Parintele Rafail Noica: BOGATIA SI SUFICIENTA – DUSMANII POCAINTEI
MOTTO: “Daca la orice treapta pierdem viziunea saraciei noastre si ne imbatam de ce avem, acolo ne-am oprit, si oprindu-ne, si de acolo cadem, si se va lua de la noi si ceea ce inca nu avem, si ceea ce credem ca avem”.
*
“Iar el, auzind acestea, s-a intristat, fiindca era foarte bogat“…
“Marturiseste tot Vechiul Legamant, ca sa nu mai vorbesc de Noul Legamant, ca nimenea, dar nimenea este drept inaintea lui Dumnezeu, nimenea a gasit sfintenia, nimenea a gasit slava lui Dumnezeu, nici viata vecinica, toti suntem robi mortii. Dar iata ca in fiecare din noi traieste un bogatas. A, ca eu am educatie, ca eu sunt mai bun decat celalalt, mai frumos decat cineva, mai nu-stiu-ce decat altul.
Si asa, comparandu-ne si inmagazinand tot felul de cunostinte, elemente materiale, bani, incepem sa ne falim cu cate una, cu cate alta, si as zice ca mai periculos decat toate sunt agonisirile intelectuale, care ne fac sa credem ca suntem mai inalti decat semenii nostri sau, pe drept cuvant, mai inalti decat fuseseram inaintea agonisirilor.
Dar in fata vietii vecinice ce este toata agoniseala noastra? Daca vine harul, vezi ca este nimicnicie; in fata frumusetii pe care ne-o chezasuieste Dumnezeu asta devine ca o uraciune care pustieste. Pustieste cum? Prin mandria ce o naste in noi si care ne face tari de cerbice, si nu mai intra harul lui Dumnezeu in asa o inima. Si atuncea –
fericiti cei saraci cu duhul…
Cine sunt cei saraci cu duhul? Cei pe care harul i-a trezit si vad ca, fie ca sunt cel mai mare din lumea aceasta sau cel mai mic, dar sunt rob mortii, nimic nu am. Si vede cu groaza moartea care-i sta inainte, si ca nu poate intra in Imparatia Cerurilor, si ca nu poate dobandi viata vecinica. Si de ce e fericit acela? Fiindca acela este duhul care poate sa primeasca cuvant de la Dumnezeu: ‘Veniti catre Mine, cei impovarati, ca Eu va voi odihni pe voi’. Acestia, cei saraci, sunt oamenii pe care-i poti imbogati. Bogatasii spun: Stai ca am! – ‘Si pacatul lor ramane’.”
Atunci cand au intrebat Apostolii, uimiti: ‘Dar cine se va putea mantui?’, Hristos a spus: ‘Ceea ce este cu neputinta pentru om este cu putinta lui Dumnezeu’.
Si catre aceasta putinta nadajduieste neputinta noastra. Si neputinta noastra nu putem decat s-o punem in rugaciune: ‘Doamne miluieste, Doamne, deschide-mi calea, Doamne, nu ma lasa in ce sunt!’. Dar atuncea cand imi voi da seama, cat de cat, de saracia mea adevarata, in fata bogatiilor duhovnicesti, atunci acest ‘Doamne!‘ deveni un strigat puternic care va inclina urechea lui Dumnezeu, si iata fagaduinta: ‘A ta este deja – deocamdata potential, zic eu, acuma, dar deja – Imparatia cerurilor’.
De ce zic ‘potential‘, si de ce zic ‘deja’? Pai uite ca a inceput calea. Ce face saracul cand vede ca n-are? Ce zice Troparul Bisericii noastre? ‘Camara Ta, Mantuitorule, o vad impodobita, dar imbracaminte nu am ca sa intru intr-ansa. Lumineaza haina sufletului meu…’. Si atuncea incepe o rugaciune puternica, o rugaciune cu lacrami, in care plangerile noastre, ca strigatul cel al… soaptei talharului de pe cruce, inclina urechea lui Dumnezeu spre mangaiere. Si o tainica mangaiere se naste in sufletul nostru. Apai nu-i asta a doua fericire?
‘Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia’.
Si iata ca am ajuns pe o alta treapta, ca am inceput sa dobandim o tainica mangaiere, dar o mangaiere din ce in ce mai simtita, care duce la o dorinta ca si a lui Petru pe Muntele Schimbarii la Fata, ‘sa ramanem aicea, sa facem trei corturi…’.Vrei sa ramai in harul lui Dumnezeu, nu vrei sa te mai intorci in ale lumii asteia, vrei sa cultivi de-acum incolo toate cele dumnezeiesti.
Aicea, de multe ori, multe suflete trecand prin clipa asta parasesc lumea si devin calugari si calugarite, pustnici, si se indeparteaza de lume. Nu toti au nevoie de aceasta, nu toti sunt chemati la aceasta; dar calea asta trebuie s-o strabatem toti, lepadarea asta a lumii. Atuncea nu te mai intereseaza lumea asta, nici sa primesti fala de la oameni, ca toti mor – si eu mor; nu te mai supara daca primesti jignire sau injosire de la oameni, fiindca si ei mor, si eu mor. Dar Dumnezeu ce crede de mine? Dar Dumnezeu cum ma vede?…
[…]
Pocainta: Sa nu va lasati nici unul din voi opriti nicaieri in drum. Mai ales sa nu ne lasam opriti la stagiul de moralitate. Cu moralitate si cu stagiile astea primitive devenim buni, mai indragiti de ceilalti, devenim o societate dreapta, si asa mai departe. Si va spun ca: toate un cer si un pamant! Parafrazez cuvantul poetului, fiindca Mantuitorul a spus: ‘Cerul si pamantul vor trece’. ‘Toate un cer si un pamant‘, si toate pier! Inca nu am facut nimic. Sufletele noastre flamanzesc si insetoseaza de desavarsirea lui Dumnezeu.
Si e nevoie pentru fiecare dintre noi sa gasim macar inceputul acelei cai, macar acea saracie in duh, ca sa putem dintr-o inima indurerata sa simtim adevarul concret al harului, al setei, al foamei acesteia duhovnicesti, si sa pornim calatoria noastra.
(…) Daca la orice treapta pierdem viziunea saraciei noastre si ne imbatam de ce avem, acolo ne-am oprit, si oprindu-ne, si de acolo cadem, si se va lua de la noi si ceea ce inca nu avem, si ceea ce credem ca avem. (Mt. 25, 29)”.
(Din: “Despre pocainta” – in Parintele Rafail Noica, “Cultura Duhului“, Editura Reintregirea, Alba-Iulia, 2002)
din pacate, noi ,muritorii de rand ,care nu ne-am inregimentat in “ostile”calugaresti,suntem cei mai ispititi de a ne crede cineva. Desigur ca nu pentru toti e calea aceasta de mantuire,dar noi ,mirenii, chiar uitam pentru ce ne-a adus Dumnezeu la fiinta.Uitam cat suntem de saraci, de pustii si de supusi mortii,chiar daca am avea toate bogatiile lumii….Iar ei, monahii,sunt chiar acolo in gradina Lui,si chiar daca,unul sau altul dintre ei ,nu da roadele scontate,vine Gradinarulsi il curata si il stropeste cu putin har si curg lacrimi din belsug si hraneste radacina aceea sanatoasa,dezvoltandu-se armonios,acolo in tinda raiului.Dar noi ceilalti,de unde sa invatam ce insemna puterea lacrimilor ,a pocaintei ,dulceata iertarii?Putini pastori mai avem,dintre care sunt unii, batrani si nu avem acces la ei,altii sunt izolati pentru propovaduirea antiecumenism, altii se izoleaza singuri.Ce ne ramane? Cativa teologi,care are fiecare auditoriul lui,preotii de parohie,care nu prea predica sau nu se implica…..si atunci ridicam ochii spre Doamne si strigam..”Doamne nu cu mania ta sa ne mustri,si nici cu iutimea Ta sa ne certi”
În lucrarea sa “PREDICI LA TRIOD” sau “PREGĂTIRE PENTRU SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI ÎMPĂRTĂŞANIE” (publicată în limba română la Ed. Sophia din Bucureşti), Sf. Arhiepiscop rus TEOFAN ZĂVORÂTUL spune EXACT ACELAŞI LUCRU, în tâlcuirea pericopelor evanghelice din Duminicile Sfinţilor Ioan Scărarul şi Maria Egipteanca (a 4-a şi a 5-a din Post), despre IEŞIREA DIN LUME a creştinilor doritori de mântuire, CU INIMA ŞI CU MINTEA ŞI DESPRE RETRAGEREA LOR ÎN PUSTIA INIMII ŞI A PREOCUPĂRILOR DUHOVNICEŞTI ca şi acest iubit părinte şi îndrumător care ne-a mai rămas azi …părintele RAPHAIL NOICA!
Domnul Dumnezeu, porunceşte poporului său (creştinilor care AU MAI RĂMAS ÎN UNIRE CA…BISERICĂ A LUI DUMNEZEU), ca odinioară isaraeliţilor înn Egipt, CA SĂ IASĂ DIN LUME şi din…BABILONUL LUMII (cf. CARTEA PROFETULUI IEREMIA, cap.51, vers.5 şi APOCALIPSĂ, cap.18, vers.4).
Sf. Episcop TIHON DIN ZADONSK ne spune în vol.3 al seriei scrierilor sale intitulată “DESPRE ADEVĂRATUL CREŞTINISM”, că unul dintre ÎNŢELESURILE cuvântului biserică este şi acesta de “CHEMAŢI DIN…”, tărâmul întunericului şi al satanei în…TĂRÂMUL LUMINII ŞI ALM ÎMPĂRĂŢIEI CERURILOR…!
Iar Arhiepiscopul AVERCHIE TUSCHAEV, ne spune într-una din scrierile sale (publicate cu ocazia prăznuirii a unui veac de la moartea mentorului său…SF. IGNATIE BRIANCIANINOV)că ATUNCI CÂND DOMNUL I-A SPUS LUI PETRU…: “PE ACESASTĂ PIATRĂ VOI ZIDI B I S E R I C A MEA, pe care nici porţile iadului nu o vor birui”, prin Biserică nu trebuie să înţelegem pe toţi cei care sunt…botezaţi şi se numesc şi ei …ortodocşi, ci doar PE ACEI PUŢINI CARE ÎN VREMURILE DIN URMĂ NU VOR FI …BIRUIŢI DE PUTEREA LUZI ANTICRIST, adică acea “TURMĂ MICĂ” (cf. LUCA, cap.12, vers.32), eu citez acum din memorie.
Aşadar această mică …turmă a ortodocşilor care VA PĂSTRA MĂRTURIA LUI IISUS (cf.Apocalipsă, capitolele: 12, vers.17; 19, cap.19, vers.10 şi 20, vers.4)în vremurile din urmă, ACEEA VA FI …BISERICA PE CARE NICI PORŢILE IADULUI NU O VOR BIRUI…!
Să-L rugăm pe Domnul să ne dea PLÂNS şi TÂNGUIRE ŞI SFÂŞIERE A INIMILOR nouă care suntem atâtz de firavi duhovniceşte şi de nestatornici şi cu inima în doi peri (cf. EPISTOLA SF. AP. IACOV, cap.4, vers.7-10)ca să ne mântuim. AMIN!
O mică continuare la ideile amintite mai devreme…
CREŞTINII IES DIN LUME TOCMAI…PRIN POCĂINŢĂ, PRIN ÎNTRSITAREA DUPĂ DUMNEZEU (Cf.2 CORINTENI, cap.7, vers.10)prin…PLÂNSUL TAINIC şi LĂUNTRIC…, prin PETRECEREA ÎNLĂUNTRU (cf. SF. TEOFAN, “VIAŢA LĂUNTRICĂ”, prin ÎNTOARCEREA DEASĂ SPRE SINE (cf. Arhimandritul bulgar SERAFIM ALEXIEV, “VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A CREŞTINULUI ORTODOX”).
Da! prin POCĂINŢĂ ŞI PLÂNSUL DUPĂ IZBĂVIRE ŞI DUPĂ DOBÂNDIREA MÂNTUIRII din acest neam preacurvar şi viclean (cf. FAPTE, cap.2, vers.40)adevăraţi creştini ortodocşi IES DI8N LUME ŞI DIN BABILONUL EI, pentru că lumea aceasta nenorocită are orice …dar numai SUPUNERE ŞI ASCULTARE ŞI IUBIRE ŞI ADORARE A LUI DUMNEZEU NU ARE!
Nu are lumea ASCULTARE DE DUMNEZEU şi NU SE SUPUNE LUI ŞI ADEVĂRULUI LUI şi PORUNCILOR LUI, pentru că peste ea domneşte ca un stăpân tiranic, domnul văzduhului şi stăpânitorul acestui veac, care DOMNEŞETE CU PUTERE ÎN FII NEASCULTĂRII ÎN FII…LUMII (Cf. Epistola către EFESENI a Sf. Ap. Pavel, cap.2, vers.2)!
Iar noi, cei care ne dorim atât de mult IZBĂVIREA DE ACEASTĂ LUME VICLEANĂ, trebuie să ieşim din ea şi nu putem să ieşim, câtă vreme GÂNDIM CA EA, NE PURTÂM DUPĂ OBICEIURILE EI, ÎL ÎNŢELEGEM PE HRISTIOS în felul ei (cf. 2 CORINTENI, cap.5, vers.16) şi suntem…PRIETENI CU EA (cf. IACOV, cap.4, vers.4)ba mai mult chiar O IUBIM…(cf. 1 IOAN, cap.vers.15-17)!
Şi chiar dacă IEŞIREA ACEASTA NU ESTE ATÂT LA EXTERIOR, cât mai MULT LĂUNTRICĂ, totuşi ESTE O IEŞIRE REALĂ, ca şi a evreilor din Egipt, şi o mergere către CANAANUL ÎMPĂRĂŢIEI CERURILOR, în care FACĂ BUNUL DUMNEZEU SĂ AJUNGEM CU TOŢII AMIN!
LUMEA ACEASTA E O MARE CU VALURI MARI IN CARE NE PUTEM USOR INECA ,PRECUM Petru ,cind a mers spre Domnul IISUS daca nu cerem in permanenta ajutorul LUI,adica sa spunem ,sa nu uitam sa spunem ,cind sintem sufocati de grijile acestei vieti:DOAMNE AJTA-MA ,precum a strigat si ap.PETRU din valuri.