Pr. Bogdan Florin Vlaicu, la Duminica Învierii fiului văduvei din Nain, despre DEPRESIA ȘI MOARTEA SUFLETEASCĂ A TINERILOR, introducerea pașaportului sanitar, CRIZA SISTEMULUI MEDICAL, segregarea și culpabilizarea nevaccinaților. CINE A ORDONAT ÎNCHIDEREA BISERICILOR ANUL TRECUT? “De un an și jumătate, lumea s-a urâțit foarte mult, s-a transformat parcă într-un ospiciu psihiatric”

Ascultati in special de la min. 8:50 mai departe

Pr. Bogdan Florin Vlaicu – Învierea fiului văduvei din Nain, 10 octombrie 2021 (Biserica din Charleroi, Belgia:

“Iubiți credincioși,

Iată, în această Duminică a XX-a după Pogorârea Sfântului Duh, Sfânta Biserică pune înainte o minune de înviere săvârșită de Mântuitorul Hristos. Mântuitorul a săvârșit mai multe învieri, a înviat mai multe persoane în timpul vieții sale pământești, iar trei dintre aceste învieri sunt menționate de Evangheliști, iar aceasta, a fiului văduvei din Nain, doar de către Luca. V-am mai spus, dar vă repet lucrul acesta, pentru că e interesant de știut. Cele trei persoane înviate din morți au vârstele diferite prin care trece tot omul: o copilă, fiica mai-marelui Sinagogii din Capernaum, Iair, de 12 ani această fetiță, și care murise de curând, era încă pe patul de moarte când a înviat-o Hristos. Tot așa i-a spus: „Fetiță, scoală-te!” sau  „Înviază!”, pentru că în limba ebraică și în greacă este același verb. Apoi, un tânăr. Iată, acest fiu al văduvei din Nain, care era deja în drum spre groapă, în cortegiul funerar. Deci vedem că sunt și cele trei momente diferite între moarte și îngropare. Și în fine, un bărbat matur, cam de vârsta de 30 și ceva de ani, de vârsta lui Hristos, pe Lazăr, prietenul Său, care era deja înmormântat de 4 zile.  Deci, Mântuitorul ne arată că El are putere asupra morții indiferent de vârsta celui decedat și indiferent de momentul la care se află… cadavrul, nu-i așa? Corpul neînsuflețit: că-i pe patul de moarte, în drum spre groapă sau înmormântat deja de câteva zile.

Și iată că ne spune Evanghelistul Luca cum Iisus, ajungând în orașul Nain, cu ucenicii, cu mult popor după Dânsul, la poarta orașului găsește acest cortegiu funerar, scoteau mortul din oraș să-l ducă la cimitirul care era în afara orașului. „Și era singurul fecior al maicii sale văduve”, ceea ce face situația și mai tristă. Pentru că, desigur, situația acestei femei era la limita disperării. Își pierdea unicul fiu, unicul sprijin al bătrâneților sale, și starea văduvelor în vremea aceea, acum 2000 de ani era foarte tristă. Pentru că femeile nu lucrau pe-atunci, depindeau bărbatul lor. Dacă rămâneau văduve, aveau multă nădejde la fiul lor să le întrețină. Dar dacă și aceste murea, ea rămânea pe drumuri. De multe ori ajungeau să cerșească, pentru că nu aveau cele necesare traiului. De aceea femeia acesta plângea și se tânguia. Și în această stare, cum spuneam, la limita deznădejdii, Mântuitorul o întâlnește și i se face milă de ea. Ne spune Evanghelia: „Și văzând-o Domnul, i S-a făcut milă de ea”.

Dumnezeu este milostiv. Și iată, Hristos Dumnezeu făcut om, este milostiv. Și ne putem gândi cu siguranță că Mântuitorul a văzut în această femeie văduvă care-și ducea fiul la groapă o preînchipuire a Maicii Sale care nu peste multă vreme își va înmormânta pe unicul Său fiu, și va plânge și se va tângui asemenea acestei văduve. Și cu atât mai mult Mântuitorul a simțit mai multă milă pentru această femeie.

Vedem ce lucru extraordinar: Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel adevărat nu este Cel care stă undeva, departe, și-și vede de ale Sale în timp ce lumea suferă. L-a trimis pe unicul său Fiu pentru ca El să crească aici, între noi, și să vadă, să simtă în viața lui toate aceste dureri și neputințe omenești.

Și atunci îi spune: „Nu mai plânge!”. Evanghelia nu ne spune că I-ar fi zis Maicii Sale, fiind pe cruce, „Nu mai plânge!”. Dar în Prohodul Mântuitorului pe care noi îl cântăm la slujba din Vinerea Mare seara la Denia Prohodului Mântuitorului, spunem: „Nu mai plânge, Maica Mea!” Cel ce a spus de-atâtea ori în Evanghelie: „Nu vă temeți!”, acum iată, spune femeii acesteia: „Nu mai plânge!”

„Și apropiindu-Se, S-a atins de coșciug”, ne spune Evanghelia. Sigur, nu exista coșciug în sensul creștin al cuvântului. V-am mai spus, coșciugul este o invenție creștină, un pat special pentru somnul de veci. Pe-atunci era un fel de năsălie, un fel de targă, cum vedem și-n icoane, pe care era pus trupul înfășurat cu un giulgiu și era dus și pus direct în groapă sau în peștera aceea unde era mormântul. Și i-a oprit pe cei ce duceau coșciugul și a zis: „Tinere, ție îți zic scoală-te!” Iarăși, în limba ebraică sau în greacă se poate traduce și „Tinere, înviază!” „Iar cel ce fusese mort s-a ridicat și a început să vorbească.”  Iată minunea cea mare a învierii acestui tânăr. „Și frică i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: Proroc mare S-a ridicat între noi și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”

Iubiți credincioși, învierea acestui tânăr desigur, a fost o minune mare, care a impresionat nu doar pe mama lui, ci și pe toți cei de față. Mântuitorul are multă milă față de acești tineri care trăiesc astăzi printre noi, cum a avut și față de tânărul acesta din Nain. Tinerii de azi adeseori sunt morți sufletește. Sunt lipsiți de o creștere bună, de Biserică, lipsiți de cuvântul lui Dumnezeu, sunt supuși multor tentații, ispite de tot felul, și ajung de multe ori într-o moarte sufletească. Și au nevoie de Hristos să-i ridice de-acolo, să-i învieze. Însă noi putem să-L ajutăm pe Hristos să facă lucrul acesta, încercând să ne ocupăm de tineri pe cât putem. În primul rând de-ai noștri, din familie, și-apoi de cei din cercul apropiat de prieteni și de orice tânăr în care simțim această sete de Dumnezeu.

Vedem că tinerii sunt astăzi, mulți dintre ei, într-o stare de depresie. Criza aceasta a pandemiei i-a lovit parcă mai mult pe ei decât pe cei mari, pe adulți. Vă spuneam înainte de pandemie că în Franța, pricipala cauză de mortalitate a tinerilor este sinuciderea. Mulți tineri se sinucid pentru că nu mai văd care ar putea să fie sensul vieții lor. Și nu e vorba de oameni săraci, e vorba de tineri născuți în familii bogate, care au tot ce-și doresc. Deci nu necesitățile materiale îi aruncă în depresie, ci lipsa de sens a vieții. Degeaba au tot ce-și doresc, mașini scumpe, petreceri, băutură, droguri și așa mai departe, dacă nu văd nici un sens al vieții, nu văd pentru ce să trăiască. Și-i atât de trist la vârsta aceea, când au toată viața înainte. În viața lor este o pagină albă pe care ei pot scrie ce-și doresc. Ei deja consideră că a sosit vremea să-și încheie socotelile cu viața aceasta, pentru că nu văd nici o perspectivă, nici un sens. Este foarte trist lucrul acesta. Iar acum, în pandemie, studii făcute de psihologi, de psihiatri, arată că tinerii trec printr-o mare depresie în toate țările, și în România, și aici, în Occident, că aceste măsuri de restricție și școala online au fost niște abuzuri, i-au influențat mult și i-au adus în pragul disperării. Să ne gândim ce lume lăsăm copiilor noștri și acestor tineri care abia își încep viața. Pentru că de un an și jumătate și mai bine, lumea s-a urâțit foarte mult. S-a transformat parcă într-un ospiciu psihiatric. Sigur, pentru cei care nu au credință în Dumnezeu, nu știu ce le-a mai rămas. Ce le-a mai rămas ca să mai continue… De aceea asistăm la aceste drame despre care v-am vorbit.

Iubiți credincioși, să ne rugăm pentru acești tineri! Cât copilul este mic, părinte îl mai poți ajuta, îl mai poți îndrepta cu cuvântul, îl poți și pedepsi dacă greșește. Dar când e deja un tânăr, de multe ori nici nu mai ajungi să-i dai o palmă, pentru că e mai înalt decât tine. Și oricum, palma nu este o soluție, cu atât mai puțin la vârsta aceea. Nu mai poți să-l pedepsești, nu este cazul să-l mai mustri, trebuie doar să încerci cu voia bună să-l îndrumi și să-i lași libertate, pentru că asta este la vârsta la care trebuie să aibă libertate, și să te rogi pentru el. Asta-ți rămâne de făcut. Dacă n-ai știut să-l educi cum trebuia când era mai mic, când aveai metode să te ocupi de fasonarea personalității lui, acuma vine momentul acesta să te mai rogi pentru el. Și știm că mult poate rugăciunea pentru copiii lor.

Iubiți credincioși, dăm slavă lui Dumnezeu pentru hramul de Duminica trecută, pe care l-am putut sărbători, aș zice în deplină libertate. Și pentru cei care ați fost, cred că v-a amintit de hramurile noastre de dinainte de pandemie. Mulțumim tuturor celor care au participat și mai ales celor care au organizat acest hram și agapa de la sfârșit. Doamna Ambasador a participat și a fost foarte mulțumită de experiența pe care a avut-o aici, la slujba hramului nostru de toamnă.

Este o paranteză de libertate, cum v-am mai spus, pentru că iarăși se vorbește de introducerea pașaportului verde sau a pașaportului sanitar, aici, în Valonia, pe la mijlocul lunii, nu știm, poate într-o săptămână, poate mai târziu. Odată cu introducerea acestui pașaport sanitar multe din drepturile și libertățile noastre vor fi călcate din nou în picioare, restricțiile vor începe din nou. Și mă tem că scopul lor final este să introducă acest pașaport sanitar și la intrarea în biserică.

Deja s-a făcut o încercare în România. A fost anunțul [inițial] făcut de primarul Iașului că la slujba de Sfânta Paraschiva de joi, pe 14 octombrie, ca să intri în biserică va trebui [era vorba despre o propunere, care, din fericire, nu a rămas valabilă – n.n.] să ai pașaport sanitar, ceea ce în România înseamnă doar două lucruri: ori să fii vaccinat, ori să fi trecut prin boală, pentru că testele nu mai sunt acceptate pentru a avea valid pașaportul sanitar. Cu alte cuvinte, o discriminare totală pentru nevaccinați. Să sperăm că nu va fi așa. Mitropolia Moldovei a anunțat foarte clar că nu dorește nici un fel de restricții suplimentare la hram. Deocamdată lucrurile se bat cap în cap, ceea ce se anunță cu ceea ce se întâmplă de fapt. Aflăm că deja niște autocare au fost refuzate noaptea, venind cu pelerini să se închine la Sfânta, pentru că nu aveau pașaport sanitar, deși s-a spus că nu se va cere asta pelerinilor. Este o luptă. Este o luptă de fiecare zi. Și vă amintesc că restricțiile abuzive de anul trecut de la cele trei pelerinaje la Sfânta Parascheva de la Iași, la Sfântul Dimitrie de la București și la peștera Sfântului Andrei din Dobrogea au fost declarate în justiție ca nejustificate. A fost un proces împotriva guvernului și guvernul a pierdut. Și acum, dacă reiau aceleași măsuri sau unele dintre ele, înseamnă că n-au înțeles nimic din acel proces.

Iubiți credincioși, vedem că există această voință și în România, și-n Europa, de a persecuta Biserica. Am aflat și cine a fost vinovatul principal pentru închiderea bisericilor din România: însuși președintele! Și spune asta cel mai apropiat colaborator al lui, fostul prim-ministru [Ludovic Orban – n.n.]. Deci este o informație care nu poate fi decât corectă. Sigur, nu știm dacă a fost ideea acestuia sau a primit și el ordin mi de sus, și tot mai de sus (de fapt, ordinul, până la urmă, vine de la cel mai de jos, pentru că e un ordin de tip demonic, și demonul este cel mai jos). Deci să nu-și mai facă nimeni iluzii că au fost motive sanitare legate de numărul mare de infectări, de numărul mare de persoane internate la terapie intensivă. Nu! A fost un ordin politic venit de la cel mai înalt nivel al statului și pe care guvernul l-a executat. Punct!

Așa stând lucrurile, ne putem închipui cine a dat și ordinul pentru restricțiile de la pelerinaj. Iată, de astfel de oameni suntem conduși în România și-n Europa. Oameni fără Dumnezeu, oameni care lucrează împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii Sale. Cum vreți să ne fie bine?! Cum vor să avem încredere în ei?! Nu putem!

Au încercat cu disperare să atragă și Biserica în căderea lor, cădere mică  față de încrederea românilor. Din fericire, patriarhul nostru, Preafericitul Daniel a fost hotărât și ferm, nu s-a lăsat întinat, nu a lăsat această Biserică a noastră sfântă să fie întinată de campania lor deșănțată de vaccinare. A mai spus și acele cuvinte care rămân: „Dumnezeu nu se lasă batjocorit.” Așa că să aibă grijă toți cei care în mod conștient au lucrat împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii Sale. Într-o zi vor suporta consecințele.

Intrăm în acest sezon de pelerinaje. Pelerinajul de la Sfânta Paraschiva este foarte important, nu numai pentru că e cel mai mare din țară, ci pentru că dacă aici se vor introduce niște restricții, se va crea din nou un precedent și putem să ne temem și pentru pelerinajul de la București, și pentru cel de la peștera Sfântului Andrei de mai târziu. Să ne-ajute Dumnezeu ca lucrurile să se petreacă bine, corect. Mă bucur pentru că Mitropolia Moldovei a avut o poziție atât de fermă. Și cred că și manifestația aceea de mare amploare, fără precedent, de la București, de sâmbăta trecută, a avut rolul de a îi mai trezi pe politicienii, pe parlamentarii noștri, pe primari și așa mai departe, să-și dea seama că totuși nu-i de glumă cu poporul român, că nu pot face ce vor ei, ci că aceste baliverne ale lor pe care le-au livrat anul trecut pe post de „poziția unor specialiști”, nu-i mai crede nimeni anul acesta. Trebuie să schimbe placa. Nu pot veni cu aceleași minciuni în fiecare an și să fie crezuți. Oamenii s-au dumirit.

Sigur că situația epidemiologică pare să fie destul de gravă în România. Dar să nu uităm că în România, cei care sunt testați pozitiv de covid-19 nu primesc în marea lor majoritate nici un antibiotic, sunt trimiși acasă cu paracetamol. Este o problemă de terapie a bolii, ceea ce este un lucru trist. Ar trebui ca după un an și jumătate și mai bine de pandemie, doctorii să știe ce au de făcut și cum să preîntâmpine cazurile grave, să trateze din timp boala cu antibiotic.

Să ne rugăm pentru toți cei care zac în spitale, mai ales în secțiile de terapie intensivă; vedem că unii, sărmanii, nici nu apucă să moară de covid, pentru că sunt arși, cum s-a întâmplat și la Constanța și-n alte spitale înainte. Este aproape un colaps al sistemului medical din România – și știm cine sunt vinovații: aceleași autorități care încearcă acuma prin pașaportul sanitar și cu tot felul de restricții impuse nevaccinaților să creeze discriminare și segregație între oamenii din România, să-i asmută pe unii împotriva altora, pe vaccinați împotriva nevaccinaților, care să fie scoși țapi ispășitori pentru toate relele din țară; când, de fap,t și vaccinați și nevaccinați ar trebui să se unească împotriva adevăraților vinovați, care, iată, mint poporul de un an și jumătate și acuma vin cu aceeași minciună. Ei sunt vinovați și de colapsul sistemului sanitar, și de atâția morți cu zile care au murit în spitale sau pe la casele lor  pentru că n-au fost tratați cum se cuvine. Aceasta este situația. Dar eu vă spun lucrurile acestea nu ca să vă înspăimânt, ci ca să deschidem ochii, pentru că situația este gravă și nu ne așteptăm să se îmbunătățească în viitorul foarte apropiat. Și să ne dăm seama că iată, diavolul acesta ucigaș de oameni a fost dezlegat, „pentru puțină vreme”, cum spune în Cartea Apocalipsei, cap. 20, și „umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să mai înghită”, cum ne spune Sfântul Apostol Pavel.

De aceea trebuie să ne înarmăm cu armele rugăciunii, cu armele postului, să ne întărim credința, pentru că vedem că este singurul lucru care ne-a rămas, singurul lucru care ne poate ajuta. Deci tot Cel ce l-a înviat pe fiul văduvei din Nain, poate să ne învieze din păcatele noastre, din moartea păcatului, poate să ne păzească de boală sau să ne dăruiască sănătate atunci când ne îmbolnăvim. La El trebuie s-avem nădejde.

De aceea, la cererea unor credincioși, vom începe din nou rugăciunea Psaltirii. Cei care doresc să se înscrie pe listă, încă mai sunt locuri libere, trebuie să fim 20 de nume, 20 de persoane să zicem, câte o catismă fiecare, astfel încât zilnic o Psaltire întreagă să fie spusă de grup și la fiecare 20 de zile o persoană din grup să spună o Psaltire întreagă. Am făcut lucrul acesta în Postul Paștelui și a fost bine, oamenii au rămas cu amintiri frumoase, mi-au spus niște reacții frumoase, cum au descoperit și redescoperit Psaltirea în această rugăciune. De sâmbăta viitoare intenționez să reiau și cursul de școală biblică, „Tâlcuirea Psaltirii”, de unde am rămas înainte de vacanța de vară.

Așadar, să nu ne pierdem nădejdea, nădejdea este numai în Dumnezeu. Această campanie abuzivă a autorităților care ar vrea ca toată lumea să se vaccineze nu face decât să aibă efecte contrarii, oamenii mai mult se hotărăsc să nu se vaccineze pentru că-și simt libertatea în pericol, și se întreabă: „oare de ce se străduiesc EI atât de mult să-i vaccineze pe toți? Cu siguranță că nu doar pentru binele acelora. Au alte scopuri”. Poporul român a dat dovadă de multă prudență și inteligență în povestea asta și sper să fie așa în continuare. Dar acum este nevoie de trezvie în plus, de curaj. Spuneam că aici, în Occident, au avut loc manifestații weekend de weekend, duminică de duminică în Franța, în Italia, și nu au reușit să schimbe mai nimic. În România a fost o singură manifestație de amploare sâmbăta trecută și a picat guvernul. Ceva s-a întâmplat. Sigur, nu poate fi pus doar pe seama manifestațiilor, dar vreau să spun că ceva se schimbă, ceva se mișcă în țară, și oamenii trebuie să își păstreze speranța și hotărârea de a nu ceda acestei tentații de segregare, de discriminare. Iată că mai sunt unii isterici care, am văzut și pe Facebook din comentariile lor, îi diabolizează pe nevaccinați, că din cauza lor sunt în situația de astăzi în țară. Oameni care n-au înțeles nimic.

Deci, să ne așteptăm la persecuții în continuare. Am avut acel moment de libertate duminică. Să ne ajute Dumnezeu să putem repetăm. Nu știu dacă, mai în glumă, mai în serios, n-ar putea fi o soluție să facem hramurile din timp și pentru anul viitor acum, cât încă se poate și cât vremea e încă frumoasă, pentru că nu știm ce ne-așteaptă la anul. Cum spunea le părintele Sturzu, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Moldovei, jurnaliștilor, „Nu se poate amâna o sărbătoare. Nu se poate amâna hramul”. Că sunt unii care spun: „De ce nu amânați hramul, având în vedere situația epidemiologică de la Iași?”. Dar hramul nu se poate amâna, sărbătoarea nu se poate amâna, întâlnirea cu Sfânta Parascheva nici atât. Și oamenii au nevoie cu atât mai mult în vremurile astea de restriște și de nesiguranță de acest sprijin duhovnicesc, care le-a fost interzis anul trecut în mare parte, de a se întâlni cu Dumnezeu și su sfinții Lui în pelerinaj și de a cere ajutorul. Și știm cât de multe minuni a făcut Sfânta Parascheva, minuni de vindecare. Nu întâmplător este sfânta cea mai venerată și pelerinajul cel mai important din toată țara.

Iubiți credincioși, să ne păstrăm credința! Minunea pe care Hristos a făcut-o în Evanghelia de astăzi este dătătoare de speranță. Hristos Dumnezeu are puterea să învieze morții, să vindece bolile, și nu ne va lăsa dacă știm să îi cerem ajutorul și ne punem sub ocrotirea Lui. AMIN!”

Vedeți și: