Predici audio la VINDECAREA ORBULUI DIN IERIHON (BARTIMEU). IPS Bartolomeu Anania despre STARUINTA IN RUGACIUNE si ORBIREA SUFLETEASCA A CELOR NECINSTITI SUFLETESTE: “Cata ipocrizie exista in vremurile noastre!”

Predica IPS Bartolomeu Anania la Duminica a XXXI-a dupa Rusalii (VINDECAREA ORBULUI BARTIMEU):

– O prima invatatura pe care trebuie sa o retinem este staruinta in rugaciune. Orbul Il ruga pe Iisus sa aiba mila sa el, in timp ce multimea il indemna sa taca. Dar el, cu cat mai mult il opreau, cu atat mai mult se indarjea sa-L “supere” pe Dumnezeu. Si Dumnezeu nu s-a suparat, s-a apropiat de el si l-a intrebat ce vrea. Dar nu degeaba l-a intrebat.

– Rugamintea orbului a fost una ca pentru Dumnezeu: Doamne, sa-mi capat vederea! In clipa in care el striga dupa Iisus, era convins ca Iisus are puterea de a-i reda vederea. Si Iisus i-a redat-o, iar el a vazut. Asadar, trebuie sa avem staruinta in rugaciune. Dar oare de ce trebuie sa staruim? Dumnezeu este Atotputernic si stie de ce avem nevoie inainte sa ne rugam noi, dar rugaciunea si staruinta este actul prezentei noastre in fata lui Dumnezeu. Legatura noastra cu Dumnezeu este o legatura de comuniune, nu numai de comunicare. Daca Dumnezeu este veghetor, si noi suntem obligati sa fim veghetori.

– Toata relatia noastra cu Dumnezeu este personala, de la persoana la persoana, iar pe de alta parte este conlucratoare, sinergica, adica impreuna-lucratoare. Si Dumnezeu lucreaza, si noi trebuie sa lucram. Dumnezeu priveste spre noi, si noi trebuie sa privim spre El. Noi Il rugam iar Dumnezeu ne raspunde, exista un dialog permanent intre noi si Dumnezeu. Staruinta inseamna ca noi prin rugaciune sa fim mereu prezenti in Dumnezeu, nu doar in fata Lui.

– Orbul din nastere nu stia de existenta Fiului lui Dumnezeu, sau nu credea in El de la inceput. De aceea nici nu i-a cerut nimic. El a ramas orb si trupeste si sufleteste pana in clipa in care L-a vazut pe Hristos si a aflat din gura Lui ca El este Fiul lui Dumnezeu si ca El il vindecase. Vederea i-a venit in absenta lui Iisus, acolo la izvor, dupa ce si-a spalat pleoapele cu apa. Asadar, el pe dinlauntru tot orb ramasese, pana in clipa cand L-a vazut pe Iisus.

– Dar orbul acesta de azi, din Ierihon, era luminat pe dinauntru de credinta. Cand i s-a spus ca pe drum trece Iisus Nazarineanul, el stia ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu si ca are puterea de a face o astfel de minune.

– Orbirea launtrica este mai importanta decat cea fizica. Sa nu fii orb in interiorul tau! Adevarata orbire este cea sufleteasca. Orbirea inseamna intuneric, iar intunericul inseamna izolare, ignoranta, nestiinta. Dar oare lumina vine numai din carte, din invatatura? Se spune despre un om invatat ca este un om luminat la cap, insa nu orice invatatura lumineaza.

Carturarii si fariseii erau clasa conducatoare a iudeilor din vremea aceea si refuzau cu indarjire sa primeasca mesajul lui Iisus si sa creada ca El este Fiul lui Dumnezeu, desi fusesera martorii nemijlociti ai atator minuni pe care le savarsise Iisus, inclusiv invierea lui Lazar. Acestia erau clasa “luminata” a poporului, cei care cunosteau bine Scripturile, erau foarte invatati, poate singurii invatati din tot poporul, iar Iisus ii mustra asa: “Vai voua carturari si farisei fatarnici si orbi!“ Asa ii defineste Iisus. De ce? Pentru ca erau fatarnici. Pe dinafara se aratau poporului ca fiind evlaviosi, postitori, se rugau in vazul lumii, dar in interior erau putrezi, erau hrapareti, lacomi, erau talhari:

“Voi pradati casele vaduvelor.Vai voua carturari si farisei fatarnici, ca sunteti ca niste morminte varuite! Pe dinafara sunt frumoase, impodobite cu iarba verde si flori, dar inlauntru sunt doar oase si putrejune si viermi. Sunteti ca niste pahare care sunt spalate doar pe dinafara, dar inauntru sunt murdare si scarboase. Acestia sunteti voi, carturari si farisei fatarnici, nebuni si orbi! Pui de vipere, cum veti scapa de focul gheenei?”

Prin aceste cuvinte Hristos nu judeca ignoranta, ci necinstea sufleteasca, care inseamna a avea doua feţe. Acesta este intunericul sufletesc, necinstea sufleteasca. De aceea Mantuitorul Hristos a strigat de pe treptele templului: “Eu sunt Lumina lumii. Cel ce-mi urmeaza Mie nu va umbla intru intuneric, ci va avea lumina Vietii.”

– Nu orice lumina este aducatoare de lumina. Nu orice om este un om luminat. Exista carti si carti, conferinte si conferinte, sunt emisiuni si emisiuni, unele care zidesc, altele care destrama, unele care lumineaza si altele care strica mintile si sufletele copiilor. Pana acolo merge ipocrizia si nerusinarea.

– Cata ipocrizie exista in vremurile noastre! Numai ca sa faca bani societatile de televiziune! Micul ecran este un patrulater luminat pe dinauntru, dar, de foarte multe ori, aducator de intuneric.

– Depinde de unde primesti lumina. Comparatia dintre lumina de la soare si lumina artificiala. Lumina artificiala produce lumina, dar nu produce viata. Nu orice sursa de lumina produce lumina si face sa creasca sufletul si fiinta umana. Hristos este Cel ce alunga intunericul nestiintei din sufletele noastre.

– Noi nazuim catre rai, dar nu toti vom merge acolo, unii vor merge in intunericul cel mai dinafara, care este iadul cel vesnic.

– Stiti ce inseamna fericirea sau nefericirea? Lumina sau intuneric… Imparatia cerurilor este imparatia luminii, in timp ce iadul este imparatia intunericului, dar i se spune intunericul cel mai dinafara, adica, intunericul desavarsit. Cel care ramane in iad nu moare, are si el viata, si tot vesnica. El nu este vazut de cei pe care-i simte imprejurul sau si nu-i poate vedea. Nu exista pedeapsa mai mare decat sa stii ca ai langa tine niste semeni de-ai tai cu care nu poti comunica in niciun fel, sa traiesti vesnic intr-o desavarsita izolare a intunericului.

– In Imparatia cerurilor exista adevarata comuniune intre oameni. Sufletele celor mantuiti vad de acolo fata lui Dumnezeu, pe ingeri, si se vad ei intre ei. Traiesc intr-o permanenta scaldatoare de lumina dumnezeiasca.

– Sa nu-i compatimim pe cei care nu vad fizic. Unii dintre ei sunt mai luminati decat noi.

– Sa avem grija de luminarea sufletelor noastre. Iisus Hristos este “Soarele dreptatii”. Aceasta este adevarata lumina pe care sa o cerem lui Dumnezeu, si o putem obtine numai urmandu-l pe Hristos: “Cel ce-mi urmeaza Mie, nu va umbla intru intuneric, ci va avea lumina Vietii”. 

***

Predica Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) -2011:

Pentru aceeasi Duminica, va mai recomandam:

Legaturi: