PARINTELE ARSENIE BOCA: “Toata stradania diavolului aceasta este: ca sa desfaca dragostea sufletului nostru de Dumnezeu si s-o lege de orice altceva

17-06-2012 Sublinieri

(sursa icoanei)

DUPA FIRE SI IMPOTRIVA FIRII

Puterile sufletului: mintea, iubirea si vointa, dupa oranduirea cea straveche, isi aveau lucrarea si tinta catre Dumnezeu. Aceasta tindere spre Dumnezeu a sufletului era lucrarea cea dupa fire; si pe temeiul staruintei in aceasta tindere, urma sa crestem de la chip la asemanare. Asa eram in sfatul, in ascultarea si vederea lui Dumnezeu.

In urma pacatului, cel viclean a tintuit puterile sufletului inca de la inceput de firea celor vazute, intrucat toti cei partasi de firea omeneasca isi margineau puterea ratiunii si a mintii la infatisarea lucrurilor sensibile si nu mai aveau nici o intelegere pentru cele mai presus de simturi.”

De la neascultare incoace, puterile sufletului, nemaifiind unite in Dumnezeu, ci invrajbite si aprinse de ganduri ce se contrazic, nu mai lucreaza dupa fire, ci lucreaza cel mai adesea, daca nu aproape totdeauna, contra firii. Dupa cuvantul Sfintilor: toata stradania diavolului aceasta era si este ca sa desfaca dragostea sufletului nostru de Dumnezeu si s-o lege de orice altceva, afara de Dumnezeu.

Drept aceea vrajmasul, ca sa-si ajunga tinta faradelegii, imbie sufletului ispita intai, cea prin placere, aducandu-i momeli placute la vedere si bune la gustare, potrivite cu fiecare putere franta a sufletului, in parte; iar pe trup il impinge sa le implineasca cu lucrul si sa le faca tot mereu. Vrea vicleanul, ca pe niste lipsiti de bucuria vederii lui Dumnezeu, pe care ne-a furat-o, sa ne mangaie, invatandu-ne sa iubim placerea simturilor, bine stiind vicleanul, ca asta stinge iubirea de Dumnezeu si intuneca mintea de la vederea Lui. Ca nu Dumnezeu este Cel ce nu ne mai iubeste si nu ne mai vede, ci noi suntem cei ce nu-L mai iubim si nu-L mai vedem, caci intre noi si El e zidul pacatului, iar dincoace de zid, noi: o gramada de cioburi mereu zdrobindu-ne de zid si in tot mai mare sfaramare aflandu-ne.

Ascultarea cea straina a incovoiat dragostea noastra spre lumea aceasta si spre trup. Iutimea sau vointa, care, dupa fire, aveau rostul sa indrepte spre Dumnezeu ca un arc dragostea, iar catre diavol mania, ca pe o sageata, a aprins-o contra firii si a transformat-o in ura, incat fiara de om, ca fulgerele zvarle sagetile in obrazul fratilor si in fata Sfantului Dumnezeu, blestemand si dand dracului pe toate si chiar pe sine insusi. Iar pe biata minte, de unde – dupa fire – avea sa fie oglindirea sau rasfrangerea lui Dumnezeu, tronul lui Dumnezeu in om, locul Sau cel sfant, fie ca o intuneca afumand-o cu mandria, fie ca o aprinde sa stea impotriva adevarului, sau in alte chipuri o sfarma si pune intr-insa uraciunea pustiirii sau idolul (ideea fixa) a pacatului.

Cand ratiunea e fara minte, iar mania aprinsa si pofta nerationala, ajunge stapana pe suflet nestiinta, pofta de asuprire si desfraul. Din acestea se naste deprinderea pacatului cu fapta, impletita cu diferitele placeri ale simturilor…

Tot ce-i de prisos si peste trebuinta fireasca e necumpatare. Iar aceasta e calea diavolului spre suflet. Dar tot pe ea se intoarce acela cu rusine in tara lui, cand firea e povatuita de infranare. Sau iarasi, calea e formata din afectele (dorintele) naturale, care atunci cand sunt implinite peste trebuinta aduc pe diavol in suflet, iar cand sunt implinite potrivit cu trebuinta il intorc prin ele in tara lui. Iar tara acestuia e obisnuinta si confuzia invartosata a viciului, in care traieste totdeauna si la care duce pe cei biruiti de iubirea celor materiale”(Sf. Maxim Marturisitorul, idem, pp. 192-193).

Asa se inscauneaza vrajmasul in mintea care nu-si pazeste portile dorintelor, si asa de tare o stramba contra firii, incat zice raului bine si binelui rau; intunericului lumina si luminii intuneric; cuminteniei nebunie si nebuniei intelepciune, cu care scorneste apoi ca nu e Dumnezeu, ci numai natura, iar daca e vorba sa fie vreun „Dumnezeu”, omu-i „Dumnezeu”.

Iat-o pe biata minte inselata desavarsit si pe diavol ranjind biruitor, ca a izbutit sa puna minciuna lui in mintea omului, asa cum l-a asigurat cand l-a scos afara din Rai, fagaduindu-i ca, mancand din pomul oprit, va fi: „Ca Dumnezeu cunoscand binele si raul”. – De unde sa mai cunoasca!? Iata ce e o minte indracita: din buna, nebuna, care socoteste minciuna adevar si adevarul minciuna si azvarle cu spurcaciuni in Dumnezeu, bucurie facand dracilor. Iata o minte legata cumplit, tarata in robie straina si pierzandu-si darul de mare cinste de la Dumnezeu: al libertatii vointei si al dreptei socoteli.

Iar trupul cel hotarat dupa fire sa implineasca cu lucrul sfatul lui Dumnezeu si sfatul dreptei socoteli, implineste sfatul faradelegii, robind patimilor contra firii, care-l spurca, il talharesc de vlaga, il strica cu bolile si cu totul il fac neputincios spre ostenelile suirii de la chip la asemanare.

Prin urmare, daca lucrurile ar fi mers fara nici o impiedicare, dupa planul ucigas al vrajmasului, de mult viata oamenilor s-ar fi facut iad desavarsit, innebunindu-se, indracindu-se si omorandu-se unii pe altii si pe ei insisi”.

(din: Parintele Arsenie Boca, “Cararea Imparatiei”, Episcopia Ortodoxa Romana a Aradului, Deva, 2006)

Legaturi:

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. SPECIAL, Ce este pacatul?, Parintele Arsenie Boca, Razboiul nevazut

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

27 Commentarii la “PARINTELE ARSENIE BOCA: “Toata stradania diavolului aceasta este: ca sa desfaca dragostea sufletului nostru de Dumnezeu si s-o lege de orice altceva

  1. Domnul Hristos ne cere pururi
    Blândeţe şi înţelepciune.
    Amăgitorul desfătare,
    Avere şi “deşteptăciune”.

    Stăpânul vieţii ne zideşte
    O viaţă sfântă-n demnitate.
    Amăgitorul în plăcere
    Corupţie şi vanitate.

    Iisus a spus şi spune lumii
    Total şi sincer Adevărul
    Care învie şi sfinţeşte,
    Vădindu-l pe amăgitorul.

    Vicleanul doar prin speculaţii
    Şi slăbiciuni domină lumea,
    Furându-i cinstea, curăţia,
    Dreptatea şi înţelepciunea.

    Doar viclenie şi minciună
    Şi moarte-n suflete’a adus,
    Cel ce-a crezut că-l va învinge,
    De-l va ucide pe Iisus.

    El este cel care ne’ndeamnă
    Şi ne convinge-n fel şi chip
    Că fericirea ni-i în casa
    Care ne-o facem pe nisip,

    Că rostul vieţii nu se află
    În Adevăr şi-n înviere,
    Ci-n desfătări şi-n avuţie,
    În lux, renume şi putere.

    Şi-n lumea nestatorniciei
    (Şi a necinstei omeneşti),
    Cu toţi ne facem idealuri
    Din bucuriile trupeşti.

    Toţi vrem s’avem vile imense,
    Plăcere lux, cinste, maşină,
    (Cu orice preţ, pe orice cale),
    Fără Hrisos, fără lumină.

    Ne’nstrăinăm unii de alţii.
    Ne străduim în fel şi chip
    Să dobândim cele visate
    (Şi zidim totul pe nisip).

    Ne căţărăm unii pe alţii,
    Uzând de şansa ce-a mai bună,
    (Pe care ne-o oferă lumea),
    Prin speculaţii şi minciună.

    În locul cinstei terfelite,
    Punem belşugul şi averea,
    Rangul lumesc şi stăpânirea,
    “Deşteptăciunea” şi puterea.

    În locul sfânt al curăţiei
    Şi-al demnităţii omeneşti,
    Aducem ca justificare,
    Necesităţile trupeşti.

    Dar nu-i zidire să nu treacă
    Prin încercare şi furtună
    Şi nici valoare să n’arate,
    Cât e de falsă sau de bună.

    Nu este casă să n’arate
    Cât e de trainic construită
    Nici cinste, slavă şi avere
    S’arate cât e de cinstită.

    Şi’ntregul fericirii strânse
    Prin înşelări şi nedreptate
    Ne va zdrobi în prăbuşirea-i
    Cînd cerul va cere dreptate.

    Tot ce acum e strălucire,
    Cinste lumească şi… “frumos”,
    Ne va zrobi în prăbuşirea-i
    De le-am zidit fără Hristos.

    Tot ce-am zidit atât de falnic,
    (Uzând de minte, de ştiinţă),
    Se va distruge într-o clipă
    De le-am zidit în necredinţă.

    Tot ce-i zidit întru necinste,
    Cere prin semeni răzbunare.
    (Cere la Dumnezeu dreptatea
    Săracilor pentru sudoare).

    Dreptatea cere împlinire.
    Iar împlinirea sa divină,
    Va încerca orice zidire,
    (Făcând din lume o ruină).

    Tot ce-am zidit de nu-i pe stâncă,
    (Cum Iisus a învăţat),
    E pe nisip (şi pe necinste),
    Pe fals minciună şi păcat.

    Curând furtuni şi cataclisme
    Vor încerca geru trăinicia,
    Pe care-o punem fiecare,
    Când ne zidim ortodoxia.

    De astăzi, să zidim în Domnul
    Prin Adevăr, ortodoxia,
    Ce nu se clatină-n furună,
    (Pe stânca Lui), în România.

  2. Doamne oare ce-i iubirea?
    Căci în lume n-am găsit
    Dar, îmi amintesc prea bine
    Cum despre ea mi-ai vorbit
    Tu spune-ai că e dreptate,adevăr şi bunătate
    Dar vai, Doamne ce schimbare
    Au luat în lume toate
    Căci răbdarea ce-mi vorbe-ai,
    Astăzi este doar cârtire
    Adevărul mult dorit,
    Este o nelegiuire
    Iar acea bunătate,
    Despre care mi-ai vorbit
    S-a schimbat în răutate
    Şi ce mult am suferit.

  3. @Admin

    Aveti vre-o problema cu parintele Vulcanescu si/sau cu cele ce le marturiseste?

    Nu inteleg de ce ,de aseara si pana acum, nu mi-ati aprobat comentariul.
    ,
    Astept, totusi, un raspuns ,AICI!

  4. @magda s.:

    Nu suntem de acord cu atacurile vehemente la adresa parintelui Arsenie Boca. Punct.

  5. @admin

    Multumesc de raspuns.
    ACUM am inteles…

    Iertati redundanta,mi-am citit mailurile dupa ce am scris aici.

    Post(-uri) cu multe roade,va doresc si in continuare!

  6. Vai de cei care ataca Sfintii lui Dumnezeu..
    Eu personal marturisesc ca Parintele Arsenie Boca E Sfantul neamului roman.

  7. Pingback: PARINTELE ANTHONY KARBO (SUA) despre educatia copiilor in Biserica si despre purtarea cu tinerii cazuti in pacate. “TRAIM FARA DUMNEZEU SI NICI NU NE DAM SEAMA! Astazi diavolul nu ne mai lupta cu gloante, ci ne copleseste cu dulciuri” -
  8. Pingback: Parintele Arsenie Boca despre razboiul lui Hristos cu cel-rau: ispita prin placere si ispita prin durere: TRAIREA PORUNCILOR LUI DUMNEZEU ARDE PE DIAVOL -
  9. http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=dxxCmdhl69A
    Post binecuvantat de Domnul sa avem!
    Foarte interesant in special de la minutul 40.
    Domnul sa ne miluiasca!

  10. Pingback: Parintele Arsenie Boca despre insemnatatea FAPTUIRII in razboiul nevazut cu tendintele noastre contradictorii: LUCRAREA PORUNCILOR STINGE CRIZELE VOINTEI -
  11. Pingback: Marturia Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) despre PARINTELE ARSENIE BOCA (video si audio) -
  12. Pingback: HRISTOS S-A INALTAT! Cuvant la Inaltarea Domnului al Sfantului Inochentie al Penzei: UNDE ESTE CERUL? DE CE NU NE PUTEM INALTA INIMILE CATRE EL? -
  13. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA continua sa faca MINUNI SI DE DINCOLO DE MOARTE… -
  14. Pingback: PARINTELE ARSENIE – LUMINA PENTRU NEAMUL SAU, IN INTUNERICUL VREMURILOR VITREGE. Misionar al dreptei-credinte in fata greco-catolicilor: “Intoarceti-va acasa, la ortodoxie, si asa tot neamul prinde putere pentru ziua ce vine” -
  15. Pingback: Parintele Arsenie Boca despre POST, SPOVEDANIE, RUGACIUNEA MAICII DOMNULUI si LUPTA CU DIAVOLUL. Care este CEA MAI MARE MINUNE? -
  16. Pingback: Sfantul Macarie Egipteanul despre RAZBOIUL SI PACEA CRESTINILOR. “Fericirea vesnica sta ascunsa in suferinta trecatoare rabdata cu umilinta si nadejde” -
  17. Pingback: Sfantul Ignatie Briancianinov despre ISPITELE CRESTINILOR DIN URMA, cu puteri slabe, lipsiti de FORMARE DUHOVNICEASCA si asaltati de curse si sminteli: “Trairea vietii dupa Dumnezeu va deveni foarte dificila din cauza apostaziei generalizate“
  18. Pingback: CALEA LARGA A DUHULUI LUMESC: “Cand desertaciunea intra in inima, atunci vesnicia iese afara” -
  19. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA – 25 de ani de la plecarea in Vesnicie a marelui mijlocitor si luminator al neamului. DARURILE si CRUCEA PARINTELUI ARSENIE. Cand un neam isi tradeaza rostul, sa se gateasca de pedeapsa! -
  20. Pingback: Parintele Ioan Buliga: CE-I OPRESTE PE OAMENI SA VINA LA BISERICA? | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: Sfantul Varsanufie de la Optina despre IDOLATRIA FRUMUSETII, CERCETAREA INIMII, RUGACIUNEA PENTRU DUSMANI, SPOVEDANIA DEASA: “Incepe Postul Adormirii Maicii Domnului şi toţi veţi posti şi vă veţi împărtăşi cu Sfintele Taine…” |
  22. Pingback: PARINTELE ARSENIE – LUMINA PENTRU NEAMUL SAU, IN INTUNERICUL VREMURILOR VITREGE. Misionar al dreptei-credinte in fata greco-catolicilor: “Intoarceti-va acasa, la ortodoxie, si asa tot neamul prinde putere pentru ziua ce vine” | Cuvântul
  23. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA – CUVINTE DUHOVNICESTI ANTOLOGICE, de mare forta si folos mantuitor: “Nu te ruga de Mine sa le dau pacea, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada pacea pe pamant“ | Cuvântul Ortodox
  24. Pingback: CE PUTEM FACE PENTRU COPIII SI TINERII ucisi sufleteste de duhul inselator al vremurilor in care “pacatul s-a inmultit mai mult ca niciodata”? PARINTII CRESTINI – INTRE ALIPIREA DE DUHUL LUMII si PLANSUL VADUVEI | Cuvântul Ortodox
  25. Pingback: “Hristos, Dumnezeul nostru, S-a asemănat pe Sine cu un Mire Sfânt, Preafrumos…” | Cuvântul Ortodox
  26. Pingback: Omilia duhovnicească a Sf. Macarie cel Mare despre SLAVA CREȘTINILOR – ÎMBRĂCAREA ÎN DUHUL SFÂNT ÎNCĂ DE AICI, ca arvună a vieții de după înviere. CUM ESTE ÎNCERCATĂ IUBIREA DE DUMNEZEU A CELOR CREDINCIOȘI și care este PREȚUL AGONIS
  27. Pingback: “…chiar dacă inima lui nu vrea…” – SFÂNTUL MACARIE EGIPTEANUL despre CURSA SUBTILĂ A AUTO-MULȚUMIRII DUHOVNICEȘTI, despre necesitatea SILIRII DE SINE în împlinirea poruncilor lăuntrice și a STĂRUINȚEI ÎN RUGĂCIUN
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate