“Cati copii orfani, singuri, indurerati, traumatizati, sunt printre noi, care chiar au nevoie de parinti!” SA AJUTAM LA PURTAREA CRUCII CELOR AFLATI IN SUFERINTA, IN SINGURATATE! SA NE RUGAM PENTRU CEI CARE NE VRAJMASESC – Partea a doua a conferintei de la Ploiesti (2016), “IUBIREA CRUCII”, a PS Macarie

20-04-2016 Sublinieri

artworks-000156836650-tfl9m2-t500x500

***

IUBIREA CRUCII

Conferinţa de la Ploieşti a Preasfinţitului Părinte Episcop Macarie Drăgoi al Europei de Nord – luni, 4 aprilie 2016:

Intrebari si raspunsuri

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


– transcriere partiala –

sfanta_si_marea_sambata_-_tanguirea_maicii_domnului_9

– In ceea ce priveste Spovedania, daca vrem sa ne marturisim sincer pacatele, asta inseamna suferinta, Cruce? 

– Sigur ca da! Categoric! Pregatim invierea sufletului nostru, prin moartea pacatului! De altfel, Taina Pocaintei este un martiraj: murim pacatului si inviem lui Hristos. Omoram pacatul prin virtutile sufletului.

O pilda din Pateric v-as spune. La Avva Zinon au mers doi frati sa se spovedeasca si au spovedit pacatele si la final, dupa dezlegare, doar unul din ei a simtit o mangaire si o bucurie adanca – pe care le simtim atunci cand suntem iertati si impacati si cu Dumnezeu si cu semenii. Si cel nelinistit l-a intrebat pe cel adanc linistit ce se intampla. Si fratele linistit l-a intrebat: “pai, tu cum ti-ai marturisit pacatele?“. “Pai, mi-am marturisit pacatele inaintea preotului lui Hristos si atat“. “Dragul meu, preaiubitul meu frate, eu am udat cu lacrimile mele picioarele batranului meu povatuitor.

Deci, atunci cand ne spovedim, sa nu fie doar o marturisire mecanica, doar o insiruire a pacatelor, ci chiar sa fie o parere de rau, o frangere launtrica pentru toate pacatele pe care le-am savarsit si de care ne aducem aminte sau nu ne aducem aminte. Sa le marturisim cu toata frangerea inimii ca sa primim iertare si mangaiere deplina!

Este, iarasi, o mare ispita atunci cand psihologizam spovedania. Nu putem psihologiza la nesfarsit. Sigur, marele Psiholog e Hristos si ne ajuta, dar daca mergi asa, numai ca sa te descarci si sa povestesti niste lucruri, psihologic, fara sa constientizezi maretia Tainei si acestei lucrari de a te intoarece de la diavol la Dumnezeu si a te ridica din moarte la viata, aceasta lucrare sfanta nu isi atinge scopul. Sigur ca ne linistim duhovniceste, dar nu putem sa ne linistim adanc daca psihologizam aceasta lucrare. Am auzit mai multi oameni ca “la spovedanie e bine, ca asa ma descarc psihic”. Nu e suficient sa faci treaba asta. Trebuie sa fii constient ca esti inaintea Mantuitorului Hristos.

23062014_Ispoved_logoParintele Porfirie, canonizat de curand, atunci cand a slujit Denia Evangheliilor in Joia Mare si, ajuns la Evanghelia despre Rastignire, L-a vazut pe Hristos pe Cruce, si a simtit ca ameteste, cade jos. A facut o pauza, a intrat in altar si si-a udat fata cu apa, pur si simplu a vrut sa se improspateze fiindca s-a simtit in fata celui Rastignit, aievea, in extaz. Iar toata biserica plangea impreuna cu el. Asa trebuie sa privim lucrurile, in aceasta stare, sa-L vedem pe Hristos suferind din iubire, numai din iubire pentru noi. Si aceasta iubire dumnezeiasca va lucra deplin in viata noastra.

– Este bine sa schimbi preotul duhovnic, daca simti ca nu-i poti marturisi nimic celui actual?

Cum sa nu?! Sigur! Poti sa-i ceri chiar ingaduinta. Daca nu se poate, mergi la un alt Parinte duhovnicesc. Doar e vorba de mantuirea ta. Nu e vorba de celalalt, de ce crede parintele, ci e vorba de mantuirea ta.

– Un cuplu casatorit poate avea o icoana in dormitor?  

– Vai, si mai multe icoane! Obligatoriu trebuie sa aiba mai multe icoane. Am fost de curand si am sfintit o casa si n-am vazut icoana in dormitorul familiei si i-am rugat sa isi puna neaparat icoana si acolo, fiindca “nunta e cinstita si patul neintinat”. Familia mica este numita si biserica de acasa. In toate incaperile trebuie sa fie icoane. Sigur, in incaperea principala trebuie sa fie mai multe icoane, spre Rasarit.

V-am mai spus cum a fost vindecat acel tanar care suferea de tuberculoza de Mantuitorul Iisus Hristos, prin icoana Sa. Scuipa sange si nu voia sa moara, cerea cu staruinta Domnului ca sa-l faca sanatos. Si i S-a aratat Domnul Iisus aievea, nu in vis. Parintele Paulin Lecca ne marturiseste acesta vedenie pe care a avut-o tanarul respectiv, pe care l-a cunoscut Parintele. Deci i s-a aratat Mantuitorul Iisus aevea, S-a asezat langa patul in care era tintuit, si l-a intrebat mangaindu-l: “Copilule, vrei sa mai traiesti?”. “Da, Doamne! Nu vreau sa mor!”.“Bine, atunci ridica-te si indreapta-te spre icoana mea, din rasaritul camerei tale” – era icoana Mantuitorului Hristos. Deci, dupa ce i-a spus aceste cuvinte, Domnul Iisus S-a facut nevazut. A incercat sa se ridice, dar era prea slabit, nu putea, si a strigat-o pe mama sa iubitoare: “Mama, ajuta-ma sa ma ridic, sa ma indrept catre icoana Domnului Iisus Hristos”. “Copilule, acest efort e prea mare pentru tine. Ai putea sa mori intr-o clipa”. “Nu, mama! Trebuie sa ma ridic”. L-a ajutat mama sa, s-a ridicat incet-incet si s-a indreptat spre icoana. S-a inchinat cu toata evlavia la icoana Domnului Iisus si s-a vindecat.

icoana-lumanare_foto_oana_nechifor_126Mama iubitoare care ne indruma pasii in chip nevazut este Maica Domnului. Si noi, atunci cand suntem in suferinta, asemenea acestui tanar, cand simtim ca suntem la capatul puterilor, sa strigam cu toata straruinta pe Maica Domnului: “Maica Domnului, ajuta-ma sa ajung inaintea altarului Fiului tau!”. Nu doar la icoana Lui din odaie sau de pe catapeteasma, ci la icoana altarului euharistic, la Potirul Vietii, pentru a ne impartasi deplin de harul Sau si a ne vindeca.

Doar Hristos, Doctorul cel mare, poate tamadui ranile cele netamaduite.

[…]

– Se poate vorbi si de o cruce a neamului romanesc?

– Categoric, categoric! Da, se poate vorbi de o cruce a neamului, de o cruce a familiei, de o cruce personala. Insa e foarte usor cand purtam mai multi aceasta cruce. Este mult mai grea, mai mare, decat cea pe care o purtam fiecare in parte. Sa ne ajute Dumnezeu sa o putem purta!

Prin cruce, in mod deosebit, Sfintii Parinti vorbesc de o cruce exterioara si de o cruce launtrica, crucea suferintei. Crucea exterioara este in ce se poate vedea si crucea launtrica e lupta noastra cu pacatul, cu raul, pentru a iesi la liman.

Parintele Dumitru Staniloae vorbeste si despre crucea compasiunii, atunci cand ajutam la purtarea crucii. Sa-i ajutam pe cei de langa noi sa-si poarte crucea! In aceste zile de misiune am intalnit multi tineri, am intalnit multe familii tinere, insa am intalnit si varstnici in azile. Am vizitat oameni tintuiti la pat. Fiecare intelegem mai bine, cand suntem bolnavi, taina suferintei. Am ajuns si in centrele de ingrijiri paliative, alaturi de oameni care, cu multa, multa durere isi petrec ultimile zile ale vietii pamantesti. Cei mai multi dintre ei sunt resemnati, altii isi pun intrebarile aceste existentiale la care cauta raspuns imediat. Si suntem alaturi de ei, le mangaiem fruntea, le sarutam fruntea, le aratam ca nu i-am uitat, mai ales pe cei aflati in singuratate. Sunt foarte multi oameni aflati in singuratate! M-am bucurat, de asemenea, cand am vizitat mai multe parohii, unde preotul si voluntarii ofera hrana calda celor insingurati, celor neputincioși aflați la domiciliu. Si se dezvolta foarte multe proiecte, si la noi in Scandinavia, cu sprijinul Statului, dar am înțeles ca si aici, de a fi asistati la domiciliu, pentru cei aflati in suferinta, de catre tinerii foarte inimoși, cei mai multi dintre ei voluntari.

Noi, in Episcopia Europei de Nord, am pus bazele unui program, intitulat “In pace sa iesim“, pentru ca pacea si bucuria pe care le dobandim la Liturghie sa le raspandim celor de langa noi, sa le impartasim celor aflati in singuratate si in suferinta. De aceea insotim mai multi oameni bolnavi, mai multi oameni aflati in suferinta, la domiciliu, intarindu-i, dandu-le telefon dupa Taina Sfintei Liturghii.

– Sunt mai multe intrebari care fac referire de tragedia romanilor din Norvegia, familiile acelea vitregite de copii, daca puteti sa spuneti ceva in plus fata de ceea ce s-a mediatizat, fiind in miezul problemei.

PS Macarie cu familia Bodnariu Va cer, cu toata staruinta, sa pomeniti in rugaciune aceste familii. Doream la final sa va cer sa ii pomeniti in rugaciunile dumneavoastra. Aceste familii trec printr-o mare, mare suferinta, printr-o mare drama. Le-am vizitat pe toate, unele sunt cunoscute din media, altele nu sunt cunoscute, n-au dorit sa impartaseasca durerea  lor celorlalti, sufera tainic cu multa nadejde si credinta ca vor fi in cele din urma recuperati copiii. Nu am gasit nici o urma de iresponsabilitate in aceste familii pe care le-am vizitat. Sunt mici neintelegeri care si-ar fi gasit rezolvarea in cadrul familiei, asa cum se intampla in Danemarca, de pilda. In Danemarca, daca sunt mici neintelegeri, sunt psihopedagogi care ii ajuta pe parinti si pe copii sa le depaseasca. Mici neintelegeri, nu abuzuri grave. Cand e vorba de abuz, atunci copiii chiar trebuiesc izolati de parinti, adica despartiti de parinti, trebuiesc protejati. Dar cand sunt mici neintelegeri, toate problemele isi gasesc rezolvare in cadrul familial. Sunt traume pe care Barnevernet-ul norvegian nu le constientizeaza, traume foarte grave provocate parintilor si copiilor.

Am mai avut cateva cazuri inainte, eu de 8 ani sunt alaturi de oameni acolo, alaturi de toti cei aflati in suferinta. Nu doar romanii, si rusii trec prin asemenea incercari, si polonezii, si cehii, cei din tarile baltice, etc. Fiindca e un alt fel de educatie. Nu sunt pe principiul ca bataia e rupta din rai, nici intr-un caz. Copiii nu trebuie atinsi, ci facuti sa inteleaga. Dar uneori apar mici, mici stridente, si acestea pot fi netezite in familie, in cadrul familial, cu oameni inimosi, cu specialisti, cu psihopedagogi, fie in familie, fie chiar in centre de indrumare si consiliere. Eu am fost foarte bucuros sa constat ca in Danemarca se gasesc aceste solutii extraordinare si se rezolva multe probleme acolo. In Norvegia, in schimb, copilasii sunt despartiti de parinti. De pilda, o fetita atunci cand a revenit acasa dupa o perioada mai indelungata cat a stat departe de parinti, a spus ca ea se inchide in baie si nu mai iese de acolo niciodata, nu vrea sa mai vada pe nimeni. Deci era foarte traumatizata. Si ne rugam Bunului Dumenezeu sa se gaseasca solutiile cele mai potrivite ca acesti copilasi sa fie recuperati, sa revina alaturi de parintii lor.

Distantele intre famiile de romani acolo sunt foarte mari, de pilda de la familia Bodnariu pana la cealalta familie greu incercata de crestini ortodocsi, de Episcopul-Macarie-Dragoi-acasa-la-sotii-Nandincolo de cercul polar [Nan], am parcurs 2000 de km cu avionul. Distantele sunt foarte mari din punct de vedere fizic. Insa distantele sufletesti sunt mici. Suntem alaturi in rugaciune fata de toti cei incercati, ii incurajam la telefon, prin email, prin preotii care ajung foarte des la dansii, cat de des posibil. Cei care sunt mai apropiati de Biserica sunt vizitati mai des, ceilalti un pic mai rar, dar, oricum, cu mari eforturi, preotii incearca sa ajunga cat mai des posibil la toti cei incercati care au nevoie de incurajare si mangaiere.

– Fertilizarea in vitro este pacat?

– Sigur ca da, nu putem accepta.

– O familie nu are copii si daca vrea cu disperare…

– Fratele meu nu are copii si i s-a propus de catre medicul ginecolog si a refuzat si m-am bucurat foarte mult.

– Pot sa infieze.

– Poate sa infieze, dar daca e pregatita familia sa infieze, sigur. Sunt cazuri in care au fost infiati copii, deci parintii s-au rugat sa dobandeasca prunci, au fost infiati copilasii si in cele din urma Dumnezeu le-a trimis propriii lor copii. Cunosc zeci de cazuri. Am intalnit de curand o familie care, tot asa, mi-a spus ca nu poate da nastere la prunci, se roaga la Dumnezeu, erau niste complicatii si i-am indemnat: mai, infiati cativa copilasi, au nevoie copiii de parinti”.

In sensul acesta as vrea sa va impartasesc o intamplare pe care am trait-o recent. La intrarea in Postul Mare am ajuns acasa la parinti si i-am adunat pe toti copiii din imprejurimi oferindu-le dulciuri la Lasatul Secului. S-au bucurat copilasii de tot ceea ce le-am oferit, i-am indemnat sa asculte de parinti, sa lucreze faptele cele bune in perioada Postului.

„Sunteti ascultatori de parinti?” „Da, suntem ascultatori de parinti”. Iar un copilas de acolo din grup, cu inima indurerata si cu o voce stinsa mi-a zis: Da, dar eu nu am parinti, de cine sa ascult? Uitandu-ma mai bine la el, mi-am dat seama ca e un copil care s-a stabilit cu bunicii in comunitate, de curand, si chiar nu avea parinti. Si in cele din urma a fost luat in grija unei familii tinere, care nu l-au lasat singur pe acest copilas. Deci acesti tineri au devenit parintii lui. Nu era nici macar botezat. Si in aceste zile fiind in Ardeal, in misiune cu tinerii, in mod deosebit am mers in satul meu la biserica ca sa il botez pe acest copilas. I-am cumparat tot ce am putut eu sa-i cumpar, sa ii ofer si ceva concret ca semn al dragostei parintesti pe care trebuie sa o impartasim in toata vremea. L-am intrebat dupa ce l-am botezat de ce ar mai avea nevoie: „nu, nu stiu”. El era atat de implinit ca are pe cineva aproape. Si l-am intrebat: „Ai parinti acuma?” „Da, am parinti” si i-a imbratisat pe parintii care au devenit parintii lui spirituali, parintii lui la propriu ca l-au si botezat. Si in cele din urma am aflat ca i s-a stricat bicicleta. El nici nu a stiut ce sa ceara. Era atat de implinit ca are parinti, nu este singurel, e cu parintii.

DSC_1040Cati copii orfani, singuri, indurerati, traumatizati, sunt printre noi, care chiar au nevoie de parinti! Au fost abandonati si chiar au nevoie de parinti! Constat cu bucurie ca familii numeroase chiar, parinti cu copii multi, adopta copilasi. Si am intalnit si familii preotesti. Au mai multi copii, pe care i-a daruit Dumnezeu, sanatosi, frumosi, si se gandesc si la copiii orfani, la copiii fara parinti. Pentru acestia am deschis niste conturi in Episcopia Europei de Nord pentru a oferi posibilitatea celor de acolo sa ii ajute concret, sa ofere un ajutor, sa puna o bruma de milostenie si pentru ei. Si putinul de la multi se aduna si e chiar de folos. Avem cateva zeci de copii pe lista, insa Episcopia Italiei are cateva sute, episcopiile mai mari din diaspora au mult mai multi copii orfani pe lista pe care ii ajuta lunar. Si noi incercam sa facem acest lucru, in familii foarte sarace, si copiii care nu au parinti, sau sunt ingrijiti de bunici sau au doar un parinte, oricum copii foarte saraci si incercam sa ii ajutam.

[…]

– O persoana munceste din greu, probabil ca mult mai mult de 8 ore pe zi si nu prea mai are timp sa se mai roage.

– Rugaciunea este o stare continua, permanenta, este o prezenta. In fiecare rasarit de soare, in fiecare bob de respiratie, in fiecare bataie a inimii noastre putem fi in comuniune cu Hristos, deci este o permanenta. Deci sa avem gandul la Hristos in toata vremea, si asta e o rugaciune. „Doamne Iisuse, miluieste-ma, Doamne Iti multumesc pentru tot ce mi-ai daruit astazi!” si este o rugaciune. Daca aveti ragazul sa cititi Paraclisul, acatiste, o catisma din Psaltire, e minunat. Dar faptul ca in fiecare clipa va ridicati ochii inimii si mintii spre Dumnezeu, este o rugaciune. Este o stare permanenta. De aceasta permanenta avem nevoie. Sigur ca si pravila de rugaciune intareste lucrarea noastra duhovniceasca, asa cum lemnul intretine focul, asa si pravila intretine focul harului, dar in primul rand este nevoie de aceasta prezenta a lui Hristos in viata noastra. De a fi impreuna cu Hristos si El sa fie impreuna cu noi. Hristos este numit si Emanuel, ceea ce insemna „cu noi este Dumnezeu”. Dumnezeu este cu noi, dar si noi trebuie sa fim cu El. Aceasta comuniune a iubirii, de a-L simti in toata vremea in viata noastra.

Am intalnit intr-un centru de ingrijiri paliative un bolnav care a multumit lui Dumnezeu in acea clipa pentru ca nu a mai purtat pentru cateva ore masca de oxigen. Pentru aceasta a multumit. bucurie_0Constientizand bucuriile pe care le traim noi si altii nu le impartasesc, este o rugaciune de multumire: Doamne, Iti multumesc pentru tot ce mi-ai dat! Iar atunci cand suntem dezorientati, deznadajduiti, nu trebuie decat sa ne gandim la cateva lucruri care ne aduc multumire in cursul zilei. Seara, sa reflectam adanc: Doamne, intr-adevar, sunt amarat, au fost cateva incercari astazi pentru mine, dar cate bucurii mi-ai daruit astazi! Si sa incecam chiar sa le scriem pe hartie. Si vom fi foarte multumiti si foarte bucurosi si foarte intariti pentru a merge mai departe.

– Sunt mai multe intrebari care fac trimitere la iertarea vrajmasilor. Concret, cum trebuie atins acest deziderat pe care Mantuitorul ni l-a indicat, sa ne iertam vrajmasii? Ori ca au probleme la servici, sau cu sotul, sotia, cu rudele, colegii.

– Hristos i-a iertat rugandu-se pentru ei. E foarte important sa ne rugam pentru vrajmasii nostri, nu doar ca i-am iertat si gata. Doamne, miluieste-i si pe ei, miluieste-ma si pe mine! Iarta-i si pe ei, iarta-ma si pe mine! Si in aceasta stare de rugaciune vom dobandi pace si bucurie. De pilda, atunci cand cineva este tulburat la serviciu, este agitat, este neprietenos cu noi, este chiar dusmanos, sa ridicam ochii inimii noastre spre Ceruri si sa spunem: „Doamne, pe cat de agitat este el, pe cat de impietrit este acesta pe atat de mult linisteste-l si alina-l si imblanzeste-l, Doamne, ca un milostiv! Ajuta-l, Doamne, sa iubeasca, ajuta-ma si pe mine sa-l iubesc, ajuta-l si pe el sa iubeasca!” Cat de mult doresc sa fie iubiti acesti oameni care nu mai iubesc pe cei din jurul lor! Dar doresc sa fie iubiti, au nevoie de iubire si atunci cand se impartasesc de ea se alina. Numai prin iubire ii putem dobandi. Zdruncinam atat de mult launtric un om vinovat pe care il iertam,  pe care putem sa-l pedepsim si nu-l pedepsim, caruia ii mai dam o sansa. Aceasta inseamna iubirea. Ii indemn pe credinciosii impietriti sa citeasca capitolul 13 din Epistola I catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel. Este imnul iubirii. Este extraordinar acest capitol. Este foarte important sa il citim atunci cand suntem abatuti si cand suntem impietriti, cand suntem intunecati la minte si la inima, si nu-i putem intelege si mai cu seama nu-i putem iubi pe cei de langa noi.

[…]

– Desi merg la Sfanta Biserica si particip la slujba in gandul meu cartesc des si nu mai este mereu iubire fata de aproapele. Ce pot sa fac sa simt acest lucru?

– Sa va rugati! „Doamne, pe cat de mult cartesc, pe atat de mult sa ma linistesti, sa nu mai judec pe aproapele meu. Pe cat de impietrit sunt acum, pe atat de mult sa ma obladuiesti cu iubirea Ta nemarginita si sa ajung si eu sa ma impartasesc deplin din iubirea, din blandetea si din bunatatea Ta, Doamne! Ganditi-va, blandetea si bunatatea au schimbat atatea destine! Os-Maria-me-Eikona-2011Sfanta Cuvioasa Maria Egipteanca a fost castigata de blandetea Maicii Domnului, privind doar la icoana Maicii Domnului. Impartasindu-se din blandetea si iubirea Maicii Domnului, dar nu numai a Maicii Domnului, nu este in ipostaza singulara aproape niciodata in iconografie si in imnografie. In acea icoana era Maica Domnului cu Pruncul. S-a impartasit din iubirea, din blandetea Pruncului, s-a impartasit si din blandetea si din iubirea Fecioarei Maici. Si s-a intors de la diavol la Dumnezeu. S-a ridicat din pacat lucrand virtutile. Si-a innoit viata. Peste doua duminici o sa o sarbatorim pe Cuvioasa Maria Egipteanca si o sa ne intarim pe calea mantuirii in nevointa postului auzind viata ei extraordinara. Cum s-a intors de la cele mai grele, mai mari pacate de care suferea, s-a intors la Dumnezeu devenind una dintre cele mai mari sfinte ale Bisericii.

– Aceasta atitudine de iubire neconditionata fata de vrajmasi trebuie sa fie si fata de cei care ataca in mod fatis Biserica, valorile credintei?

– Aici este vorba de demnitatea lui Dumnezeu. Sigur, trebuie sa marturisim, trebuie sa fim apologeti. Asa cum a marturisit Hristos, asa cum au marturisit Apostolii, asa cum au marturisit toti sfintii, si noi trebuie sa marturisim Adevarul. Insa ne rugam ca Dumnezeu sa-i intoarca la pocainta si la iubirea de frati si la iubirea Adevarului, pe toti cei care se impotrivesc Sfintei Biserici si lucrarii celei mantuitoare.

Impreuna cu ceilalti ierarhi din Sinodul Mitropoliei din Germania, Europa Centrala si de Nord, am dedicat zilele de vineri din acest Post tuturor crestinilor care sufera. Sunt foarte multi crestini ucisi in intreaga lume. Si i-am indemnat pe cei care sunt obisnuiti si care reusesc, sa nu manance nimic, sa nu consume nici apa, nici alta hrana pana dupa amiaza. Si sa ne rugam pentru crestinii care sufera in intreaga lume si pentru toti prigonitorii lor, ca Dumnezeu sa-i intoarca la pocainta si sa-i intelepteasca, si sa-i determine sa lucreze binele. Dumnezeu sa lucreze in inima fiecaruia.

Din pacate si intre crestini, in partile noastre, sunt multi care nu constientizeaza lucrarea cea mantuitoare pe care o implinim. Si pentru acestia ne rugam ca Dumnezeu sa-i intelepteasca si sa-i lumineze si sa ne intareasca pe noi si sa nu ne lase in ispite peste puterea noastra, ci sa ne scoata intotdeauna la liman.

Zilele trecute am savarsit Liturghia intr-un catun mai izolat din muntii Tiblesului, in judetul meu natal, Bistrita Nasaud. Si am fost foarte impresionat de numarul mare de tineri si de copilasi care nu au consumat nimic de la ora 12 noaptea pana dupa amiaza la ora 19, cand am slujit aceasta Liturghie si s-au cuminecat impreuna cu noi, slujitorii. Si m-am gandit la copilaria mea, din satul meu natal cand eram dus de bunici si de parinti la biserica, fiind alaturi de ceilalti copilasi tot asa, nu consumam nimic. Doream sa ne impartasim cat mai des la ceas de seara. Iar uneori Pastile erau sarbatorite primavara tarziu si aveam foarte multe activitati agricole, foarte multe osteneli. Si din cauza lipsei de apa eram raniti pe buze, deci crapau buzele noastre si nu vroiam sa consumam apa. Aveam aceasta ravna de a ajunge la ceasul serii si de a ne impartasi cu Sfintele Taine. Imi aduc aminte ca uneori se rugau de mine bunicii pe care ii ajutam la plug si la alte activitati de primavara: „bea apa, copile, bea apa ca tu esti copil, tu n-ai nici un pacat, noi trebuie sa ajunam, noi trebuie sa nu consumam apa ca avem atatea pacate!Si nu puteam sa iau apa, nu puteam sa consum nimic stiind ca ma asteapta Hristos la altarul euharistic.

De la varsta aceasta frageda li se poate insufla copiilor acest dor de Dumnezeu. Sa nu li se impuna! Cand li se impune e foarte grav. Ei trebuie sa isi asume cu toata dragostea si cumintenia aceasta nevointa. Si atunci cand si-o asuma trebuiesc incurajati, ajutati, apreciati. Si cei care nu reusesc trebuiesc apreciati. Deseori le zic familiilor de romani din comunitatile pe care le pastoresc: mai, nu le mai imputati copiilor nimic, nu-i certati, nu le reprosati nimic, incurajati-i. Daca ii spui unui copil ca nu e bun si nu e cuminte este ca si cand l-ai anestezia. Incurajeaza-l DSC_1051ca-i cuminte! Eu intotdeauna ii incurajez, la biserica, la Liturghie: o, extraordinar, ati venit aici, ce frumos, ce copii cuminti! Si parintii mai spun: ei, nu e chiar asa cuminte. Ba da, eu sunt sigur ca acest copilas este foarte cuminte. Atat de mult il iubeste Iisus si l-a primit acum in bratele Sale! Fiindca Iisus intotdeauna ne indeamna: lasati copiii sa vina la mine! Si Iisus ii iubeste pe copilasi. Iata, v-ati impartasit cu Sfintele Taine, cu Doamne Doamne, cu Domnul Iisus. Si de fiecare data le ofer ceva, nu merg cu mana goala. Si asta conteaza foarte mult: sa primeasca ceva din mana Parintelui Episcop, ceva anume. Nu le lipsesc prea multe copilasilor. Eu cand primeam o ciocolata era o mare binecuvantare, in trecut. Va aduceti aminte, mai ales cei mai varstnici, ati trecut prin greutati si mai mari. Nu le lipseste, dar totusi se bucura cand primesc ceva. Nu neaparat o carte, si de carte se bucura, dar ceva concret, sa le foloseasca. Le ofer oua de ciocolata cu surprize. Dar nu in timpul postului, in timpul postului le ofer ceva de post, chiar daca nu postesc. E imposibil sa le ceri sa posteasca. Unii postesc chiar, dar altii nu reusesc. Dar ei cunosc faptul ca numai de la Sfintele Pasti primesc dulciurile obisnuite de la PS Parinte. In perioada postului primesc ceva de post. Ceva bun, dar de post, totdeauna. Deci e foarte important ca si in familia mica si in familia mare, in familia de familii, sa avem grija de copilasi si sa-i incurajam. Si sa ne bucuram de credinta si de cumintenia si de puritatea lor fiindca aceasta ne acopera si noua multime de pacate. Cat de mult face rugaciunea unui copilas in fata sfintelor icoane, pentru noi si pentru cei dragi ai nostri!

Mi-aduc aminte ca in copilarie bunica m-a invatat multe rugaciuni frumoase, in versuri, pe care eu le rostesc si acum. Pe langa pravila obisnuita, calugareasca, rostesc si aceste rugaciuni in versuri. Cand port crucea, de pilda, crucea calugariei, cu aceasta cruce, sa stiti, eu nu port in zilele obisnuite, in misiune, engolpionul. Fiindca acesta nu le spune nimic celor cu care convietuim, acest medalion. fdNu port de obicei acest medalion, ci port crucea calugareasca pe care o am aici, la pieptul meu. Aceasta cruce o port intotdeauna la vedere. De ce? Fiindca cei cu care convietuim, majoritatea atei, nu inteleg aproape nimic din uniforma aceasta imbibata cu sangele atator martiri. Multi au sfintit cu propriul lor sange aceasta uniforma pe care eu si fratii preoti o purtam. Si port aceasta cruce, o cruce de lemn, frumoasa, simpla, asa cum a purtat-o si Domnul Iisus. Si aceasta cruce o poarta si preotii mei. E o cruce frumoasa care da marturie. Si cand vad crucea se insenineaza, se linistesc. De ce? Fiindca in primele zile de misiune mi-am dat seama de ce ma privesc asa de ciudat. Pana cand m-au intrebat pe strada sau in aeroport sau chiar pe avion daca sunt evreu, sau sunt musulman, sau ce sunt de port aceasta tinuta? Si am zis: nu, sunt cleric crestin. Si au facut ochii mari. Cum se face ca in Occident clericii poarta uniforma? Eu sunt cleric crestin, uitati! Port crucea lui Iisus pe pieptul meu. Dupa ce le-am aratat crucea s-au linistit si s-au bucurat. Chiar daca nu cred, cand ma vad cu crucea, mai ales cand sunt in avion unde stiti ca sunt trepidatii puternice, toti cred in ceva si se linistesc. Le-am spus si preotilor mei, le-am facut cate o cruce asemanatoare, sa o parte. Ulterior s-a inceput si s-a pus aici sus o cruce rosie din doua fasii. Si a calatorit intr-un oras si l-au oprit niste tineri intrebandu-l in engleza: „Are you Jewish?” Adica „Esti evreu?” Si el a zis: „No, no, look the cross” (priveste la cruce). „Aaaa, you are Jewish from the Red Cross” (esti evreu de la Crucea Rosie) :). Si am zis: „mai, nu mai purtati crucea rosie, purtati crucea noastra, bizantina, ortodoxa”.

Aceasta inseamna si marturia pe care trebuie sa o dam in fiecare zi. E o mandrie atunci cand te lauzi ca postesti, cand te infumurezi. Insa este o marturie atunci cand transmiti altora cu toata smerenia ca poti sa iti manifesti libertatea abtinandu-te de la anumite alimente care te impovareaza. Si mai ales celor care nu mai cred in Dumnezeu, care nu mai au nici un reper, care nu au o tinta in aceasta viata, care nu au un sens al vietii. Si cand le spui acestora ca postesti: Da? E un fel de dieta? Nu e dieta. E usor sa tii o dieta sa dai jos cateva kg. Insa este mult mai frumos sa tii postul din iubire fata de Hristos, din dorul pentru Mirele Bisericii, pentru Hristos. E mult mai usor si e minunat sa tii postul pentru Mirele Bisericii, pentru a-L primi in inima ta pe Matuitorul Hristos, pentru a-L zavori in inima ta pe Mantuitorul Hristos. De aceea postim, de aceea purtam crucea la vedere si nu ne rusinam de cruce. Sfantul Pavel ii mustra pe cei care se rusineaza de cruce. Nerusinandu-ne de crucea lui Hristos nu ne putem rusina nici de crucea noastra.

Un ambasador roman si-a pierdut baiatul intr-un accident. Mare incercare! Insa a depasit aceasta incercare prin puterea credintei. Iar cand s-a intors la post toti colegii l-au evitat. Colegii, ambasadori, chiar cei din vecinatate. Era vecin cu un alt ambasador si vadit il evita, ii era frica sa se intalneasca cu el. Ce o sa ii spun acestui om care si-a pierdut baiatul in accident, in care nu a fost vinovat, pur si simplu a intrat altcineva intr-insul. El a intrat in coma, Dumnezeu l-a vindecat in chip minunat, insa si-a pierdut copilul. A ramas sotia cu celalalt copil mic. Si atunci cand au avut curajul sa se apropie de el, speriati l-au intrebat: cum ai depasit aceste momente de incercare? Ai avut nevoie de psihiatru? Ce medicamente iei pentru a-ti reveni in stare de normalitate? Nu iau nimic. Cum? Si nu ai consultat nici un psihiatru? Nu. Si ce faci atunci? Merg la biserica. Merg la Liturghie. Aceasta ma tine, Liturghia Bisericii, credinta. Si este o marturie pe care numai cei care sunt caliti in aceasta suferinta o pot da si o pot aduce. Oricat am incerca noi, clericii, sa teoretizam aceste lucruri, nu reusim asa cum reuseste cel care este incercat si care marturiseste propria prin sa experienta. Cu cata durere si cu cata iubire a ingaduit Dumnezeu o anumita suferinta sau o anumita incercare!

Tot referitor la cruce vroiam sa va mai spun ceva din strainatate. Tot purtand acesta cruce pe piept, cu alti clerici, am trecut la Copenhaga in aeroport prin Security Control si vazandu-ma ca port aceasta cruce, probabil observand si grija celor cu care eram impreuna, la fel, clerici, si-a dat seama ca eu sunt liderul grupului si in cele din urma, dupa ce am trecut de control mi-a spus gardianul asa, in engleza, folosind un ton foarte solemn: You are the boss (Tu esti seful). Si am raspuns: No, I’m the servant (sunt slujitorul). Priviti la cruce: aici este Iisus. Iar Iisus ne spune ca cine vrea sa fie mai mare dintre voi sa fie slujitorul vostru. Da? Si ce faci tu? Eu le spal picioarele celorlalti, asa cum a facut Iisus. Noi suntem slujitorii. Da, dar dumneata esti primul. DSC_0948Da, sunt primul dintre slujitori. I’m the first servant of all the servants. Asta sunt. Cine doreste sa fie mai mare dintre voi sa fie slujitorul vostru.

Crucea ne invata slujirea. Smerenia si slujirea. Numai in iubire desavarsita putem sa Il slujim pe Hristos. Si Il slujim pe Hristos prin semenii nostri, prin cei de langa noi, cu care se identifica in toata vremea Hristos.

– Cum sa sprijinim sufleteste un prieten care si-a pierdut tatal fara ca acesta sa fie spovedit, refuzand primirea unui preot?

– Ne putem ruga pentru el, sigur. Dumnezeu e cel care judeca. Imi aduc aminte ca la un parinte duhovnicesc a venit o mama disperata spunandu-i ca copilul si-a pierdut mantuirea pentru faptul ca s-a sinucis. S-a aruncat de la inaltime in hau si si-a pus capat vietii. „Nu mai e nici o sansa de a fi mantuit. Ce sa fac parinte, sunt disperata!” „Mama, nadajduieste in mila lui Dumnezeu! Daca in ultima clipa a strigat din toata inima catre Domnul: Doamne, iarta-ma?” Dumnezeu e cel care judeca.

A fost intrebat acelasi parinte: „Parinte, spuneti-ne daca cei care mor nespovediti se mantuiesc”. Si parintele a raspuns: „Intrebati-L pe Dumnezeu!” Noi ne punem nadejdea in Dumnezeu, il pomenim pe acel om. Chiar pe sinucigasi, dupa un anumit rastimp. Sfantul Ioan de Kronstadt ne-a lasat o rugaciune pentru sufletele chinuite ale acestor oameni care si-au pierdut nadejdea si s-au sinucis. Dupa un anumit rastimp, cu dezlegarea arhiereului, acesti oameni pot fi pomeniti chiar in rugaciunile pe care le face Biserica pentru odihna si iertarea celor adormiti. Dumnezeu poate sa scoata sufletele din iad. El este singurul care poate trece peste aceasta prapastie de care se pomeneste in Evanghelie, ca intre cei osanditi si cei fericiti din Imparatia lui Dumnezeu este o mare prapastie. Numai Dumnezeu poate trece peste aceasta prapastie.

[…]

dsc0410

Va mai recomandam:

***

***

Legaturi:

***

***

 

Ia gandeste-te la bolnavii de pe patul durerii. Sa facem o vizita ganditoare ca sa-i cercetam, sa le spunem doua cuvinte, sa-i mangaiem, sa rostim un sirag de „Doamne Iisuse“, sa spunem doua cuvinte lui Hristos.

„Mangaie-i in aceasta cruce mare pe care le-ai dat-o, Hristoase!”

Ia gandeste-te acum la aceste suflete care au limbile, urechile si picioarele umflate, iar ochii holbati. Ce vom vedea daca vom merge si la spitale? Cancerul loveste lumea fara mila. Noi suntem sanatoase, dar nu facem rabdare si ne vaicarim atunci cand avem ceva neinsemnat. Toata ziua vrajmasul ne are robite si nu ne lasa deloc, considerand poveri mari si de nesuferit chiar si cele mai mici lucruri.

***

 

***

 


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminica Sfintei Cruci, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Prigoana impotriva crestinilor, PS Macarie Dragoi, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Taina Spovedaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la ““Cati copii orfani, singuri, indurerati, traumatizati, sunt printre noi, care chiar au nevoie de parinti!” SA AJUTAM LA PURTAREA CRUCII CELOR AFLATI IN SUFERINTA, IN SINGURATATE! SA NE RUGAM PENTRU CEI CARE NE VRAJMASESC – Partea a doua a conferintei de la Ploiesti (2016), “IUBIREA CRUCII”, a PS Macarie

  1. Sa ne rugam pentru vrajmasi ca Domnul aduce carbuni incinsi in capul lor.

  2. @ mada:

    Ar trebui sa intelegem drept, ortodox, si acest cuvant, legat de carbunii incinsi, fiindca altfel transformam si asta tot intr-o forma de manifestare a urii si a razbunarii.

  3. Asa am cititi undeva ca daca te rogi pentru vrajmasi Domunul aprinde carbuni incinsi in capul lor.

  4. Nu m-am gandit la ura si razbunare cand am scris cele de mai sus.

  5. Imi transmite nadejde, bucurie, acest episcop. Multumesc fratilor admini!

  6. Pingback: “Dăruieşte-Mi păcatele tale!” – Conferinta “CRUCEA JERTFEI” din 2015 de la Ploiesti a PS Macarie Dragoi: SA INVATAM IUBIREA CEA ADEVARATA DE LA DUMNEZEU, CEL CARE S-A JERTFIT PENTRU PACATELE NOASTRE. “Mai intai de to
  7. Pingback: IATĂ MAMA TA! “În viaţa noastră vin ceasuri în care sabia durerii despică măruntaiele noastre… Stai lângă noi, fiindcă eşti Mamă, iar mamele nu pleacă!” | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: SAMBATA MARE A SEMANARII LACRIMILOR – SEMINTELE INVIERII. Durerea sfasietoare si plansul adanc al Maicii Domnului – in poezii si in imnele Bisericii: “Ţi-a fost împunsă coasta, dar şi inima mea a fost împunsă împreună cu Tine. Am
  9. Pingback: LA OSPATUL LUI HRISTOS, IN COMUNIUNE. Pastorala la Invierea Domnului a PS MACARIE, prin care cheama la reasezarea pe vechile fundamente ale FAMILIEI si CREDINTEI FERME, avertizand asupra PERICOLELOR PENTRU FORMAREA COPIILOR intr-o lume dominata de RELATIV
  10. Pingback: INVIEREA MORTILOR vs. INCINERARE. Cuvant pastoral al Parintelui Episcop Macarie Dragoi (2013) despre insemnatatea TRUPULUI pentru mantuire si despre responsabilitatea de a deveni “FII AI LUMINII”: “Să nu uităm că suntem aluatul care d
  11. Pingback: SA NE SLUJIM UNII PE ALTII! “Maica Domnului ne învaţă să fim în toată vremea în slujire… Hristos ne împrumută mâinile Sale milostive şi slujitoare ca noi înșine să fim milostivi şi slujitori, asemenea Lui”. PREDICA PS MACA
  12. Pingback: “Occi­dentalii au câştigat bunăstarea, dar, o dată cu ea, au pierdut comuniunea cu Dum­nezeu şi caută acum tot felul de surogate”. CALDURA HARULUI SI LUMINA IUBIRII IN TINUTURILE SI IN INIMILE RECI SI INTUNECOASE ALE NORDULUI | Cuvânt
  13. Pingback: Părintele Pantelimon de la Mănăstirea Oaşa despre DEPRESIE si IMPLINIRE, EGOISM si IUBIRE AUTENTICA, OBSESIA FERICIRII si VOLUPTATEA PERVERSA A NEFERICIRII: “Dacă n-ar fi întâmpinat de su­fe­rinţă, omul ar fi ex­traordinar de su­per­fi
  14. Pingback: Cuvant marturisitor al PS MACARIE la hramul Manastirii DOBRIC (audio + text): “VREMURILE SUNT FOARTE GRELE şi devin din ce în ce mai grele, însă în aceste vremuri trebuie să mărturisim. BISERICA ESTE UNA, NU POT FI MAI MULTE! În Biserica Ort
  15. Pingback: MESAJUL PREASFINTITULUI MACARIE, Episcopul Europei de Nord, pentru POSTUL CRACIUNULUI. Chemare la apropierea de inocenta copilariei, intr-o lume din ce in ce mai dezumanizata, pentru a ramane sensibili la Taina Intruparii (AUDIO) | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: PUTEREA SFINTEI CRUCI. “Dumnezeu ne-a arătat pe faţă cât de mult ne iubeşte, nu prin simple vorbe frumoase, ci îmbrăţişându-ne cu mâinile Sale însângerate” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate