Parintele Arsenie Muscalu: VIATA IN BISERICA (II). Cum a lucrat Duhul Sfant la Cincizecime in Apostoli si cum lucreaza in noi? FOCUL DUHULUI SFANT SI STRAPUNGEREA INIMII

28-06-2007 Sublinieri

impartasire_apostol.jpg

Prezentam acum partea a doua (PRIMA PARTE o puteti citi aici), poate cea mai importanta, mai bogata in noime duhovnicesti si mai interesanta, a conferintei parintelui protos. Arsenie Muscalu de la Patriarhie, “Viata in Biserica“, tinuta in noiembrie 2003 in cadrul “Serilor Filocalice” organizate de ASCOR. Ofera o perspectiva foarte aplicata asupra vietii duhovnicesti in Biserica si ne ajuta sa intelegem ce inseamna practic, in viata noastra, dobandirea Harului Sfantului Duh, care sunt etapele si care sunt formele de manifestare ale acestui Har. Este si un raspuns dat celor care cred ca pot sa vietuiasca in Biserica si numai asistand rutinier la slujbe, implinind mecanic niste randuieli, “bifand” simbolic si rece implinirea unui minimim de exigente formale. De asemenea, este o provocare pentru toti cei care, desi am inceput cu ravna, am uitat de strapungerea inimii si carora inima s-a racit, nemaiviind in ea Focul dumnezeiesc. Este, in plus, si un raspuns dat, inclusiv prin cuvintele Sf. Nicolae Velimirovici, la criza duhovniceasca pe care multi dintre noi o traversam astazi si care ne descopera Judecata lui Dumnezeu.

Va mai urma, ulterior, si o selectie din raspunsurile date de parintele Arsenie la intrebari, multe din ele adancind si dezvoltand cele rostite in partea de monolog:

parsenie2.jpg

… Dar sa ne oprim putin la cele petrecute in Ziua Cincizecimii, istorisite de Sfanta Scriptura in Faptele Sfintilor Apostoli, pentru ca aceasta ne va ajuta sa intelegem mai bine ce inseamna Biserica si care sunt insusirile vietii in Biserica.

Ce s-a petrecut la Cincizecime cunoasteti, cred, cu totii, istorisirea sfanta care ne spune despre vuietul ce s-a facut din cer fara de veste, despre limbile de foc ce s-au aratat si s-au asezat peste fiecare dintre Apostoli, despre faptul ca Apostolii s-au umplut de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in limbi noi si despre adunarea unei mari multimi de oameni care erau in totala nedumerire cu privire la cele petrecute. S-a ridicat atunci Sfantul Apostol Petru si i-a invatat pe cei care se adunasera sa inteleaga din cele pe care le vedeau si le auzeau venirea Duhului Sfant, potrivit cu proorocirea Sfantului Prooroc Ioil, care spunea:

In zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul“.

Si nu numai atat. Si Apostolul le-a aratat si cum a fost cu putinta lucrul acesta. Cum a fost, adica, cu putinta, ca Domnul sa toarne din Duhul Lui peste tot trupul, vestindu-le ca prin Iisus Hristos de Care ei S-au lepadat, pe Care ei L-au omorat prin mainile celor faradelege si pe Care Dumnezeu L-a inviat, prin El s-a facut venirea Duhului Sfant. Ce s-a intamplat cu cei care au ascultat cuvantul Sfantului Apostol Petru? Au fost patrunsi la inima si au zis catre Petru si catre ceilalti Apostoli:

Barbati frati, ce sa facem?

Doua lucruri ne atrag aici luarea-aminte: mai intai ca au fost patrunsi la inima si apoi, ca au zis cu hotarare: “Ce sa facem?. Ne apropiem aici de inceputurile vietii crestine, de inceputurile vietii in Biserica, de inceputurile Bisericii. Nu este nimeni care sa fi inceput viata lui in Biserica altfel decat asa: patruns la inima. Daca cineva zice ca este in Biserica si ca traieste viata Bisericii, dar nu a simtit niciodata strapungerea inimii, nu a cunoscut-o, nu a simtit-o si nu o traieste, unul ca acesta se amageste pe sine. Aduceti-va aminte ca Insusi Domnul a zis : Foc am venit sa arunc pe pamant…“. Foc! Strapungerea inimii, din care se naste duhul pocaintei, focul ravnei de a placea lui Dumnezeu, de a face voia Lui renuntand la sine, la toata patima si la tot pacatul, este o insusire definitorie a vietii crestine, a vietii in Biserica.

Si, daca mai este nevoie, sa aducem aici ca marturie si cuvantul Sfantului Ioan Scararul care spune:

Chiar daca ne-am indeletnici cu vietuiri marete – am face fapte bune care par foarte mari – dar inima noastra este neindurerata – lipsita de strapungere – atunci trebuie sa le socotim pe toate acestea vanturi mincinoase si trecatoare.

Sa aducem ca marturie si cuvantul Sfantului Isaac Sirul care spune ca

o rugaciune facuta fara durerea inimii este ca un fat lepadat”.

De altfel, Sfantul Isaac Sirul, in rugaciunea catre Mantuitorul Iisus Hristos alcatuita de el si pe care o citim mereu la sfarsitul Acatistului Mantuitorului, marturisind ca fara aceasta strapungere a inimii nu este cu putinta sa inceapa cineva viata in Hristos, o cere pe aceasta de la Dumnezeu si zice:

Doamne, daruieste-mi pocainta nestirbita si inima indurerata ca sa pot sa pornesc cu tot sufletul in cautarea Ta!

Totusi, aceasta strapungere a inimii si aceasta dorinta fierbinte de a face voia lui Dumnezeu inca nu inseamna o schimbare launtrica statornica a omului. Aici inca Duhul lucreaza din afara asupra omului, inca nu a devenit un bun launtric al sau. Duhul lucreaza aici asupra omului prin Harul numit trezitor, Harul care trezeste sufletul din somnul pacatului, deschizandu-i ochii mintii, ochii intelegerii, ca sa-si vada starea nenorocita de cadere in care se afla si sa intrevada si sa doreasca viata cea noua a duhului. Dar nu inseamna ca aceasta viata a si fost dobandita. Strapungerea inimii si hotararea manifestata prin acel “Ce sa facem?” inca nu inseamna schimbare, schimbare profunda si statornica. Dar totul este pregatit si calea catre viata cea noua a fost deschisa.

Cum poate fi ea dobandita? O spune Sfantul Apostol Petru in continuare:

Pocaiti-va“, zice el,si sa se boteze fiecare in numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre si veti primi darul Duhului Sfant”.

Cuvantul Apostolului l-au primit atunci ca la trei mii de suflete si s-au botezat, au primit darul Duhului Sfant ca avutie launtrica de mare pret si cei care crezusera, spune Scriptura,

staruiau in invatatura Apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni“.

Staruiau acum.

Iata ca strapungerea inimii, roada a lucrarii Duhului din afara asupra omului, s-a unit cu vointa tare si hotarata de indreptare manifestata prin acel “Ce sa facem?” si acestea doua l-au condus pe om la Taina Sfantului Botez prin care Harul a patruns in inima lui, s-a salasluit acolo si s-a facut inceput al vietii celei noi, ca o statornica asezare intru cele ale Duhului, in lucrarea celei proprii unei vieti dupa duh. Adica staruinta in invatatura apostolilor, in impartasirea cu Sfintele Taine ale Trupului si Sangelui lui Hristos, in frangerea painii, adica in dragostea frateasca -manifestata atunci prin agapele fratesti – si in rugaciuni. Iata, asa se naste, asa creste si asa se maturizeaza viata dupa duh, viata in Biserica.

Rezumand, sa spunem pe scurt ca Biserica este comuniunea si comunitatea sacramentala a oamenilor cu Dumnezeu, iar viata in Biserica este petrecerea statornica in aceasta comuniune si in aceasta comunitate. Este o viata traita ca madular al unui trup al carui cap este Hristos si al carui suflet este Duhul Sfant. Prezenta Duhului Sfant, atunci cand El lucreaza din afara asupra omului, se vadeste in strapungerea inimii si in dorinta fierbinte de a fi pe placul lui Dumnezeu, de a face voia lui Dumnezeu, iar atunci cand a patruns si lucreaza dinlauntrul omului Duhul Se vadeste prin caldura pemanenta a inimii, prin ravna statornica si fierbinte ca putere lucratoare, de a starui in cele ale lui Dumnezeu.

Una este sa doresti si alta este sa implinesti cu fapta ceea ce doresti. Una este sa faci din cand in cand fapte bune, poate si mari, atunci cand dispozitia iti este favorabila si atunci cand imprejurarile sunt prielnice sau poate si putin neprielnice. Dar cu totul altceva este sa petreci in chip statornic intr-o asezare launtrica a sufletului orientate cu toate puterile, in chip total, spre Dumnezeu; aceasta a doua stare poate fi dobandita numai si numai prin salasluirea inauntrul inimii a Harului Sfantului Duh. Si aceasta este viata crestina cea adevarata, viata in Biserica cea adevarata. Prima stare este si la indemana firii, la indemana puterilor omenesti sau poate sa fie o lucrare din afara a Duhului asupra omului – si sper sa nu va plictisesc aducand aici ca marturie si cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care spune cumva despre aceleasi lucruri in Epistola catre Filipeni. Zice el:

Dumnezeu este Cel care lucreaza in voi, si ca sa voiti, si ca sa savarsiti dupa a Lui bunavointa”.

Dar intr-un fel lucreaza ca sa voiti si altfel lucreaza ca sa savarsiti. Dumnezeu lucreaza asupra voastra prin Duhul Sau Cel Sfant, din afara, ca sa voiti, deschizand ochii mintii si incalzind inima si vointa, pentru ca voi altfel ati fi orbi si reci, nu ati sti ca exista o alta viata, nu ati sti ca exista viata Harului si a bucuriei si v-ati ingropa in viata cea lumeasca, pamanteasca, in patimi, nedorindu-va altceva din nestiinta. Si tot Dumnezeu lucreaza in voi ca sa savarsiti, dar lucreaza dinlauntrul vostru si aceasta se intampla numai daca libera voastra vointa a primit chemarea cea dintai. Si prin acordul pe care l-a dat, si prin Tainele Bisericii, a facut asa ca Harul sa se salasluiasca inauntrul inimii. Astfel, inceputul se face cu Dumnezeu, continuarea este in Dumnezeu, iar sfarsitul este Dumnezeu Insusi.

Pe scurt, in incheiere, as vrea sa va spun putin mai concret. Poate unele lucruri, daca veti dori, le vom lamuri prin intrebarile care vor urma. Sa va spun pe scurt, mai concret, ca in Biserica, viata cea noua se sadeste inauntrul inimii omului prin Taina Sfantului Botez, prin Harul Botezului, iar apoi, prin Taina Mirungerii, intr-o Cincizecime personala, omul primeste darul Sfantului Duh spre intarirea puterilor sufletesti ca sa poata lucra cele ale vietii celei noi care s-a sadit in el la Botez. Apoi prin Taina Sfintei Impartasanii aceasta viata noua se hraneste si creste pana la unirea deplina cu Hristos. Pentru cei care cad, pentru cei care au cazut din aceasta viata, Biserica are Taina Pocaintei, Taina Sfintei Spovedanii care reaseaza pe cel cazut in Harul cei dintai. Atata doar ca Harul cel dintai al Botezului se da cu bucurie, pe cand reinnoirea acestui Har in Taina Pocaintei este cu durere. Baia Sfantului Botez este o bucurie, pe cand baia botezului celui de al doilea, al pocaintei, este o baie a lacrimilor.

Mi s-a parut potrivit sa va spun toate lucrurile acestea pentru ca se pare ca traim o vreme caracterizata de o slabire peste masura a vietii crestine. Domnul a zis:  “Foc am venit sa aduc pe pamant“; spuneti-mi, unde este focul acela? Unde mai vedeti focul acela? Focul ravnei, al dorintei de a placea lui Dumnezeu, unde mai este strapungerea inimii in lumea pe care o traim? Sa stim bine ca acestea sunt insusirile definitorii ale vietii crestine. Viata crestina, ati vazut, de la inceputurile ei, asa se naste, in strapungerea inimii si asa creste, in caldura permanenta a inimii, in focul acesta al inimii, foc al pocaintei sau al ravnei de a face voia lui Dumnezeu.

As fi vrut sa va vorbesc si despre anumite amagiri, eu stiu, rataciri care apar mai alea atunci cand e vorba de apropierea tinerilor de Biserica. Dar ma tem sa nu se lungeasca prea mult cuvantul si sa nu plictisesc, poate. Intrebarile vor scoate la iveala alte intrebari care va preocupa. Vreau sa mai adaug numai cateva cuvinte; cumva nu au legatura directa cu tot ce am spus pana acum, dar totusi au. Gandindu-ma, inainte de a veni in seara acesta aici, la strea vietii bisericesti, la felul cum se apropie tinerii de Biserica astazi, imi tot umbla prin minte cuvantul criza, ca traim adica o stare de criza. Dar mi-am adus repede aminte de un raspuns al Epicopului sarb Nicolae Velimirovici, pe care Biserica Sarba l-a si canonizat, si care, in scris, ii spunea unui parinte, unui preot, care-l intrebase ce inseamna criza mondiala si ce semnificatie are ea. Ii spunea: cum sa priveasca problema aceasta a crizei mondiale? Episcopul Nicolae i-a spus ca etimologic vorbind, cuvantul criza se trage din cuvantul judecata in limba greaca.

Si am sa va citesc mai bine chiar ce spune Episcopul Nicolae. Poate nu ati citit cu totii cartea Episcopului Nicolae si nu ma indoiesc ca va va fi de mare folos:

“Pana sa vina vremurile de acum, popoarele europene intrebuintau cuvantul judecata in loc de criza de cate ori se abatea asupra lor vreo nenorocire. Acum a fost doar inlcouit cuvantul vechi cu unul nou si pe cel pe inteles cu unul de neinteles. Deci nu e nimic nou in ceea ce se petrece acum. Cand era seceta inainte, se spunea: <<Judecata lui Dumnezeu!>>. Cand era inundatie – <<Judecata lui Dumnezeu!>>. Cand era razboi sau molima – <<Judecata lui Dumnezeu!>>. Cand era grindina, erau cutremure, omizi, soareci, iarasi si totdeauna: <<Judecata lui Dumnezeu!>>. Iar azi inseamna criza prin seceta, criza prin inundatii, criza prin razboaie, molimi si asa mai departe. Si actuala restriste financial-economica, numita criza mondiala este privita de popor [- as adauga eu, de “poporul cel cu simplitate”, cum il numeste Sfantul Ioan Iacob intr-o poezie a lui -] asa ca o judecata a lui Dumnezeu. Dar nu este numita judecata, ci criza, ca restristea sa fie sporita prin neintelegere. Fiindca atunci cand se rosteste un cuvant pe inteles, cum este judecata, se stie si pricina pentru care a venit restristea, Se stie si Judecatorul Care a ingaduit-o, se stie in fine si scopul pentru care a fost ingaduita ea. Iar cand e folosit cuvantul criza, cuvant neinteles de toti si de oricine, nimeni nu stie sa lamureasca nici de ce, nici de la cine, nici pentru ce. Aceasta este singura deosebire dintre criza actuala si criza care este de la seceta sau razboi sau molima sau omizi sau vreo alta napasta. Ma intreb de cauza crizei actuale sau de cauza actualei judecati a lui Dumnezeu; cauza este intotdeauna aceeasi. Cauza secetei, inundatiilor, a foametei si a celorlalte flageluri ale neamului omenesc este si cauza crizei actuale: apostazia oamenilor. Prin pacatul apostaziei au provocat oamenii aceasta criza si Dumnezeu a ingaduit-o ca sa-i trezeasca, sa le destepte constiinta, sa-i induhovniceasca si sa-i intoarca la Sine. La pacate moderne – criza moderna. Si cu adevarat, Dumnezeu S-a slujit de mijloace moderne pentru a-i cuminti pe oamenii moderni. I-a lovit prin banci, prin burse, prin finante, prin valuta, a rasturnat casele de schimb valutar din intreaga lume ca oarecand mesele schimbatorilor de bani in templul din Ierusalim, a pricinuit o panica nemaipomenita intre comercianti si schimbatorii de bani; inalta, coboara, schimba, tulbura, inspaimanta, face totul ca trufasele capsoare ale inteleptilor europeni si americani sa se trezeasca, sa li se destepte constiinta si sa se induhovniceasca, ca cei ancorati in limanul sigurantei materiale sa-si aduca aminte de sufletul lor, sa-si recunoasca faradelegile si sa se inchine Dumnezeului Celui Preainalt, Dumnezeului Celui viu. Cat va tine criza? Atata timp cat duhul oamenilor va ramane neschimbat. Atata timp cat trufasii pricinuitori ai acestei crize nu vor capitula in fata Celui Atotputernic. Atata timp cat oamenii si popoarele nu se vor gandi sa traduca neintelesul cuvant criza pe limba lor si sa strige cu suspinare si pocainta: Judecata lui Dumnezeu!”. “Spune si tu”, zice Episcopul Nicolae parintelui, “spune si tu, cinstite parinte : <<Judecata lui Dumnezeu!>> in loc de criza si totul o sa-ti fie limpede…”

——————————————————————————————

Pe aceeasi tema cititi:

rusalii1.jpg


Categorii

Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Arsenie Muscalu, Pocainta, Pogorarea Sfantului Duh (Rusaliile), Razboiul nevazut

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

75 Commentarii la “Parintele Arsenie Muscalu: VIATA IN BISERICA (II). Cum a lucrat Duhul Sfant la Cincizecime in Apostoli si cum lucreaza in noi? FOCUL DUHULUI SFANT SI STRAPUNGEREA INIMII

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 3 / 3 >>

  1. Pingback: “Inceteaza a te mai indreptati in pacate si ocupa-te de orbirea ta!“ AMAGIRILE CARE NE TIN ORBI SI CAPTIVI IN SOMNUL ADANC AL PACATULUI -
  2. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul (III): CUM SA-TI INMOI INIMA IMPIETRITA? -
  3. Pingback: Protos. Melhisedec Ungureanu (Man. Lupsa): LUCRAREA POCAINTEI IN VIATA NOASTRA (audio + text): “Dumnezeu e stiutorul inimilor si asta e o mangaiere mai ales pentru sufletul pacatos, pentru ca Dumnezeu intelege pe om…” -
  4. Pingback: PARINTELE ARSENIE de la MAN. CORNU in “Familia ortodoxa” despre PARTASIA VIE CU DUMNEZEU, RASTIGNIREA IUBIRII DE SINE si ASTEPTAREA INVIERII: “Suntem meniti pentru o alta viata, dar ne legam de viata asta. Vor fi razboaie, dar sa nu ne c
  5. Pingback: POGORAREA DUHULUI SFANT (CINCIZECIMEA). Predici si cantari audio si video -
  6. Pingback: A DOUA ZI DE RUSALII. Predici audio ale pr. Ciprian Negreanu la Sarbatoarea DESCOPERIRII SFINTEI TREIMI. Cum lucreaza Duhul Sfant in Biserica si in noi? -
  7. Pingback: Parintele Mucenic Ilarion Felea despre LUCRARILE HARULUI SFANTULUI DUH -
  8. Pingback: PARINTELE CIPRIAN GRADINARU (Namur, Belgia) – sau RAVNA PENTRU “RAIUL” FRATIETATII INTRU HRISTOS in vecinatatea “Fiarei” europene. Model si inspiratie pentru regasirea COMUNITATII ORTODOXE AUTENTICE, astazi prea-uitate…
  9. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul: CUM INCEPE IN NOI VIATA CRESTINA AUTENTICA? “Un crestin fara ravna este un rau crestin – molesit, slabit, fara viata, nici cald, nici rece – si o asemenea viata nu este viata” | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: Părintele Zaharia Zaharou despre GREUTATEA MÂNTUIRII, “ȘTIINȚA DOBÂNDIRII HARULUI”, viața creștinului ca o necontenită CONVERTIRE și CUM TREBUIE AJUTAȚI CEI AFLAȚI SUB CERCETAREA PRIMULUI HAR: “Ceea ce ne ține şi ne dă via
  11. Pingback: PLANSUL – INTOARCEREA IN RAIUL DIN CARE NE-AM IZGONIT PRIN RAZVRATIRE – Parintele Zaharia Zaharou despre lucrarea restauratoare a pocaintei (I) | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: RUGACIUNE CATRE SFANTA TREIME | Cuvântul Ortodox
  13. Matei 3:11
    Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.

    Sfântul Ioan Botezătorul a afirmat în mai multe rânduri că Hristos va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. Unele variante manuscrise păstrează doar prima variantă lăsând deoparte şi amintirea focului, în timp ce altele cuprind doar varianta focului. Împlinirea acestei profeţii este confirmată şi de cuvântul Mântuitorului cuprins în Evanghelia după Luca: “Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât aş vrea acum să fie aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini!” (Lc. 12:49-50). Există şi un agrafon (cuvânt atribuit Mântuitorului şi necuprins în Evanghelii) în care Hristos spune: “Oricine este aproape de Mine este aproape de foc”.
    http://ziarullumina.ro/fiecare-om-va-fi-botezat-cu-foc-8361.html

    Botezul cu foc este foarte aproape!

  14. Pingback: PARINTELE SILUAN OSEEL, SFANTUL FILOCALIC DIN EINDHOVEN († 19 aprilie 2015) – INTRUPAREA RUGACIUNII SI DRAGOSTEI ARZATOARE: “Gândește-te bine, suntem noi doi și Hristos în veșnicie, nimeni și nimic nu mai contează, nici ce a fost. De
  15. Pingback: Sfantul Ioan Scararul despre PLANSUL DE-BUCURIE-FACATOR | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate