“Nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu…”

4-05-2011 Sublinieri

Sfantul Ignatie Briancianinov: Cugetare la apusul soarelui

(fragment)

“(…) Acum, cand s-au inmultit cei bogati in stiinte, arte, in tot ce este material, acum a lipsit cel cuvios (Ps. XI, 1). Sfantul Duh, privind la fiii oamenilor, cautand vas vrednic in aceasta ceata de insi ce se numesc pe sine „educati”, „cultivati”, „ortodocsi”, rosteste asupra lor, cu amaraciune, osanda:

Nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu. Toti s-au abatut, impreuna netreb­nici s-au facut; nu este cel ce face bunatate, nu este pana la unul. Groapa deschisa gatlejul lor, cu limbile lor vicleneau; venin de aspida sub buzele lor, a caror gura de blestem si de amaraciune este plina; grabnice sunt picioarele lor a varsa sange; sfaramare si nevoie intru caile lor, si calea pacii nu au cunoscut. Nu este frica lui Dumnezeu inaintea ochilor lor (Rom. III, 11-18).

Iata pricinile din care Duhul lui Dumnezeu Se in­straineaza de noi, in vreme ce El este adevarata mostenire a crestinilor adevarati, dobandita pentru toti noii israiliteni de catre Atotsfantul lor Incepator de neam. Duhul lui Dumnezeu Sfant este si odihneste doar in sfinti, care s-au rastignit lumii, care au rastignit trupul ca patimile si poftele (Gal. V, 24). Inca din Vechiul Lega­mant s-a vestit cu privire la El: Nu va ramanea Duhul Meu in oamenii acestia in veac, pentru ca trupuri sunt (Fac. VI, 3). Şi Acest Duh Atotbun, Care in Biserica primelor veacuri S-a pogorat asupra lui Cornelie, care era numai catehizat prin cuvantul crucii, umplandu-l de felurite daruri duhovnicesti, Se departeaza de noi, care suntem deja spalati prin botez, si care ne socotim credinciosi si ortodocsi; Se instraineaza, chiar daca El, Dumnezeu fiind, nu e partinitor; Se instraineaza ca sa nu ne faca mai pacatosi prin adaugarea la celelalte pacate ale noastre a unui pacat greu: jignirea prin care e jignit si silit sa Se departeze de la noi Sfantul Duh (Efes. IV, 30; 1 Tes. V, 19).

Razele Soarelui Dreptatii nu cad acum drept asupra omului! Din pricina intaririi vietii materiale, trupesti, rar, rar se mai afla pe pamant vreun vas viu al Sfantului Duh. Inimile oamenilor s-au facut neinstare, din prici­na necuratiei lor, a primi nemijlocit si a purta scrisul Lui; de aceasta s-au facut mai in stare ca inimile – table nefacute de mana – materia fara viata, care cel putin nu e spurcata cu pacatul.

Unde odihnesc acum cuvintele Duhului? In cartile Dumnezeiestilor Scripturi si ale sfintilor bineplacuti ai lui Dumnezeu, in cartile scrise la indemnul si sub insuflarea Sfantului Duh. Duhul Sfant le impartasea alesilor sai felurite daruri duhovnicesti, le randuia felurite slujiri. Pe unii ii ungea spre proorocie, pe altii – spre apostolie, pe altii – spre a pastori si a invata, pe altii – spre a fi mucenici pentru Hristos, pe altii – spre a se curati pe sine prin nevointele calugaresti. Felurite daruri, felurite slujiri – insa temeiul, izvorul, e unul singur: Duhul Sfant, Care imparte darul fiecaruia, randuieste slujirea fiecaruia potrivit voii si stapanirii Sale, ca un Dumnezeu. Şi cartile sfintilor lui Dumnezeu au fost scrise de vase ale Duhului cu felu­rite daruri si felurite slujiri – au fost scrise toate sub in­suflarea ori sub inraurirea Sfantului Duh. Sfantul Duh arata inca de pe aici treapta de slava a templelor Sale vii, stralucind dintr-unul mai luminos, iar dintr-altul mai putin. Asa cum stelele cerului vazut se deosebesc (1 Cor. XV, 42) una de alta in slava, asa si sporirea duhov­niceasca a sfintilor lui Dumnezeu, care stralucesc pe cerul Bisericii, este deosebita. Pe potriva sporirii lor duhovnicesti este si lumina pe care o raspandesc cartile scrise de dansii – insa toate sunt pe cer, toate raspan­desc lumina, buna mireasma a Sfantului Duh. Tocmai aceste carti sunt lumina razelor Soarelui Dreptatii Care apune, randuita de Atotbunul Dumnezeu spre lumi­narea celor din urma ceasuri ale zilei crestine.

Fratilor! Sa cercetam, dupa porunca Mantuitorului, semnele vremurilor, pentru a caror necunoastere fariseii sunt in­fierati de Domnul (Mt. XVI, 3). Sa luam aminte cum se cuvine la povata Mantuitorului, Care le spune iudeilor din vremea Lui:

Inca putina vreme Lumina cu voi este: umblati pana cand aveti Lumina, ca sa nu va cuprinda pe voi intunericul ca cel ce umbla intru intuneric nu stie unde merge. Pana cand aveti Lumina, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii (In. XII, 35-36).

Cu credinta sa ne indelet­nicim cu citirea cartilor scrise de sfintii bineplacuti ai lui Dumnezeu, culegand din ele lumina si viata pentru suflet. Sa ne indepartam, ca de o otrava omoratoare, de cartile scrise dintr-un izvor puturos si tulbure, din ra­tiunea cea cu nume mincinos – aceasta mostenire a firii omenesti cazute, ce prin caderea ei s-a apropiat de in­gerii cazuti. Ca sa nu mai fim prunci, ne indeamna Apos­tolul, invaluindu-ne si purtandu-ne de tot vantul invata­turii, intru minciuna oamenilor, intru viclesugul spre mestesugirile inselaciunii (Efes. IV, 14).

Vin, mai cumplite decat valurile potopului care a inghitit candva intreaga lume pierzand tot neamul omenesc, vin valurile minciunii si intunericului, incon­joara lumea din toate partile gata sa o inghita, starpesc credinta in Hristos, surpa imparatia Lui pe pamant, inabusa invatatura Lui, vatama obiceiurile, tampesc si nimicesc constiinta, intinzand domnia atotraului stapanitor al acestei lumi.

Unde este acea fericita arca asemenea cu arca drep­tului Noe, unde sa putem scapa de valurile ce navalesc din toate partile, unde sa putem afla mantuire nein­doielnica? Arca aceasta e Sfanta Biserica, ce pluteste peste valurile potopului duhovnicesc si in noaptea intunecoasa, inviforata, cumplita, este calauzita cu seninatate si tarie in calea sa de catre luminatorii ceresti: scrierile sfintilor bineplacuti ai lui Dumnezeu. Stralu­cirea acestor luminatori ceresti nu poate s-o ascunda nici o negura, nici un nor.

Arca va ajunge la limanul vesniciei fericite, aducandu-i cu bine acolo pe toti cei ce i-au incredintat man­tuirea lor.

Cel care va dispretui aceasta arca, cel ce isi va inchi­pui, din oarba trufie si parere de sine, ca poate sa stra­bata valurile cumplite in barca subreda a mintii sale, cel care va dispretui smerita ascultare fata de Biserica cea adevarata, care se va sui in alte corabii, vatamate de invataturile mincinoase, roase de amagirea sarpelui viclean, cel ce va lepada calauzirea Sfantului Duh, ori se va calauzi doar cu raceala si fatarnicie dupa Sfanta Scriptura, singura in care se afla invatatura Duhului, acela va pieri.

Pana cand aveti Lumina, credeti in lumina, ca sa fiti fii ai Luminii. Amin.

(in: Sfantul Ignatie Briancianinov, “Experiente ascetice”, Editura Sophia, Bucuresti, 2009)

Legaturi:



Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Portile Iadului, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Sfantul Ignatie Briancianinov, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

27 Commentarii la ““Nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu…”

  1. Tropar

    Astazi noi, poporul cel binecredincios, luminat praznuind, umbriti fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu, si cautand catre preacinstita icoana ta, cu umilinta graim : Acopera-ne pe noi cu cinstitul tau Acoperamant, si ne scapa de tot raul, rugand pe Fiul tau, Hristos Dumnezeul nostru, sa mantuiasca sufletele noastre.

    http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatistul_Sfantului_Acoperamant.htm

  2. Daca Dumnezu doreste mantuirea oamenilor,este din mila si din dragoste pentru fapturile Sale.Si totusi,Celui Atotputernic Ii este cu neputinta ,dupa cum spun Sfintii Parinti,a-l sili pe om sa-L iubeasca,pentru ca asteapta de la el o dragoste izvorata din libertate si nu din constrangere.Tocmai pentru aceasta L-a trimis El pe Fiul Sau in lume si a ingaduit ca Acesta sa sufere moarte muceniceasca spre a-l mantui pe om prin IUBIRE,fara a-l aduce cu sila la credinta.Hristos Domnul ,urmand indemnul Tatalui,accepta sa moara pentru om,spre a-l convinge ca il iubeste cu o dragoste desavarsita,Crucea fiind pentru El ca un punct care intersecteaza dragostea Sa fata de Tatal cu acea fata de omul cazut.De aceea Domnul Iisus este si Mantuitor.

  3. Cerdinţa în Hristos e jertfă
    Reală, vie şi trăită
    Este viaţa ce vorbeşte,
    Prin fapta simplă şi smerită.

    Nu-i numa’n sfatul dat la alţii.
    Nu-i nici în multa vorbărie,
    Nu-i nici în studiul fără practici.
    Credinţa nu e teorie.

    Credinţa nu ne stă în acte,
    În titluri, funcţii, bunăstare,
    Ci în trăirea cît mai vie.
    În dragostea cea sfinţitoare.

    Credinţa ne demască-n public
    Prin felul în care’o trăim.
    Prin gest, prin gînd, prin angajare
    Nu doar prin ceia ce vorbim.

    Ea spune dacă-i dinlăuntru
    Curată, vie, sfinţitoare
    Sau de-i mai mult pe dinafară
    Când faptele-s exterioare.

    Când ce lucrăm -și ce pretindem-
    Le facem spre a fi văzute,
    Spre-a ne zidi exteriorul.
    -În duhul lumii decazute-.

    Hristos n-a spus ’’luaţi aminte
    Şi ascultaţi, ce-adânc vorbesc ’’
    Ci ’’spuneţi lui Ioan’ că orbii
    Văd ,ologii umblă, şi morţii mă mărturisesec’’.

    Când faptele merg înainte
    Şi adevărul le vădeşte,
    Credinţa este o putere
    Ce schimbă omul şi-l sfinţeşte.

    Dar care fapte ? Ce lucrare?
    Și-n care duh ? În cel lumesc
    Au vorbit faptele credinţei ?
    Cum au zidit și ce zidesc?

    Credinţa-n roade dovedește
    Şi-n tot cuvantul ce-am rostit
    De-i din simţirile trăite
    Şi faptele ce au rodit.

    Hristos nu este doar al minţii
    Ci’al inimii spre înviere
    Spre transformare şi trăire
    Şi vorba sa are putere.

    Credinţa noastră de nu-i astfel
    Şi fapta nu-i convingătoare,
    Este-o credinţă ne trăită
    Formală şi înşelătoarte.

    Cuvântul nostru nu pătrunde
    In inimi fără de Hristos.
    Hristos din noi prin simţăminte,
    Va spune cele de folos.

    El v-a rosti la noi în cuget
    Prin duh, simţire şi trăire,
    Şi va veghea cu noi prin cuget
    În orice pas spre mântuire.

    Hristos nu stă în forţa minţii,
    Oricât ar fi de învăţată
    Ci stă în inima ce arde
    În dragoste adevărată.

    Hristos nu are ţel pe lume,
    Decât iubirea şi-nvierea,
    Nu vrea ecumenism, unire,
    Nu vrea politici nici putere.

    Hristos e unul şi-o credinţă
    Şi cei care doresc unire,
    Unirea Duhul Sfânt o face
    Şi Adevărul, prin trăire.

    El nu vrea fastul plin de zgomot
    Nu vrea spectacol nici paradă,
    Vrea transformare şi trăire
    Nu vrea credinţă de faţadă.

    Nu vrea sofişti plini de cultură
    Care-l prezintă prin cuvinte,
    Vrea trăitori, transfigurare,
    Vrea respectarea celor sfinte.

    Nu vrea credinţa să ne fie
    Doar o politică lumească,
    Formal și public răspândită
    Şi ne în stare să rodească.

    Nu vrea s’aducem argumente
    Exterioare, poleite.
    El vrea credinţa ce preschimbă
    Cuvântu-n faptele trăite.

    Hristos din noi de nu vorbeşte
    Puternic viu şi-adevărat,
    Prin tot ce facem, în trăire
    Fiţi siguri că ne-am înşelat.

    Ne-am amăgit c-avem în inimi
    Ortodoxia, drept credinţă.
    Dar fără faptele trăite
    Ea-i moartă.E doar cunoştinţă.

    Dar mai ieşind şi din canoane
    Şi ne trăind viu pocăinţa,
    Aducem erezii subtile
    Ce strică’n mod ascuns credinţa.

    Din vorba foarte iscusită
    (Dar netrăita) nu-i folos
    Când nici în noi nu schimbă răul
    Cu viaţa sfântă în Hristos.

    I-o cunoștinţă care’acuză
    -Când răul nu e izolat,
    Vădit pe faţă scos din inimi-
    Și-i vorbă-n vânt şi e păcat.

    Sunt riscuri mari să vorbeşti astfel
    Şi din lăuntru şi de-afară
    Dar cum vom întări credinţa
    Fără a crucii grea povară ?

    De nu vom duce noi povara
    De lacrime a rugaciunii
    Și ruga postului cel sincer
    Nu vom scăpa de jugul lumii.

    Nu vom zidi altare-n inimi.
    Nu ne vom scoate din păcate
    Nici pe noi înșine nici neamul
    Cu populism și surogate.

  4. “Nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu. Toti s-au abatut, impreuna netreb­nici s-au facut; nu este cel ce face bunatate, nu este pana la unul. Groapa deschisa gatlejul lor, cu limbile lor vicleneau; venin de aspida sub buzele lor, a caror gura de blestem si de amaraciune este plina; grabnice sunt picioarele lor a varsa sange; sfaramare si nevoie intru caile lor, si calea pacii nu au cunoscut. Nu este frica lui Dumnezeu inaintea ochilor lor (Rom. III, 11-18).”
    Doamne,ce “tablou “exact al lumii de astazi,ale vremurilor pe care le traim…
    Infricosator!

    Dar,slava Lui,Dumnezeului nostru si Jertfei Lui celei Mari si Sfinte ca ne-a lasat arca de salvare, de mantuire…

  5. Pingback: Război întru Cuvânt » UNDE L-AU ASCUNS PE HRISTOS? (Cugetare duhovniceasca)
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » De ce crestinii nu mai cauta Duhul Sfant? Ce inseamna inchinarea in duh si in adevar? CULTURA DUHULUI, A TAINEI VERSUS CULTURA IMAGINII, A EXTERIORULUI
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Pe cine mai intereseaza… VIATA LAUNTRICA? Sfantul Teofan Zavoratul pune degetul pe o inselare ultra-generalizata astazi: viata crestina “de suprafata”
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE SERAFIM ROSE SI CONDITIILE RAPORTARII ORTODOXE LA SFINTII PARINTI: “Fara durerea inimii, nu poti fi decat un smochin neroditor, un plictisitor ‘stie-tot’ care este totdeauna ‘corect’&#
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » “In aceasta lume in care diavolul isi striga isteric chemarile…” DESPRE DISCRETIA SFINTENIEI SI TAINA VIE A SALASLUIRII DUHULUI SFANT
  10. Pingback: "Duhovnicul si ucenicul": CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A CREDINCIOSILOR "PRACTICANTI" si PERICOLUL BANALIZARII CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata, la nevointa si lucrarea launtrica
  11. Pingback: Arhim. Simeon Kraiopoulos: CUM SE POATE PIERDE CHIAR SI UN CRESTIN “PRACTICANT”? CE FACEM CU OMUL CEL VECHI? -
  12. Pingback: Arhimandritul Lazar: “LUMEA INCLINA CATRE UN CRESTINISM FALS, ISTERIC”. Cand inselarea si fanatismul devin normalitate in viata bisericeasca… -
  13. Pingback: O VIZIUNE DIN SFANTUL MUNTE CU SF. MUCENIC GHEORGHE despre vremurile din urma lipsite de povatuitori si despre cum putem trece puntea spre Cer. “A pierit adevarul, a lipsit smerenia…”. PLUS: VIDEO CU PARINTELE AMFILOHIE -
  14. Pingback: Predica “grea” a Sfantului Ignatie Briancianinov: CUM DEVENIM AI LUI HRISTOS? CAT VALOREAZA “DREPTATEA” NOASTRA? -
  15. Pingback: SLAVA LUI DUMNEZEU! -
  16. cutremuratoare explicatie pentru noi, crestinii ultimilor vremuri:
    Duhul Sfant “Se instraineaza ca sa nu ne faca mai pacatosi prin adaugarea la celelalte pacate ale noastre a unui pacat greu: jignirea prin care e jignit si silit sa Se departeze de la noi Sfantul Duh ”

    Iata ca vremurile cumplite pe care le-a profetit sfantul Ignatie deja au venit si se deruleaza sub ochii nostri :
    “Vin, mai cumplite decat valurile potopului care a inghitit candva intreaga lume pierzand tot neamul omenesc, vin valurile minciunii si intunericului, incon­joara lumea din toate partile gata sa o inghita, starpesc credinta in Hristos, surpa imparatia Lui pe pamant, inabusa invatatura Lui, vatama obiceiurile, tampesc si nimicesc constiinta, intinzand domnia atotraului stapanitor al acestei lumi.”

  17. Pingback: Pr. Ioan Istrati denunta RELIGIOZITATEA DE FATADA A ROMÂNILOR SI ANEMIA DE HAR A LUMII: "Suntem cei mai religiosi dintre europeni, insa cei mai putin morali" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  18. Pingback: RUGACIUNI CATRE MAICA DOMNULUI, IZVORUL TAMADUIRII la vreme de necaz obstesc si de prigoana a Bisericii -
  19. Pingback: Sfantul Ignatie Briancianinov despre ISPITELE CRESTINILOR DIN URMA, cu puteri slabe, lipsiti de FORMARE DUHOVNICEASCA si asaltati de curse si sminteli: “Trairea vietii dupa Dumnezeu va deveni foarte dificila din cauza apostaziei generalizate“
  20. Pingback: SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV despre SEMNELE SI MINUNILE ANTIHRISTULUI. “Antihrist va fi primit foarte grabnic, fara chibzuinta; in insasi intocmirea duhului omenesc va aparea CEREREA, CHEMAREA lui Antihrist” -
  21. Pingback: “DORIND SA-TI MANTUIESTI APROAPELE, IA SEAMA SA NU TE TRAGA INTR-O PRAPASTIE PIERZATOARE. Apostazia este ingaduita de Dumnezeu. Nu incerca s-o opresti cu mana ta neputincioasa, dar departeaza-te de ea” (SF. IGNATIE BRIANCIANINOV). Din sfaturil
  22. Pingback: SFANTUL ANDREI, ocrotitorul românilor si ZIUA NATIONALA ca ZI A UNIRII IN JURUL LUI HRISTOS. Predici audio: PIERDEREA OMENIEI si RUSINAREA DE A FI ROMÂN. “Toti trebuie sa parcurgem cumva drumul Sfantului Apostol Andrei” | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: DE CE O IUBIM ATAT DE MULT PE MAICA DOMNULUI?/ Care este cel mai mare dar al Preasfintei Fecioare? Parintele Cleopa despre FLAGELUL AMBITIEI NEBUNE DE “A FI IN RAND CU LUMEA”: “Cine se mai osteneste astazi sa alunge ciuma mandriei din in
  24. Pingback: PARINTELE DIONISIE IGNAT despre CRESTEREA COPIILOR IN VEACUL AL OPTULEA: “In timpurile noastre, atata s-o depravat omenirea ca ma mir cum ne mai tine Dumnezeu. Adevarul omenirii (de azi) este DESTRABALAREA. Pe copilul tau NU MAI AI DREPTUL SA-L CRES
  25. Pingback: Arhim. Ioan Krestiankin despre VREMURILE NOASTRE si MANTUIREA PRIN NECAZURI: “Ne aşteaptă vremuri mult mai dificile. Nu se poate să trăim acum fără discernământ”. CUM PUTEM REZISTA GROZAVIILOR VIITOARE SI DUHULUI APOSTAZIEI? “Mul
  26. Pingback: SFÂNTUL IGNATIE BRIANCIANINOV, scrisori către mireni: NECAZURILE SUNT PARTEA VREMURILOR NOASTRE. Semnele premergătoare lui Antihrist: năzuinţa generală numai spre cele materiale şi uitarea de cele veşnice | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: “Cum staţi cu sufletul? Siliţi-vă să vă gândiţi la moarte, îngrijiţi-vă de veşnicie! Oricât aţi trăi aici, totul este doar o singură clipă, doar un vis!”. SFÂNTUL IGNATIE BRIANCIANINOV, ARĂTĂRILE și MESAJELE SALE PENTRU VIA
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate