BICIUIREA SI BATJOCORIREA LUI HRISTOS. Ne rusinam sa mai cautam placerile sau sa mai cartim? “Cum te rabda inima sa inmultesti inca ranele lui Iisus?”

13-04-2012 Sublinieri

MEDITAŢIA SFANTULUI NICODIM AGHIORITUL

Despre biciuirea lui Hristos, in care El a simtit:

A. O mare durere,

B. O mare batjocura,

C. O mare dragoste.

***

A.

“Ia aminte iubitule, la durerea pe care a suferit-o prea dulcele nostru Iisus Hristos, cu prilejul grozavei biciuiri pe care a primit-o: Atunci a luat Pilat pe Iisus si L-a batut” (Ioan 19,1). Chinul acesta, cum poate intelege oricine, a fost din cale afara de aspru si greu, pentru patru pricini: 1) din pricina gingasiei trupului Mantuitorului; 2) din pricina barbariei ostasilor care L-au batut; 3). – din pricina numarului mare al celor ce L-au batut si 4)  din pricina uneltelor folosite la biciuire.

1. Trupul lui Iisus, intrucat provenea din Duhul Sfant, in chip minunat si mai presus de fire, pregatit pentru un scop atat de inalt, adica sa devina lacasul sufletului indumnezeit al lui Hristos, era foarte nobil si desavarsit si deci si foarte simtitor si atat de plapand, incat din pricina acestei gingasii Domnul a fost numit vierme, dupa parerea unor invatatori:

Eu sunt vierme si nu om(Ps. 21,6).

Pe langa aceasta mai era si foarte slabit din cauza sudorii ca de sange, pe care o varsase in timpul vegherii de noapte intreaga si pentru lupta grozava cu sine, din gradina Ghetsimani.

2. Ostasii care L-au batut, nu numai ca erau impietriti ca oameni trupesti, dar mai erau si atatati de catre iudei si mai ales de diavolul. Incat avand o cruzime indoita si intreita, se asemanau nu cu oamenii ci cu cainii, cu taurii sau cu alte animale infuriate, dupa cum a spus mai inainte despre dansii David:

Inconjuratu-m-au multi, tauri grasi m-au cuprins” (Ps. 21.16).

Apoi acesti ostasi, fiind in numar de 60, se schimbau mereu, doi cate doi, cand oboseau, biciuind si lovind pe Domnul, dupa cum povesteste Cornelie Italul, in Talmacirea cap. 19 al Evangheliei lui Ioan.

3. Uneltele cu care bateau pe Domnul erau vine tari, bete ciotoroase si cu spini, funii prevazute cu mici stele de fier si carlige, care sfasiau carnea pana la os.

4. Numarul ranelor pe care le-a primit Domnul a fost nenumarate, ca si numarul pacatelor noastre, asa cum si despre aceasta a prorocit David:

Adunatu-s-au peste mine batai si n-am stiut(Ps. 34,14).

Cum este cu putinta, frate, sa nu-ti fie miscata inima, gandind la o asa de inspaimantatoare priveliste? Inchipuieste-fi cu mintea ca si tu, iubitule, esti de fata si vezi pe Iisus ca un miel nevinovat, pe care L-au inconjurat din toate partile acei lupi insetati de sange, cum L-au legat de stalp si L-au biciuit fara mila. Cum vajaie bicele si lovesc din toate partile: la inceput ranesc trupul cel prea sfant, apoi loviturile cazand peste ranile de mai inainte se deschid si mai adanc si la fiecare lovitura se rup parti din plapandul trup al Domnului, ramanand apropape goale oasele si coastele incat se puteau numara pe dinafara:

Numarat-au toate oasele mele(Ps. 21.17).

Sangele curgand parau din toate vinele s-a facut lac langa stalpul de care era legat, precum a fost preinchipuit de sangele taurului varsat de Moise la temelia altarului:

Si sangele L-a varsat la temelia altarului si l-a sfintit” (Levitic 8, 15).

Vai, ce infricosat macel a suferit prea dulcele si prea plapandul Iisus al meu – macel pe care nu l-ar fi putut rabda nici un urias impietrit daca ar fi venit peste el. De aceea avea dreptate sa strige prin gura lui David:

“Am fost batut toata ziua” (Ps. 72.4).

Iata, deci, cu ce nemasurat pret a cumparat Hristos mantuirea ta, iubitule!

Desi numai o singura rana a lui Hristos ar fi fost in stare sa rascumpere intreg neamul omenesc, cu toate acestea Domnul a binevoit sa primeasca atatea rani fiind batut si biciuit fara mila, ca sa ne arate cat de mult iubeste El mantuirea oamenilor. Deci daca si tu suferi, dupa ce El a suferit atat de mult ca sa te mantuiasca, tie ti se cade pedeapsa si n-ai nici un motiv sa te superi pe Hristos. Vezi bine cat de mult a suferit Mantuitorul in timpul acestei grozave biciuiri pentru placerile pe care tu le-ai gustat, impotriva dumnezeiestilor Lui porunci. Cum te mai rabda inima sa mai inmultesti inca ranele lui Iisus, cautand iarasi sa-L vatami cu pacatele tale? Te mai rabda inima fata de atatea rani, dupa atata sange, dupa atatea chinuri ale Domnului sa mai cauti placerile si gusturile celor oprite ale trupului si ale simturilor, cum ai facut pana acum? Nu, te rog, frate, nu!

Din dragoste pentru preadulcele Iisus, care a fost asa de crunt biciuit, sa nu ajungi pana la atata nesimtire si pana la asa dispret de mantuirea ta! Caci pentru aceasta a binevoit Domnul sa primeasca atatea dureri si suferinte in trupul sau cel fara de pacat, pentru ca sa tamaduiasca placerile trupesti pe care le-a gustat Adam si urmasii lui, dupa cum invata Sfantul Maxim; pentru ca dupa spusa medicilor, cele contrarii cu cele contrarii se vindeca. Deci daca tu cauti iarasi placerile trupului si desfatarile, atunci tu biciuiesti din nou pe Hristos si-i reinnoiesti ranile si suferintele, dovedind ca in zadar a primit lovituri si flagelare groaznica, de vreme ce tu nu tragi nici un folos din ele.

Rusineaza-te deci, iubitule, socotind ce parte ai si tu in aceasta crunta biciuire a lui Iisus, si recunoaste printre multimea ranilor Lui si pe acelea, pe care le-au adus propriile tale pacate si pe care El le-a prevazut indeosebi. Blestema de mii de ori pacatele cu care ai pricinuit un asa de mare chin Mantuitorului, si rabda fara murmur, ba inca cu multumita, ori de cate ori te bate Dumnezeu si te pedepseste pentru ele. Pentru ca daca Domnul a rabdat, asa de infricosata biciuire, nu pentru pacatele Lui ci pentru ale tale, cum sa nu fii dator sa rabzi loviturile ce-ti vin de la Dumnezeu pentru pacatele proprii? Si sa stii ca odata cu aceste lovituri vei afla mila la Dumnezeu, precum a spus Tobit: “El bate si miluieste” (13.2) si iarasi: “M-ai batut si m-ai miluit” (11.13); prin aceste batai vei recunoaste ca esti in randul fiilor lui Dumnezeu “Caci El bate pe tot fiul pe care-l primeste” (Prov. 3,22). Dumnezeu nu bate si nici nu pedepseste pe nimeni din razbunare sau dusmanie, sa nu fie! Ci pentru ca oamenii nu vor sa asculte sfaturile si indemnurile lui Dumnezeu date prin cuvant, de aceea El este nevoit sa-i sfatuiasca si sa-i indemne cu fapta adica cu lovituri si pedepse, precum a zis inteleapta Iudita: Pe noi nu ne-a nedreptatit, ci spre indemnare ne bate Domnul” (8,23). Deci daca te pedepseste Dumnezeu si te bate, sa stii ca ai facut un pacat, fie pe fata si pentru acela esti batut: Multe sunt bataile pacatosului(Ps. 31,13). De aceea nu fi fara de minte si nici nu sta nesimtitor, precum a spus Proorocul Ieremia: I-ai batut si nu i-a durut(5,3), ci cerceteaza-te sa-ti afli pacatul si sa ti-l ispasesti, zicand cu David: Pedeapsa Ta la urma m-a indreptat si pedeapsa aceasta ma invata (Ps. 17,39).

Multumeste apoi Domnului pentru nespusa Lui dragoste, ca a primit asupra-Si pedeapsa si bataia care ti se cadea tie, sluga Sa, numai si numai ca sa te impace cu Parintele Sau ceresc. Adauga la aceasta propria Sa dragoste si propriul Sau sange pe care l-a dat ca sa mijloceasca si sa-ti dea iertarea pacatelor. Sangele lui Abel a strigt la cer razbunare, dar sangele Fiului lui Dumnezeu striga la Dumnezeu pentru iertarea pacatelor tale:

V-ati apropiat de un legamant nou, prin mijlocirea lui Iisus si de sangele stropirii, care graieste mai tare decat cel al lui Abel(Evrei 12,21).

B.

Ia aminte, frate, la marea rusine pe care a suferit-o Iisus in timpul biciuirii, fiind golit in fata atator ostasi si luat in ras de poporul batjocoritor si neomenos, fiind acoperit din crestet pana-n talpi de rusine fecioreasca, dar asa de amara si dureroasa in inima Sa, care se intristeaza vadit, prin gura proorocului, de aceasta rusinare ca de un chin aparte:

Si aceia priveau si se uitau la mine(Ps. 21,19).

Si pentru ca nici un om nu putea cunoaste pe deplin intristarea pe care o simtea prin aceasta rusine, cheama ca marturie pe Tatal din cer, care – dupa cum singur cunostea nespusa vrednicie a dumnezeiescului Sau ipostas si a preasfintei lui firi omenesti, tot asa numai El putea sa cunoasca pe deplin aceasta mare rusine a Lui:

Tu cunosti ocara mea si rusinea mea si infruntarea mea” (Ps. 68,22).

Ah, frate, o asa de mare rusine, potrivita pentru hoti, ucigasi, desfranati si pacatosi, cand se scufunda in pacat: “Sa se rusineze cei ce fac faradelege in desert” (Ps. 24,3); o astfel de rusine, zic – era drept sa se faca lui Iisus, care era insasi mantuirea? Era drept oare ca Iisus cel cu totul nevinovat sa sufere o astfel de rusine ca sa-L vada toti gol si sa se desfateze oarecum de goliciunea Lui, in timp ce si fapturile lipsite de rusine, luna si soarele, vazandu-L se rusinau? Caci este scris: “Se va rusina luna si se va rusina soarele” (Isaia 24,23). Desigur ca nu era drept, cu toate acestea, Insusi a binevoit sa rabde aceasta rusine si sa o primeasca cu prisosinta incat sa-L acopere peste tot, din crestet pana-n talpi:

Toata rusinea obrazului meu m-a acoperit(Ps. 43,17),

din doua pricini:

1) ca sa inlature de la tine rusinea ca pedeapsa si

2)  sa-ti dea prilej sa simti o alta rusine mantuitoare.

Rusine pedepsitoare este aceea care te asteapta inaintea judecatii obstesti a lui Dumnezeu, cand te vei infatisa gol de harul dumnezeiesc, rusinat de rautatile tale si pustiu de toata virtutea. Mantuitorul, insa, nu voieste sa te injoseasca cu o astfel de rusinare, ci sa te imbraci cu virtutile ca si cu niste vesminte imparatesti ca sa nu ti se vada goliciunea inaintea intregii lumi, precum spune aceasta Sf. Apocalipsa:

Te sfatuiesc sa-ti cumperi de la mine vesminte albe, ca sa te imbraci si sa nu se vada rusinea goliciunii tale(3,18).

Cealalta rusine, cea mantuitoare, este cea pricinuita din recunoasterea sincera a pacatelor tale si a nerecunostintei aratate fata de Rascumparatorul tau.

In adevar, mantuitoare si de suflet folositoare este rugaciunea pe care ti-o pricinuieste Iisus prin propria-i rusine. Aceasta rusine este o sfiala a cugetelor si infranarea limbii, a ochilor si a celorlalte simturi, precum invata Sf. Isaac. Este pazirea de pacatele viitoare si un semn al adevaratei pocainte pentru pacatele trecute.

De aceea, straduieste-te, frate, ca sa castigi si tu aceasta rusine mantuitoare pentru sineti, rusinandu-te inaintea lui Dumnezeu pentru faptele tale cele rusinoase, facute in ascuns, care, ca crestin ce esti, n-ar fi trebuit sa le faci, ci sa te lepezi de ele prin Sfantul Botez: “Sa lepadam faptele rusinoase cele ascunse” (II Cor. 4,2). Caci daca Fiul lui Dumnezeu, Cel fara de pacat, a suferit o asa de mare rusine pentru pacatele tale, cum sa nu te rusinezi tu de pacatele pe care le-ai facut? Cu adevarat, cand iti amintesti de pacatele rusinoase si ascunse pe care le-ai facut, ar trebui sa ti se roseasca tot obrazul si sa simti o asa de mare rusine, cat simte si hotul prins asupra faptului: “Cum se rusineaza hotul cand este prins, asa se vor rusina fiii lui Israil(Ieremia 2,26). Pentru ca aceasta rusine te face sa te pazesti si sa nu cazi a doua oara in acelasi pacat; ea naste umilinta in suflet si umilinta la randul ei, iti iarta multe pacate, dupa cuvantul Sf. Isaac (Cuv. 49).

Numai atunci se cade sa alungi de la tine rusinea, cand iti marturisesti pacatele, dupa cum iti porunceste Duhul Sfant:

Sa nu te rusinezi a-ti marturisi pacatele” (Sirah 4,26).

Si Hrisostom zice: „Rusineaza-te cand pacatuiesti, iar nu cand te pocaiesti” (Cuv. despre pocainta), pentru ca acea rusine este de la diavolul, care iti da indrazneala spre pacat, iar cand e vorba de cainta si spovedanie iti da rusine, dupa cum spune tot Hrisostom:

acestea sunt doua: pacatul si pocainta; in pacat este rusine si ocara,  in pocainta, lauda si indrazneala. Diavolul insa rastoarna ordinea si da celor ce-l asculta indrazneala in pacat si rusine in pocainta. Tu insa nu te increde in el” (Cuvant despre pocainta).

Aceasta rusine este rodul mandriei si deci este rea si pacatoasa, caci “este o rusine care aduce dupa sine pacat(Sirah 4,21).

Rusineaza-te, deci, frate, inaintea Domnului si cere iertare, pentru ca pana acum n-ai simtit nici o rusine pentru pacatele tale, ci fata ti s-a facut ca a unei desfranate nerusinandu-te nici de Dumnezeu, nici de oameni, nici de pedeapsa, nici de rai, nici de  legea lui Dumnezeu, nici de judecata si rasplatire: “Fata de desfranata s-a facut fata ta, fara de rusine ai fost fata de toti(Ieremia 3,3).

Hotaraste-te ca de azi inainte sa urasti nerusinarea si sa iubesti rusinea si sfiala; pentru ca nerusinarea este rod si fiica a lui Lucifer, cu care el nerusinatul a ravnit la nespusa slava a Creatorului, in timp ce Serafimii isi ascund fetele si picioarele cu aripile, de rusine, ca sa nu vada cele mai inalte si cele mai adanci lucruri ale Dumnezeirii. De aceea si Dionisie Areopagitul zice:

“Oare ce  este rautatea dracilor? Indrazneala nesocotita, pofta de inaltare si inchipuire obraznica(Despre numele dumnezeiesti 4).

Nerusinarea si indrazneala sunt un rau care afunda pe om in multe alte rautati; este o risipire, o lasare in voia lor a limbii, a gandului, a ochilor si a celorlalte simturi; este un cuvant care arde toate virtutile, dupa cum zic Parintii: este insusirea fiintelor lipsite de ratiune, nu a celor rationale, dupa cum este scris: “Caini fara de rusine cu sufletul” (Isaia 56.11). In scurt, “nerusinea este un rau, pe care-l uraste si ocoleste toata lumea (Ecles. 8,1). De aceea si inteleptul Sirah a rugat pe Dumnezeu sa-l izbaveasca de nerusinare si sa nu-l dea pe mana omului nerusinat: “Doamne, Parinte si Dumnezeul vietii mele… duhul nerusinarii nu mi-l da(23,4).

Dimpotriva, rusinea este o virtute proprie numai oamenilor, pe care Dumnezeu a sadit-o pana in inimile copiilor mici, care indata ce fac vreo gresala, se inrosesc la fata de rusine si cu sangele, care iese in fata, cauta oarecum sa ascunda gresala si sa nu o vada oamenii” (131). Este o virtute iubita de toti oamenii: Inaintea celui rusinos va merge harul (Sirah 32,11). De aceea si sfintii cand erau stapaniti de cugete desarte si semete, cand savarseau vreun bine, ei se rusinau de astfel de cugete si dadeau slava lui Dumnezeu, dupa cum zice Daniil:  Tie, Doamne, dreptate, iar noua rusinea fetii” (9.7). Si fiindca si Iisus Hristos a avut parte de asa de mare rusine la biciuirea Sa, din dragoste pentru tine, multumeste-i din toata inima si roaga-L sa-ti daruiasca si tie o parte din rusinea mantuitoare, pe care a simtit-o El si sa te invredniceasca la judecata viitoare de indrazneala vesnica, pe care o vor avea dreptii si sa te izbaveasca de rusinea cea vesnica, de care vor avea parte cei pacatosi: “Si multi din cei ce dormeau in tarana pamantului se vor scula, unii la viata vesnica si unii la ocara si rusine vesnica” .

C.

Ia aminte, iubitule, la dragostea pe care a aratat-o Iisus Hristos chiar si in timpul acelei groaznice biciuiri. O, de ai putea patrunde in dumnezeiasca inima a lui Iisus, cum te-ai mai incalzi degraba de flacarile iubirii care arde acolo ca un cuptor! Fara indoiala ca si ostasii, daca ar fi putut patrunde in vreun fel in inima lui Iisus, cu toate ca aveau inima impietrita, ea s-ar fi inmuiat indata si ei, aruncand la pamant uneltele de tortura, ar fi cazut la dumnezeiestile Lui picioare, rugandu-L sa-i ierte de nemaipomenita lor indrazneala. Si ce altceva a hotarat pe preadulcele Iisus sa primeasca atatea rani, sa sufere cu atata curaj salbaticia celor asa de neomenesti, decat dragostea cu care era legat de tine? “Intru stricarea oamenilor, cuprinsu-i-am pe ei in legaturile iubirii mele ” (Osea 11,4). Ce altceva L-a silit sa ofere dreptatii dumnezeiesti toate ranile Lui, ca sa implineasca datoria tuturor oameni lor, deci si pe a ta, decat dragostea Lui vesnica pentru tine? Te-a iubit cu dragoste vesnica ” (Ieremia 31.3). Ce alta pricina L-a facut sa se bucure in adancul sufletului Sau, chiar atunci cand sangele curgea din toate madularele Sale, decat socotinta ca ranele Lui dadeau vindecare ranelor tale, chinurile Lui impiedicau chinurile tale si patima Lui avea sa te innoiasca si sa te scape de moarte pe tine?

“Te va innoi intru dragostea Sa(Sofonie 3,18).

O, dragoste a lui Dumnezeu fata de om! Asa de necuprinsa si de puternica, pe cat de necuprins si de puternic este Dumnezeu:

“Si a pus dragostea cea mare a puterii Lui(Avacum 3.4).

Cu ce rasplatesti acum, frate, dragostea asa de mare pe care a aratat-o Dumnezeu fata de tine? Tu, pentru orice sarcina mica, ce ti se pare ca o iei de la altul, te plangi si te tanguiesti; tu pentru cel mai mic necaz pe care ti-l trimite Domnul, oftezi si murmuri; tu pentru un cuvant rece pe care ti-l spune fratele tau, te manii asupra lui ca o fiara. Oare aceasta este rasplata pe care o dai lui Dumnezeu pentru dragostea Lui fata de tine? Aceasta este imitarea si urmarea pildei data tie de Iisus Hristos, precum este scris:

“Hristos a patimit pentru noi lasandu-ne pilda ca sa pasim pe urmele Lui… El batjocorind fiind, n-a raspuns la batjocuri; patimind n-a amenintat, ci a lasat pe seama judecatorului celui drept(I Petru 2,11).

Aceasta-i multumirea ta pentru harurile date de Dumnezeu? Ah, nerecunoscatorule si nevrednicule de dragoste, nu auzi tu ca, dupa spusa Fericitului Augustin:

Nerecunostinta nu place lui Dumnezeu; este radacina a tot raul. Sau ca in viata chiar si relele cele moarte ucide cele vii“? (Rug. 26 sau 18).

Oare, de acum mai poti socoti indreptatite plangerile si revoltele tale? Ba, dimpotriva, nu-i drept oare ca o sluga rea, ca tine, sa sufere putin pentru pacatele sale, cand Stapanul lumii, pentru pacatele tale a primit cu atata marinimie si dragoste groaznica biciuire, care este oarecum un canon pentru necuvincioasele placeri si rautatile tuturor oamenilor?

Rusineaza-te dar de viata desfatata pe care o duci si care este nepotrivita cu un pacatos si invata din infricosata biciuire a Domnului cum se cade sa-ti infranezi trupul. Si dupa cum piatra si colina pe care stateau Iacob cu Laban au fost martore ca n-au sa mai treaca dincolo si n-au sa-si mai faca paguba unul altuia: “Iata colina aceasta si martor stapanul acesta” (Facere 31,3); tot asa si stalpul, de care au legat pe Domnul si L-au biciuit, sa-ti fie, frate, martor si hotar ca de azi inainte sa nu mai jignesti pe Domnul tau cu vreun pacat, cu deplina stiinta si vointa, ci toate relele inclinari, poftele si placerile trupesti sa se zdrobeasca in fata acestui stalp: “Iata martor stalpul acesta“!

Si roaga pe Cel legat pentru tine, pe Mantuitorul cel biciuit ca, precum El a fost legat de stalp din dragoste pentru tine, tot asa sa-ti lege si inima ta de acelasi stalp din dragoste pentru El, pentru ca prin aceasta legare a dragostei celei vrednice de lauda, sa fii dezlegat de toata legatura vinovatei dragoste si sa iubesti numai pe Iisus, zicandu-i cu Isaia: “Canta-voi acum celui iubit cantarea iubitului meu(5,1), dupa cum si Iisus nu are alt iubit decat pe tine. De aceea si raspunde celui ce-L intreaba despre ranile pe care le are zicand: “cu care m-am ranit in casa iubitului meu” (Zaharia 13,6); incat intre dragostea ta – a celui ce iubeste si a iubitului tau Iisus sa nu mai incapa nici o alta dragoste. Si in cresterea dragostei sa strigi catre Iisus cuvintele de iubire pe care le-a strigat candva David catre prietenul sau Ionatan: Frumos mi-ai fost mie foarte; minunata mi-a fost dragostea ta, mai mult decat dragostea femeilor(II Imp. 1,26). Si acele cuvinte de dragoste pe care le canta mirele ei:

Fiicele Ierusalimului, de veti afla pe fratiorul meu, spuneti-i ca sunt ranita de dragoste pentru el ” (Cant .Cant. 5,8).

(din: Sfantul Nicodim Aghioritul, Deprinderi duhovnicesti, Editura Episcopiei Ortodoxe, Alba-Iulia, 1995)

icoana de Ioan Popa

Legaturi:

***


Categorii

1. Slider, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Saptamana Mare, Sfantul Nicodim Aghioritul, Vinerea Mare

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

52 Commentarii la “BICIUIREA SI BATJOCORIREA LUI HRISTOS. Ne rusinam sa mai cautam placerile sau sa mai cartim? “Cum te rabda inima sa inmultesti inca ranele lui Iisus?”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Pingback: Sfânta şi Marea Vineri - înfricoşătoarele patimi » Alex Rădescu Blog
  2. Pingback: RASTIGNIREA DOMNULUI. Meditatie zdrobitoare la patimile lui Hristos. Talcuirea celor 7 cuvinte rostite pe Cruce de Mantuitorul -
  3. Unii mai considera si azi aceste imagini prea dure.Nu pot privi…Dar reflecta ele oare intreaga suferinta a Mantuitorului.Minunatele cuvinte ale Sfantului Nicodim Aghioritul trebuie asociate neaparat cu imaginea din care se hraneste cu nesat aceste generatii.
    http://www.youtube.com/watch?v=jmIp4F0Ydy8&feature=related

  4. Pingback: Vinerea Patimilor. ASTAZI HRISTOS PATIMESTE SI MOARE PENTRU NOI -
  5. Pingback: Predica la scoaterea Sfantului Epitaf: TREBUIE SA MERGEM PANA LA CAPAT, SA NE INGROPAM IMPREUNA CU HRISTOS, SA NU MAI FIM CEI DE DINAINTE! -
  6. Tacerea Domnului Hristos talmacita de Sfintii Parinti la intrebarea lui caiafa:Nu raspunzi nimic la tot ce marturisesc impotriva Ta acestia?este fara indoiala ca Mantuitorul nu urmarea sa Se apere de acuzatii,caci pentru aceasta ar fi trebuit sa dezvaluie semnificatia Intruparii si a Patimilor Sale,taine pe care judecatorii Sai nu le puteau intelege.De aceea prefera sa taca.Apoi Caiafa trecu la alta intrebare cu privire la invataturile Sale din sinagoga si in templu,dar si acum Domnul Hristos,Le vorbeste nu ca un vinovat,ci dimpotriva El pune intrebari arhiereului,aratand ca judecata nu este indreptatita.Iar atunci cand unul dintre ostasi infuriat fiind de raspunsurile Lui,ii dadu o palma,nu raspunde la palma tot cu palma,ci pune intrebarea la care asteapta raspuns:”Daca am vorbit rau,dovedeste ca este rau,iar daca am vorbit bine,de ce ma bati?”il mustra El pe slujitor. Aceasta spunandu-i pentru a ii trezi constiinta omului si pentru a il ajuta sa nu mai fie o unealta oarba si executant a unor porunci ce urmaresc distrugerea semanului si a demnitatii acestuia si totodata vizand si multa reflectie asupra acestor acte.Dar gestul slujnicei era doar sa-l maguleasca pe arhiereu si sa si arate ravna fata de mai marii sai.
    Prin aceasta Domnul Hristos atrage atentia la toti cei de peste veacuri care vor contribui la sporirea suferintelor din diferite pricini.Apoi scena cu flagelarea este poate cea mai infricosatoare pagina din istoria omenirii,infaptuita de cohorta fortelor din intuneric:evrei si paganii romani,celor care candva Domnul Hristos le spusese in fata:”Eu vorbesc ceea ce am vazut la Tatal Meu,iar voi faceti ceea ce ati auzit de la tatal vostru”,”Voi sunteti din tatal vostru diavolul si vreti sa faceti poftele tatalui vostru.El,de la inceput a fost ucigator de oamnei si nu a stat intru adevar,pentru ca nu este adevar intru el”.Extraordinara este anticipata aceasta cumplita scena de Domnul Hristos si profetita,atunci cand Se indrepta pentru ultima data spre Ierusalim:”Si-L vor batjocori si-L vor scuipa si-L vor biciui si-L vor omori”.
    Noi,intelegem prin hlamida,cununa de spini, trestia,vesmantul purpuriu,cu Care a fost imbracat, ca Domnul Hristos este IMPARATUL CARE INVINGE MOARTEA SI VA PUNE PRIN EA,TEMELIA IMPARATIEI HARULUI.
    Iar palmele date de ostasi pe obrazul Mielului,Chipului Celui Care a stralucit pe Tabor,sunt si palmele noastre atat timp cat vom lua numele Domnului in desert si ne vom bate joc de toate cele sfinte,iar Mielul ramane injunghiat pana la sfarsitul veacului,deoarece El va suferi alaturi de toti cei care vor crede in El,vor indura chinuri si vor muri pentru El.
    (nu stiu daca m-am incadrat bine,caci de pe tf.nu pot urmari detaliat,iertati!)

  7. Pingback: HRISTOS A INVIAT! SA NU-L RASTIGNIM IARASI! Predici scurte si puternice de Inviere ale Parintelui Nicolae Tanase -
  8. Pingback: Pacate pe care nu le spovedim: pacatul cartelii – NEMULTUMIREA PENTRU NIVELUL DE TRAI, PENTRU INFATISAREA EXTERIOARA… -
  9. Pingback: TUDOR GHEORGHE (video). Inca izvorasc izvoarele harului si ale frumusetii, dar noi… in fiecare zi NE BATEM JOC de darurile milei lui Dumnezeu… - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  10. Pingback: Parintele Efrem Filotheitul despre PACATUL DE A INJURA SI A BLASFEMIA NUMELE DOMNULUI SI CELE SFINTE -
  11. Pingback: PREDICI strapungatoare ale Sfantului Ioan de Kronstadt la DUMINICA SFINTEI CRUCI: “Sa ne luam cat mai repede crucea, atata timp cat Cel rastignit pe Cruce continua sa ne arate milele Sale!” -
  12. Pingback: SA-L INSOTIM PE DOMNUL IN SAPTAMANA MARE! -
  13. Pingback: SMOCHINUL NERODITOR si DUMNEZEUL FLAMAND dupa iubirea noastra -
  14. Pingback: SLAVA LUI DUMNEZEU! -
  15. Pingback: MIERCUREA MARE. Femeia pacatoasa si Iuda, ucenicul vanzator: PUTEREA POCAINTEI SI RISCUL PERMANENT AL CADERII SI TRADARII LUI HRISTOS -
  16. Pingback: GHETSIMANI – limanul “cel mai sigur pentru pacatosul zdrobit, pentru cel revoltat de necaz, de povara, de deznadejde, de frica…” -
  17. Pingback: Ceea ce contează | N-am cuvinte...
  18. Pingback: VINEREA MARE. Predici, meditatii si plangeri strapungatoare la SFINTELE PATIMI ALE DOMNULUI, inaintea Epitafului Sau -
  19. Pingback: Sfantul Nicodim Aghioritul despre IUBIREA DE PLACERI, chiar si “nevinovate”, care DAUNEAZA GRAV ADEVARATEI VIETI CRESTINESTI. Cuvant foarte actual: “Viata molatica pe care o traim este o pregatire spre tot pacatul” -
  20. Pingback: FIUL RISIPITOR. IUBIREA LUI DUMNEZEU si TAINA POCAINTEI. Predici strapungatoare de inima si pline de putere ale Staretului Efrem Filotheitul -
  21. Pingback: CE FACEM CU ICOANA LUI DUMNEZEU DIN NOI? Predica la Duminica Ortodoxiei a Cuviosului Iustin Popovici: “ACESTA ESTI TU. Ia aminte, omule, cum traiesti! Nu sluți chipul lui Dumnezeu din sufletul tau si nu-L rani pe Hristos” -
  22. Pingback: PREDICI LA DUMINICA A II-A DIN POSTUL MARE (a Sfantului Grigorie Palama): “FUNIA” BUNATATII LUI DUMNEZEU CARE NE IARTA PACATELE: “Te conjur din partea lui Dumnezeu celui viu, frate crestine, nu lasa sa se rupa funia!” -
  23. Pingback: PATIMILE LUI HRISTOS si riscul atenuarii pana la refuz al asumarii intelesului Crucii -
  24. Pingback: Sa intelegem mai profund cum a fost PATIMIREA si MOARTEA PE CRUCE A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS. De ce si cum a suferit Fiul lui Dumnezeu si care este semnificatia infricosatoarei Rastigniri a Mantuitorului? -
  25. Pingback: JOIA MARE: iubirea tradata a lui Dumnezeu si Cuvantul care TACE in fata batjocurii campionilor urii si ai vicleniei/ RASTIGNIREA MIELULUI DE CATRE… IEPURAS? (Recomandari duhovnicesti) - Recomandari
  26. Pingback: LUPTA LUI IISUS DIN GRADINA GHEȚIMANI: “Intristat este sufletul Meu pana la moarte“. CHINUL SUFLETESC AL DOMNULUI INAINTE DE PATIMA SA si marea lectie pentru noi: RUGACIUNEA e indispensabila cand avem de luat hotarari! -
  27. Pingback: SFANTA SI MAREA VINERI a sfintelor si infricosatelor patimiri ale Domnului. RASTIGNIREA SI INGROPAREA LUI HRISTOS. Predica IPS Teofan la Denia celor 12 Evanghelii: “Sa nu participam la rastignirea lui Hristos prin faptele noastre” - Recomandar
  28. Pingback: PILAT DIN PONT sau cand slabiciunea si oportunismul devin criminale si INDELUNGA RABDARE A LUI HRISTOS, biciuit salbatic si batjocorit de ostasi -
  29. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul (III): CUM SA-TI INMOI INIMA IMPIETRITA? -
  30. Pingback: OMUL IN FATA CRUCII. Predici (text, audio, video) miscatoare si trezitoare la Inaltarea Sfintei Cruci: “Marea tragedie a omenirii este neintelegerea Crucii” -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate