Predici la Duminica Sfantului Apostol Toma: LUPTA PENTRU A AVEA CREDINTA VIE. Ce ne tine inca in necredinta, departe de Dumnezeu?

12-05-2013 Sublinieri

Η ΨΗΛΑΦΗΣΙΣ ΤΟΥ ΘΩΜΑ_3

SFANTUL INOCHENTIE AL PENZEI:

Cuvant in Duminica Tomei

(Despre osteneala cunoasterii Domnului)

“Domnul meu si Dumnezeul meu! (In 20,28). Asa a strigat Toma dupa ce s-a indo­it vreme indelungata de invierea lui Iisus Hristos! De multa vreme a fost nevoie pentru a pre­gati sa creada inima lui zabavnica! Dupa opt zi­le a venit Iisus la ucenici, si Toma era cu ei (v. In 20, 26-27). Apostolii au vazut si dupa aceea au crezut, pe cand Toma n-a vrut sa creada pana cand n-a pipait cu dreapta sa trupul Celui inviat, pana cand n-a pus degetele mainii sale in rani­le mainilor lui Hristos si in ranile coastelor stra­punse de lance. Credinta lui a crescut incet, dar cand Iisus Hristos, aratandu-Se, i-a dat sa pipaie cu mainile-i stricacioase trupul Sau cel nestricacios, cand i-a aratat si ranile cuielor spre incre­dintarea celui putin cu credinta, atunci si limba, si inima, si intreg duhul lui Toma au strigat Celui inviat: Domnul meu si Dumnezeul meu!, adica:

Acum cred, Doamne! Cred din tot sufletul ca Tu ai inviat cu adevarat! Cred ca prin Inviere isi arata puterea, stapanirea si Dumnezeirea nimeni altcineva, ci Tu, Singurul meu Domn, Tu, Singu­rul meu Dumnezeu!

Istorisirea aceasta evanghelica ne mangaie, ascultatorule, si ne invata. Ne mangaie intrucat Milostivul Domn primeste si credinta celor ce se trezesc si incep sa creada tarziu, caci harul lui Dumnezeu poate fi dobandit si la varsta barbati­ei, si la batranete la fel ca la tinerete, desi cu tre­cerea anilor lucrul acesta devine ceas de ceas tot mai greu; iar de invatat ne invata cum trebuie sa credem.

χριστός-άγιοιSa continuam, ascultatorule, impreuna-vorbi­rea dintre Cerescul Invatator si ucenicii Lui prin impreuna-vorbirea noastra si, fiind mangaiati de milostivire, sa invatam cum sa credem in El asa incat, precum S-a aratat inaintea ucenicilor in ca­sa cand usile erau incuiate, sa Se arate si in ini­mile noastre, care sunt inca ferecate inaintea Lui – mai ferecate, poate, decat orice casa.

Daca cineva ne-ar intreba daca avem credin­ta, am spune, bineinteles, ca da – dar cand fie­care se intreaba pe sine insusi: „Se afla in mine, oare, credinta macar cat un graunte de grau sau de mustar?“, este silit a recunoaste ca nu are nici macar aceasta putina credinta, fiindca Domnul a zis: „Daca ati avea credinta macar cat un graunte de mustar, ati putea muta si muntii din loc” (Mt. 17, 20), pe cand noi nu numai ca nu mutam muntii, ci nici macar pe noi insine nu ne putem muta de la necuratie la curatie. Nu avem macar consti­inta faptului ca este slaba credinta noastra? Nu, nici pe aceasta n-o avem, fiindca atunci am fi ce­rut impreuna cu Apostolii: Doamne, sporeste-ne credinta! (Lc. 17, 5). In fine, nu dorim, cel putin, sa avem credinta adevarata? Ah, ascultatorule! Nu dorim, pentru ca atunci ne-am ruga impre­una cu tatal celui bolnav de care se aminteste in Evanghelie: Cred, Doamne, ajuta necredintei me­le (Mt. 9, 24). Asadar, ce e credinta noastra? Ea, dupa cuvantul Scripturii, e o credinta moarta (v. Iac. 2, 3). Mortul n-aude, nu vede si nu lucreaza; asa si credinta noastra, asa si noi, auzind cuvin­tele lui Dumnezeu nu le auzim, vazand indura­rile lui Dumnezeu nu le vedem si lucrand nu fa­cem nimic pentru slava lui Dumnezeu. Cine cre­de in Iisus Hristos, acela Il cunoaste, Il iubeste si-L proslaveste, adica Il cuprinde cu mintea sa, intrucat acolo este locul cunoasterii; Il cuprinde cu inima, intrucat acolo e locul dragostei; Il cu­prinde cu toate puterile, intrucat acestea lucrea­za; aici se arata slava Domnului, care straluceste ca lumina pentru ceilalti. Asadar, a-L cunoaste, a-L iubi si a-L proslavi pe Iisus Hristos inseamna a crede in El.

Mare este osteneala cunoasterii Domnului, insa ea este usurata de faptul ca Biserica ridica neincetat la El gandurile noastre. In ea, ca intr-o scoala, este vestit zilnic Iisus Hristos, in ea si can­tarea, si rugaciunile, si icoanele arata spre Iisus Hristos Cel Rastignit, Inviat si Care sade cu Ta­tal. Trebuie doar sa ne deschidem auzul, trebuie doar sa ascultam cu luare-aminte: vom auzi mul­te lucruri despre Domnul Mantuitorul si Mijloci­torul nostru. Nu vor auzi aceasta care nu asculta sau care nu vor sa auda.

Daca vrei sa auzi, leapada ca pe praf feluri­tele ganduri, linisteste-te de toate grijile casnice, lumesti. SHoly_Communion_icona nu te gandesti la nimic altceva decat auzi in biserica: vei auzi, cu adevarat, ca tie si fi­ecarui om vi se da Trupul lui Iisus Hristos, vi se da Sangele Lui din Potirul imparatesc. La aceas­ta sa te gandesti, pentru aceasta sa te bucuri, de aceasta sa te temi, si atunci Il vom cuprinde pe Domnul cu toata mintea, cu tot cugetul, si vom striga impreuna cu Apostolul:

Domnul meu si Dumnezeul meu! Aici, inaintea altarului, pipai trupul Tau rastignit, aici vad sangele care a curs din coastele Tale: numai Tu, si nimeni altcineva, sa fii Domnul meu in toate zilele vietii mele!

Cunoscandu-L pe Domnul, trebuie sa-L iu­bim. Fiecare dintre noi iubeste ceva: unii iubesc aurul si comorile, altii – cinstea si slava, pe cand altii doar propriul trup, si de aceea se indeletni­cesc doar cu mancarea, cu bautura si imbraca­mintea. Ceea ce iubim umple tot adancul inimii noastre in asa fel, incat in aceasta nu mai ramane loc pentru Iisus Hristos. In vasul plin cu apa nu mai incape nimic: nici inima noastra, fiind pli­na cu dragoste desarta, uneori chiar scarbavnica, nu mai primeste dragostea de Iisus Hristos, si nici n-o poate primi pana cand nu se va micsora dragostea de lucrurile stricacioase.

IH_99Iisus Hristos l-a intrebat de trei ori pe ucenicul Sau: „Petre, Ma iubesti tu pe Mine? Petre, Ma iu­besti tu pe Mine? Ma iubesti tu pe Mine? (v. In 21,15-17), si prin aceasta intreita intrebare l-a cu­ratit de intreita lepadare. Asadar, fiecare dintre noi, ascultatorule, ar trebui intrebat: „Il iubesti pe Iisus Hristos?” de tot atatea ori cate sunt lu­crurile pe care le iubim uitand de iubirea pentru Hristos, de tot atatea ori de cate dragostea noas­tra se intoarce de la Hristos catre tot ce e paman­tesc. Sa se intrebe cu privire la aceasta fiecare, sa intrebe inima sa daca-L iubeste pe Iisus Hristos mai mult decat orice si mai puternic decat orice, iar ca sa aflam daca Il iubeste cu adevarat, Dom­nul a aratat ca semn al acestei dragoste implini­rea poruncilor:

caci dragostea de Dumnezeu aceas­ta este, sa pazim poruncile Lui, si poruncile Lui nu sunt grele (I In 5, 3).

Tot ce facem acum pe placul nostru, pe placul poftelor noastre, sunt porunci ale lumii, porunci ale desertaciunii, altfel spus porunci ale pacatului. Acestor porunci ne supu­nem, iar pe ale Dumnezeu le incalcam, chiar da­ca este mai usor sa umblam dupa poruncile lui Dumnezeu decat dupa legea pacatelor si a nenumaratei desertaciuni – si vom calca poruncile lui Dumnezeu atata timp cat nu vom indrepta voile noastre dupa voia lui Dumnezeu; iar voia si iu­birea lui Dumnezeu ne sunt atat de aproape, incat Iisus Hristos spune: Eu cu voi sunt in toa­te zilele (Mt. 28, 20); atat de mari, incat asa a iubit Dumnezeu lumea, ca pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat (In 3, 16) –  cum nu ne va da toate impreu­na cu El? (Rom. 8, 32); atat de staruitoare, incat Domnul zice: Iata, Eu stau la usa inimii fiecaruia si bat; daca va auzi cineva glasul Meu si va deschi­de, voi intra la el (Apoc. 3, 20) – si usa inimii se va deschide pentru Domnul numai atunci cand Domnul va intra in ea si toata inima noastra va striga: Domnul meu si Dumnezeul meu! – va striga si Il va simti, va gusta dulceata de negrait si se va bucura in Domnul.

627x0Cei ce-L iubesc pe Domnul Il proslavesc. Fa­clia aprinsa raspandeste lumina in casa: si omul care Il iubeste pe Domnul straluceste intre cei­lalti oameni, luminand intunericul lor. Lucruri­le lui se infatiseaza privirilor tuturor, si ele sunt asemenea lucruri ca, vazandu-le, nu poti sa nu-L proslavesti pe Domnul, nu poti sa nu zici: „Slava lui Dumnezeu! Si printre noi sunt oameni care Il cauta pe Domnul, sunt oameni care-L iu­besc“. Lumina nu se poate ascunde in intuneric; mai devreme sau mai tarziu, iubirea de Dumne­zeu din inima omeneasca se descopera pe fata, se arata in privire prin blandete si prin smerenie, se arata pe buze prin lauda adusa lui Dum­nezeu si binecuvantarile aproapelui, se arata in toate miscarile trupului prin buna randuiala si prin sfintenie. Atunci omul intreg implineste ceea ce porunceste Duhul Sfant:

ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate nu spre slava proprie, ci spre slava lui Dumnezeu sa le faceti (I Cor. 10, 31), si: proslaviti-L pe Dumnezeu in sufle­tele voastre, si nu numai in suflete, ci si in trupurile voastre (I Cor. 6,20).

Sa nu ne amagim, ascultatorule, pe noi insine, cum ca Il proslavim pe Dumnezeu, daca limba noastra Il lauda cu vorbele de dragoste ale altu­ia, daca inchinam cateva minute slujirii Lui. Nu! Atata timp cat inima voastra nu va striga catre Domnul cu vorbele Apostolului: Domnul meu si Dumnezeul meu!, adica:

Tu esti Domnul meu, iar lumea, iar desertaciunea, iar pacatul nu au sta­panire asupra mea; Tu esti Dumnezeul meu, Ţie Unuia ma inchin, Ţie Unuia Iti slujesc si pentru Tine traiesc, iar toate celelalte, ca pe niste idoli, ca pe o uraciune, ca pe pierzare, le lepad si le urasc“,

toata iubirea noastra este numai de ochii lumii si toata credinta noastra e necredinta.

Asadar, sa ne daruim toate puterile Domnu­lui, sa strigam catre El din adancul sufletului: Credem, Doamne, ajuta necredintei noastre! (v. Mt. 11,24), sa nu incetam a ne ruga pana cand Dom­nul nu va adauga darul Sau – credinta Sa – la credinta noastra“.

(din: Sf. Inochentie al Penzei, Viata care duce la Cer. Invataturile unui sfant tanar, Editura Sophia, 2012)

***

untitled

PR. VALENTIN MORDASOV:

“Apostolul Toma ne ofera prilejul sa vorbim despre credinta si despre necredinta. Domnul Se intreaba daca va ga­si credinta pe pamant la cea de-a Doua Venire a Sa. La sfarsitul vremurilor se va raci credinta. Noi suntem martorii acestui fapt. Multe localitati sunt imprejur: Neelovo, Teamsa si alte sate, dar in ele daca se gasesc patru-cinci drepti. Oamenii nu merg la biserica pentru ca nu au cre­dinta. Sfintii Parinti spun ca nimic nu-i este omului atat de necesar, precum credinta. De ea depinde nu doar bunastarea fiecaruia in parte, ci si a intregii societati. Fara credinta, societatea este ca o corabie fara carma. Credinta este sufletul poporului. Fara credinta, poporul este ca un trup care se descompune. Intentiile si gandurile bune izvorasc din credinta. Fara credinta, societatea este ca o haita de animale salbatice, capabile sa se sfasie una pe alta. Credinta profunda au cei care se straduiesc sa implineasca cuvantul lui Hristos, voia Lui. Credinta vine din auzirea Cuvantului. Asa a fost cand Petru a rostit o cuvantare si 3000 de oa­meni au venit la credinta; alta data, in urma propovaduirii sale au venit 5000.

M-tirea Afteia - Alba, fresca 2010, naos, absida nord 02In zilele noastre, duhul necredintei este alungat prin citirea Evangheliei. Citeste Faptele Apostolilor, indrumarile Sfinti­lor Parinti, vietile sfintilor. Chiar daca citesti si uiti, continua sa citesti, caci prin Cuvant te sfintesti. Roaga-te: „Doamne, da-mi credinta!Apostolul Toma, fiind impreuna cu ceilalti apostoli, avea credinta, insa cand a ramas singur s-a clatinat. De aceea si noua ne este necesara comuniunea cu cei credin­ciosi. Pentru aceasta s-a intemeiat Biserica pe pamant.

Mladita aflata in vita da rod, dar daca este taiata, se usu­ca. Tot asa si crestinul: daca se desparte de Biserica, se va lipsi de hrana duhovniceasca si va pieri. Poporul a devenit necredincios si a inceput sa nu mai mearga la biserica. Bi­serica lui Hristos este Raiul pe pamant, unde hrana este pre­gatita. Hraneste-te cu Sfintele Taine. Discutiile evlavioase hranesc si ele inima, pentru ca unde sunt doi sau trei adu­nati in numele Meu, sunt si Eu cu ei. Fara credinta tare nu poti bineplacea lui Dumnezeu. Multi sunt chemati, dar pu­tini sunt alesi.

Toma este simbolul cunoasterii: al credintei prin cunoas­tere. Dar cat de des cunoasterea este pacatoasa! Este paca­toasa curiozitatea, cand omul vrea sa afle cele ce sunt mai presus de el si nedescoperite lui. Asa cum un animal nu poa­te sa stie ceea ce stie omul, tot asa nici omul nu poate si nu trebuie sa stie cele mai presus de el randuite de Dumnezeu. Noi suntem curiosi: „Unde se afla iadul?” „Cum sa ne aflam destinul?N-ar fi mai bine sa aflam cum sa evitam iadul si sa ne rugam ca Domnul sa ne indrepte destinul spre mantuirea sufletului? Totusi, curiozitatea ii impinge pe oameni sa recurga la cartile de noroc, si la vraji, si la spiritism, si la altele. Cat de des astfel de oameni neatenti devin jucarie in mana demonilor! Este gresita si periculoasa curiozitatea fata de cartile cu continut pacatos; cand ii dam curs, sun­tem asistati de diavol.

Dumnezeu este absent si din disputele intre crestini si atei: vrajmasul distrage participantilor la disputa atentia de la Dumnezeu. Barfele, curiozitatea, con­tabilizarea avutului celorlalti sunt periculoase. Curiozitatea este pacatul Evei, care a dus la caderea omului. Toate gan­durile curiozitatii te imprastie, te distrag de la Dumnezeu si de la rugaciune. Este folositoare si necesara curiozitatea fa­ta de tainele sufletului nostru: cum sa biruim pacatul, cum sa atingem nepatimirea, cum sa-L atragem pe Duhul Sfant. Cunoasterea adevarului vine din Cuvant. Ea ne ajuta la do­bandirea intelepciunii duhovnicesti.

Cunostintele in campul muncii sunt o necesitate si ele trebuie dobandite. Curiozitatea sfanta este: Cum sa ma mantuiesc? Cum sa mostenesc viata vesnica? Fie ca pe aceasta sa o avem si noi toata viata! Amin”.

(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)

altar-of-the-church-of-st-john-the-baptist-chesmenskaya

Pentru aceasta Duminica, va mai recomandam:

***


Categorii

1. Slider, Duminica Tomii (Duminica Tomei), Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Valentin Mordasov, Sfantul Inochentie al Penzei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “Predici la Duminica Sfantului Apostol Toma: LUPTA PENTRU A AVEA CREDINTA VIE. Ce ne tine inca in necredinta, departe de Dumnezeu?

  1. Intr-adevar!

    Multi sunt CHEMATI, putini ALESI!
    Fiindca ingusta-i CALEA si Imparatia Cerurilor se i-a cu sila, fiindca Crucea-i grea…”in lume, necazuri veti avea” (in ea si datorita ei)DAR, cei ce se silesc si se scarbesc AICI, pun mana pe ea (Imparatia!);

    -si, chiar daca Dumnezeu ne intinde mana Sa in ajutor, si ne imbie sa venim la EL (ca fiii ai Imparatiei ce suntem/am devenit prin Botez, iar prin acesta avem puterea de a calca peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului, in numele Lui si pentru EL si datorita Lui)calcand apa infuriata (ca Petru), plina de valuri (lumea), incepem BINE si sfarsim PROST, afundandu-ne in necredinta totala si in indoiala!

    Iar dupa trecerea pericolului (care era menit sa ne cerce credinciosia si statornicia), parca auzim in urechea interna:

    ”de ce te-ai indoit putin-credinciosule, chiar trebuie sa Ma rastingesc inca o data ca sa vezi si sa crezi?
    Doara n-ai auzit cand am fericit pe cei ce n-au vazut si au crezut, ori trebuie sa Ma arat si tie (asemeni lui Toma) impungandu-mi cu degetul tau, Coasta Mea ca sa (re)devii credincios, iar nu necredincios?!”;

    ” iar daca Toma impreuna cu apostolii ceilalti, nu primisera INCA, Darul Sf.Duh decat la Cincizecime, tu – care esti botezat din Apa si din Duh in baia nasterii din nou, trimitand pe Duhul Sfant Mangaietorul care, de la Tatal purcede si naste a doua oara pe om spre viata vesnica, insufleteste pe mucenici, sfinteste preotii, incununeaza pe cei drepti, face din paine si vin Insusi Dumnezeiescul Meu Trup si Sange – nu-ti sunt de-ajuns ca sa te increzi/incredintezi TOTAL, in Mine?!”

    Libertatea exprimata prin ”Cine VREA, sa vina dupa MIne” este puternica si STA/RAMANE in picioare – ca expresie totala a liberului arbitru, a libertatii depline de a-L urma sa nu, de a-L asculta sau nu, de a fi/devenii FIU de asa-Imparat, ori nu!

  2. DUMINICA TOMII
    (VASILE VOICULESCU – Poezii)

    De-as fi fost de fata, Doamne, cand pe rana
    I-ai chemat sa-si puna degetul dearandul
    Si-ai lasat ca mana lor cea grosolana
    Sa-ti atinga semnul, iarasi sangerandu-l,

    Tremurand de mila ca sporesc ‘nainte
    Chinul unor biete plagi nevindecate,
    Inaltam spre Tine buzele ‘nsetate
    Si-as fi pus pe rana gura mea fierbinte…

  3. Pingback: SPOVEDANIA SINCERA A LUI TOMA CEL INDOIELNIC si “SPOVEDANIA” LUI HRISTOS sau: Cine Il cauta onest pe Dumnezeu, pe acela… Dumnezeu Il va gasi negresit! -
  4. Pingback: DOAMNE, RAMAI CU NOI! Cum devine INVIEREA o realitate tainic lucratoare in concretul zilelor vietii noastre? -
  5. Pingback: INCREDINTAREA – PIPAIREA LUI DUMNEZEU CU INIMA/ Tanarul TOMA si tinerii DISTRUSI de “Marea Curva” a lumii “civilizate”/ PR. STURZU FATA CU HULELE LUI C.T. POPESCU DE INVIERE: “Zaharelul Invierii” si ceaiul sincret
  6. Pingback: Cuvinte de folos la Duminica Tomei | Alex Rădescu
  7. Pingback: PREDICI AUDIO si meditatie la DUMINICA TOMII: Sfantul Apostol Toma, “geamanul” nostru. Chiar a fost “necredincios”? -
  8. Pingback: PREDICI AUDIO la Vindecarea lunaticului despre FELURILE DE NECREDINTA ASCUNSE SUB CHIPUL CREDINTEI si despre lucrarea ascunsa a vrajmasului prin superstitii, horoscoape, prin increderea noastra in semne exterioare facile -
  9. Pingback: HRISTOS CEL INVIAT – SINGURA NOUTATE ADEVARATA IN LUME (Sf. Iustin Popovici)/ Parintele Staniloae despre PUTEREA IRADIANTA IN NOI A RANILOR LUI HRISTOS -
  10. Pingback: MARTURIA UNEI TINERE “purtatoare de mir” din zilele noastre despe INTALNIREA VIE CU HRISTOS: “Ma simteam singura, aveam nevoie de dragostea cuiva si asteptam un baiat, dar cand L-am cunoscut pe Dumnezeu, am inteles că El era Mirele aste
  11. Pingback: Parintele Ioan Buliga: CE-I OPRESTE PE OAMENI SA VINA LA BISERICA? | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: CUTREMURATOAREA BUCURIE A INTALNIRII CU HRISTOS: “Unde vom gasi un stapan mai bland, un Tata mai bun, un Frate care sa puna umarul acolo, cand ne este greu, un Mire care sa Se jertfeasca in locul nostru si pentru noi?” | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: Biserica – Cerul pe pamant. DE CE ESTE NECESARA RUGACIUNEA IN BISERICA SI CUM TREBUIE SA PARTICIPAM LA SLUJBE? De la alungarea cu biciul a negustorilor din templu la pazirea cuviintei in casa lui Dumnezeu | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: Cuvinte de invatatura (si VIDEO, AUDIO) la DUMINICA SFANTULUI TOMA “CURAJOSUL”: Domnul poarta ranile noastre si are incredere in noi | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: ÎNCREDINȚAREA LUI TOMA – Predica Parintelui Hrisostom de la Putna (AUDIO + TEXT): “Noi nu Îl credem pe Dumnezeu şi nu ne încredem în El! V-aţi pus în palma lui Hristos! De ce nu staţi cuminţi acolo? De ce vă agitaţi? Sunteţi în p
  16. Pingback: “O, dumnezeiescul, o, iubitul…” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate