IPS Nicolae Corneanu la AZEC: “DA, M-AM IMPARTASIT… SINCER, NU-MI PARE RAU”!
Preluat de la fratele Laurentiu:
- Intervenţia telefonică a ÎPS Nicolae Corneanu la dezbaterea cu tema „Mitropolitul Nicolae şi consecinţele gestului său: forţarea unităţii sau abandonarea identităţii?” organizată de AZEC (Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini), ieri, 4 iunie:
- Intreaga dezbatere publica organizata de AZEC poate fi descarcata de la acest link: http://www.ortodoxradio.ro/arhiva/alte/radio-azec-4-iun.mp3 – va recomandam sa ascultati integral dezbaterea, este foarte interesanta, pe alocuri incendiara (a se vedea la finalul acestui articol care sunt si impresiile noastre), din care am aflat si o stire in premiera, primita de la parintele Bogdan Teleanu, de la Biroul de Presa al Patriarhiei: maine, vineri 6 iunie se va intruni Sinodul Permanent (Patriarhul si Mitropolitii, plus 3 episcopi: IPS Nifon, PS Ioan, PS Sofronie) la Manastirea Neamt pentru a se discuta gestul Mitropolitului Corneanu si a se propune solutii de rezolvare in vederea unei decizii ulterioare, pe care ar urma sa o ia Sfantul Sinod la inceputul lunii iulie sau chiar ceva mai devreme!
- Mai jos, aveti transcrierea interventiei telefonice a IPS Nicolae, realizata de o sora duhovniceasca, cu mentiunea ca “marcajele” textului cu bold si cu rosu ne apartin:
- Razvan Bucuroiu:
– Înaltpreasfintia Voastra, este adevarat ca v-ati impartasit la Biserica Greco-Catolica din Timisoara acum doua duminici?
– Da, este perfect adevarat. Am fost invitat de catre confratii greco-catolici la sfintirea unei noi biserici de aici, din orasul Timisoara. In momentul cand s-a facut impartasirea credinciosilor, m-a impresionat multimea de credinciosi care, toti, alaturi evident de preotii care erau de fata, au cerut sa fie si ei impartasiti. Printre acei credinciosi erau nu numai greco-catolici, ci si ortodocsi, pentru ca in zona respectiva traiesc mai multi ortodocsi decat greco-catolici. Dar, sigur, solemnitatea si serviciul religios a fost [sic!] al greco-catolicilor. In momentul cand s-a impartasit toata lumea, repet din nou [sic!], am fost impresionat, emotionat de modul cum toata asistenta, toti participantii la serviciul religios s-au apropiat de preotii care cuminecau, ca sa primeasca si ei Impartasania. Am simtit un sentiment de…, daca pot spune asa, fratietate fata de obstea de credinciosi care erau nu numai greco-catolici, repet, ci si ortodocsi si printr-un gest spontan, m-am apropiat si eu de cei care se impartaseau si m-am impartasit si eu alaturi de ceilalti. Sigur ca trebuia sa reflectez la consecintele sau comentariile care erau previzibile pe aceasta tema, dar a fost un gest spontan de fratietate pe care in acel moment l-am simtit, sa zic asa, necesar sa il fac si eu, alaturi de toata obstea care se afla atunci la acel serviciul religios. Imi pare rau ca am dat in felul acesta posibilitatea unor comentarii, din cele mai, sa zic asa,.. negative, dar pentru mine, ca si om al lui Hristos si al lui Dumnezeu, a fost un gest de fratietate. Pe langa toate, in acel moment mi-am adus aminte de foarte multele intruniri ecumenice la care luam si eu parte in trecut si la care se dezbatea, pe vremea aceea, un document care se chema „Botez, Euharistie si comuniune“. Sigur ca pe plan ecumenic am fost toti de acord ca e necesar sa ne apropiem unii de altii si sa recurgem la tot ceea ce se poate pentru a manifesta fratietatea dintre marile confesiuni crestine.
– Inaltpreasfintia Voastra, dupa ce emotia a trecut, va pare rau pentru acest gest?
– Sincer sa spun, nu-mi pare rau, doar ca regret ca am dat prilej la comentarii din cele mai felurite si, majoritatea, destul de negative. Ar fi trebuit sa calculez foarte bine gestul care l-am facut atunci, dar a fost un gest spontan si, sa zic asa, o comuniune in Hristos pe care am simtit-o, alaturi de ceilalti crestini, pentru ca sunt cu adevarat crestini si ei. Nu ne desparte in fond nimic decat pe plan jurisdictional – acceptarea primatului papal, pe care, sigur, noi o privim cu alti ochi si din alt punct de vedere – dar incolo nu este nici un fel de deosebire intre noi, ne asemanam si ne indentificam din toate punctele de vedere.
- Teologul Radu Preda de la Cluj:
– Am vorbit si eu cu cativa prieteni timisoreni, artisti, oameni ai Bisericii, chiar si teologi, unul dintre ei chiar preot, care au inteles – si inteleg marturia pe care ati depus-o aici, in fata noastra – ca a fost un gest personal, a fost, daca vreti, o “comotie” a unei persoane care in mijlocul unei comunitati rugatoare, practic nu a putut refuza invitatia de a duce pana la ultima consecinta aceasta stare de comuniune. Va inteleg foarte bine, din punct de vedere psihologic, daca vreti. Insa intrebarea este urmatoarea: Dvs erati acolo ca Mitropolit al Banatului. Practic reprezentati Biserica locala. Cum le veti raspunde timisorenilor sau banatenilor si, prin extrapolare, nu fantezista, ci foarte reala, ortodocsilor – nu numai romani (stirea aceasta a facut deja inconjurul lumii panortodoxe) – cum veti raspunde astfel incat sa ia partea buna, daca exista una, din acest gest, astfel incat sa evitam, pe cat posibil, ca acest capitol al dumneavoastra sa ramana de fapt o sminteala. In ce masura aveti la indemana criteriile teologice incat sa faceti distinctia intre un gest personal, constructiv, profetic, il numim cum vreti si, pe de alta parte, o sminteala care, pana la urma urmei, stiti ce ne costa, Inaltpresfintite? Ne costa o polarizare inutila in interiorul Bisericii intre ecumenisti si traditionalisti. Daca presa pana acuma miza pe o polarizare, de obicei miza prosteste, din lipsa de cunostinte, din graba, din superficialitate, iata ca acum eu ca teolog si om al Cetatii, vad ca practic nu mai am raspunsuri. Intr-adevar avem de a face cu o polarizare in Biserica. Deci cum raspundeti la acest tip de nu de lectura negativa, ci realmente de receptare?
– Ca raspuns la aceasta intrebare as vrea sa va relatez ca, fara a fi fost provocat, Duminica urmatoare, in Catedrala noastra Mitropolitana, la sfarsitul Sfintei Liturghii, m-am adresat credinciosilor relatandu-le cele ce s-au intamplat. Nimeni nu mi-a cerut o explicatie, dar pentru ca am aflat eu de comentariile care se faceau, sa zic asa, in afara, m-am adresat credinciosilor, relatandu-le ceea ce s-a intamplat. Si va marturisesc careactia crediniciosilor – catedrala a fost plina – a fost o reactie pozitiva, in sensul ca numai ca nu m-au aplaudat. Eu i-am rugat sa nu faca niciun astfel de gest, dar incepusera sa aplaude. Si le-am spus ca ii rog ca in Biserica sa nu faca asa ceva! Dar reactia lor a fost pozitiva. Si daca imi permiteti, exista un sentiment de fratietate – acuma, la ora actuala, i se zice ecumenism, eu ii zic de fratietate, care l-au simtit mereu, tot timpul credinciosii din zona in care imi desfasor eu activitatea, ca sa nu zic din Banat si au fost, permiteti-mi sa spun, incantati de gestul meu. Am primit si reactii in scris, am fost vizitat de credinciosi care toti mi-au adresat cuvinte de apreciere. Asta a fost reactia credinciosilor, pentru ca m-ati intrebat de pozitia lor.
– Si credinciosii care vor continua sa va intrebe cum vedeti pastoral situatia? Pentru ca daca acei credinciosi care vad in asta o sminteala, cum le raspundeti acelora? Nu celor care, sa zicem asa, sunt fani ai intercomuniunii, ci celor care au nelamuriri teologice? Pentru ca inteleg ca Dvs aveti o viziune foarte coerenta, o inteleg, fara sa o pot accepta, bineinteles, integralitatea ei, dar raspundeti acestora, pastoral? Ii puteti sfatui pe credinicosii Dvs. sa mearga la orice biserica, nu conteaza la care, pentru ca oricum Euharistia este peste tot aceeasi? Pastoral, ca pastor, ca Mitropolit al locului…
– …. nici nu le voi interzice, dar exista acest sentiment de comuniune intre credinciosii pe care eu ii pastoresc, sentiment (pe) care l-am imprumutat si eu de la ei, care ni l-am comunicat unii altora de ani de zile si acest sentiment il au si ei. N-am avut, sa zic asa, niciun cuvant de repros din partea nimanui, ci dimpotriva, cand unii dintre cei care au urmarit presa sau care au mai aflat cate ceva din comentariile care s-au facut, au venit la mine sa imi spuna: „Va laudam, va apreciem pentru tot ceea ce ati facut, va admiram!” Am ramas, va marturisesc, foarte emotionat de reactia aceasta a credinciosilor.
- Parintele Visarion Alexa, de la Radio Romania Actualitati:
– Am rugamintea sa ne spuneti, va rog, daca puteti, cu ce v-ati impartasit cand ati facut gestul acesta, IPS Voastra?
– M-am impartasit cu ceea ce aveau confratii de acolo pregatit in potir. N-am cerut altceva. Nu atat Impartasania m-am dus sa o primesc de acolo, ci am voit sa demonstrez un gest de comuniune, nimic altceva. Oamenii au apreciat ca atare acest gest.
– Ce considerati Inaltpresfintia Voastra ca se afla in potirul, de pe altarul de acolo?
– Din punctul lor de vedere…
– Nu, nu, din punctul Inaltpreasfintiei Voastre de vedere… Ei stim ce cred, ce credeti Inaltpresfintia Voastra?
– Din punctul nostru de vedere daca imi permiteti sa spun teologic… Din punct de vedere teologic, intre Preotia, Tainele, Liturghia confratilor nu numai greco-catolici, (ci) si romano-catolici, noi recunoastem Taina Euharistica pe care o au si ei. N-am negat-o. A fost totdeauna privita aceasta o unitate de pareri, in ceea ce priveste romano-catolicii si greco-catolicii. Si, daca imi permiteti, as aduce aminte de un document care a fost adoptat inainte cu mai multi ani – e adevarat, prin intermediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor – care se numea „Botez, Euharistie si Preotie” si din punct de vedere teologic si ecumenic, noi am recunoscut aceste taine ale confratilor nostri. Asta este din ce stiu eu, din punct de vedere teologic.
- Danion Vasile:
– Deci Sfintia Voastra, considerati ca v-ati impartasit cu Trupul si Sangele lui Hristos…?
– Da, da!
– …conform documentului pe care l-ati invocat…
– Da.
– Mitropolitul Hierotheos Vlachos, ca multi alti ierarhi de seama ortodocsi contesta documentul respectiv. Mitropolitul Hierotheos Vlachos afirma: „Papistasii nu au preotie, nici taine. Vaticanul nu este biserica, ci un sistem politico-economic situat in afara Bisericii. Iar Papa, cu toti clericii Vaticanului, nu sunt urmasi ai apostolilor. Nu au predania si succesiunea apostolica.” Preasfintia Voastra, ati afirmat despre greco-catolicism, in interviul pe care l-ati dat”Formulei As”: „Crearea Bisericii Greco-catolice a fost o necesitatede ordin istoric pentru romani”. Sfintia Voastra considerati ca a fost necesitate, in timp ce Sfintii Bisericii Ortodoxe au spus cu totul altceva. De exemplu, Sfantul…
– Eu pun problema din punctul de vedere al Ardealului si al romanilor ardeleni, care aflandu-se sub ocupatie straina au vazut in Roma un fel de salvare a originii noastre latine si latino-dacice.
– Perspectiva Sfintiei Voastre, ma iertati, e diferita de perspectiva traditionalista, ortodoxa. Sf Paisie Velicicovski spunea asa: „Uniatia e o aschie desprinsa de la Sfanta Biserica a Rasaritului si unire cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica, rimeneasca. Uniatia este inselaciunea diavolului si-i vaneaza pe cei nesocotiti intru pierzanie…“. Intrebarea: Cum va raportati la invatatura Sfintilor care sunt foarte categorici? Tocmai a fost canonizat Sfantul Atanasie Todoran, care l-a oprit pe fiul sau sa primeasca Impartasania apostata, intrucat Sfintii Parinti spun ca impartasirea de la eretici este partasie cu diavolul?
– Aceasta a fost, sa zicem, pozitia unora din credinciosii ardeleni care identificau catolicismul, nu atat greco-catolicismul, ci catolicismul cu maghiarismul. Si pentru ca exista ocupatia maghiara care, cunoastem, a avut consecinte negative in constiinta romanilor ardeleni, ei au identificat catolicismul, la vremea respectiva, cu maghiarismul. Dar lumea a evoluat si la ora actuala, iata noi avem relatii foarte bune si cu Ungaria si cu alte comunitati care nu sunt, sa zicem,… romanesti. Lumea a evoluat, istoria a evoluat si cred ca la ora actuala nu ne mai putem intoarce la, sa zicem, perceptiile care le-au avut oamenii in momentul cand istoria era cu totul alta decat cea de astazi.
- Remus Radulescu, de la Radio:
– Parinte Mitropolit, vi s-a intamplat in activitatea dumneavoastra liturgica, sa acordati Sfanta Impartasanie unui alt credincios decat ortodox: adica unui greco-catolic sau unui catolic?
– Va marturisesc ca atunci cand slujesc, si puterile fizice ma ajuta, impartasesc si eu pe toti credinciosii.
– Fara sa-i intrebati…
– Nu l-am intrebat pe niciunul nici macar daca s-a spovedit. Pentru ca daca a venit sa ceara Sfanta Impartasanie, am considerat ca aceasta dorinta de a fi impartasit cu Trupul si Sangele Mantuitorului… e bine s-o satisfac.
– Dar vreun cleric din Mitropolia dumneavoastra de alta confesiune – greco-catolic sau romano-catolic – participand sau asistand la o Liturghie ortodoxa s-a impartasit vreodata?
– Nu, nici nu i-am cerut nimanui…
– Nu neaparat, zic, nu s-a intamplat?
– Nu s-a impartasit, pentru ca… nu se punea problema, n-au cerut oamenii, n-au simtit nevoia… Fiecare si-a urmat drumul lui… Asa cum si eu imi urmez drumul meu, n-am facut nicio concesie nimanui din punct de vedere dogmatic sau din alte puncte de vedere… Sunt ortodox, raman ortodox pana la moarte si nu pot sa fiu altceva.
- Razvan Bucuroiu:
– Multumim foarte mult, IPS voastra. Acestea au fost cele cateva intrebari pe care ziaristii si cei prezenti voiau sa vi le adreseze… Eu as vrea sa va mai intreb un lucru, daca ingaduiti:
– Va rog…
– Va asumati pana la capat toate consecintele acestui gest? Si in plan personal si…
– Evident ca da… N-am incotro, l-am facut si nu pot sa-l reneg. E o realitate pe care o recunosc si.. daca va fi sa trag niste consecinte negative, cu voia lui Dumnezeu, le voi trage acele consecinte“.
FOTOGRAFIE DE LA DEZBATERE, PRELUATA DE PE BLOGUL LUI RAZVAN CODRESCU
P.S.: Impresii personale fugare dupa ascultarea intregii dezbateri:
- De nota 10 (dupa parerea noastra) interventiile (izvorate dintr-o angajare duhovniceasca sincera, personala), ale lui Razvan Codrescu, Danion Vasile si ale parintilor Visarion Alexa si Dan Badulescu – deranjante multora de acolo pentru “radicalism” si “duritate”, adica prin… intemeierea – desueta – pe Sfintii Parinti si pe canoane si prin faptul ca si-au manifestat niste convingeri si atitudini ortodoxe ferme.
- Ne-a bucurat sanctionarea cvasi-unanima si categorica a fatarniciei si lipsei totale de onestitate a pozitiei oficiale greco-catolice.
- Am ramas intristati de confuziile, indoielile sau lipsa de coerenta si consecventa a celor mai multi participanti in privinta problemei validitatii Tainei Euharistiei la catolici.
- “Seninatatea” si “ingenuitatea” raspunsurilor stupefiante date de IPS Nicolae au fost supuse unor indreptatite critici sfichiuitoare, facandu-se frecvente aluzii chiar la varsta si posibila lipsa de discernamant a acestuia. A fost taxat mai mult decat orice caracterul iresponsabil al unui gest individual cu caracter sentimental, “emotional”, desprins de unitatea Bisericii din care face parte. Cum a spus ironic Radu Preda, prin IPS Nicolae, acum “curentul emo” a intrat si in Biserica 🙂
- Surprinzatoare in mod placut – desi nu pana la capat! – marturisirea dogmatica si delimitarile nete, facute cu delicatete si in duhul cel bun de parintele decan al Facultatii de Teologie din Bucuresti, Stefan Buchiu, care a parut foarte realist si onest in evaluarea “dialogului ecumenic” si a pus accentul pe deosebirile dogmatice ireductibile intre ortodocsi si catolici, pe aberatia teoogica a “intercomuniunii” fara existenta unei marturisiri comune de credinta, afirmand inclusiv caracterul eretic al lui Filioque.
- Din pacate, in rest, multe deceptii (incepand cu Cristian Tabara si Dan Micu – surprinsi intr-o penibila atitudine panicata (mai mult decat bizara frica acestora in fata libertatii de expresie si insistenta pe ideea comunistoida de “a sta linistiti” si a nu face presiuni sau de a nu exprima opinii personale categorice!), de scrupulozitate procedurista si autori ai unor halucinante demonstratii de ignoranta in materie teologica si duhovniceasca, fiind vadita disperarea angajarii lor neconditionate pro-Nicolae Corneanu, pro-ecumenism si pro-aggiornamento in Biserica!), apoi mult intelectualism “teologic” steril si relativizant, subordonat socotelilor omenesti si tendintelor moderniste, de aceea zamislitor al unui discurs alunecos si contradictoriu, neaparat “optimist”, “echidistant” si atoate-conciliant cu orice pret (si ne referim in primul rand la locvacele teolog clujean, Radu Preda, “dedulcit” si el peste masura la duhul nihilist al acestor vremuri si riscand a anula atat atitudinile sale ferme de “pus degetul pe rana“, cat si o parte dintre argumentele sale foarte pertinente).
- Trebuie remarcata insa si obraznicia nemasurata cu care Nicolae Corneanu afirma sus si tare ca va fi ortodox pana la moarte. Atitudinea lui Corneanu da dovada nu de laxism dogmatic, ci de o stare afectiva surescitata si menita sa suresciteze, care nu ne poate face sa nu ne gandim la fenomenul de indracire sau de cel al sugestionarii in masa. Dulcegaria cu gust de moarte ce se revarsa de pe buzele tristului nostru episcop apostat este imbinata, stiintific, cu o emotivitate prin care acesta devine, in proprii sai ochi si in ochii celor pe care ii vrajeste, de-a dreptul martir al “fratietatii!” De altfel, un alt aspect important este si reinventarea limbajului ecumenistilor, constienti ca miscarea lor era prea rasuflata, prea obosita si perceputa ca ceva politic. Aveau nevoie de reinsufletire, de o revitalizare, iar aceasta a venit prin gestul “emotiv” al lui Corneanu. Aveau nevoie de astfel de gesturi “informale”, “profetice”, de putina magie, de vraja si “culoare” ca sa se resusciteze cadavrul. Si de un limbaj nou. Asa, ecumenismul nu mai este ecumenism, ci fratietate. Adevarul, am vazut intr-un comunicat dat la timp de catolici, este de fapt caritate si fratietate, adica iubirea lor otravita si gaunoasa. Totul se duce pentru a insela, pentru a amagi, pentru a pacali lumea, a o vraji, a excita emotivitatea si manipula constiintele si cugetele celor care nu stau drept in credinta.
- Se vede, din pacate, din ansamblul discutiilor, cat de mult ne-am indeparat de trairea in Duh si in Adevar si cat de putin mai reprezinta pentru noi astazi, cei atinsi de trufia mintii atoatecunoscatoare, cuvantul Sfintilor Parinti ai Bisericii… Parintii nostri duhovnicesti – care altadata reprezentau vocile Duhului – au ajuns fie sa fie luati peste picior, fie sunt ignorati dezinvolt. Deh, ce ne mai trebuie Parinti, ce ne mai trebuie cuvant al Duhului, daca avem desteptaciune omeneasca…Sa nu ne mai miram atunci ca intre noi nu exista unitate, ca suntem atat de dezbinati! Unitatea adevarata vine numai de la Duhul Sfant si pleaca acolo unde precumpaneste trufia mintii 🙁
Pr. Prof. Stefan Buchiu si presedintele AZEC, Razvan Bucuroiu – fotografie de la dezbatere preluata de pe site-ul Rompres
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Mdaaa…il citii pe Bichir:
“Să fim serioşi şi să recunoaştem că multe dintre problemele cu care se confruntă Biserica sunt vechi. Apariţia acestora a coincis cu nefericita perioadă în care Patriarhul a fost bolnav.” – pai daca-s vechi deci coclesc demult si-atunci…cum de a coincis atat de recent DOAR cu perioada cand Patriarhul este/a fost bolnav?!(si in ce zi de sarbatoare mare i s-a rupt piciorul…); pe urma ne linisteste in stilul caracteristic ziaristilor, politicienilor de pe la noi batandu-ne tovaraseste pe umar: ‘las’ca si la altii pute (bulgari, greci, ucrainieni)…si ailalti au branza buna in burduf de caine, etc..’.
Deci! Fratilor – s-a intamplat ceea ce s-a intamplat pentru ca, orchestra n-a mai avut dirijor pentru scurt timp nu pentru ca, insusi dirijorul a pus pe stativ o partitura cu marsul funebru cantat ortodoxiei pe care, multi s-au grabit sa-l ingane…
Fac parte din categoria celor ” smintiti” de ecumenism.
Dumnezeu a sadit in firea noastra omeneasca setea de comuniune personala cu EL si intre noi oamenii si am ajuns sa vad Biserica ca o prefigurare a acestei comuniuni bazate pe iubire adevarata.
Pentru ca iubirea sa fie adevarata trebuie indeplinite cateva conditii:
– mintea sa cunoasca ce iubeste atat de personal
-inima sa simta aceasta legatura sufleteasca personala
-vointa sa arate prin fapte aceasta iubire
Daca cele trei puteri sufletesti nu sunt unite, ea este fatarnica si deci lipsita de putere.
1.Din start intre noi, catolici si protestanti exista diferente dogmatice esentiale, deci nu-l cunoastem si nu-l marturisim pe Dumnezeu in acelasi fel.
2. Ecumenistii vorbesc despre iubire frateasca, comuniune frateasca, fratietatea, etc. care sunt doar niste constructii abstracte ale mintii, fara nimic personal.
Persoana este omul de langa noi pe care il vezi cocarjat de necazuri si suferinte.
3. Nici nu se pune problema sa -ti manifesti dragostea fata de niste constructii mentale. Numai omul pe care il vezi cu ochii iti poate starni mila si compasiune de care nu te vei putea elibera decat trecand la fapte, ajutandu-l cu ceva.
Si asta este iubire adevarata! Restul sunt vorbe goale si… interese!
Si daca nu iubirea adevarata ii uneste pe ecumenisti, ce poate sta la baza acestei dorinte de comuniune ” frateasca”??
Pe de alta parte porunca suprema pe care a dat-o Mantuitorul este cat se poate de simpla si imposibil de alterat de catre istorie: “Sa iubesti pe Dumnezeu…. si pe aproapele tau…” De ce trebuie sa minimalizam invatatura Sfintilor Parinti care este toata strabatuta de aceasta porunca, considerand-o anacronica? Este o invatatura pe vesnicie, cu adevarat inspirata de Duhul Sfant!
Din pacate este foarte greu de aplicat din limitele egoismului nostru si cred ca aici este toata problema.
mi-e tare teama ca de acum incolo sa se repete lucruri de gen ” accidente” si simple coincidente catre distinsii nostri conferentiari… cu totii stim ca s-au intamplat cazuri de gen… vezi danion
“Unde lipseşte cârmuirea, poporul cade; IZBĂVIREA STĂ ÎN MULŢIMEA SFETNICILOR.” (Pildele lui Solomon 11,14)
Nu sunt de acord cu gestul Mitropolitului Nicolae. Motivul? In armata ordinele se executa, nu se discuta. Nerespectand directivele BOR, nu are ce cauta in Biserica Ortodoxa Romana. DAR… BOR ar trebui sa decida mai repede cum sta treaba. Si mai clar. Si mai des, ca sa afle toata lumea. Si eu am fost la unele adunari din alta biserica (adventista) din curiozitate, pe de o parte si din acea asa-zisa “fratietate” (un prieten de-al meu fiind adventist) pe de alta parte. Iar apoi, am cap pe umeri si judec singur. Ce am judecat? Vai de ei… (adventisti). Nici preoti nu au macar. DAR ei fac ceva ce in BOR nu prea am vazut. Discuta. Vorbesc. Comunica. Schimba idei cu “credinciosii”. Ii lamuresc acolo unde au nelamuriri. Ca am ajuns eu (ortodox) sa-i lamuresc pe ei (adventisti), asta e partea a doua. Biserica lor e cam saracuta rau de tot cu duhul. Dar am vazut cum alti ortodocsi trec la religia lor. Si inca nu am descoperit motivul. Asa ca ma voi mai duce o perioada ca sa inteleg DE CE? De ce trec ortodocsii la alte religii? Cand religia noastra este atat de completa? Poate din lipsa discutiilor, lamuririlor pe care preotii nostri nu prea le dau decat 15-30 minute Duminica dupa Liturghie…. Aici ar trebui BOR sa faca ceva. In “adunarile” adventistilor, ei cam numai asta fac. Discuta. Si 10-20 minute se roaga si canta niste cantece anemice. Dar DISCUTA. Asta sa fie motivul pentru care se duc ortodoxii spre alte religii? Comunicarea? Sau sa fie vorba de AJUTOR? Ei chiar se AJUTA unii pe altii. Si unul dadea un exemplu cum, ramanand in pana noaptea, si-a sunat un “frate” care a venit noaptea cu un alt “frate” mecanic auto si i-a inlocuit roata, i-a indreptat janta, etc. Asta sa fie adevaratul motiv? AJUTORUL neconditionat pe care si-l ofera unul altuia? La orice ora din zi sau din noapte? Cer iertare daca cineva se simte jignit in vreun fel de cuvintele mele, dar trebuie sa spunem lucrurilor pe nume! Cetateanu’ turmentat.
De retras nu cred ca se va retrage, pentru ca pt el e un gest de fratietate, un gest in conformitate cu duhul comunismului de azi. Pt dumnealui scrierile Sf Parinti si Sf Canoane sunt rasuflate.. ca si pt cuviosul nostru arhimandrit Teofil Paraian care a recunoscut ca a slujit cu catolicii cu o aroganta iesita din comun. Daca il vor caterisii, cei interesati o sa-l gaseasca pe la greco-catolici slujind.
@ Marturisitor
Cam acelasi lucru am spus si eu, ca e vreme de marturisire, dar trebuie sa ne intarim si prin rugaciune. Fara rugaciune nu vom face nici fapte, asta stie tot ortodoxul, tocmai pt faptul ca rugaciunea Il aduce pe Hristos in inimile noastre. Pentru ca nu noi trebuie sa lucram binele ( NOI ), ca noi suntem pamant, ci Hristos trebuie sa traiasca si sa faptuiasca prin noi. Iertati, Hristos S-a Inaltat !
Doamne milueste!
Nu sunt de acord cu ce a facut “mitropolitul”…
Doamne miluieste-ne si apara-ne de vrajmasul vazut si navazut.
Cand te gandesti ca pe parintele de la Tanacu l-au caterisit fara nici o cercetare! Ceea ce ma face sa reflectez si sa realizez ca problema in BOR e mai veche de alegerea lui PF Daniel. Poate chiar mai veche si de PF Teoctist. Iar in cazul de fata nu se reped sa aplice canoanele care sunt foarte clare. Si la dezbaterea asta, AZEC, m-a deranjat ca nimanui nu i-a trecut prin cap ca, desi “momente ca acestea au mai fost in istoria Bisericii, si Biserica asta a facut, s-a reunit si a discutat, a dezbatut” (Radu Preda, daca nu ma insel), totusi acesta e un argument mincinos. Nu e asa, situatia nu e similara. Biserica s-a reunit si a “dezbatut” in sfant sinod cand a aparut problema, erezia respectiva si nu erau canoane care sa o rezolve. Dar acum avem canoanele, nu avem probleme noi, avem probleme vechi. Nu trebuie dezbatute problemele vechi, care deja au fost clarificate cum trebuie rezolvate. Trebuie, eventual, facut acest lucru, in cazul unor probleme noi, nemaintalnite, la care canoanele sa fie mute. Dar nu exista asa ceva. Ma deranjeaza de asemenea ca un teolog de talia lui Radu Preda face sugestii de genul “pensionare” sau “retragere” si aduce in discutie, impreuna cu altii, o anumita mila care trebuie sa se aplice in cazul unui batranel ca IPS Nicolae, desi mai inainte spunea ca sentimentalismul nu trebuie aplicat singular (eu cred ca nu trebuie aplicat deloc) in Biserica. Si banuiesc ca pana la urma asta va fi marea decizie, pensionarea sau retragerea. Ca sa nu se intristeze un mitropolit atat de in varsta, cu “atata experienta”. Si toti vor fi impresionati de atata dragoste “crestina”! Pai si ce daca se intristeaza! Oare nu merita o mustrare? Si pana la urma caterisire inseamna destituire, nu i se ia capul. El a facut cu mana lui mai mult, cazand in erezie, a cazut sub anatema sfintelor sinoade ecumenice. Si-a facut el cu mana lui mai mult rau decat ar putea cineva sa ii faca vreodata, aplicandu-i o mustrare conforma cu invataturile Bisericii.
Nu am prea mult timp sa intru in detalii, dar mi s-a parut ca si dogmatistul sef de la patriarhie se cam neaga pe el insusi in afirmatii incoerente si contradictorii si la un moment dat, parintele Badulescu a sesizat bine acest lucru, desi nu a fost lasat sa continue.
Mi se pare de-a dreptul mincinoasa si fatarnica pretentia unor “cunoscatori” ai ecumenismului “din interior” ca acolo, la adumarile ecumeniste se duce un adevarat dialog si se dezbat probleme teologice si dogmatice in ideea convingerii ereticilor sa renunte la erezie. Au gasit unii de cuviinta sa consume destul timp pentru apararea acestei miscari, care, vezi Doamne, nu este bine inteleasa de catre ignoranti. Este o pretentie nefondata pentru ca nu poate aduce ca dovada vreun rezultat concret, vreo discutie concreta pe teme dogmatice, si nici un pas real inainte facut in cadrul adunarilor ecumeniste, La Sibiu ce s-o fi discutat atata si la ce concluzii s-o fi ajuns? Vor fi semnat ei acte, dar la cunostinta publicului nu au ajuns. Faptul ca o data, de doua ori, din politete s-a spus de catre papa Crezul fara filioque, nu e relevant si nu trebuie sa ne faca sa cadem in “optimism”. Uitati-va ce a facut papa in vizita in India! Toate sunt gesturi demonstrative dar prin aceasta nu mai putin eretice. Daca e sa recunoastem adevarul, este “meritul” miscarii ecumeniste ca avem acum confuzia pe care o avem printre romanii din Banat si din Ardeal. Si ma indoiesc ca domnul Radu Preda sau dogmatistul de la patriarhiei nu stiu ca in spatele vorbelor frumoase ale dumnealor stau niste actiuni mai putin frumoase care se petrec cu forta si dupa un program bine pus la punct. In Oradea pot sta de vorba cu multi oameni sa afle cum decurge concret relatia si intelegerea “frateasca” cu catolicii si cine este nedreptatit si de catre cine. Sa se duca dumnealor sa le explice romanilor ortodocsi de acolo care trec prin ce trec, in ce mod frumos se discuta la adunarile ecumeniste si cat sunt dansii de optimisti ca vor aduce pe eretici la dreapta credinta. Asa ca pe mine ma deranjeaza nespus oratoria si ipocrizia dumnealor, foarte intelectuala si bine argumentata dar si foarte mincinoasa. Pana una alta, tot ce se intampla este ca se semneaza documente rusinoase pentru ortodoxie si in plus, sunt trecute sub tacere, lucru care marturiseste foarte clar despre propriul sentiment de vinovatie al ecumenistilor.
Cat despre Cristian Tabara, am un singur cuvant : PENIBIL.
Bravo lui Danion, lui Razvan Codrescu! Mare respect si admiratie pentru parintele Dan Badulescu. Inlauntrul meu am stiut tot timpul ca ei sunt cei care vor avea si curajul faptelor! Domnul sa ii ajute si sa ne ajute!
Foarte buna remarca fr. admin, ca “MAI EXISTA INCA timisoreni crestini ortdocsi”!
Da! MAI EXISTA!
Si vor pune piciorul jos la rugaciune, si vor tine zile de post, si se vor ruga ca pe “TURMA CEA MICA” a ortodocsilor CURATI din “orasul de pe Bega” s-o conduca in viitorul apropiat (pe calea mantuirii) un PASTOR ADEVARAT CURAT SI AUTENTIC ORTODOX!
Turma “timisorenilor ortodocsi” trece printr-o “incercare”, pe care cu ajutorul Domnului O VOR DEPASI. Insa bine ar fi daca, in cazul unui “incident bisericesc similar” de …smintitor si sacandalizator, care s-ar putea petrece in Biserica noastra (“fereasca Hristos”) sa ia atitudine CONSTIINTA PUBLICA si OPNIA PUBLICA ORTODOXA, de pretutindeni, cum a facut acum, in cazul acesta atat de dezbatut si mediatizat. Cred ca ar ajunge poate de “s-ar” teme “alti promotori ai Ecumenismului” in tara asata, sa mai “intinda coarda” si “forteze nota”… in ceea ce priveste “prezentarea” minciunii ca fiind Adevar si a anormalului ca fiind normal, si a pacatului ca find…ceva permis…!
Doamne ajuta!
@Cetateanu’turmentat
Inteleg ca te-a ‘miscat’ darea de mana si intr-ajutorarea alora – adventistii.
Pai cum sa nu se ajute intre ei cand asta este cuvantul de ordine? Am avut si noi o fatuca de 18 ani – femeie de serviciu – care, in urma unei deceptii si necunoscand ortodoxia noastra a trecut la adventisti…ce incantata era! Imi spunea ca s-a lasat de bautura, nu pune gura pe alcool deloc, nu mai fumeaza, nu mai dracuie, nu mai injura si, cand s-a casatorit au sarit -tot asa cum spui tu- fratii: unul i-a mobilat casa, altul i-a gasit cu chirie unde sa stea, altul i-a imbracat si tot asa…au trecut 2-3 ani si, i-a venit si ei randul sa faca acelasi lucru pentru altii, de curand convertiti; dar nu la modul ‘daca pot ori am cu ce’ ci cuvant de ordine…era putin intrigata si furioasa.
Unde vroiam sa-ajung!
Te mira ca ei sunt (mai) buni si (mai) milostivi decat noi…astialalti! Pai cum sa nu fie – la suprafata – cand ‘sar’ sa ajute pentru propasirea numai din pct.de vedere material, adica exact in cel doare mai tare pe omul din zilele noastre si tanjeste necontenit: sa aiba, sa acumuleze (eventual fara munca, fara efort, moca! – de la frati) in detrimentul lui ‘a fi’, uitand ca “Ce folos de va castiga omul lumea intreaga, dar sufletul sau si-l va pierde”, spiritual…oricum sunt departe! O sa-mi spui ca uite! nu mai fumeaza, nu mai bea, nu mai injura, nu mai dracuie…pai ce razboi sa le mai dea Nichiduta cand sunt pe mana lui – definitiv si irevocabil?! Le gadila orgoliul ca sta bine, cand de fapt sunt vanduti!
Nu mai stiu pe ce site (aici sau altul) era vorba tot de cineva care, s-a reintors in sanul Bisericii noastre dupa o patanie ce l-a zdruncinat: in urma tot a unui necaz ce a dat peste el intr-un anumit moment al vietii, a vrut sa se sinucida pana a dat peste un astfel de ‘prieten’…adventist care l-a linistit, l-a imbarbatat, dar l-a dus si la adunarile lor; si el era incantat, si el se simtea bine, nu mai avea sentimentul singuratatii, se simtea implinit, credea ca l-a intalnit in sfarsit pe Dumnezeu fiind diferiti si milostivi spre deosebire de a-i nostrii ortodocsi pana intr-o zi cand, facandu-i-se mila bunul Dumnezeu de el si dorind sa-l scoata din ratacire, i-a deschis ochii sufletesti la asa-zisa lor adunare si, ce-a vazut?! In capul mesei statea dita-i leul ce, tolanit isi lingea blana privind in stanga si-n dreapta! Ce-a facut mai departe? S-a dat jos si in momentul in care incepuse unul dintre frati sa ‘talcuiasca’ din Biblia (lor) a inceput acel leu sa-l linga de zor pe fata; asa facea cu toti cei prezenti luandu-i la rand! Cand a venit si randul crestinului nostru, cand a vazut ca dihania se apropie de el s-a speriat atat de tare incat a fugit mancand pamantul…la prima Biserica ortodoxa intalnita in cale unde, in fata preotului a spus ce-a vazut si n-a plecat pana nu l-a linistit acela intorcandu-l de la adventisti. Bineinteles ca ‘leul’ era stiti voi cine…
Asa ca frate, ramai mai bine ‘turmentat’ dar pe deplin ortodox….si nu te (mai) indoi cu cine sa votezi! Fii de dreapta! Stanga e periculoasa – zic eu – si altii!
@Anca Stati
Eu astep rezultatele discutiilor, decizia finala din partea Sinodului in urma unui atare act de lepadare fatisa si nerusinata infaptuit de Prea Coboratul Corneanu (ma duce gandul la coarne…ce vreti!)si, indiferent de acoperirea lor verbala ca oameni scoliti si oratori desavarsiti ce sunt, voi pricepe si eu, si voi, si altii unde ‘bate’ ori inclina BOR. Fie ca ni se vor screpezi masele, ne va furnica pe sira spinarii luandu-ne cu frig ca in prezenta celui rau, fie ca ne vom linisti si bucura pentru ca s-a facut dreptate, ceea ce vor decide in final va fi graitor si definitor pentru ceea ce au de gand si vor infaptui in continuare.
Stimati colegi de discutii,
imi permit sa va atrag atentia ca NICOLAE CORNEANU este un mincinos incurabil. Dansul , ca si persoana privata , se putea impartasii oriunde daca nu era un uns al bisericii ortodoxe. Era dreptul lui ca om si pacatul tot al lui. Dar el era ( si, din nefericire , mai este ) acolo in calitate de Mitropolit nu de simplu credincios. Sa nu fi stiut Corneanu ce funtie are ???!!! In Biserica Ortodoxa ( si in cea catolica la fel ) un ierarh primeste impartasania de la superiorul sau , gestul impartasaniei reprezentand , simbolic , supunerea fata de Biserica de la care ceri impartasania. Am spus ” ceri ” fiindca nimeni nu te ia cu arcanul sa te impartaseasca. Corneanu nu a facut altceva decat sa inchine Mitropolia Banatului papalitatii. Asta reprezinta gestul sau, nu ” fratietate ” , nu ” ecumenism ” Ati vazut careva un preot sau episcop greco-catolic sau catolic care sa se impaertaseasca la ortodocsi ?? Eu nu. Cum poate mintii ca a fost influientzat de cei prezenti la slujba care s-au impartasit cand cei ce se impartasesc primii sunt preotii si dupa aceeea credinciosii prezenti ?? Corneanu poate inchina papalitatii Biserica lui personala ( daca are asa ceva ) dar nicidecum credinta a sute de mii de romani .
Un fatzarnic si un mincinos , asta e Corneanu,pacat de varsta lui !
O rusine pentru romani, asta esti, Cornene !
Mai nou , un articol al domnului Cristian Badilita – cunoscut ca om care potrivit chiar spuselor domniei sale se impartaseste de zeci de ani de zile si la catolici – arunca un mic artificiu in acest schimb de idei foarte dur petrecut pe marginea gestului IPS Corneanu .Si anume :
“Cand noi participam, scrie Afanasiev, la o adunare euharistica, noi suntem uniti cu toti cei care, in acel moment, participa la o adunare euharistica, si nu doar a Bisericii ortodoxe, ci si a Bisericii catolice, intrucat peste tot se savarseste una si aceeasi euharistie: Hristos este acelasi, ieri, azi, in vesnicie”.
Euharistia, sfanta impartasanie, cum scria Nicolai Afanasiev intr-un articol din revista Irenikon, nr 3, din 1965, este (..)”principala legatura intre catolici si ortodocsi”.
Ma gandesc ca aceasta arunca o alta lumina asupra acelui vestit document despre care se tot vorbeste de atatea zile . Pt. a lamuri publicul neavizat trebuie sa adaugam un link care poate lamuri problema la “radacina” :
http://www.trinitas.ro/editura/tv/2002_09-12_art5.php
In acest link sper sa se gaseasca unele raspunsuri .
Mai mult : “Pe plan ecumenic se fac eforturi serioase in vederea realizarii unor convergente in exprimarea credintei comune. Consiliul Ecumenic al Bisericilor, impreuna cu Biserica Romano-Catolica, a pregatit un text unic in felul lui despre Botez, Euharistie si Preotie, care contine convergente teologice fundamentale cu caracter ecumenic. Textul a fost trimis Bisericilor membre in vederea <>. Exista apoi un progres evident nu numai in domeniul convergentelor teologice, ci si in aria marturiei comune ecumenice. Bisericile isi dau seama acum de importanta unitatii vazute a vietii crestine comune, care trebuie sa depaseasca orice contradictie istorica si actuala. In multe locuri, crestinii de diverse confesiuni istorice dau o marturie comuna concreta, ca expresie a unor convergente profunde. In anumite situatii, colaborarea ecumenica practica ramane singurul mijloc eficace de a depasi problemele dificile locale.” – Cf. Ion Bria, Credinta pe care o marturisim, Editura Institutului Biblic, Bucuresti, 1987, p. 327-330
Citatul face parte din articolul intreg care poate fi gasit la acest link :http://www.crestinism-ortodox.ro/html/04/4m_ortodoxia_in_perspectiva_ecumenica.html
Sigur ca exista si documente mai mult decat oficiale care arata o orientare CLARA .
“Comisia Mixtă Internaţională pentru Dialog Teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano‑Catolică, care şi-a început activitatea în anul 1980, are scopul de a analiza aspecte ale învăţăturii de credinţă aflate în divergenţă între cele două Biserici, în vederea „restaurării comuniunii depline dintre cele două Biserici, bazată pe unitatea de credinţă, potrivit experienţei şi tradiţiei comune a Bisericii primare”. În măsura în care această Comisie ar găsi soluţiile necesare concilierii, ea nu are mandatul de a se pronunţa asupra posibilei uniri a celor două Biserici, decizia revenind, în ceea ce priveşte partea Ortodoxă, Sinodului Panortodox.” – http://theologhia.wordpress.com/2007/11/16/documentul-de-la-ravenna-comunicatul-patriarhiei-romane/
Fratilor trebuie inteles faptul ca IPS Nicolae Corneanul are o inaintata si venerabila varsta .Iar unii oameni de la o anumita varsta isi pierd din intelepciunea caruntetilor sau ca sa spunem in limba poporului devin senili.Cred ca si IPS Nicolae e putin afectat de aceasta boala.De ce putin ? Pentru ca se pare ca nu i se manifesta continuu boala ci doar in anumite momente.Nu incerc sa il scuz pt. gestul sau ci sa intelegem cum de a fost posibila impartasirea de la catolici.Cred ca a a uitat unde se afla, si-a inchipuit probabil ca e in catedrala ortodoxa si a cerut impartasania.Ceea ce nu il scuza si imi da presupunerea peste cap este ca a cerut din impartasanie sau din ce o fi fost acolo(eu unul nu recunsc azima Sfant Trup cel mult saratea sau foaie de napolitana).Din cate stiu eu(in biserica ortodoxa)episcopul nu cere niciodata imparatsania ci si-o ia singur, ba mai mult atunci cand slujeste el o imparte,ori IPS Nicolae a cerut-o si a primit-o, nu de la un greco-catolic ci de la insusi nuntiul apostolic al Vaticanului in Romania.Asta imi lasa impresia,cum spuneau si antevorbitorii mei,ca si-a inchinat viata, credinta si credinciosii inaintea scaunului pontifical de la Roma.Este adevarat ca prin declaratia B.E.M.de la Lima din 1982 ortodocsii le recunosc tainele Botezul Euharistia si Misiunea sau preotia totusi nu am avut si inca nu avem comuniune in taine,adica nu ne impartasim.Ceea ce recunoastem este singur botezul care nu se repeta in cazul in care un catolic sau protestant doreste sa devina ortodox ci i se oficiaza taina mirungerii si abia apoi Euharistia.Dumnezeu Duhul Sfant sa ii lumineze pe ierarhii nostri si sa i se para si Lui nu numai lor(parutu-sa Duhului Sfant si noua asa zice textul de la sinoade)sa poata lua o decizie ORTODOXA cu privire la cazul IPS Nicolae si mai mult sa il faca sa inteleaga ca a gresit si pe unii i-a smintit. Daca e totusi bolnav de senilitate, asa cum presupun, atunci e de iertat si de scuzat pt ca oricui i se putea intampla si oricum ar fi parerea mea este ca trebuie sa se retraga din scaun fara sa fie nevoie de caterisire sau alte certuri in Biserica.
Frate Nicolae!
Sf.Antonie cel Mare s-a dus la Domnul Dumnezeu la varsta de 103 ani si nu era senil; lipsa Duhului Sfant (conditie esentiala de mantuire) i-a adus ‘senilitatea’.
Batranetea i-a adus un aer de blandul Ben…ATAT!
Este o mare inselare si un mare test pentru SF Sinod. Daca in acest moment nu se ia o decizie ferma si conforma cu sfintele canoane biserica se va desparte, si pe buna dreptate. Nu exista loc de dezbatere.Solutia e una singura.Am auzit si eu de ecumenism si de cele doua fete ale lui, dar nu credeam ca se va ajunge asa de departe. Parerea mea este ca ecumenismul nu este altceva decat o stratagema a papalitatii de a conduce lumea. Credeti ca papa va accepta o unitate in care dogmele catolicismului sa fie modificate??(este clar faptul ca sunt dogme inventate,fara un suport istoric si teologic) Catolicii vor ecumenism si unitate dar doar sub autoritatea infailibila a papei. In vest bisericile sunt pustii si apar foarte multe deviatii. Singura institutie care ii mai tine legati este papa. Credinta este foarte mult diluata. Au ajuns sa nege chiar minunile lui Iisus Hristos.Am auzit de la cineva care este stabilit in Olanda, ca la religie la scoala, profesoara de religie catolica le spunea copiilor ca prefacere apei in vin la nunta din cana nu este decat un fenomen natural obtinut prin nu stiu ce reactie chimica.Avem dovezi multe si unice pe glob ca ortodoxia este credinta adevarata, si cea mai mare dovada este lumina de la Ierusalim.
@ Nicolae:
Oare era senil si in cele 4 decenii de tradare a credintei,care l-au si propulsat in varful ierarhiei, ca mitropolit, aratata in fapte si consemnata ca atare de ofiterul de securitate?
[Corneanu] „se manifesta ca unul ce nu crede in preceptele si dogmele bisericesti, fiind convins ca Biserica a fost intotdeauna un mijloc de inselare a maselor populare… A rezultat ca s-a preocupat de studiul stiintei marxist-leniniste si de insusirea ei, ce l-au facut sa fie convins de netemeinicia dogmelor pe care inca mai trebuie sa le «apere» si in acelasi timp sa isi dea seama perfect ca viitorul nu poate apartine decit comunismului“.
Extras din dezbatere continand interventia stupefianta a lui Cristi Tabara si replicile declansate de ea:
http://www.razbointrucuvant.net/files/Fragm.dezbatere_AZEC%20-%20Cristi_Tabara,%20pr.Visarion_Alexa,%20pr.Stefan_Buchiu,%20pr.Dan_Badulescu,%20Stelian_Gombos,%20Danion_Vasile.mp3
Facem o precizare credinciosilor sau clericilor greco-catolici care au incercat sa posteze aici: le intelegem disperarea, dar ii rugam sa nu mai faca insistente zadarnice, pentru ca toate mesajele care contin atacuri la adresa ortodoxiei si/sau continut de propaganda ori prozelitism catolic vor fi sterse, oricate amenintari ar profera la adresa noastra (ele insele vadind din plin multa “iubire” pe care o clameaza cu fatarnicie). Deja suntem elucidati asupra “metodelor de lucru” uniate. Aici nu isi vor gasi loc. Doamne, ajuta!
pentru ca a aparut anuntul acesta, va anunt ca sunt ortodocsa si sotie de preot, deci…
ce e trist este ca din ceea ce faceti se vede cine sunteti. nu acceptati decat ideile voastre si pe voi, nu aveti nici cea mai mica deschidere fata de ceilalti. veti fi poate foarte dezamagiti si poate veti prefera sa nu intrati in Imparatie atunci cand veti vedea ca Domnul in mila si iubirea Lui va primi acolo nu numai ortodocsi. in asemenea momente mai ca/mi pare rau ca sunt de-a voastra. si cine vorbeste de fatarnicie… m-ati si catalogat catolica si stiti totul despre mine, poate mai mult decat stiu eu insami… probabil asa faceti cu toti. aveti idei preconcepute si de frica sa nu va pierdeti mantuirea voastra reactionati asa.asa ca ramaneti elucidati in canoanele si rigorismul vostru.
si inca ceva /nu am scris din disperare, am scris pentru ca lumea sa vada ca nu toti ortodocsii sunt asa cum sunteti voi, dar daca Dumnezeu nu ne ia libertatea, voi o luati ca sunteti mai grozavi. stati in cercul vostru si nu cumva sa-l deschideti… dar Hristos cand a venit s-a dus in casa vamesului, a discutat cu femei pacatoase. au fost si atunci ucenicii si cei ai casei (ca si voi acum) consternati…
@ Cristina:
Ne cerem iertare, primim o avalansa de comentarii violent anti-ortodoxe, majoritatea sunt evident din partea catolicilor, se vede cel putin dupa modul in care scriu numele Domnului. Incercam, pe cat posibil, tot in lumina cuvintelor Sfintilor, sa protejam pe cat putem credinciosii ortodocsi de otrava cuvintelor prozelitiste si de erezii. Am dat deja o multime de raspunsuri, iar dialogurile nu au dus la niciun rezultat. Si trebuie acceptata regula, randuiala “casei” noastre: aici nu este o agora liberam unde fiecare poate sa spuna orice vrea, este un site ORTODOX, iar cine nu accepta acest lucru, este liber sa citeasca si sa scrie pe alte site-uri sau forumuri, unde se simte in largul sau. Nu e nicio suparare din partea noastra daca nu ne mai fac “trafic” cei care nu ne “iubesc”.
Din pacate, atitudinea si gandirea fratiei-tale, cu durere o spunem, nu marturiseste ortodoxia. Dragostea fara Adevar, dragostea fara inradacinarea in Sfanta Traditie, o spunem si a suta oara aici, nu este dragostea lui Hristos.
Pentru fratia-ta, nu avem decat un singur indemn, ascultati de Sfintii Parinti ai Bisericii si de batranii mari duhovnici de acum. Mai mult decat atat este de prisos si steril de discutat, pentru ca argumentele s-au dat… si inca de multe ori. Sa ne tinem de sfintele canoane daca mai dorim sa avem Biserica si sa nu le batjocorim, pentru ca nu suntem noi nici mai destepti, nici mai evoluati decat Sfintii Parinti, iar invataturile lor, pecetluite cu sange, cu jertfa, cu suferinta sunt la temelia Bisericii. Ascultati si ceea ce au afirmat chiar preotii si teologii (altfel destul de ecumenisti, dar moderati) ortodocsi la dezbaterea AZEC. Chiar si daca vrem comuniune, intercomuniunea (impartasirea) este tinta finala, nu mijlocul! Mai inainte trebuie sa marturisim aceeasi credinta, credinta revelata, credinta Sfintilor Parinti. Iar pana acolo mai e cale lunga… si e nevoie de multa sinceritate in cautarea si in primirea Adevarului, cel putin cata aveau vamesii si pacatosii! 🙂
“Eu nu doresc ca ereticii sã patimeascã, nici nu mã bucur de rãul lor – fereascã Dumnezeu! – ci mai degrabã mã bucur si împreunã mã veselesc de întoarcerea lor; cãci ce e mai plãcut celor credinciosi, decât sã vadã adunati împreunã pe copiii cei risipiti ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici îndemnându-vã sã puneti asprimea înaintea iubirii de oameni – nu as putea sã fiu atât de sãlbatic – ci rugându-vã sã faceti si sã lucrati cele bune pentru toti oamenii cu luare aminte si cu cercare multã si fãcându-vã tuturor toate, dupã cum are nevoie fiecare din voi. Numai un lucru îl voiesc de la voi: vã rog sã fiti aspri si neîndurati fatã de orice ar putea sã ajute la dãinuirea credintei lor nebunesti, cãci socotesc urã fatã de oameni si despãrtire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rãtãcirii eretice spre mai mare pierzanie a celor ce se tin de aceastã rãtãcire“. (Sfantul Maxim Marturisitorul)
“Nu-ţi este îngăduit să citeşti alte cărţi despre religie decât cele scrise de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii Soborniceşti a Răsăritului. Acest lucru îl cere Biserica de Răsărit de la fiii săi. Iar dacă gândeşti altfel şi socoţi porunca Bisericii mai puţin întemeiată decât socotinţa ta şi a celorlalţi de un cuget cu tine, atunci nu mai eşti fiu al Bisericii, ci judecător al ei. Mă numeşti mărginit, neluminat îndeajuns, rigorist? Lasă-mă în mărginirea şi în celelalte neajunsuri ale mele: voiesc mai bine a rămâne cu toate aceste neajunsuri, fiu al Bisericii de Răsărit decât ca, având toate părutele calităţi, să mă fac mai deştept decât ea şi, ca atare, să-mi îngădui a nu-i da ascultare şi a mă despărţi de ea. Adevăraţilor fii ai Bisericii de Răsărit le va face plăcere glasul meu. Aceştia ştiu că cel care voieşte a primi înţelepciunea cerească trebuie să lepede înţelepciunea sa pământească, oricât de mare ar fi ea, să o lase deoparte, să o taie, s-o recunoască drept nebunie, aşa cum este ea de fapt (I Corinteni 3, 19).” (Sf. Ignatie Briancianinov)
vai de noi am ajuns la cuvintele parintelui arsenie..erezia ereziilor…corzile de topor ale apusului…e vai de tara noastra suntem condusi de masoni…
@Cristina
(…)
Este infricosator la ce impreuna-slujire ai fost chemata, si ce raspundere grozava ai atat in fata credinciosilor de rand (prin ceea ce spui ce faci…), dar mai ales in fata Dumnezeului Cel Viu.
Iti fac o recomandare: daca esti preoteasa, inseamna ca esti si om de rugaciune; pune genunchii jos timp de 40 de zile la 12.00 noaptea si roaga-te ca Dumnezeu si Maicuta Sa sa te incredinteze de noi (nebunii, cu ‘idei preconcepute’, ‘elucidati in canoanele si rigorismul’ nostru) suntem rau intentionati si gresiti atat(in fata ta!) inclusiv in fata lui Dumnezeu si vezi ce ti se releva.
Pana una, alta…eu – una – prefer rigorismul Scrierilor Sf.Parinti si a canoanelor (inca) in vigoare chiar daca, ORICINE ALTCINEVA inclusiv tu (preoteasa!) spuneti/credeti CU TOTUL ALTCEVA!
Mi se pare corect ca nu a fost invitat la Iasi si ca numele lui nu a fost pomenit. El singur s-a trecut sub pulpana papala. De ce ?? Sa fie asta primul dintre pasii ce au ca tzel faramarea Romaniei ??? Crde ca da.
pentru magda. ce-am scris era pt admin. era mesajul dupa alte doua care nu au aparut si dupa care am fost catalogata catolica. de asta spuneam de idei preconcepute. eu imi exprimam tristetea ca puteti vorbi asa de un mitropolit, inainte de a se fi pronuntat sinodul. adica nu mi se pare normal ca niste credinciosi sa faca nesimtit un episcop, macar din respect pt varsta sa, daca nu pt altceva. nu vreau polemica si de aceea nu voi mai posta. personal sunt de acord cu Cristi Badilita.
Da, din pacate, asta este… ne-am fi bucurat sa fiti de acord cu Sfintii Parinti.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/08/protos-justin-parvu-sa-nu-ne-facem-partasi-la-erezie/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/08/asa-pastor-asa-turma-cuvantului-d-lui-razvan-codrescu-la-dezbaterea-azec/
“…….ca si pt cuviosul nostru arhimandrit Teofil Paraian care a recunoscut ca a slujit cu catolicii cu o aroganta iesita din comun. Daca il vor caterisii, cei interesati o sa-l gaseasca pe la greco-catolici slujind.”
(din comentariul facut de RobertLaur)
V-as ruga daca se poate sa aduceti si argumente pentru aceasta afirmatie.Daca e posibil sa fie video, audio sau document.
Multumesc
@ Costi:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2008/05/29/vremea-smintelilor-sau-rugati-va-si-pentru-parintele-teofil-si-paziti-va-si-voi/
Dar e cu totul exagerat si nerealist sa se vorbeasca despre caterisire pentru impreuna-rugaciunea cu ereticii. E vorba insa de un exemplu rau, gresit, de raliere la incalcarea unor canoane ale Bisericii, cu semnificatie smintitoare. Dar asta deja o fac de mult foarte multi (sigur, nu e o scuza), incepand cu ierarhii, (cel putin) anual si “traditional”, fara nicio problema… Nu are nicio legatura cu ceea ce a facut Nicolae Corneanu si nu se compara ca gravitate. Pur si simplu e trist, e dureros ca si un mare predicator (eu n-as zice neaparat mare duhovnic) ca p. Teofil sa fie atras in asa ceva. De aceea cred ca trebuie sa ne doara, sa nu-l condamnam, dar sa fim cu luare aminte!