Arhim. Ioan Krestiankin despre VREMURILE NOASTRE si MANTUIREA PRIN NECAZURI: “Ne aşteaptă vremuri mult mai dificile. Nu se poate să trăim acum fără discernământ”. CUM PUTEM REZISTA GROZAVIILOR VIITOARE SI DUHULUI APOSTAZIEI? “Mulţi deja poartă pecetea, chiar dacă au documente de tip vechi”

21-10-2016 Sublinieri

157868.b

CUVIOSUL IOAN KRESTIANKIN:

Despre vremurile noastre

Vremurile pe care a îngăduit să le trăim Dumnezeu sunt extrem de tulburi: neliniştea, dezorientarea şi confuzia clatină cele de nezdruncinat, dar acesta încă nu este sfârşitul. Ne aşteaptă vremuri mult mai dificile. Nu se poate să trăim acum fără discernământ. Şi nu uitaţi, co­pilaşi ai lui Dumnezeu, că răul este neputincios, iar noi suntem nemuritori, cu noi este Dumnezeu. La Dumne­zeu nimeni nu este uitat, pronia Lui pe toţi îi călăuzeşte. Lumea este condusă de Dumnezeu, doar de Domnul şi de nimeni altcineva.

Acum, când s-a împuţinat simţitor numărul îndru­mătorilor duhovniceşti şi credinţa oamenilor, Dumnezeu i-a dat umanităţii nişte călăuzitori neplăcuţi care vindecă, învaţă şi înţelepţesc: greutăţile vieţii – necazurile şi bo­lile. Mintea omului este perfidă, inima i-a devenit viclea­nă, fapt din cauza căruia lui îi vine greu să-şi controleze acţiunile, iar Dumnezeu, ştiind acest lucru, ne-a oferit un medicament amar pentru bolile noastre sufleteşti: bolile fizice. Aşa că rugaţi-vă, nu deznădăjduiţi.

Multe dispozitive tehnice i-a îngăduit Dumnezeu omului să inventeze şi le-au folosit multe persoane care ulterior au fost recunoscuţi sfinţi. Iar tehnica nu i-a împiedicat să-şi dea inimile în întregime lui Dumnezeu. Computerul se încadrează în aceeaşi categorie. Unii edi­tează la calculator literatură religioasă, pe când alţii lu­crează fărădelegi.

157863.bFolosind aceeaşi tehnică, unii se vor mântui, iar alţii pier încă de aici, de pe pământ. Aşa că nu vă temeţi,aco­lo unde nu este frică (Ps. 13,5). Trăiţi conform legii lui Dumnezeu şi daţi cezarului cele ale cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Aşa ne vom mântui.

Lucrul de care vreţi să fugiţi vă va găsi oriunde. Şi în pustietate, şi în oraş: noul sistem de evidenţă intră în exploatare. Nu ar trebui să fugim de computere (aceas­ta nu este decât tehnică), ci de propriile păcate. Noi însă nu facem acest lucru, ci le purtăm de grijă, le hrănim până la refuz şi trăim, desfătându-ne cu ele. Scriptura ne avertizează că vor veni vremuri grele, fiindcă oamenii vor fi mândri, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât de Dumnezeu (vezi 2 Tim. 3, 2-4). Nicăieri nu se pomeneşte de vreun pericol venit din partea tehnicii în sine. Dar ni se vesteşte că oamenii vor fugi de la apus la răsărit şi de la răsărit la apus şi că acesta lucru se va produce sub conducerea vrăjmaşului. Iar Dumnezeu este pretutindeni: şi în Luga, şi Kostroma, şi îşi va ajuta oriunde copiii.

Şi Sfântul nostru Sinod s-a pronunţat deja în privinţa noilor acte, înregistrate prin calculator. In momentul de faţă, aceste acte, în forma şi condiţiile actuale, nu pre­zintă vreun pericol pentru noi. Dar este indubitabil faptul că aceasta nu este decât una dintre etapele de pregătire a grozăviilor viitoare. Lămuriţi-vă şi nu uitaţi ce ne cere Dumnezeu: dă-mi, fiule, mie inima ta” (Pilde 23, 26) – nu buletinul, nu adeverinţa de pensionar, nici cardul de impozite, ci inima. De aceasta trebuie să ne îngrijim neîncetat şi cu toată silinţa: cui îi slujim în viaţă, prin ce trăim. Dragostea, bucuria, pacea, milostivirea – indife­rent de tipul sistemului de guvernare, nu vor fi date de ruşine de către Dumnezeu. Dar omul L-a uitat pe Dumnezeu şi duce o viaţă nedreaptă; dacă chiar şi în cazul slujitorilor altarului, televizorul şi tot soiul de dispozitive video au reuşit să înlocuiască rugăciunea şi Biserica, atunci credeţi-mă că mulţi deja poartă pecetea, chiar dacă au documente de tip vechi. Din cauza tuturor mizeriilor cu care se hrăneşte omul contemporan, el singur, benevol, îndrăgindu-le şi dorindu-le, nimic dumnezeiesc nu mai poate trece şi intra în om. Putem rezista grozăviilor vii­toare doar printr-un sigur lucru: prin credinţa în Dum­nezeu, prin viaţa ghidată de ea. Iar orice tulburare, ză­păceală şi confuzie de aceea pun stăpânire cu atâta putere pe vieţile noastre, fiindcă nu avem o credinţă vie, ne lip­seşte încrederea în Dumnezeu. Toate aceste lucrări de­monice vor expulza pacea duhului şi orice speranţă.

Tu însă vieţuieşte liniştit, roagă-te lui Dumnezeu şi ai încre­dere în El. Oare Dumnezeu nu ştie cum să-şi protejeze copiii de fiara cea cumplită? Numai inimile noastre să-I fie fidele Lui. Nu vom scrie vreo cerere de a ni se acorda vreun număr, iar dacă acesta ne va fi acordat fără acor­dul nostru, nu ne vom împotrivi. Or, am mai primit şi înainte buletine şi am fost cu toţii incluşi în sistemul de evidenţă de stat, aşa cum se întâmplă şi acum. Nu s-a schimbat nimic. Cezarului – ceea ce este a cezarului, iar lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu.

Au venit vremurile când omul se poate mântui doar prin necazuri. Aşa că trebuie să ne închinăm fiecărei su­ferinţe şi să-i sărutăm mâna.

Cât tineret a ajuns la Biserică de la o viaţă dezmăţată, trecând prin ocultism, filosofie indiană şi yoga! Aceste cunoştinţe diavoleşti ei le-au adus cu sine şi în Biserică. Neavând nici putere, nici timp, iar adesea nici vreo do­rinţă de a se elibera de sub stăpânirea îngrozitoare a rău­lui, ei încep să inventeze, pe un fundament creştin, o cre­dinţă nouă, nemaivăzută, unde sunt pe picior de egalitate şi adevărul, şi minciuna. Dar, conform Apostolului Petru:

mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la po­runca sfântă, dată lor” (II Pt. 2, 21).

Vrăjmaşul neamului omenesc, ajutătorul şi călăuzi­torul adevărat al acestor nefericiţi, preferă să stea în um­bră. Religiile inventate prin inspiraţia sa directă sunt acum nenumărate, dar vor fi şi mai numeroase: fiecare ţară are o confesiune proprie, iar mai târziu fiecare regiune, fiecare oraş va avea o confesiune proprie; vor veni şi vre­murile cumplite când fiecare om, fiecare minte în parte, va avea o credinţă proprie. Nici necredinţa nu vrea să privească cu indiferenţă la prezenţa credinţei, ea nu se mulţumeşte cu ceea ce are. Ea urmăreşte să distrugă cu desăvârşire orice diferenţă de gândire, mai ales în ceea ce priveşte credinţa, existenţa lui Dumnezeu şi nemu­rirea sufletului.

Dar cea mai periculoasă metodă actuală de luptă îm­potriva lui Dumnezeu şi de distrugere a Bisericii Orto­doxe este pervertirea creştinismului autentic şi înlocuirea lui printr-o formă falsă de creştinism. Evanghelia pe care o cunosc acum toţi a devenit obiectul interpretării personale, a re-exegezei, a diverselor calomnii pe baza Cuvântului lui Dumnezeu.

A fost o perioadă de timp care a favorizat acest lucru, credincioşii nu aveau cărţi pentru a se lămuri cu privire la adevăr, iar tagma slujitoare tăcea, fiind legată prin in­terdicţia tacită a stăpânitorilor lumii acesteia. Dar nici atunci nu a existat un asemenea torent de minciuni le­gate de Cuvântul lui Dumnezeu.

Acum, când cărţile bisericeşti şi tâlcuirile făcute de oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu, inspiraţi de Sfântul Duh, sunt mult mai uşor de găsit decât pâinea cea de toate zi­lele, în special acum, asumându-şi calitatea de creştini, se strecoară în Biserică slujitorii eretici ai satanei. Ei propovăduiesc perfidia sub pretextul credinţei, pe antihrist sub numele lui Hristos şi, mascând minciuna sub chipul corectitudinii, prin viclenie distrug adevărul.

Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?” (Lc. 18, 8).

Au venit zilele când termenul de creştin este vehi­culat peste tot, se deschid biserici mai numeroase decât numărul celor care se roagă în ele. Dar să nu ne grăbim a ne bucura. De cele mai multe ori acestea nu sunt decât nişte aparenţe, fiindcă în interiorul lor nu mai există du­hul creştin, duhul dragostei, Duhul lui Dumnezeu, care izvorăşte şi dă viaţă, ci acolo domneşte duhul veacului acestuia – duhul neîncrederii, al răutăţii şi al separării.

Duhul înşelării şi învăţăturile demonice au pătruns deja în mod vizibil în mediul bisericesc. Slujitorii alta­rului şi poporul lui Dumnezeu îşi permit să ducă o viaţă după poftele inimii lor, rugându-se lui Dumnezeu şi practicând păcatul în mod simultan, fapt pentru care îşi primesc plata meritată. Dumnezeu nu îi mai ascultă, iar diavolul, nemaifiind legat de puterea lui Dumnezeu, lucrează prin cei înşelaţi de el toate faptele răutăţii lui.

Încă din primele secole ale creştinismului, Duhul lui Dumnezeu i-a avertizat pe cei de atunci că

în vremu­rile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile de­monilor (I Tim. 4,1).

Acum apostazia se răspândeşte pe pământ. Omul, respingând binele şi alegând răul, con­lucrează cu puterile întunericului în lupta împotriva lu­crării lui Dumnezeu: existenţa vieţii pe pământ. Noi sun­tem martorii producerii acestor lucruri.

Iată ce pericol îngrozitor ameninţă lumea! Cum să trăim în această lume înnebunită de răutate? Ascultaţi-mă atent, dumnezeiescul Ignatie (Briancianinov) ne răspunde:

Cei care se vor nevoi într-adevăr de dragul lui Dumnezeu, se vor ascunde cu înţelepciune de oameni şi nu vor săvârşi în prezenţa lor minuni şi semne. Ei vor merge pe calea lucrării pătrunse de smerenie şi în împă­răţia lui Dumnezeu vor fi mai mari decât Părinţii care s-au proslăvit prin minuni”.

Dragii mei, aceste indicaţii sunt extrem de importante pentru noi! Feriţi-vă de zarvă, feriţi-vă de faptele făcute la vedere, feriţi-vă de tot ceea ce vă privează de smerenie. Acolo unde nu există sme­renie, nu este şi nici nu poate fi vorba de lucruri cu ade­vărat plăcute lui Dumnezeu. Acum sunt vremurile când nu mai există îndrumători plini de har, cu o viaţă du­hovnicească autentică. Acum este mai sigur să ne călă­uzim prin intermediul Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi. Domnul şi în această situaţie îi vine înajutor „turmei celei mici” care îl caută: cărţile Părinţilor purtători de Duh au văzut din nou lumina tiparului, de­venind iarăşi accesibile pentru credincioşi. Lecturaţi lu­crările Sfântului Ignatie Briancianinov, pătrundeţi în esenţa celor citite, şi uneltirile vrăjmaşului nu vor îndrăzni să se atingă de voi, cei care îi urmaţi sfaturile.

Iată un ultim cuvânt pentru noi, cei ce trăim vremuri atât de grele:

Apostazia este îngăduită de Dumnezeu, nu încerca să o împiedici cu mâna ta neputincioasă… Îndepărtează-te, păzeşte-te pe tine însuţi de ea; aceasta este de ajuns pentru tine. Recunoaşte duhul timpului, analizează-l, ca în măsura posibilităţilor să eviţi influ­enţele lui“.

Dragii mei,

îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavo­lului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh (Ef. 6,11).

Iar Domnul ne va fi alături, El ne va fi ajută­tor.

(din: Arhim. Ioan Krestiankin, Unui fiu duhovnicesc necunoscut, Editura Doxologia, 2016)

ioan-krestiankin-arhim-unui-fiu-duhovnicesc-necunoscut-14881

Vedeti si:

***

157874.b

Legaturi:


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Ioan Krestiankin, Portile Iadului, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Sfantul Ignatie Briancianinov, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “Arhim. Ioan Krestiankin despre VREMURILE NOASTRE si MANTUIREA PRIN NECAZURI: “Ne aşteaptă vremuri mult mai dificile. Nu se poate să trăim acum fără discernământ”. CUM PUTEM REZISTA GROZAVIILOR VIITOARE SI DUHULUI APOSTAZIEI? “Mulţi deja poartă pecetea, chiar dacă au documente de tip vechi”

  1. Ioan Krestiankin: “Nu se poate să trăim acum fără discernământ. Şi nu uitaţi, co­pilaşi ai lui Dumnezeu, că răul este neputincios, iar noi suntem nemuritori, cu noi este Dumnezeu.”
    “Aşa că nu vă temeţi, „aco­lo unde nu este frică“ (Ps. 13,5).”

    Parintele Nicolae Steinhardt despre pacatul prostiei si al fricii
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/03/29/parintele-nicolae-steinhardt-despre-pacatul-prostiei-si-al-fricii/

    Ioan Krestiankin: “Dar omul L-a uitat pe Dumnezeu şi duce o viaţă nedreaptă; dacă chiar şi în cazul slujitorilor altarului, televizorul şi tot soiul de dispozitive video au reuşit să înlocuiască rugăciunea şi Biserica, atunci credeţi-mă că mulţi deja poartă pecetea, chiar dacă au documente de tip vechi. Din cauza tuturor mizeriilor cu care se hrăneşte omul contemporan, el singur, benevol, îndrăgindu-le şi dorindu-le, nimic dumnezeiesc nu mai poate trece şi intra în om.”

    PARINTELE ARSENIE BOCA DESPRE RAUTATEA FARA LEAC
    “Nimic mai greu, nimic mai periculos decat sa te lupti cu ingustimea si cu formalismul.
    Nimic mai primejdios, decat a combate rautatea, care crede ca are dreptate, ca apara adevarul si ca slujeste lui Dumnezeu. Aceste forme ale relei-vointe au infrant si pe Iisus.”

    “Iata ce poate rautatea; sa stea impotriva iubirii de oameni si de Dumnezeu; impotriva ei, nu poate nimic, nici Iisus. De aceea, rautatea, pentru ca nu se poate schimba in bucurie nicidecum, nu are iertare, ea este impotriva iertarii si a oricarei tamaduiri, dar are judecata. Rautatea a infrant pe Dumnezeul Iubirii, dar se va infrange de Dumnezeul Judecatii.”
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/11/29/parintele-arsenie-boca-despre-rautatea-fara-leac/

  2. Foarte bună prezentarea Părintelui, mai ales în contextul actual al readucerii în discuție a discursului fanatic anti-cip pe lângă cel anti-Creta. Dacă tot ne pregătim să fim pregătiți să nu cădem în mreaja Antihristului, de ce nu am face-o cum se cuvine? Adică evitând pecetea adevărată, cea a patimilor, nu de cerneală sau electronică.

  3. Pingback: “Ce ar trebui să facă o persoană care a reuşit să învingă un obicei păcătos?” CUM SE POATE INTOARCE DUHUL NECURAT IN OM, IMPREUNA CU ALTE SAPTE DUHURI MAI RELE? | Cuvântul Ortodox
  4. @exegeticus

    Bun articolul dar eu cred ca nu trebuie sa bagatelizam importanta discursului anti-cip si sa ii atasam etichete ca “fanatic”. Desi sunt multe forme de apostazie, totusi pecetea ramane pecete si semnele vremurilor nu ar trebui ignorate.
    Iata “early adopters” au aparut si in Romania, si nu intamplator un promotor al acestor implanturi este si un cunoscut realizator de emisiuni IT de la ProTV la un eveniment IT&C foarte frecventat (IM World). Cipuirea s-a facut pe scena. Se poate vedea ca au deja unele elementele aferente unei cipuiri de masa pregatite (kit-uri pentru implant pe care le poate utiliza oricine fara pregatire speciala).

    https://www.youtube.com/watch?v=-5CFqpY9udc

    @admin

    Poate ar merita un articol pe aceasta tema.

  5. @Ciprian Poienaru
    Și eu cred că actele cu cip și cardurile de sănătate sau altele de genul acesta sunt nocive. Dar și Părintele Ioan Krestiankin este de aceeași părere, îmi pare mie. Doar că nu constituie încă o lepădare.
    Problema constă în fanatizarea problemei pecetluirii, adică exagerarea ei și amplificarea înainte de vreme. Deocamdată nici cardurile de sănătate, nici pașaportul și nici vreun alt act nu presupune aderarea noastră la o credință potrivnică, străină sau anti Hristos. Nici nu semnăm consimțirea cu vreun păcat capital (homosexualitate…) sau vreo erezie. Trebuie tras un semnal de alarmă, dar nu extremist și nu pe formă, ci pe lepădarea lăuntrică, duhovnicească.
    E un subiect spinos și răsdiscutat. Ar fi bine să nu apară reacții greșite pt a da apă la moară lucrării celui rău.

  6. Pingback: SFANTUL GAVRIIL GEORGIANUL despre ZILELE LUI ANTIHRIST, pecetluire, rezistenta si MANTUIREA IN VREMURILE DE PE URMA | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: CRUCEA VIEȚII. Cuviosul Ioan Krestiankin: “Creştinismul este PURTAREA CRUCII, este osteneală. Iar creştinismul de azi este pentru mulţi NUMAI PE VÂRFUL LIMBII şi durează cât timp deasupra capului este cer senin”; “Trebuie să po
  8. Mizeriile virtuale cu care ne “hranim” sunt pecetea: “dacă chiar şi în cazul slujitorilor altarului, televizorul şi tot soiul de dispozitive video au reuşit să înlocuiască rugăciunea şi Biserica, atunci credeţi-mă că mulţi deja poartă pecetea, chiar dacă au documente de tip vechi. Din cauza tuturor mizeriilor cu care se hrăneşte omul contemporan, el singur, benevol, îndrăgindu-le şi dorindu-le, nimic dumnezeiesc nu mai poate trece şi intra în om.”

  9. Pingback: ÎNTÂLNIREA INIMII CU “STRĂINUL”. Drumul vieții noastre spre Emausul Învierii, între FRÂNGEREA INIMII și FRÂNGEREA PÂINII? “Nu seamănă oare cu ceea ce trăim noi astăzi?” Când RĂUL, CONFUZIA și TULBURAREA par să fi
  10. Pingback: REFLECTII POST-REFERENDUM ale Parintelui Constantin Sturzu in conferinta de la Cluj (nov. 2018): CRIZA NEAMULUI AFLAT IN PERICOL DE STINGERE, CRIZA OAMENILOR BISERICII. “Nu suntem prezenti in propria noastra viata si nu ne intalnim cu Dumnezeu. E cl
  11. Pingback: CUM SA MAI RESPIRAM SI SA REZISTAM PRINTRE MUNTII DE GUNOAIE ALE MINCIUNII SI TICALOSIEI SUFOCANTE? - Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: INTALNIREA INIMII CU “STRAINUL”. Drumul vietii noastre spre Emausul Invierii, intre FRANGEREA INIMII si FRANGEREA PAINII? “Nu seamana oare cu ceea ce traim noi astazi?”. Cand RAUL, CONFUZIA si TULBURAREA par sa fi pus deplina stapa
  13. Pingback: PARINTELE IRINEU DE LA PONOR: “Nu vă răzbunați, lăsaţi-i, că ACUM ESTE VREMEA LOR. O să vedeţi că Dumnezeu nu întârzie să-Şi apere creştinii… IMPORTANTĂ ESTE RĂBDAREA CREȘTINILOR ÎN ACESTE MOMENTE. Se închide o vreme biseric
  14. Pingback: SFÂNTUL IGNATIE BRIANCIANINOV, scrisori către mireni: NECAZURILE SUNT PARTEA VREMURILOR NOASTRE. Semnele premergătoare lui Antihrist: năzuinţa generală numai spre cele materiale şi uitarea de cele veşnice | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: “Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup…”. VREMURILE PE CARE LE TRĂIM – VREMURI CUMPLITE DE CERNERE. “Răul lumii de astăzi este așa de organizat încât scăpare nu mai este”. CARE ESTE T
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate