazi in Biserica este modul in care il cunoastem si-L dobandim pe Dumnezeu. Multi vorbim despre ce este dragostea, dar foarte putini ne preocupam, in adevar, cum sa dobandim aceasta dragoste. Vorbim toti despre ceea ce inseamna sfinti si sfintenie, dar cum sa devenim sfinti nu ne preocupa in adevar. Stiinta nu vorbeste despre ce, ci despre cum. Vorbim despre fapte stiintifice, dar pe noi ne intereseaza cum sa dobandim aceasta cunoastere, efectiv. In fizica avem si partea teoretica, avem si partea experimentala. Studentul la medicina invata teoretic despre toata stiinta medicala, dar si despre felul in care intretinem aceasta stare de sanatate sau intampinam boala. Nu se poate ca cineva sa citeasca o carte de chirurgie si dupa aceea sa mearga sa faca operatii. O sa-i duca pe pacienti direct la cimitir. Din aceasta pricina, pe langa partea teoretica, va avea [nevoie] si de partea practica, de punerea in practica a teoriei, va sta alaturi de un medic langa care va invata practic cum sa exerseze medicina, cum se aplica medicina. Si, incet-incet, la randul lui va deveni chirurg si va sti sa opereze corect.

Acest lucru s-a intamplat si in viata mea personala. Traiam intr-un mediu crestin, am avut parinti buni si sfinti, am avut Parinti buni duhovnicesti, am citit la facultatea de teologie pe care am urmat-o scrierile Sfintilor Parinti, ca student am citit in intregime scirierile Sfantului Grigorie Teologul si ale Sfantului Grigorie Palama. Adesea mergeam la Sfantul Munte Athos, pentru a-i intalni pe staretii de acolo, marii asceti ai Bisericii. Am discutat in multe randuri cu Parintele Paisie, la care mergeam adeseori, l-am cunoscut pe Batranul Iosif Isihastul, pe Efrem Katunakiotul, pe Parintele Efrem Filoteitul, care acum este in America si multi alti Parinti ai Bisericii. Mi-as fi dorit in schimb sa intalnesc un om care sa cunoasca foarte bine teologia, sa cunoasca ce este isihasmul, si sa lucreze in lume ca Parinte duhovnic. Adica sa imbine teologia, cu partea pastorala si cu isihasmul. Citind cartea despre Sfantul Siluan, mi-am dat seama ca scriitorul acesteiParintele Sofronie si obstile de la Essex la despartirea de parintele Hierotheos carti, adica Parintele Sofronie, imbina aceste trei lucruri pe care mi le doream a fi intalnite in persoana unui singur om. Si, in 1976 am mers sa-l intalnesc. Am ramas atunci alaturi de el aproximativ o luna si jumatate si, pentru 17 ani am mers aproape in fiecare an, vara, sa-l intalnesc la manastirea lui, la Essex.

Ce cautam? Cautam acest cum, felul cum putem ajunge la vederea lui Dumnezeu prin lucrare. Iata, Hristos Si-a ales 12 ucenici, trei ani de zile i-a avut alaturi de El, si i-a invatat. Vedeau minunile pe care Domnul le savarsea. Pe trei dintre ei i-a luat pe muntele Tabor sa vada slava Lui. A inviat, S-a inaltat la Ceruri, si a trimis pe Duhul cel Preasfant. Vedeti, nu de la inceput le-a dat pe Duhul Sfant, ci i-a pregatit pentru aceasta primire a Duhului Sfant. Orice om are in felul acesta nevoie, de a gasi un sfant, de a sta langa el, pentru a fi invatat in tainele Imparatiei lui Dumnezeu. La inceput e posibil sa nu inteleaga multe lucruri. Incet-incet i se vor deschide mintea si inima. Aceasta comuniune cu un om sfant este o nastere din nou a omului.

In Parintele Sofronie l-am gasit pe acest om care traia in vremea noastra in duhul Sfintilor Parinti. Maine, in conferinta de la Drept, va voi spune care au fost principalele elemente pe care le-am gasit in personalitatea Parintelui Sofronie. In partea a doua a cartii, pe care o avem aici, descriu felul in care l-am intalnit pe Staret si ce anume am retinut de la el.

Cand cineva citeste cu atentie cartea, va descoperi un mic secret, ceva tainic. Daca o sa citim superficial cartea o sa vedem ca am mers, l-am intalnit pe Staret si a inceput sa vorbeasca despre viata duhovniceasca. Nu este pana la capat adevarat lucrul asta, pentru ca multi mergeau la Staret si nu tuturor le vorbea atat de liber Parintele. Sfintii vorbesc in [functie de] cautarea omului. In vremea in care l-am cautat pe Staretul Sofronie aveam un mare chin launtric. Pe vremea cand l-am cautat deja devenisem preot si aveam o mare framantare launtrica. Vedeam pe preoti, slujitorii Bisericii certandu-se intre ei si spuneam: Doamne, ce se intampla? Asta este lucrarea pastorala? Asa se traieste in Biserica? Pe de alta parte imi vedeam si propria mea moarte launtrica. Spunand aceasta ma refer si la faptul ca in trupul nostru avem aceste gene ale imbatranirii despre care vorbeste biologia, care sunt genele mortii. Dupa caderea lui Adam, inlauntrul nostru s-a petrecut o intreaga schimbare a firii. Am fost facuti de Dumnezeu dintru inceput cu un avant, o avantare launtrica, cu acest “zvâc”, de care spunea Parintele Rafail, catre Dumnezeu. Toate puterile noastre trupesti si sufletesti trebuie sa fie intoarse catre Dumnezeu. Or, toata partea poftitoare a lui Adam si toate puterile sale sufletesti si trupesti s-au intors catre fire, de la Dumnezeu catre fire. S-a petrecut o intreaga schimbare in fiinta omului. Prin aceasta s-a ajuns la moartea pe care fiecare dintre noi o poate vedea inlauntrul sau. Patimile lucreaza impotriva firii inlauntrul nostru. Dorinta, in loc de a fi intoarsa catre Dumnezeu este intoarsa catre zidire.

Cum se manifesta moartea inlauntrul nostru? Tinerii merg la facultate pentru a studia, pentru a dobandi o anumita pozitie, pentru a ajunge sa aibe o pensie la urma. Deci, inlauntru se ascunde moartea. Vor sa aiba bani pentru a preintampina vremurile in care vor fi mancati de boala, de batranete. Se simt singuri si cauta pe cineva care sa le stea alaturi in acesta singuratate, si moarte pana la urma. Omul cauta inlauntrul sau ceva desavarsit, perfect, dar nu afla. Lucrurile exterioare nu ma satisfaceau atunci cand am devenit preot, cautam ceva mai adanc, mai substantial, mai adevarat.

Stim ca la Sfanta Liturghie avem ceea ce se vede si ceea ce nu se vede, la fel cum la fiinta umana vedem pe dinafara ochii, vedem urechile, dar functionarea lor pe dinauntru nu o vedem. Inima ni se misca, lucreaza zi si noapte inauntrul nostru. Inauntru nostru sunt tot felul de substante care circula intr-o parte si-n alta ca sa ne tina trupul in viata. Pe toate acestea noi nu le vedem. Respiram continuu, fara sa avem constiinta acestui fapt. Biserica lui Hristos este Trupul lui Hristos, pe de-o parte si are lucruri care se pot vedea, si alte lucrari launtrice pe care noi nu le vedem. Iar eu Staretul Sofronie Saharov si Parintele Hieroteosaveam aceasta agonie [lupta, framantare] sa merg mai adanc si sa lupt impotriva acestei morti pe care o simteam inlauntrul meu. Cum voi descoperi viata launtrica?

Si in felul acesta am ajuns sa-l intalnesc pe Staretul Sofronie. Si Staretul mi-a aratat ce este rugaciunea si cum s-o dobandesc. Si am inceput sa ma rog. Voiam sa vad in lucrare, in fapt, ce este aceasta rugaciune a mintii. Orice probleme aveam i le impartaseam Staretului. De multe ori nu mai era nevoie sa i le spun eu, pentru ca mi le spunea el, direct, fara sa i le mai impartasesc eu. Acesta este asadar secretul cartii, nu ca m-am dus si l-am intalnit pe Staret, ci faptul ca Staretul a raspuns cautarilor mele.

L-am indragit si l-am iubit tare mult si el ma iubea pe mine. La un moment dat, plimbandu-ma cu Parintele Sofronie si cu egumenul, Parintele Chiril, Parintele Chiril i-a spus Parintelui Sofronie: a venit din nou iubitul nostru Parinte Ierotheos. Si Parintele Sofronie a spus: da, a izbandit sa-l iubim, a reusit sa-l iubim.

Adica Traditia se transmite de la cel care are putinta de a transmite aceasta Traditie, o are in el insusi, catre cel care cauta Traditia. E nevoie si de cel care cauta sincer Traditia. Este cel care preda, pe de-o parte, si cel care primeste, pe de alta parte, si este ceea ce se transmite si ceea ce se primeste. Viata biologica, cum se transmite dintr-o generatie in alta? Prin nastere, prin materialul genetic al parintilor. Parintii, copiii si viata care se transmite. La fel si viata duhovniceasca este o nastere din nou. Sunt parintii duhovnicesti, pe de-o parte, si oamenii care vor sa traiasca, pe de alta parte.

Nu stiu daca, prin aceste mari intalniri cu Parintele Sofronie, am izbandit ceva. In Pateric se spune: nu sunt monah, dar am cunoscut monahi. Pot sa spun si eu ca nu sunt un episcop bun, dar am cunoscut si episcopi buni, si monahi buni. Adica ai putinta de a vedea pe cineva care intrupeaza efectiv Ortodoxia.

Asa cum v-am spus la inceput trebuie sa dobandim cum este Ortodoxia si nu ce este Ortodoxia. Putem mult discuta despre ce este dragostea, sa analizam… Adevarata problema este cum sa dobandim aceasta dragoste. De ce spun asta? Pentru ca, la un moment dat, iubirea poate functiona si ca o iubire de sine. Ne iubim pe noi insine, si cand ni se pare noua, avem impresia ca ii iubim pe altii, de fapt tot pe noi insine ne iubim. Sfantul Maxim Marturisitorul are o analiza foarte frumoasa despre acest lucru. El spune ca iubirea poate functiona la un moment dat si ca iubire de sine. Ma iubesc pe mine insumi. DecaniRastignirea6aLa un moment dat se manifesta aceasta pseudo-iubire: te iubesc, da-mi! Dar adevarata iubire este: te iubesc, iti dau, si nu numai iti dau, ci ma daruiesc tie! Aceasta este iubirea adevarata. Hristos Si-a aratat iubirea Sa asezandu-Se pe cruce, rastignindu-se. A spus oamenilor: va iubesc, si S-a rastignit pentru ei.

Cum se transforma aceasta iubire in iubire de Dumnezeu si iubire de om? Este acest isihasm. Aceasta ne arata sfintii, si ne arata asta in fapt, in lucrare, concret. Pentru aceasta l-am cautat si l-am aflat pe Parintele Sofronie si in multi parinti aghioriti, in multi parinti duhovnici pe care i-am intalnit, in Parintele, marele teolog, Ioannis Romanides. Dar fiecare mi-a transmis lucrul aceasta in felul lui propriu. Biserica este o mama bogata, cu multi copii. In Biserica ne bucuram pentru ca intalnim multe caractere, o felurime de caractere. Si sunt recunoscator lui Dumnezeu pentru ca mi-a dat putinta de a cunoaste asemenea oameni minunati si feluriti sfinti.

Metropolitan_HierotheosRugati-va Domnului sa ajung sa ma invredniceasca si sa-mi savarsesc cu bine viata, sa mor frumos, sa nu fiu numai invatator, nici scriitor – nu-mi place sa fiu numit scriitor, pentru ca n-am plecat la drum in viata ca sa devin scriitor. Mi-am inceput viata din dragoste de Dumnezeu si pentru om. Multi spun: Mitropolitul de Nafpaktos, care este un ierarh invatat, un ierarh carturar – nu-mi place sa fiu numit asa. Ce inseamna sa fi un episcop carturar? Pentru ca stie anumite lucruri teoretice care le-a invatat la universitate? Sfantul Grigorie Palamas spune ca sfintii sunt cei care nu sunt cerebrali, intelectuali si cautand cu mintea pe Dumnezeu, ci cei care practic traiesc cele ale lui Dumnezeu, patimesc cele dumnezeiesti, si nu cerebral. Pentru ca, desigur, inima este cea care-L cunoaste pe Dumnezeu, iar ratiunea nu face decat sa transcrie experientele inimii. La fel se intampla si-n dragostea dintre voi. Cum se iubeste un barbat cu o femeie? Cu mintea? Mintea poate juca un rol oarecare, ratiunea, dar nu conteaza in niciun fel. Il iubesc pe cineva ca are o pozitie, e frumos, e… Asta nu e iubire, ci e ratiune. Trebuie sa ajungem la acea dragoste despre care vorbea Apostolul Pavel, ca dragostea nu cauta la ale sale.

Sunt ceva intrebari…

De ce era atat de iubit Parintele Sofronie? De ce venea lumea de la atata distanta la el, de vreme ce si in Grecia existau schituri duhovnicesti foarte cunoscute, exact in aceeasi perioada?

– Sa va spun: s-ar putea pentru ca… tacea. O sa va impartasesc o situatie si o sa intelegeti. In prima luna si jumatate, cand am ramas la manastire prima data, i-am spus: Parinte Staret, as vrea sa va vad, sa discutam anumite teme. Mi-a spus: bine-bine, ramai, stai in manastire, vino la slujbe si o sa te chem eu. Dupa prima saptamana m-a chemat sa stam de vorba. Primul lucru, de obicei, pe care-l intreba pe majoritatea oamenilor era: cand pleci? Si spunea: dupa o saptamana. Si Parintele Staret se ingrijea sa-l vada cu o zi inainte de a pleca. Respecta in mod deplin, absolut libertatea omului.

A mers cineva acolo care era protestant, si dorea sa devina ortodox, si Parintele Sofronie i-a spus: stai acolo unde esti si o sa vedem cand o sa devii ortodox. Si acest protestant spunea ca peste tot unde se dusese pana atunci patimise o adevarata propaganda prozelitista: “hai, repede, acuma”, doar la parintele Sofronie a intalnit: nu, mai vedem! Dupa ani de zile, l-a intrebat pe Parintele Sofronie: de ce parinte, atunci cand am vrut sa devin ortodox, m-ati refuzat? Si, zice Parintele Sofronie: eu nu puteam sa-ti dau nimic, si daca vrei sa devii ortodox, ar fi trebuit sa-ti dau crucea. Si poti sa ridici crucea?

manastirea_essex_copyParintele Simeon Kraiopoulos a mers la un moment dat cu un grup de credinciosi la Parintele Sofronie, si mi-a spus ceva care cred a este un raspuns la intrebarea dumneavoastra. Cineva care merge la Essex nu vede o manastire in sensul clasic al cuvantului. Acuma, sigur ca arata cat de cat ca o manastire, exista si o biserica si anumite corpuri de chilie. Atunci era doar o casa veche, la parterul careia se amenajase o bisericuta. Acolo mergi si vezi doua case, care nu spun nimic, ca si cum n-ar fi manastire, nu auzi clopotele sunand, nu intalnesti slujbe ca-n Sfantul Munte, de exemplu, nu vin sa-ti faca “propaganda” despre ortodoxie. Ce ne face pe noi sa mergem acolo la manastire? – spunea Parintele Simeon. Este ceva adanc care ne cheama. S-ar putea sa fie marea pocainta si iubirea de Dumnezeu a Staretului.

Ce m-a impresionat in perioada comunismului, aici, in Romania, citindu-l pe Parintele Cleopa, de exemplu, vazand ca acolo in munte, departe de oameni, acolo unde se asezase, multi oameni mergeau si-l cautau pe Parintele Cleopa. Pe vremea aceea nu exista drum, dar dupa aceea, conducerea statului a trebuit si sa amenajeze pana si drumul dupa Revolutie, ca sa poata oamenii sa mearga sa-l vada pe Parintele Cleopa. Ce-i facea pe oameni sa plece din lume, sa se duca acolo in munti, sa-l caute pe Parintele Cleopa? Era viata Parintelui si intreaga lui fiinta iubitoare de Dumnezeu. Un om cand traieste o viata in Dumnezeu devine ca un pol magnetic, care atrage cautarile oamenilor. E ca un adevarat magnet care atrage pe oameni catre el. Socotesc ca aceasta este ceea ce-i atragea pe oameni.

Sigur, nu pot sa spun ca este singurul. Si in Romania, si in Sfantul Munte, si in Grecia exista multi asemenea oameni. Si in America, si peste tot exista oameni de felul acesta.

Cunosc in momentul de fata o femeie, in Grecia, care are o asemenea stare vazatoare de Dumnezeu pe care nu o gasesti nici la monahi, de exemplu. Ii vede pe ingeri, lumina necreata a lui Dumnezeu, harul necreat al lui Dumnezeu si nu impartaseste asta nimanui. Mie mi-o spune ca suntem apropiati. E posibil ca sa aiba un duh mai inalt decat al Parintelui Porfirie. Pe mine ma vede la mine in Mitropolie, ce fac, cum ma misc. Ma vede in ceasul Sfintei Liturghii si ce vesminte port. Un preot de la mine, care slujise cu mine, mergand la un moment dat la doamna respectiva, i-a spus cum am slujit, ce-am vorbit, cum eram imbracat.

Peste tot exista astfel de oameni binecuvantati, numai ca noi nu-i cunoastem. Se pot afla si aici, si noi sa nu ne dam seama de asta. Si o spun in adevar. Si noi avem, ca duhovnici, prilejul de a intalni o seama oameni care traiesc o viata de rai in lume.

Tatal Sfantului Grigorie Palama era un fel de ministru pe vremea aceea si, cand se intalnea sfatul respectiv, al ministrilor, el lucra rugaciunea mintii. Imparatul spunea: lasati, nu va faceti probleme, ca ne el ajuta cu rugaciunea mintii. La un moment dat i-a luat pe copiii lui si a plecat sa-l intalneasca pe parintele duhovnic. In corabia pe care au luat-o si-au adus aminte ca nu luasera un dar pentru parintele duhovnic, cu ei. Si a bagat mana in mare si a scos un peste, ca sa-l duca in dar duhovnicului. La vremea aceea toti copiii erau mici, si Sfantul Grigorie avea vreo cinci ani. Si pe patul de moarte fiind, sotia i-a spus: toti copiii sunt mici, spune-i imparatului sa aiba grija de familie. Si el i-a raspuns: vorbesti ca o femeie fara minte. Nu imparatului, ci Maicii Preacurate o sa-i incredintez. Si iata, un om casatorit, cu cinci copii: lucra rugaciunea mintii.

Noi sa intelegem ca Biserica noastra este o mare taina, si are multi copii, si binecuvantati copii in sanul ei.

[…]

128648_sofronie_essex14– Daca ati putea sa-l caracterizati pe Staretul Sofronie intr-un singur cuvant, care ar fi acela?

– Uitati, este un teolog si isihast, care imbina teologia cu isihasmul. Aceasta este marea lucrare pe care o are in contemporaneitate teologia Parintelui Sofronie. Si o sa va spun ceva foarte insemnat: ceea ce au facut marii Parintii in sec. IV a facut Parintele Sofronie in vremea noastra. Parintii care aveau aceasta traire a lui Dumnezeu au transmis aceasta catre lumea din vremea lor, folosind terminologia din acea vreme. Aceasta a facut si Parintele Sofronie: intr-un limbaj contemporan a transmis aceasta experienta a trairii lui Dumnezeu catre omul contemporan.

Ce se poate spune despre Parintele Sofronie este ca a trait intr-o deplina deznadejde si, aflandu-L pe Hristos, a putut sa-L impartaseasca si oamenilor. Cautarile sale l-au dus pana la filosofia orientala (cunostea foarte bine idealismul german al epocii) si intrebarile existentiale din launtrul sau – pentru ce exist? – aceste cautari l-au dus catre meditatia din Orient, care socoteste ca Dumnezeu este ceva cu mult mai mult decat propovaduieste Biserica, superior Aceluia. Il preocupa foarte mult moartea si frica de moarte. Hristos i S-a descoperit, si L-a descoperit pe Hristos ca Adevar si ca Hristos este Lumina lumii. Aceeasi deznadejde exista si astazi in randul oamenilor. Oamenii sunt preocupati de moarte si de problemele existentiale. Stiinta si tehnologia ii ajuta pe oameni, dar nu ii ajuta sa-si rezolve si aceste probleme existentiale, fundamentale, adanci. Si cred ca, pe filiera duhovniceasca a Sfantului Siluan, Parintele Sofronie este cel care ne da aceasta nadejde.

Dumnezeu nu este o ideologie, Dumnezeu nu este o imaginatie, nu este un inteles etic. Dumnezeu este cu adevarat Dumnezeul cel Viu. Parintele Sofronie asta ne-a aratat: cine este Dumnezeu si cum putem ajunge la comuniunea cu Dumnezeu.

Noi toti de aici suntem pe diferite trepte de deznadejde. Ii simtim pe ceilalti ca ne tradeaza, ca nu ne iubesc asa cum ii iubim noi pe ei, sistemul social pe care il avem nu ne satisface, viata aceasta pe care o ducem pentru ea insasi si pentru diferite scopuri nu ne satisface, nu suntem intelesi nici de oamenii apropiati, de sotul sau sotia noastra. Aceasta singuratate de care ne plangem nu este pentru ca suntem singuri [fizic], ci pentru ca suntem alaturi de oameni despre care avem simtamantul ca nu ne inteleg. Pentru ca, dupa cum stiti, cum se spune: cea mai grea singuratate este singuratatea in doi. Sa se simta strain unul langa altul este cea mai groaznica forma de singuratate. Sa traiesti impreuna, sa dormi impreuna, sa fii impreuna ca sot si sotie si, de fapt, sa te simti singur si neinteles. Deci aceasta singuratate este nu pentru ca sunt efectiv singur, ci pentru ca sunt neinteles de catre cel de langa mine. De aici deznadejdea. Iata ce ne arata Parintele Staret Sofronie, cum sa iesim din aceasta stare de deznadejde. Aceasta am intalnit in persoana lui, in viata lui. Iar acest lucru este descris, se infatiseaza in toate operele lui, mai ales in primul capitol in cartea: Vom vedea pe Dumnezeu precum este o sa vedeti si agonia pe care o avea la inceput, cand a fost tanar, in cautarile sale, si cum a depasit aceasta agonie.

– Mi-am adus aminte de o povestioara in care se spune ca ucenicii erau multumiti doar sa-si vada staretul sau un parinte pe care doreau foarte mult sa-l vada. Noi nu suntem asa de intelepti, asa ca o sa va chinuim cu seriile noastre de autografe, si o sa va obosim cu siguranta, peste masura. Inainte de asta, cu ingaduinta Inaltpreasfintiei voastre, o sa-i punem si Parintelui Teofan, traducatorul cartii Inaltpreasfintiei voastre, o intrebare. Parinte Teofan, ce aduce nou cartea Inaltreasfintitului Ierotheos Vlachos despre staretul Sofronie Saharov?

10380310_647474535329526_728880467537599353_nParintele Teofan: Marea bucurie pe care ne-a facut-o Preasfintitul prin aceasta carte acopera o parte mai uman-neputincioasa a cautarilor noastre duhovnicesti. Este intr-o alta forma o exprimare despre ceea ce spunea un alt preasfintit, despre faptul ca dorim sa-l vedem, si sa ne imaprtasim de prezenta si de viata unor oameni care-L traiesc efectiv pe Dumnezeu, nu de cunostintele teoretice pe care le putem dobandi din aceasta minunata librarie, de exemplu, ci prin experienta celor dragi si cunoscuti noua. Avem la dispozitie astazi o sumedenie [de carti].

Povesteam cu cineva, cum pe vremea comunismului incercam sa gasim ultima editie a Patericului. Ultima editie a Patericului era din 1906-1907. As vrea sa nu spun gresit, prostii sau minciuni, dar oricum, de zeci de ani nu se mai tiparise nici Patericul, nici vietile Sfintilor. Si, cine avea o cautare duhovniceasca, foarte greu, pe sub mana, dactilografiate, cine a lucrat atunci in seminarul nostru duhovnicesc stiau cat de greu puteai sa faci rost de o singura carte. Ganditi-va: sa ai in casa Vietile Sfintilor sau Patericul era foarte greu. In ziua de astazi uitati-va ce belsug a revarsat peste noi Domnul. O sumedenie de carti! Ei, dincolo de aceste carti care sunt cu totul si cu totul minunate, sunt o comoara nesfarsita, un dar al Duhului Sfant catre noi, si trebuie sa fim recunoscatori. Ei, fiecare dintre noi avem nevoia sa pipaim un om al lui Dumnezeu, sa punem mana pe el, sa fim langa el, sa vedem cum mananca, cum raspunde, cum slujeste, cum citeste, cum discuta cu ceilalti. Ei, despre Parintele Sofronie nu stiam. Aveam cartile Parintelui Sofronie, dar Inaltpreasfintitul Ierotheos este cel dintai care ne impartaseste cum isi traia Parintele Sofronie viata de zi cu zi. Si oricare dintre noi tanjim sa vedem aceasta inalta si minunata teologie a Parintelui Sofronie intrupata efectiv in viata de zi cu zi. Acest gol pe care il resimteam multi dintre noi, l-a acoperit Inaltpreasfintitul in cartea pe care ne-a impartasit-o.

O carte frumos, si plin sistematizata. Partea de teologie pana la jumatatea cartii este inchinata Parintelui Sofronie intr-un mod sitematic. Asta si dorea Parintele Sofronie, si asta a si lasat ca testament ucenicilor sai, sa-i sistematizeze teologia, pentru ca Parintele Sofronie a povestit ceea ce a trait, iar ucenicii au ramas sa sistematizeze teologic, cum au invatat la facultatile de teologie, si partea a doua este un Parinte Sofronie de zi cu zi cu raspunsuri concrete la probleme concrete, la problemele noastre ale tuturor, nu numai ale Preasfintitului. Socotesc ca aceste probleme si aceste framantari cu care Inaltpreasfintitul s-a dus la Parintele Sofronie sunt cautarile noastre, ale tuturor, si raspunsurile pe care Inaltpreasfintitul ne-a impartasit si ne-a daruit sunt ceea ce doream si tanjeam toti si fiecare in parte sa dobandim, ca raspunsuri, de la Parintele Sofronie.

1504129_647474171996229_4913691768799310800_n

Legaturi:

***

Fragmente din prima versiune romaneasca a cartii, puteti gasi la:


Categorii

IPS Hierotheos Vlachos, Parintele Sofronie Saharov, Parintele Teofan / Evloghie Munteanu (Nera), Razboiul nevazut, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la “VIDEO si AUDIO: Cuvantul IPS Hierotheos Vlachos de la LIBRARIA SOPHIA: La Staretul Sofronie gasim raspunsuri pentru cautarile si deznadejdile omului de azi. Am gasit un om care a trait in vremea noastra in duhul Sfintilor Parinti

  1. “Am cautat pe cineva care sa ma invete NU ce este ortodoxia, ci cum pot sa devin eu insumi ortodox.”
    “Ce cautam? Cautam acest CUM, felul CUM putem ajunge la vederea lui Dumnezeu prin lucrare.”
    “Aceasta comuniune cu un om sfant este o nastere din nou a omului.
    In Parintele Sofronie l-am gasit pe acest om care traia in vremea noastra in duhul Sfintilor Parinti.”

    Framantarea aceasta care l-a dus, timp de 17 ani la rand, pe PS Hierotheos la Parintele Sofronie, dupa ce cercetase si pe alti parinti la Athos si in alte locuri, ne arata o data in plus, cat de importanta “devine” treaba cu GASIREA parintilor imbunatatiti, a staretilor, a parintelui(tilor) duhovnic(i) pe calea mantuirii.

    Doamne, ajuta-ne!

  2. Minunate cuvinte ale IPS Hierotheos!

  3. Pingback: Preasfintitul Ierotheos Vlachos | albastru de ...
  4. Va rog mult trimiteti-mi pe adresa de mail Evanghelia din 27 mai, anul acesta (era Hram la biserica, Sf Ioan Rusul)

  5. Adevarat ca omul sfinteste locul. Iata ca si in America fiind
    un om cu adevarat sfant(Parintele Sofronie)!!!

  6. @ Claudia:

    Nu e vorba de America aici. Manastirea parintelui Sofronie este in Essex, care se afla in Anglia. Dar exista si astfel de parinti. Sfantul Ioan Maximovici a trait ultima parte a vietii si a murit pe pamant american, Parintele Serafim Rose a fost american, parintele Efrem Filotheitul traieste si el in America. Si nu sunt decat cele mai cunoscute nume.

  7. Veţi publica cumva şi transcrierea cuvântării ţinute de Mitropolit la Facultatea de Drept, duminică 1 iunie?…

  8. @ Victor C.:

    Da, cu ajutorul lui Dumnezeu, curand.

  9. Pingback: POGORAREA DUHULUI SFANT (CINCIZECIMEA). Predici si cantari audio si video -
  10. Pingback: Conferinta de la Bucuresti (Facultatea de Drept) a MITROPOLITULUI IEROTHEOS: “Dumnezeu nu-Si impartaseste darurile celor care dorm, celor care nu lucreaza… SA NU DEZNADAJDUITI NICIODATA!” (video, audio, text) -
  11. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu,Care faci minuni!
    http://dordecer.ucoz.com/

  12. Pingback: “Vom vedea pe Dumnezeu precum este” (I): ARHIMANDRITUL SOFRONIE si BINECUVANTAREA DE A CUNOASTE CALEA: “Rari sant sufletele care au destula barbatie pentru a iesi de pe cararile batute ale multimilor…“. MANA NEVAZUTA A DUMNEZ
  13. Pingback: IPS Ierotheos Vlachos despre CUVIOSUL SOFRONIE SAHAROV (†11 iulie 1993), cel care ITI TRANSMITEA VIATA SI DUH DE POCAINTA prin simpla sa prezenta si prin binecuvantare: “Era un om care efectiv L-a vazut pe Dumnezeu. A fost un urmas al Sfintilor Pa
  14. Pingback: IPS HIEROTHEOS pentru “Lumea monahilor”: “CEA MAI GRAVA BOALA A OMULUI DE ASTAZI ESTE IUBIREA DE SINE. Dragostea nu este un simplu sentiment, nici doar cuvinte de dragoste, ci inseamna asumarea crucii pentru celalalt“. Ce raspuns p
  15. Pingback: STARETUL SOFRONIE DE LA ESSEX, vazatorul luminii necreate si cunoscatorul neinselat al lui Dumnezeu. EXPERIENTA HARULUI si PUTEREA RUGACIUNII CU DURERE. Ce se intampla cand omul nu-si schimba viata dupa ce s-a savarsit cu el o vindecare minunata? | Cuvân
  16. Pingback: Arhimandritul Sofronie, scriind DIN ADANCA DURERE A INIMII SI IMPREUNA-PATIMIRE, despre IUBIREA DE PUTERE CARE SFASIE TESUTUL VIETII: “Unora li se pare ca, daca iti pot face vreun rau, trebuie sa se foloseasca de acea putinta, ca omul, de frica raul
  17. Pingback: PARINTELE SOFRONIE (†11 iulie 1993), fericitul “ARISTOCRAT” AL IUBIRII LUI HRISTOS: “Vom avea dragoste pe ceilalţi atunci când ne vom ruga pentru ei” | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: IPS IEROTHEOS VLACHOS si PARINTELE RAFAIL NOICA au deschis Colocviul Internațional “Întâlnirea cu Duhovnicul” dedicat PARINTELUI SOFRONIE SAHAROV. Documentar despre viata Cuviosului de la Essex si CONFERINTA INTEGRALA a Mitropolitului de Na
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate