SFÂNTUL IGNATIE BRIANCIANINOV, scrisori către mireni: NECAZURILE SUNT PARTEA VREMURILOR NOASTRE. Semnele premergătoare lui Antihrist: năzuinţa generală numai spre cele materiale şi uitarea de cele veşnice
Sfantul Ignatie Briancianinov, Scrisori către mireni:
Necazurile sunt partea vremurilor noastre. Trebuie să mulţumim lui Dumnezeu în boală
[…]
Sfântul Adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu spune:
prin multe necazuri se cuvine nouă a intra în Împărăţia lui Dumnezeu (Fapte 14, 22).
Necazurile sunt cu precădere partea vremurilor noastre, căreia nu i-a fost lăsată nici nevoinţa muceniciei, nici nevoinţa călugăriei. Partea noastră, a creştinilor vremurilor din urmă, este partea unor necazuri ce par neînsemnate, nimicnice. Cumpăna este la Dumnezeu! Înaintea Lui, în cumpăna Lui, orice necaz este nimicnic, orice necaz este de mică însemnătate, oricât de mare ar fi el, pentru că adumbrirea puterii şi harului Său poate preface în cea mai mare desfătare cel mai mare necaz. Astfel, şi un necaz mic are înaintea Lui însemnătate deplină, cu nimic mai prejos decât cea a unui necaz mare. Totul depinde de harul Său – iar El primeşte de la om cu milostivire orice necaz pe care omul îl întâmpină mulţumindu-I, supunându-I-se, slavoslovindu-L.
Din boala care v-a lovit fără voie faceţi un mijloc de a aduce lui Dumnezeu, mulţumindu-I, o jertfă de bunăvoie, şi fie ca Dumnezeu să o primească pe ea ca pe o cădelniţă plină cu cea mai binemirositoare tămâie duhovnicească! Tămâia este mulţumirea adusă lui Dumnezeu.
***
În ceasul necazului, liman este Dumnezeu
Omul nu este pe pământ ca să se joace cu lucruri de nimic, nu! Nu este de mică însemnătate faptul că Dumnezeu l-a zidit pe om după chipul şi asemănarea Sa! Nu este de mică însemnătate faptul că Fiul lui Dumnezeu l-a răscumpărat pe omul căzut cu sângele Său! Trebuie să preţuim aceste îndurări ale lui Dumnezeu! Trebuie să preţuim atotsfântul Sânge al Dumnezeu-Omului!.. Nu! Nu le preţuiesc după cuviinţă cei care dau credinţei o atenţie superficială şi trecătoare, irosindu-şi toată atenţia sufletului pe jucării deşarte, vremelnice, stricăcioase. Nici cei care şi-au închinat toată viaţa lui Dumnezeu n-au făcut nimic, n-au adus nici un prinos vrednic de binefacerile dumnezeieşti! Vrednic este să stea înaintea lui Dumnezeu numai duhul plin de umilinţă şi de smerenie. Numai această vrednicie omenească a fost recunoscută ca atare de Dumnezeu – şi duhul nostru poate intra în starea aceasta doar când va renunţa la toate îndeletnicirile deşarte.
Pustnicie să vă fie sufletul dumneavoastră mort faţă de lume; sfânt locaş să vă fie sufletul dumneavoastră – să fie locaş al tuturor virtuţilor evanghelice. Deşertăciunile să fie înlocuite de lucrurile esenţiale şi umbra – de adevăr. De Dumnezeu nu ne putem apropia altfel decât prin spinii necazurilor. Cel îngăduit la Dumnezeu a intrat în vistieria tuturor bunătăţilor, atât vremelnice, cât şi veşnice. Când Dumnezeu vrea să apropie pe cineva de Sine, îngăduie să vină asupra lui necaz. Valul care v-a aruncat pe tărâmul crucii a fost trimis asupra dumneavoastră de Dumnezeu, Care vă iubeşte şi vă alege – a fost trimis cum i-au fost trimise furtuna şi chitul Prorocului Iona.
***
Despre evenimentele politice din Europa anului 1848. Semnele premergătoare lui Antihrist. Năzuinţa generală numai spre cele materiale şi uitarea de cele veşnice
…Scrisoarea dumneavoastră din decembrie am primit-o: atunci eram foarte slăbit. Lucrarea unei doctorii puternice şi folositoare mă ţinea la pat în cea mai mare parte a timpului, toropindu-mi capul într-aşa un hal, încât nu am mai fost în stare să mă ocup cu vreo îndeletnicire a minţii. Ca atare, atât faţă de dumneavoastră, cât şi faţă de mulţi alţii m-am făcut vinovat prin acelaşi lucru: tăcerea.
Când am auzit de întâmplările care schimbă faţa pământului nu am simţit nici uluire, nici interesul care se trezeşte când auzi de ceva nou. Când am auzit de întâmplările acestea parcă aş fi auzit de moartea unui om care de multă vreme suferea şi era istovit de o boală incurabilă, omorât de viu prin această boală înainte de a fi omorât prin moarte. Aşa mi s-a părut dintotdeauna Europa „civilizată”. Până şi mie mi s-a părut ciudată lipsa mea de mirare. Pe când stăteam şi mă gândeam la această răceală a mea, mi-am amintit deodată cuvintele Mântuitorului:
Aici este cu deosebire vrednic de luat în seamă faptul că – şi asupra acestei spuse a Evangheliei m-am oprit totdeauna – cel din urmă semn al durerilor de început, care trebuie să premeargă bolii finale – Antihristului – este arătat de Scriptură ca fiind tulburările.
Raţionalismul, cu imperativele sale, nu se poate opri din mişcarea sa, întrucât are ca temelie raţiunea omenească cea pururea schimbătoare. Este de aşteptat ca boala să evolueze din rău în mai rău. Aceasta a început să zguduie liniştea popoarelor de la începutul secolului trecut; pe măsură ce trece timpul, lucrarea ei este tot mai cuprinzătoare şi mai pustiitoare. Din lucrarea finală, la scară mondială, a bolii acesteia trebuie să apară „omul fărădelegii”, geniul geniilor, aşa cum din revoluţia franceză s-a născut preînchipuirea lui – colosalul geniu Napoleon.
Ce m-a izbit mai mult decât întâmplările de acum? M-au izbit pricinile acestor întâmplări: năzuinţa de obşte a tuturor numai şi numai spre cele materiale, ca şi cum acestea ar fi veşnice; uitarea celor veşnice, ca şi cum acestea nici nu ar exista; batjocorirea şi ocărârea creştinismului; prigoana subtilă şi crâncenă împotriva Bisericii, împotriva vieţii ei, împotriva Sfântului Duh; înlocuirea Duhului şi a rânduielilor Lui prin raţiunea cu nume mincinos şi prin rânduielile care vin de la stăpânitorul acestei lumi – tulburări de obşte, în toată lumea, ca la turnul Babilonului; construcţia de căi ferate peste tot – iarăşi lucrare ca la turnul Babilonului. Trebuie să băgăm de seamă că Dumnezeu, după cuvântul Scripturii, a amestecat limbile şi a despărţit popoarele ca să le răpească oamenilor putinţa de a împlini toate planurile păcătoase prin puterile unite ale întregii omeniri: trenurile le redau oamenilor putinţa aceasta. Atunci, la turnul Babilonului, S-a pogorât Dumnezeu, spune Scriptura, să vadă faptele omeneşti, şi a oprit planul cel nebunesc amestecând limbile; acum este aproape ceasul în care Dumnezeu Se va pogorî din nou să vadă faptele omeneşti şi să le pună capăt de acum nu prin amestecarea limbilor, ci prin schimbarea lumii care s-a învechit în fărădelegi cu o lume nouă, neprihănită.
În vremea pribegiei mele pământeşti am avut putinţa de a privi destul de amănunţit la pământul lui Israil, care este Biserica. Ce să spun despre ea? Despre ea trebuie să spun cuvintele prorocului despre pământul cel stricat de sabie, adunat de la limbi multe pe pământul lui Israil, care s-a făcut pustiu foarte (Iez. 38, 8). Asta spune de Dumnezeu insuflatul proroc, văzând în depărtarea vremurilor vremea cea de pe urmă, destinul Bisericii şi puternica împărăţie care apare la miazănoapte.
Din neurmata milă dumnezeiască ni s-a dat în dar cea mai mare binefacere a lui Dumnezeu: cunoaşterea lui Hristos, credinţa ortodoxă în Hristos. Poporul şi, în particular, sufletul omenesc nu pot fi cucerite de raţionalismul ateu şi de urmările lui atâta timp cât sunt străjuite de sfânta credinţă. Trebuie să priveghem şi să ne rugăm, aşa cum a poruncit Domnul, ca să scăpăm de nenorocirile cele văzute şi nevăzute.
Din aceeasi carte, mai puteti citi:
- “SĂ NU NE DESCURAJĂM! Să primim cu evlavie nevoinţa smerită, foarte potrivită neputinţei noastre, dată, în chip parcă văzut, de către mâna lui Dumnezeu!”. Sf. Ignatie Briancianinov despre SFĂTUIRE, ÎNDRUMARE DUHOVNICEASCĂ și viața duhovnicească potrivită cu condițiile proprii VREMURILOR NOASTRE
- “Nu te mânia, sufleţelule, că în scrisoarea mea dinainte spinăruşa ta a primit câteva lovituri de la toiagul-cuvânt…”. Din scrisorile duhovnicești ale SFÂNTULUI IGNATIE BRIANCIANINOV despre SFĂTUIREA APROAPELUI, riscurile ÎNCHIPUIRII și ÎNDREPTĂȚIRII DE SINE vs. UMILINȚA DUHULUI și ÎNCEPUTUL LEPĂDARII DE SINE
- “DREPTATEA” CRUCII. LEGEA LUI HRISTOS CERE RASTIGNIRE. Scrisori ale Sf. Ignatie Briancianinov despre NECAZURI, LEPADARE DE SINE, DRAGOSTE si INDREPTATIRE
- Sfantul Ignatie Briancianov despre SUFLETESC si DUHOVNICESC: “Sa nu va inselati! Sa nu socotiti INFIERBANTAREA omeneasca a fi lucrare a DUMNEZEIESCULUI FOC!”
- Important de inteles: VINUL NOUL AL DUHULUI NU SE TOARNA IN BURDUFURI VECHI – “Exersarea virtutilor care NU SE POTRIVESC felului de vietuire al omului face aceasta viata NERODITOARE. Si viata se iroseste, si virtutile pier”
- Din scrisorile duhovnicesti ale Sfantului Ignatie Briancianinov: PACEA DUHULUI SFANT si “LUCRAREA SANGELUI” NOSTRU: “Mai bine sa fii socotit nestiutor din pricina neputintei mintii tale de a se sfadi decat intelept din pricina nerusinarii tale. SARACESTE PENTRU SMERENIE, NU FI BOGAT PENTRU OBRAZNICIE!”
- SFINTII PARINTI vs. “INTELEPCIUNEA ACESTEI LUMI” si EREZIILE APUSENE: “Invatatura Sfintilor Parinti este INVATATURA SFANTULUI DUH! Va rog: tineti-va de aceasta invatatura! Trebuie sa aducem si trupul, si mintea, si inima sub carmuirea Duhului”
***
Legaturi:
“Nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu…”
SFANTUL IERARH IGNATIE BRIANCIANINOV (30 aprilie): Cursele stapanitorului lumii acesteia
Parintele Adrian Fageteanu: VINE TIMPUL RABDARII SI AL CERNERII! NUMAI RUGACIUNEA NE MAI SCAPA…
Trebuie sa recunoastem ca in ultimii ani, toti – bogatii dar si saracii, laici si cler, monahi si mireni – am cautat mai mult cele materiale. A ingaduit Dumnezeu durere si stramtorare in vremea asta ca sa ne trezim, sa vedem cat de inselatoare este lumea si cat de mult rau se poate intampla atunci cand Pronia Sa ingaduie.
Sa nadajduim la mila Domnului cat inca mai suntem in viata asta, ca sa primim ajutorul Harului fara de care nimic nu putem rabda.