SFÂNTUL IGNATIE BRIANCIANINOV, scrisori către mireni: NECAZURILE SUNT PARTEA VREMURILOR NOASTRE. Semnele premergătoare lui Antihrist: năzuinţa generală numai spre cele materiale şi uitarea de cele veşnice

Sfantul Ignatie Briancianinov, Scrisori către mireni:

Necazurile sunt partea vremurilor noastre. Trebuie să mulţumim lui Dumnezeu în boală

[…]

Sfântul Adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu spune:

prin multe necazuri se cuvine nouă a intra în Împărăţia lui Dumnezeu (Fapte 14, 22).

Necazurile sunt cu precădere partea vremurilor noastre, căreia nu i-a fost lăsată nici nevoinţa muceniciei, nici nevoinţa călugăriei. Partea noastră, a creştinilor vremurilor din urmă, este partea unor necazuri ce par neînsemnate, nimicnice. Cumpăna este la Dumnezeu! Înaintea Lui, în cumpăna Lui, orice necaz este nimicnic, orice necaz este de mică însemnătate, oricât de mare ar fi el, pentru că adumbrirea puterii şi harului Său poate preface în cea mai mare desfătare cel mai mare necaz. Astfel, şi un necaz mic are înaintea Lui însemnătate deplină, cu nimic mai prejos decât cea a unui necaz mare. Totul depinde de harul Său – iar El primeşte de la om cu milostivire orice necaz pe care omul îl întâmpină mulţumindu-I, supunându-I-se, slavoslovindu-L.

Din boala care v-a lovit fără voie faceţi un mijloc de a aduce lui Dumnezeu, mulţumindu-I, o jertfă de bunăvoie, şi fie ca Dumnezeu să o primească pe ea ca pe o cădelniţă plină cu cea mai binemirositoare tămâie duhovnicească! Tămâia este mulţumirea adusă lui Dumnezeu.

***

În ceasul necazului, liman este Dumnezeu

Omul nu este pe pământ ca să se joace cu lucruri de nimic, nu! Nu este de mică însemnătate faptul că Dumnezeu l-a zidit pe om după chipul şi asemănarea Sa! Nu este de mică însemnătate faptul că Fiul lui Dumnezeu l-a răscumpărat pe omul căzut cu sângele Său! Trebuie să preţuim aceste îndurări ale lui Dumnezeu! Trebuie să preţuim atotsfântul Sânge al Dumnezeu-Omului!.. Nu! Nu le preţuiesc după cuviinţă cei care dau credinţei o atenţie superficială şi trecătoare, irosindu-şi toată atenţia sufletului pe jucării deşarte, vremelnice, stricăcioase. Nici cei care şi-au închinat toată viaţa lui Dumnezeu n-au făcut nimic, n-au adus nici un prinos vrednic de binefacerile dumnezeieşti! Vrednic este să stea înaintea lui Dumnezeu numai duhul plin de umilinţă şi de smerenie. Numai această vrednicie omenească a fost recunoscută ca atare de Dumnezeu – şi duhul nostru poate intra în starea aceasta doar când va renunţa la toate îndeletnicirile deşarte.

Pustnicie să vă fie sufletul dumneavoastră mort faţă de lume; sfânt locaş să vă fie sufletul dumneavoastră – să fie locaş al tuturor virtuţilor evanghelice. Deşertăciunile să fie înlocuite de lucrurile esenţiale şi umbra – de adevăr. De Dumnezeu nu ne putem apropia altfel decât prin spinii necazurilor. Cel îngăduit la Dumnezeu a intrat în vistieria tuturor bunătăţilor, atât vremelnice, cât şi veşnice. Când Dumnezeu vrea să apropie pe cineva de Sine, îngăduie să vină asupra lui necaz. Valul care v-a aruncat pe tărâmul crucii a fost trimis asupra dumneavoastră de Dumnezeu, Care vă iubeşte şi vă alege – a fost trimis cum i-au fost trimise furtuna şi chitul Prorocului Iona.

***

Despre evenimentele politice din Europa anului 1848. Semnele premergătoare lui Antihrist. Năzuinţa generală numai spre cele materiale şi uitarea de cele veşnice

…Scrisoarea dumneavoastră din decembrie am primit-o: atunci eram foarte slăbit. Lucrarea unei doctorii puternice şi folositoare mă ţinea la pat în cea mai mare parte a timpului, toropindu-mi capul într-aşa un hal, încât nu am mai fost în stare să mă ocup cu vreo îndeletnicire a minţii. Ca atare, atât faţă de dumneavoastră, cât şi faţă de mulţi alţii m-am făcut vinovat prin acelaşi lucru: tăcerea.

Când am auzit de întâmplările care schimbă faţa pământului nu am simţit nici uluire, nici interesul care se trezeşte când auzi de ceva nou. Când am auzit de întâmplările acestea parcă aş fi auzit de moartea unui om care de multă vreme suferea şi era istovit de o boală incurabilă, omorât de viu prin această boală înainte de a fi omorât prin moarte. Aşa mi s-a părut dintotdeauna Europa „civilizată”. Până şi mie mi s-a părut ciudată lipsa mea de mirare. Pe când stăteam şi mă gândeam la această răceală a mea, mi-am amintit deodată cuvintele Mântuitorului:

Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul. Şi se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie, vor fi cutremure pe alocuri şi foamete şi tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor (Mc. 13, 7-8).

Aici este cu deosebire vrednic de luat în seamă faptul că – şi asupra acestei spuse a Evangheliei m-am oprit totdeauna – cel din urmă semn al durerilor de început, care trebuie să premeargă bolii finale – Antihristului – este arătat de Scriptură ca fiind tulburările.

Raţionalismul, cu imperativele sale, nu se poate opri din mişcarea sa, întrucât are ca temelie raţiunea omenească cea pururea schimbătoare. Este de aşteptat ca boala să evolueze din rău în mai rău. Aceasta a început să zguduie liniştea popoarelor de la începutul secolului trecut; pe măsură ce trece timpul, lucrarea ei este tot mai cuprinzătoare şi mai pustiitoare. Din lucrarea finală, la scară mondială, a bolii acesteia trebuie să apară „omul fărădelegii”, geniul geniilor, aşa cum din revoluţia franceză s-a născut preînchipuirea lui – colosalul geniu Napoleon.

Ce m-a izbit mai mult decât întâmplările de acum? M-au izbit pricinile acestor întâmplări: năzuinţa de obşte a tuturor numai şi numai spre cele materiale, ca şi cum acestea ar fi veşnice; uitarea celor veşnice, ca şi cum acestea nici nu ar exista; batjocorirea şi ocărârea creştinismului; prigoana subtilă şi crâncenă împotriva Bisericii, împotriva vieţii ei, împotriva Sfântului Duh; înlocuirea Duhului şi a rânduielilor Lui prin raţiunea cu nume mincinos şi prin rânduielile care vin de la stăpânitorul acestei lumi – tulburări de obşte, în toată lumea, ca la turnul Babilonului; construcţia de căi ferate peste tot – iarăşi lucrare ca la turnul Babilonului. Trebuie să băgăm de seamă că Dumnezeu, după cuvântul Scripturii, a amestecat limbile şi a despărţit popoarele ca să le răpească oamenilor putinţa de a împlini toate planurile păcătoase prin puterile unite ale întregii omeniri: trenurile le redau oamenilor putinţa aceasta. Atunci, la turnul Babilonului, S-a pogorât Dumnezeu, spune Scriptura, să vadă faptele omeneşti, şi a oprit planul cel nebunesc amestecând limbile; acum este aproape ceasul în care Dumnezeu Se va pogorî din nou să vadă faptele omeneşti şi să le pună capăt de acum nu prin amestecarea limbilor, ci prin schimbarea lumii care s-a învechit în fărădelegi cu o lume nouă, neprihănită.

În vremea pribegiei mele pământeşti am avut putinţa de a privi destul de amănunţit la pământul lui Israil, care este Biserica. Ce să spun despre ea? Despre ea trebuie să spun cuvintele prorocului despre pământul cel stricat de sabie, adunat de la limbi multe pe pământul lui Israil, care s-a făcut pustiu foarte (Iez. 38, 8). Asta spune de Dumnezeu insuflatul proroc, văzând în depărtarea vremurilor vremea cea de pe urmă, destinul Bisericii şi puternica împărăţie care apare la miazănoapte.

Din neurmata milă dumnezeiască ni s-a dat în dar cea mai mare binefacere a lui Dumnezeu: cunoaşterea lui Hristos, credinţa ortodoxă în Hristos. Poporul şi, în particular, sufletul omenesc nu pot fi cucerite de raţionalismul ateu şi de urmările lui atâta timp cât sunt străjuite de sfânta credinţă. Trebuie să priveghem şi să ne rugăm, aşa cum a poruncit Domnul, ca să scăpăm de nenorocirile cele văzute şi nevăzute.

(in: Sfantul Ignatie Briancianinov, “De la intristarea inimii la mangaierea lui Dumnezeu. Scrisori către mireni“, Editurile Sophia si Cartea Ortodoxa, 2012)

Din aceeasi carte, mai puteti citi:

***

Legaturi:

Sfantul Ignatie Briancianinov despre ISPITELE CRESTINILOR DIN URMA, cu puteri slabe, lipsiti de FORMARE DUHOVNICEASCA si asaltati de curse si sminteli: “Trairea vietii dupa Dumnezeu va deveni foarte dificila din cauza apostaziei generalizate“

SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV despre SEMNELE SI MINUNILE ANTIHRISTULUI. “Antihrist va fi primit foarte grabnic, fara chibzuinta; in insasi intocmirea duhului omenesc va aparea CEREREA, CHEMAREA lui Antihrist”

Arhim. Ioan Krestiankin despre VREMURILE NOASTRE si MANTUIREA PRIN NECAZURI: “Ne aşteaptă vremuri mult mai dificile. Nu se poate să trăim acum fără discernământ”. CUM PUTEM REZISTA GROZAVIILOR VIITOARE SI DUHULUI APOSTAZIEI? “Mulţi deja poartă pecetea, chiar dacă au documente de tip vechi”

“Nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu…”

SFANTUL IERARH IGNATIE BRIANCIANINOV (30 aprilie): Cursele stapanitorului lumii acesteia

CALEA CEA STRAMTA A CRUCII: POCAINTA SI NECAZURILE

Vladica Antonie Marturisitorul despre VEACUL RABDARII SI VEACUL PRIGOANEI. “Se apropie asa niste vremuri, incat fara indeplinirea pravilei de rugaciune, nimeni nu va rezista”

Cand veti vedea toate acestea, sa stiti ca este aproape!

PRIMA EVANGHELIE DIN POSTUL MARE si RAZBOIUL: “Sa nu va inspaimantati… Iar cand vor incepe sa fie acestea, prindeti curaj si ridicati capetele voastre”

SFÂNTUL IOAN MAXIMOVICI – omilie profetică despre VREMURILE LUI ANTIHRIST și starea lumii pregătită a-l primi: “Oamenii vor căuta cu asiduitate SĂ-ȘI MOTIVEZE CĂDEREA, iar răul, CA O MOLEȘEALĂ MALIGNĂ, va susţine această stare generală. Oamenii vor avea obişnuinţa DULCEȚII COMPROMISULUI şi a păcatului”

SFANTUL GAVRIIL GEORGIANUL despre ZILELE LUI ANTIHRIST, pecetluire, rezistenta si MANTUIREA IN VREMURILE DE PE URMA

O VIZIUNE DIN SFANTUL MUNTE CU SF. MUCENIC GHEORGHE despre vremurile din urma lipsite de povatuitori si despre cum putem trece puntea spre Cer. “A pierit adevarul, a lipsit smerenia…”. PLUS: VIDEO CU PARINTELE AMFILOHIE

Parintele Adrian Fageteanu: VINE TIMPUL RABDARII SI AL CERNERII! NUMAI RUGACIUNEA NE MAI SCAPA…

“CUVANTUL DE PE URMA” AL LUI DUMNEZEU. Parintele Rafail Noica in conferinta de la Iasi: “Vădit trăim vremuri apocaliptice, eshatologice” (si VIDEO). Cititi TRANSCRIEREA COMPLETA a conferintei

Parintele Rafail Noica (si audio): TRAIM IN PERIOADA ESHATOLOGICA, A SFARSITULUI. Cu Primul Razboi Mondial a inceput o alta lume, iar azi “toate valorile crestine se desfiinteaza, toate uraciunile cele mai cumplite sunt moneda curenta”. DAR NU DA DRUMUL LA “BARA” NADEJDII!