PARINTELE CLEOPA – cateva invataminte esentiale dintr-o viata plina de minuni

2-12-2011 Sublinieri

CU OILE LA SCHITUL COZANCEA

“In fiecare vara Alexandru Ilie facea stana de oi pe dealurile si poienile din preajma Schitului Cozancea, la circa 5 kilometri departare de sat. Apoi incredinta oile celor trei feciori mai mari ai sai: Vasile, Gheorghe si Constantin, care cunosteau aceste locuri binecuvantate din frageda copilarie. Tot in aceasta parte se afla si chilia pustnicului Paisie Olaru, parintele lor sufletesc.

Acest ieroschimonah s-a nascut in comuna Lunca – Botosani, in anul 1897, si s-a inchinoviat in obstea Schitului Cozancea din apropiere, in anul 1922. Aici s-a nevoit 26 de ani intr-o mica chilie pustniceasca, laudand pe Dumnezeu ziua si noaptea si mangaind multe suflete. Pentru aspra sa nevointa era cautat de multi credinciosi, pe care ii mangaia duhovniceste.

De mici copii, Constantin si cu fratii sai mergeau deseori la Schitul Cozancea, fiind foarte iubiti de Parintele Paisie. Ei se ingrijeau sa cante la strana, sa lucreze gradina si sa duca cele de nevoie parintilor batrani din schit.

Asa a fost randuit de Dumnezeu ca aceste tinere vlastare sa se formeze sufleteste de mici, pentru marea nevointa calugareasca ce le statea inainte. Ori de cate ori aveau vreo ispita, alergau la pustnicul Paisie si ii cereau cuvant de folos. Iar parintele ii sfatuia sa tina tacere permanenta, sa zica mereu rugaciunea ”Doamne Iisuse”, sa faca zilnic metanii, iar seara, dupa mulsul oilor, sa citeasca Psaltirea si Acatistul Maicii Domnului.

Fratii fiind ascultatori, niciodata nu ieseau din cuvantul batranului. Dar diavolul ii ispitea din ce in ce mai mult, ca nu putea rabda sa fie biruit de niste copii, care il izgoneau cu puterea psalmilor. Pentru aceea multe ispite le facea vrajmasul.

Odata, pe cand cei trei frati se jucau intre ei, din lucrarea vicleanului, unul a fost atat de tare lovit, incat toti credeau ca a murit.

Altadata diavolul ii tulbura in timpul sfintei rugaciuni. Cand se rugau noaptea, uneori dracii incepeau sa faca zgomot in pod si sa grohaie ca porcii. La inceput, fiind mai mic, Constantin ii intreba pe frati: ”Voi auziti?” Atunci fratele mai mare, Vasile, ii spunea: Stai linistit! Nu-l baga in seama! Lasa-l, mai, ca atata poate!

Vazand vrajmasul ca fratii il ard cu rugaciunea si cu postul, le-a facut o ispita si mai mare. Intr-o seara tarziu, pe cand toti trei se rugau in genunchi si citeau la Psaltire in jurul focului de la stana, deodata au vazut o pasare straina, ca un vultur, mergand printre ei. Fratele mai mic, Constantin, fiind mai zburdalnic, a lasat Psaltirea si a zis:

– Uite ce pasare frumoasa este aceasta!

– Taci, roaga-te, si nu mai vorbi! i-a spus Vasile, fratele mai mare.

Pe cand Constantin privea la pasarea aceea ciudata, care era de fapt diavolul, deodata aceasta s-a aruncat in focul din vatra, facand zgomot mare si, risipind tot jaratecul, a aprins stana. Din aceasta cauza au murit arse de foc mai multe oi. Apoi cu greu au stins focul si au adunat oile speriate de vrajmasul. Dupa aceasta au fugit la pustnicul Paisie si i-au spus tot ce au patimit de la diavoli.

Batranul a stropit oile si stana cu aghiasma, iar pe cei trei frati i-a imbarbatat sa nu se teama, ca diavolul este legat de Hristos si nu are putere sa ucida pe oameni.

FRATELE CONSTANTIN PARACLISIER

Pe cand era paraclisier, in anul 1932, Parintele Cleopa a fost martor ocular la cateva minuni petrecute in timpul Sfintei Liturghii, in biserica Schitului Sihastria. Iata ce ne povestea el:

”Sa vedeti ce-am patit aici cu un preot foarte bun, Calistrat Bobu. Ca duhovnic, a trecut odata pe la o maica care se nevoia in padure. Pe atunci in padure erau vreo 50 de pustnici. Ea i-a spus Parintelui Calistrat: ”La voi nu se pogoara Duhul Sfant, ca ati trecut pe stilul nou!” De atunci, Parintele Calistrat era in indoiala.

Odata, pe cand eram paraclisier, am observat ca anafora de la staret era alba si dulce, iar cea de la Parintele Calistrat era verzuie si acra. Atunci l-am intrebat pe Parintele Ioanichie:

– Parinte staret, de ce cand slujeste parintele Calistrat, anafora este verzuie si acra?

– Mai, baiete, slujeste cu indoiala! S-a dus la o pustnica din padure si ea i-a spus ca nu vine darul Duhului Sfant la Liturghie din cauza calendarului. Si i-am spus ca are s-o pateasca, fiindca el se indoieste ca nu vine Duhul Sfant!

Odata Parintele Calistrat savarsea Sfanta Liturghie si cand a chemat harul Duhului Sfant, numai ce vede ca agnetul s-a facut carne si curgea sange pe Sfantul Disc si pe Sfantul Antimis. Iar cand s-a uitat in Sfantul Potir a vazut sange. Atunci m-a chemat pe mine:

– Frate Constantin, ia vino incoace! Ce vezi?

– Vai, parinte Calistrat! Sfanta Impartasanie s-a facut carne si sange!

Atunci m-a trimis sa-l chem pe parintele staret. Staretul, cand a venit, a pus sa se citeasca Psaltirea la strana si a zis:

– Ei! Parinte Calistrat, acum crezi ca vine Duhul Sfant si preface Darurile?

– Iarta-ma, parinte! Si a cazut in genunchi.

– Ia uite! A venit Duhul Sfant? S-a facut carne? S-a facut sange? Te mai indoiesti de acum, parinte?

– Cred, parinte staret. Te rog, iarta-ma!

– Ia si strange Sfintele Taine!

Apoi a facut cu dalta o gaura in piciorul Sfintei Mese, ca Sfanta Masa este Mormantul Domnului, si a ingropat acolo Sfintele Taine, cum ne invata Sfintii Parinti. Iar potirul l-a sfintit din nou si l-a spalat la spalatoarea din Altar impreuna cu Sfantul Antimis. Si am stat cateva ore pana s-a citit Psaltirea toata. Apoi a inceput din nou randuiala Sfintei Liturghii, continuand de la Proscomidie: ‘Si unul din ostasi cu sulita coasta Lui a impuns?”‘. Si asa s-a savarsit Sfanta Liturghie si nu s-a mai repetat acea minune.

– Acum crezi? i-a zis staretul.

– Cred, parinte!

Apoi, Parintele Ioanichie i-a dat canon 40 de zile si i-a zis: ‘‘De ce nu crezi, cand eu iti spun, si te duci la babe sa te invete despre calendar?” Asta s-a petrecut in anul 1932.

Tot pe atunci am fost martor la o alta intamplare minunata in timpul Sfintei Liturghii.

Odata, cand slujea staretul Ioanichie Moroi, dupa sfintirea Darurilor, a sarit din Sfantul Potir un strop din Sfantul Sange pe Sfantul Antimis. Acel strop a inceput sa straluceasca, apoi sa raspandeasca raze. Atunci Staretul Ioanichie a strigat catre mine:

– Frate Constantin, ia vino incoace!

Venind eu, mi-a zis staretul:

– Ce vezi aici, pe Sfantul Antimis?

– Vad o picatura din Sfantul Sange. Straluceste atat de tare, incat aproape nu ma pot uita.

Atunci staretul mi-a zis:

– Vezi cui ii slujim noi? De aceea sa fii cu mare frica si evlavie in Sfantul Altar!

Apoi, egumenul Ioanichie s-a impartasit cu acea picatura din Sfantul Sange.

Mai tarziu, pe cand aveam tot ascultarea de paraclisier, in manastire era un preot care slujea si avea ulcer. Din aceasta cauza nu putea suferi fumul de la cadelnita.

Acest preot de mai multe ori mi-a spus sa fiu mai atent si sa pun tamaie mai putina; dar eu, din neatentie, greseam mereu. Preotul, vazand aceasta, nu mi-a mai spus, dar se mahnea in sinea lui. De aceea, intr-o noapte, dupa ce am venit de la Utrenie si m-am culcat, am avut o vedenie infricosata si l-am vazut pe preot inconjurat de raze de lumina.

Atunci mi-am dat seama ca avea o viata sfanta, am alergat repede la el si i-am cerut iertare. Apoi am mers la staret, atunci noaptea, si m-am marturisit, spunandu-mi greseala’‘.

FRATELE CONSTANTIN PICTOR DE ICOANE

Povestea Parintele Cleopa, zicand:

”Pe cand eram frate, aveam talent la pictura. Ma invatase pictura icoanelor un calugar, Nil, de la Manastirea Secu. Dupa ce am deprins desenul si pictura cu acuarele, am inceput cu vopsele. Uneori venea egumenul la chilia mea, se uita cum pictez si ii placea. Dar eu incepusem sa ma ispitesc de bani, ca singur imi cumparam vopselele si cele de nevoie pentru pictarea sfintelor icoane.

Odata a venit parintele staret la mine si m-a ispitit:

– Ce pret are icoana aceea?

– Nu are pret, preacuvioase! i-am raspuns.

– Pe aceea, frate Costica, s-o tii la pret ca este frumoasa! ma incerca batranul.

Cand am vazut eu ca trebuie sa ma tocmesc cu oamenii si sa am bani, m-am temut sa nu ma biruiesc de mandrie si de iubire de argint. Apoi, intr-o zi a venit Parintele Chiriac, economul schitului, la chilia mea si mi-a zis: Frate Costica, lasa pictura si hai la ascultare!’‘ Deci am lasat toate si am fost trimis sa pasc oile.

Asa m-am izbavit atunci de doua pacate – de mandrie si de iubirea de argint!

LA OILE SIHASTRIEI

Parintele Cleopa ne povestea:

”In anii in care am fost cioban la oile schitului impreuna cu fratii mei, am avut mari bucurii duhovnicesti. Stana, oile, trairea in liniste si singuratate pe munte, in mijlocul naturii, mi-au fost scoala de calugarie si teologie.

Atunci am citit eu Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, Teologhicon sau Descoperirea adevaratei credinte ortodoxe. Mai baiete, atat de drag mi-era. Cand se incalzea vremea, carlanii, berbecii, se bagau in tufe. Era otava in Poiana Ciresului si stateau acolo. ”Stati acolo!” le ziceam eu si citeam Dogmatica.

Cand vedeam cele scrise despre Preasfanta Treime, deosebirea intre inger, om si Dumnezeu, despre insusirile Preasfintei Treimi, cand citeam despre Rai, despre iad – dogmele Sfantului Ioan Damaschin – uitam ziua sa mananc.

Era un bordei vechi in care ma adaposteam si unde imi aducea cineva din manastire mancare. Si seara cand veneam, ma intrebam: ”Eu oare am mancat azi?” Vedeam mancarea acolo si ziceam: ”N-am mancat!’Toata ziua ma ocupam cu Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin. Erau branduse pe acolo, ca era toamna, si puneam cate o brandusa zaloaga la carte. Cat am fost la oi si la vaci, am citit: Sfantul Macarie Egipteanul, Sfantul Macarie Alexandrinul, Vietile Sfintilor – care le aveam toate 12 volumele cumparate de acasa, de la Manastirea Cozancea. Le-am avut in traista cand am venit la manastire. Citeam si mi se parea ca trece ziua ca un ceas. Si Vietile Sfintilor, foarte te intaresc. Foarte.

Asa, mai copii, totdeauna sa ai o carte cu tine. Citeste Acatistul Mantuitorului, a Maicii Domnului, zi rugaciunea ”Doamne Iisuse”. Si sa ai si ceva de ploaie.

In acesti ani m-am rugat mult si am citit Sfanta Scriptura si alte numeroase scrieri ale Sfintilor Parinti, precum: Patericul, Scara Sfantului Ioan Scararul, cartile Sfantului Teodor Studitul, Sfantului Isaac Sirul, Sfantului Efrem Sirul, Putul Sfantului Ioan Gura de Aur, Exaimeronul Sfantului Vasile cel Mare si altele. Cartile acestea le imprumutam din bibliotecile Manastirilor Neamt si Secu si le purtam cu mine in desaga, cu oile pe munte.

Dupa ce terminam pravila, scoteam cartile Sfintilor Parinti si citeam langa oi pana seara. Si parca-i vedeam pe Sfintii Antonie, Macarie cel Mare, Ioan Gura de Aur si ceilalti cum imi vorbeau. Pe Sfantul Antonie cel Mare il vedeam cu barba alba, mare, cu un chip luminat si imi povestea, incat tot ce-mi spunea se intiparea in mintea mea, precum ai scrie cu degetul pe ceara. Tot ce am citit atunci nu mai pot uita.

Mai tarziu am inceput si eu sa scriu carti, dar, fiindca le-am scris fara binecuvantare, le-am dat foc. Mergand la parintele staret Ioanichie si spunand ce-am facut, el mi-a dat binecuvantare, zicand: ”Sa scrii tot”’‘.

RUGACIUNE SI ASCULTARE

Pe cand era la oi, fratele Constantin a citit intr-o carte ca orice calugar trebuie sa citeasca cele sapte Laude. De aceea le-a invatat pe de rost. Dar nu putea sa le zica, caci oile il necajeau. Atunci s-a dus la parintele staret Ioanichie si i-a spus ca nu poate face Ceasurile (Laudele). Iar staretul l-a intrebat:

Cu a cui binecuvantare le-ai invatat si cine te-a pus sa faci Ceasurile? Tu sa citesti Rugaciunile de dimineata si Acatistul Maicii Domnului, iar seara Rugaciunile spre somn si Paraclisul Maicii Domnului, si in tot timpul sa zici ”Doamne Iisuse?”. Iar Ceasurile le savarseste Biserica pentru toti, caci se citesc zilnic la strana”.

O MINUNE A SFANTULUI IOAN CEL NOU

Odata, fratele Constantin a plecat peste munte la sora sa, Ecaterina, de la Manastirea Agapia Veche. In padure, la locul numit Poiana Trapezei, s-a vazut inconjurat de o turma mare de porci mistreti, fiind amenintat de moarte. Vazand ca se apropie de el, a inceput sa cante cu voce tare condacul Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava: ”Aparatorului si sprijinitorului crestinatatii’‘.

In clipa aceea nu a mai vazut nimic in jurul sau. Dupa ce a mai urcat putin si a ajuns in varful dealului, de spaima si de oboseala a cazut la pamant. Dupa ce si-a revenit, cu mare greutate a ajuns la Manastirea Agapia Veche.

O MINUNE A MAICII DOMNULUI

Era in vara anului 1947. Arhimandritul Cleopa pleca la Bucuresti sa aduca obiecte bisericesti pentru noul paraclis. Ajungand in capitala, parintii de la Patriarhie l-au invitat la o intalnire duhovniceasca in casa profesorului universitar Alexandru Mironescu, unde erau deja adunati numerosi preoti, profesori si credinciosi.

Intre ei erau si Arhimandritii Benedict Ghius, Dosoftei Morariu, Gherontie Ghenoiu, Parintele Profesor Dumitru Staniloae si multi alti intelectuali. Se puneau intrebari si se dadeau raspunsuri duhovnicesti. In acel moment a intrat in sala si Parintele Cleopa. Invitatii s-au sculat in picioare si, cerand binecuvantare, asteptau ca parintele sa le vorbeasca cuvant de folos.

Fiind rugat, Parintele Cleopa a inceput sa le spuna un cuvant de la Sfintii Parinti despre cinstirea Maicii Domnului. In timp ce vorbea el, deodata s-a savarsit o minune!

Icoana mare a Maicii Domnului din perete, pe care era inchipuit si Proorocul David, a inceput sa se clatine tare timp de cateva minute si sa scoata un sunet ca de harpa. Parintii si credinciosii adunati in sala, fiind cuprinsi de emotie, nu stiau ce minune sa fie aceasta. Unii plangeau, altii isi faceau cruce, altii se inchinau la icoana Maicii Domnului, iar altii se rugau cu lacrimi, fiind cuprinsi de uimire. Dintre toti, Arhimandritul Benedict Ghius a fost cel mai mult miscat, repetand mereu: ”Maica Domnului! Maica Domnului! O minune! O minune!

Dupa cateva minute, icoana s-a oprit pe loc, pendulul batea normal si toti, cuprinsi de emotie, se rugau la Maica Domnului sa aiba mila de tara si de poporul roman. Aceasta minune a Maicii Domnului cu Pruncul in brate a intarit mult in credinta pe toti cei ce erau de fata, mangaindu-le sufletul.

Dupa ce Parintele Cleopa si-a incheiat cuvantul, au cantat cu totii axionul Maicii Domnului si s-au retras fiecare cu gandul la minunea savarsita. Cei mai multi au considerat ca prin aceasta minune Maica Domnului a binevoit sa arate un semn de imbarbatare si de mangaiere pentru binecredinciosii crestini, intr-un moment in care urmau sa vina grele incercari peste tara noastra.

ACTIVITATE MISIONARA CU CREDINCIOSII DE STIL VECHI

In primavara anului 1955 s-a organizat, mai ales in Moldova, o actiune de lamurire si combatere a stilului vechi, iulian. In aceasta incercare de readucere a credinciosilor stilisti in sanul Bisericii Ortodoxe, au fost randuiti zeci de teologi, stareti si duhovnici, care umblau prin satele cu stilisti si incercau sa-i reintoarca la Biserica mama.

La aceasta miscare a participat in mod deosebit si Arhimandritul Cleopa Ilie, staretul Manastirii Slatina, care era vestit canonist si cunostea foarte bine Pidalionul si Dreptul canonic al Bisericii Ortodoxe. S-a mers prin toate satele afectate de stilism, s-au facut consfatuiri canonice pe tema vechiului si noului calendar, s-au dat destule explicatii celor razvratiti, si o parte din credinciosii stilisti au revenit in sanul Bisericii strabune spre bucuria tuturor“.

(extrase din: Arhim. Ioanichie Balan, Viata Parintelui Cleopa, Editura Doxologia, Iasi, 2011)

Alte minuni si explicatii legate de vadirea ratacirii schismaticilor stilisti si despre harul intreg al Bisericilor de pe calendarul nou:

Avem si noi, din pacate, un predicator si conferentiar care, pentru a  face propaganda si a lua apararea stilistilor, si-a ingaduit in repeate randuri sa-l denigreze cu vorbe grele pe marele duhovnic al Sihastriei, Parintele Cleopa, si care nici pana astazi nu si-a retractat afirmatiile grave facute acum 1 an si jumatate:


Categorii

1. SPECIAL, Despre inselare, Minuni si convertiri, Parintele Cleopa, Razboiul nevazut, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Stilisti/ schismatici

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

47 Commentarii la “PARINTELE CLEOPA – cateva invataminte esentiale dintr-o viata plina de minuni

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: SCRISORILE PARINTELUI CLEOPA CATRE PARINTELE ARSENIE BOCA: “Sunteti un izvor curat din care se adapa oile lui Hristos”. Marturia IPS Antonie Plamadeala despre AJUTORUL DAT DE PARINTELE ARSENIE PARTIZANILOR FAGARASENI -
  2. Pingback: Pastorala exceptionala de Craciun a IPS ANDREI, Mitropolitul Clujului: PRECUM MAGII, SA NU NE INTOARCEM LA “IROD”, LA OMUL LUMESC, “CIVILIZAT”, CI SA O APUCAM “PE ALTA CALE”, CEA STRAMTA, A LUI HRISTOS! -
  3. Pingback: Libertatea de a intinde mana lui Dumnezeu. MARTURISIRILE SI SFATURILE VII PENTRU TINERI ALE UNEI ARTISTE ORTODOXE: sculptorul Silvia Radu -
  4. Pingback: Parintele Nichifor Horia (Iasi) despre MARTURISIREA CREDINTEI, DISCERNAMANT, DRAGOSTE, ZELOTISM SI HABOTNICIE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  5. Pingback: Interviu de suflet cu PARINTELE GHEORGHE HOLBEA despre modelele sale formative si duhovnicii sai, INTALNIREA CU PARINTELE STANILOAE si criza tinerilor traitori in “societatea relativismului absolut” -
  6. Pingback: PARINTELE CLEOPA ILIE (†2 decembrie 1998) – 15 ani de la mutarea la Domnul a marelui duhovnic al Moldovei. Viata si marturii in DOCUMENTAR VIDEO -
  7. Pingback: AVVA CLEOPA CEL MARE, “inteleptul cu minte de batran si suflet de copil”/ (Video inedit): INMORMANTAREA PARINTELUI CLEOPA. Intalnirea cu Staretul Tadei -
  8. Pingback: PARINTELE CLEOPA despre CONDITIILE DOBANDIRII PACII IN INIMA si despre SFARSITUL LUMII: “Urgia lui Dumnezeu, toate acestea striga la cer si nu stim pana cand…” -
  9. Cred ca a fost unul dintre cei mai mari duhovnici ai nostri.Imi place urarea:,,Manca-v-ar raiul”.De la cest sfant caci il consider sfant , cunosc o rugaciune ca re se spune facand semnul crucii pe frunte:,,Ma lepad de tine satana, de slujirea ta , de cinstirea ta si ma impreun cu Tine Iisuse Hristoase”.Amin.

  10. Pingback: Interviu de suflet cu PARINTELE GHEORGHE HOLBEA despre modelele sale formative si duhovnicii sai, INTALNIREA CU PARINTELE STANILOAE si criza tinerilor traitori in “societatea relativismului absolut” | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: PARINTELE CLEOPA (†2 decembrie 1998) despre DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMÂNESC: “Ortodocsi trebuie sa stam pana la moarte” | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: ISPITA ANGELISMULUI SAU INSELAREA DIN RAVNA CEA CU MANDRIE – Cazul parintelui Ioil din manastirea Slatina si discernamantul Avvei Cleopa | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: MARTURII despre darurile duhovnicesti ale CUVIOSULUI CLEOPA de la Sihastria | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: CUVIOSUL PAISIE ROMÂNUL, VAZATORUL CU DUHUL SI TAMADUITORUL DE LA SIHLA. Marturii miscatoare despre “maretia unor privelisti sfinte” | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: “Ai răbdare!” – MARTURII DESPRE SFINTENIA PARINTELUI CLEOPA: “De cîte ori mi-e greu, îl chem în rugăciunile mele, aşa cum am făcut şi cît a fost în viaţă” | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: Raspunsuri duhovnicesti de la PARINTELE ZAHARIA ZAHAROU despre COBORAREA MINTII IN INIMA, lucrarea “preotiei imparatesti” a rugaciunii si plansului pentru oameni, PUTEREA SI MARETIA TAINEI PREOTIEI, insemnatatea POMENIRII NUMELOR LA SFANTA LIT
  17. Pingback: PARINTELE CLEOPA – 20 DE ANI DE LA NASTEREA IN CERURI: “Manca-v-ar Raiul! Va pun intr-o traista si la Rai cu voi! Va rog sa va fie draga Biserica!”. AMINTIRI DIN VIATA IN PUSTIE, SUB PRIGOANA, despre pustnicii din muntii Sihlei, PREDICA
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate