IPS IEROTHEOS VLACHOS – cuvinte de foc in conferinta de la Iasi (VIDEO) despre viata duhovniceasca astazi: CEA MAI MARE PROVOCARE… SUNTEM NOI INSINE, CARORA NE PLACE DUHUL LUMESC. “Hristos nu a venit ca să creeze un creştinism superficial şi secularizat. Să vă temeţi de vrăjmașul dinlăuntru, de propriul sine, căruia îi place să se mulţumească cu lucruri mărunte!”

SĂ NE CULTIVĂM SIMȚURILE DUHOVNICEȘTI!

Transcrierea primelor doua raspunsuri la intrebari din Conferinta Mitropolitului Ierotheos Vlachos de la Iasi, “Viata duhovniceasca a crestinului in societatea actuala” – 30 aprilie 2017:

– Care consideraţi că este cea mai mare sau cea mai grea provocare a creştinului astăzi şi cum poate fi ea înfruntată?

(…) Cea mai mare greutate/provocare pe care o întâmpinăm suntem noi înşine, cărora ne place secularizarea, duhul lumesc. Și, după cum v-aţi dat seama din cuvântul pe care l-am rostit, în acest duh lumesc am și dorit să lovesc. Secularizarea este cea mai mare ispită.

Gândiţi-vă că Hristos ne-a adus o întreagă viaţă din ceruri și noi [suntem în stare] să o ţinem la margine, să nu ne ocupăm de ea. Hristos nu a venit ca să creeze o cultură, nici obiceiuri și tradiţii, nici să creeze o nouă religie. Nu a venit ca să creeze un creştinism superficial şi secularizat. Nu a venit să creeze o religie mai bună decât cele care existau deja. A venit să schimbe lumea, să creeze un cer nou şi un pământ nou. El Însuși a spus: “Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!”.

Părintele Ioannis Romanides spunea că Hristos a venit ca să desfiinţeze religiile, pentru că religia este o boală, le abordează pe toate din perspectiva iubirii de sine și, ca să ajungă la o stare de eudemonie [de fericire egoista – n.n.]. Hristos a venit ca să aducă ceva nou şi, când în Biserica Ortodoxă avem o asemenea viață şi nu o înţelegem şi nici măcar nu ne putem imagina că există aşa ceva, nu constituie aceasta cea mai mare problemă? Nu este aceasta cea mai mare greutate? Când ni se dă posibilitatea să atingem Cerul, să ne umplem de Cer, iar noi rămânem pe pământ, când a venit Hristos ca să ne facă să decolăm de pe acest pământ şi să zburăm la Ceruri precum zboară avionul, dar nouă ne place să rămânem pe pământ şi să ne desfătăm cu micile noastre bucurii, nu aceasta constituie cea mai mare problemă?

Nu vă temeţi de ispitele din afară! Să vă temeţi de vrăjmașul dinlăuntru, care este propriul sine, căruia îi place să se mulţumească cu lucruri mărunte și puţine şi nu-i place cealaltă viaţă, pe care a venit s-o aducă Hristos.

Ce spune Sf. Ioan Gură de Aur în cuvântul său catehetic? A înviat Hristos şi începe o nouă viaţă. Atât timp cât nu conştientizăm și nu înţelegem aceste lucruri, aceasta e cea mai mare problemă.

[…]

– Întrebări în legătură cu centrul cuvântării pe care aţi ţinut-o, şi anume despre insuflare: Cum putem redobândi insuflarea şi ce înseamnă să fii anarhist insuflat de Duhul Sfânt? Cum se poate lucra şi cum se poate înţelege acest lucru?

Cum să dobândim insuflarea? E ca şi cum mă întrebaţi cum să iubim. Ce pot să spun? E ca şi cum m-aţi întreba: cum să-l iubesc pe bărbatul meu? Cum să-l iubesc pe cel care mă doreşte? Ce curs să vă ţin în sensul ăsta? În orice caz, se cuvine să vă spun că trebuie să începem să trăim mai întâi viaţa liturgică a Bisericii, adică să participăm la Dumnezeiasca Liturghie.

Dumnezeiasca Liturghie are o profunzime, nu este ceea ce vedem şi auzim. Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea că toate cele văzute, toate fenomenele trebuie să se răstignească şi să găsim cele care nu se văd şi nu se percep cu simţurile. Dumnezeiasca Liturghie are o profunzime, are un adânc pe care îl percep doar cei care au simţuri duhovniceşti şi, ca să dobândească cineva simţuri duhovniceşti, este nevoie de pocăinţă. Nu este suficient să mergem la biserică, ci trebuie să ne şi pregătim ca să mergem la biserică. Ne spovedim, ne rugăm, ne străduim să trăim după poruncile lui Hristos şi încet-încet se descoperă acest om lăuntric. Aceasta este prima înviere, să învieze acest om lăuntric, acest om duhovnicesc.

Sfântul Simeon Noul Teolog spunea că omul care-l are pe Duhul Sfânt se aseamănă femeii însărcinate care are [pruncul] înlăuntrul ei. Femeia însărcinată nu-şi dă seama că are o viaţă înlăuntrul ei? Îşi dă seama după tresăltările fătului. Spunea Sfântul Simeon Evlaviosul, părintele duhovnicesc al Sfântului Simeon Noul Teolog, să nu te împărtăşeşti niciodată fără lacrimi. Ce înseamnă să nu te împărtăşeşti fără lacrimi? Înseamnă să simţi această stare, că te împărtăşeşti cu Hristos şi că eşti ca femeia însărcinată care are înlăuntrul ei viaţă. Cum să înţelegem acest lucru? – îl întrebau. Şi a plâns Sfântul Simeon Noul Teolog auzind aceasta şi a spus: “De vreme ce întrebi acest lucru, înseamnă că nu ai această viaţă înlăuntrul tău“.

În orice caz, trebuie să cultivăm încet-încet simţurile duhovniceşti. Hristos spune: “Cel ce are urechi, să audă“. Dar toţi au urechi şi toţi aud. El, însă, se referea la celălalt simţ al auzului, la cel duhovnicesc. După Învierea lui Hristos, este scris despre ucenici că s-a deschis mintea lor ca să-L înţeleagă pe Hristos. Ce înseamnă că li s-a deschis mintea? Există înlăuntrul nostru nişte puteri tainice, care nu se văd, şi acoperite de patimi.

Iar când vorbeam că trebuie să devenim anarhiştii lui Hristos, la acest lucru mă refeream. Lumea, duhul lumesc, ne-a adus într-o asemenea stare şi intenţionează prin toate mijloacele să ne facă pământeşti. Când iese cineva din această stare şi vede lucrurile dintr-o altă perspectivă, diferită, mai presus de principiile care stăpânesc în această lume, atunci acesta trăieşte într-un alt mod şi acest lucru înrâureşte foarte mult întreaga lume.

Este scris că Dumnezeu este fără de început. Iar cel ce trăieşte cu Hristos devine fără de început, devine an-arhist (aici este un joc de cuvinte, pentru că în limba greacă arhi înseamnă şi principiu şi început; adică Cel fără de început, Care este Dumnezeu, dar şi cel fără de principiu, adică fără principiu al lumii acesteia).

Legaturi: