Parintele Mucenic Ilarion Felea despre LUCRARILE HARULUI SFANTULUI DUH

12-06-2014 Sublinieri

agpn

Din: Preot Ilarion V. Felea, Pildele Mantuitorului:

PILDELE DESPRE SFANTUL HAR 

DUMNEZEIESCUL HAR

Ca sa se mantuiasca din catusele pacatului si din robia mor­tii, omul crestin primeste de la Dumnezeu, – pe langa darurile firesti: minte, simtire, vointa, putere de munca, sanatate si daruri duhovnicesti.

Este stiut si recunoscut ca prin pacatul stramosesc mintea omu­lui s-a intunecat, incat nu mai poate vedea limpede adevarul; vointa lui a slabit, incat nu mai poate face totdeauna binele; dorintele si sentimentele lui s-au stricat, incat nu mai cauta totdeauna frumusetea cea curata si sfanta. Tot intre urmarile pacatului parintesc se numara si feluritele boli care ataca sanatatea omului, apoi, pierderea fericirii din rai, razvratirea firii impotriva omului si moartea.

Ca sa scape omul de aceste urmari ale neascultarii de Dumnezeu, a venit in lume si S-a intrupat Fiul Tatalui ceresc. El ne-a aratat ca­lea mantuirii: prin invataturile Evangheliei, prin patimile Rastigni­rii si prin minunea Invierii si Inaltarii la cer. Fiecare om in parte si omenirea intreaga se poate mantui urmand pe Mantuitorul in viata, moartea si Invierea Sa, adica mergand pe Calea aratata de El.

«Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal, decat prin Mine» (In. 14:6).

Ca sa nu ne oprim in drum, raniti de rautatea paca­telor sau din slabiciunea firii sau din ispitele Satanei, El ne intinde o mana de ajutor si ne imprumuta o putere de mantuire: sfantul si dumnezeiescul har.

Omul ajuta omului si prin aceasta cel slab capata putere. Cu atat mai mult ne ajuta Dumnezeu. Sfantul har este lumina, puterea, iu­birea, darul lui Dumnezeu in ajutorul omului crestin; o raza de lumina si de caldura a Duhului Sfant, care patrunde in inima omului, ca sa o trezeasca la viata cea noua, sa o lumineze, sa o sfinteasca si astfel sa o mantuiasca. Dupa ce din prigonitor al Bisericii, Saul devine Pavel, Apostolul lui Iisus Hristos, el scrie Corintenilor:

«Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; si harul Lui, care este in mine, n-a fost in zadar» (1 Cor. 15:10).

Fara harul lui Dumnezeu, Pavel a fost un om nefericit (Rom. 7:24), un vrajmas al lui Hristos. Cu ajutorul sfantului har, Pavel devine un om nou, un Apostol si martir al Bisericii crestine. Sfantul har este darul, puterea lui Dumnezeu care altoieste in noi viata cea noua si sfanta. El face din om templul Duhului Sfant (1 Cor. 6:19),

Biserica crestina este asezamantul harului dumnezeiesc, religia puterii si a iubirii lui Dumnezeu. Cu nasterea lui Iisus Hristos incepe anul milei Domnului (Lc. 4:19), imparatia lui Dumnezeu pe pamant. Sf. Har este o putere necunoscuta Vechiului Testament. Sf Apostol si Evanghelist Ioan scrie:

«Legea prin Moise s-a dat, iar ha­rul si adevarul prin Iisus Hristos au venit» (In. 1:17).

Asadar, Sf. Har lucreaza in lume numai de la Iisus Hristos.

Izvorul Sfantului Har este iubirea lui Dumnezeu, pentru ca

«toa­ta darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, coborandu-se de la Parintele luminilor» (Iac. 1:17).

Duhul-Sfânt-tainic-prezentTronul lui Dumnezeu e tronul harului (Evr.4:16); cuvintele Evangheliei sunt cuvintele harului (Lc. 4:22). Prin har dobandim bunurile cele vesnice: iubirea lui Dumnezeu (Rom. 5:5), puterea si intelepciunea (Lc. 21:15), rascumpararea si iertarea (Ef. 1:6-8), nadejde buna si mangaiere vesnica (2 Tes. 2:16), viata duhovniceasca (2 Petr. 1:3) si toate darurile duhovnicesti (1 Cor. 12): indreptarea (Rom: 3:24), innoirea si sfintirea (Rom. 15:15-16), mantuirea (FA. 15:11; Ef. 2:5-8), pacea sufleteasca (In. 14:27), slava (In. 17-22) si viata vesnica (In. 10:28).

Harul sfinteste sufletul si nimiceste pacatul, intocmai cum soa­rele nimiceste microbii (semintele) bolilor. Harul inlatura urmarile pacatului stramosesc: lumineaza mintea, ca sa cunoasca adevarul; intareste vointa, ca sa faca binele; curateste simtirile, ca sa doreasca numai ce e frumos si sfant. Harul imblanzeste pornirile pacatoase ale firii, reface in om chipul lui Dumnezeu, deschide usa raiului si inlatura puterea mortii.

Sfantul Har lucreaza in Biserica si se primeste prin credinta (Gal, 3:14), prin rugaciune (FA. 8:15), in Sfintele Taine. Fara Sf. Har, sufletul se ofileste ca o floare lipsita de lumina si caldura soarelui. Fara ajuto­rul Sf. Har, nu putem intra in imparatia lui Dumnezeu (In. 3:5).

Roadele harului sunt virtutile Evangheliei, care impodobesc pe omul cel nou: iubirea, iertarea, smerenia, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, binefacerea, credinta, blandetea, cumpatarea (Gal. 5:22). Iata ce este si ce fel de roade aduce in sufletul omului cres­tin sfantul si dumnezeiescul Har.

Crestinul bun stie si e incredintat ca pentru primirea Sf. Har ne rugam ori de cate ori zicem: Doamne, apara, mantuieste, miluieste si ne pazeste cu darul Tau, ca sa ne mantuim de tot necazul, mania, primejdia si nevoia.

VANTUL CERESC

Mantuitorul Iisus Hristos, ca sa faca inteleasa lucrarea sfan­tului si dumnezeiescului Har in sufletul omului, a asemanat-o cu vantul, cu apa, cu focul si cu painea. Sunt patru asemanari: din la­murirea carora vom intelege cum lucreaza in inima omului harul Sfantului Duh.

convorbirea lui Iisus cu NicodimInvatatul Nicodim, chinuit de setea mantuirii, vine noaptea la Iisus Hristos, ca sa-i faca o marturisire de credinta. Mantuitorul ii spune dintr-o data:

Amin, amin graiesc tie, de nu se va naste cineva din nou, nu va putea sa vada imparatia lui Dumnezeu. Zis-a Nicodim catre El: Cum poate omul sa se nasca, batran fiind? Poate el oare sa intre a doua oara in pantecele mamei sale si sa se nasca? Raspuns-a Iisus: Amin, amin, graiesc tie, de nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din trup, trup este, si ce este nascut din Duh, duh este. Nu te mira ca ti-am zis: trebuie sa va nasteti de sus. Vantul sufla unde vrea si auzi glasul lui, dar nu stie de unde vine si unde merge. Asa este oricine este nascut din Duh. (In. 3: 1-8)

In convorbirea aceasta, Mantuitorul descopera lui Nicodim taina renasterii sau a nasterii din nou. Nicodim, desi era un mare carturar, n-o intelege, pentru ca el gandeste numai la nasterea cea tru­peasca. Domnul insa ii vorbeste despre nasterea a doua, cea din apa si din Duh, care se intampla in taina Sfantului Botez, impreunata cu a sfantului mir, prin sfantul si dumnezeiescul Har.

Sf. Atanasie cel Mare scrie:

„De trei ori in viata trebuie sa ne nastem. O nastere este iesirea din sanurile de mama, cand adica din pamant pe pamant ne aducem, iar celelalte doua ne sunt de la pamant catre cer, din care una este multumitoare, adica aceea pe care o avem prin dumnezeiasca baie a Botezului, iar alta – a treia – este din Pocainta si din ostenelile cele bune. Şi intr-aceasta – a treia – suntem noi acum”.

Nasterea a doua, din apa sfintita, prin harul Duhului Sfant, face din om o faptura noua (2 Cor. 5:17). Lucrarea aceasta e tainica, neinte­leasa de minte, caci ar putea sa spuna cum se spala sufletul de pacate si se sfinteste in «baia nasterii a doua si prin innoirea Duhului Sfant» (Tit 3:5). N-a priceput-o nici Nicodim si n-o putem pricepe nici noi. Caci e taina dumnezeiasca, lucrare sfanta, care se aseamana cu su­flarea vantului, pe care numai o simtim, dar nu o putem urmari.

«Vantul sufla unde vrea»… Nimeni nu-l poate opri, nimeni nu-i poate arata calea, dar in acelasi timp, toti stiu ca fara ajutorul van­tului, viata pe pamant ar fi cu neputinta.

Se spune despre un taran ca era nemultumit de mersul vremii. Odata-i prea cald, altadata prea frig; odata-i prea seceta, altadata-i prea multa ploaie – zicea el. Dumnezeu stia de nemultumirea lui si intr-un an, i-a lasat in grija mersul vremii. Ţaranul a luat comanda si vremea mergea bine sub carma lui. Dupa soare, ploaie si dupa ploaie, caldura, cum cerea pamantul si cum dorea omul. Dar la urma ce sa vezi: la seceris, toate spicele erau drepte si goale, pentru ca omul nostru uitase vantul.

Lucrarea vantului este una din cele mai binefacatoare. Vantul aduce primavara si primeneste aerul; vantul scoate si poarta pe aripile sale mirosul florilor; vantul face de leaga holdele si pomii; vantul imprastie prin aer semintele plantelor; vantul alege graul din pleava. Unde lipseste adierea vantului, aerul e stricat, florile raman fara de roduri fi munca omului e zadarnica.

Acum putem intelege de ce Iisus Hristos aseamana lucrarea Sfantului Duh cu suflarea vantului. Harul Sfantului Duh, asemenea vantului, primeneste sufletul omului; il sfinteste si il face locas dumnezeiesc; rodeste in el cuvantul Evangheliei. Sfantul har, ca un vant ceresc, trezeste constiinta omului si o face sa fie pururea cu­rata. Sfantul har bate in panza sufletului nostru, cum bate vantul in panza corabiilor, si nu ne lasa sa dormim in somnul de moarte al pacatului. Cand traim „linistiti” in faradelegi, cand uitam de Dumnezeu, cand inima noastra s-a racit si a inghetat, atunci vantul ceresc, harul Sfantului Duh ne dezgheata, aprinde din nou pe vatra inimii noastre focul credintei in Dumnezeu si al iubirii de oameni. Nu stim de unde vine si incotro merge, dar el sufla si ne cheama la viata cea noua, la viata cea crestineasca, sfanta si fara de prihana.

Prorocul Iezechiil, privind in vedenie campul cu oase de om, aude glasul Domnului, care zice:

«Duhule, vino din cele patru vanturi si sufla peste acesti morti, ca sa invieze»,… «si a intrat in ele duhul de viata si inviara, si se scula in picioare o foarte, foarte mare ostire» (Iez. 37:9-10).

Lucrarea tainica a Sf. Duh face din morti vii si din pacatosi sfin­ti. Sau dupa cum spune cantarea Antifonului (glas 6):

„Preasfantul Duh este pricina a toata mantuirea. De sufla spre cineva acesta, dupa vrednicie, curand il ridica din cele de pe pamant, il intraripea­za, il creste si sus il asaza”.

APA VIE

Sfantul si dumnezeiescul Har se mai numeste si apa vie”. Numirea aceasta o intalnim in convorbirea Mantuitorului cu Samarineanca.

Obosit de calatorie, Iisus se odihneste langa fantana lui Iacob. In vreme ce ucenicii se duc in cetatea Sihar sa cumpere de man­care, Domnul intra in vorba cu femeia samarineanca. Ii cere apa, iar la mirarea ei, ca un iudeu cere apa de la un samarinean, Iisus raspunde:

Samaritan Woman3De ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este cel ce-ti zice Da-mi sa beau, ai fi cerut tu de la El si ti-ar fi dat apa vie. Zis-a Lui femeia: Doamne, fantana este adanca, si nici ga­leata nu ai, de unde dar ai apa cea vie? Au doara Tu esti mai mare decat Iacob, parintele nostru, care ne-a dat fantana aceasta, din care a baut si el si fiii lui si turmele lui? Raspuns-a Iisus si i-a zis: Oricine bea din apa aceasta, va inseta iarasi. Iar cel ce va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, nu va inseta in veac, caci apa, pe care Eu i-o voi da, se va face in el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica. (In. 4:10-14)

Aici sfantul Har e numit «darul lui Dumnezeu» si «apa cea vie».

Intocmai ca si Nicodim, nici femeia Samarineanca nu intelege taina despre care ii vorbeste Mantuitorul. Cand Iisus vorbeste despre innoirea vietii, care este nasterea din nou, din apa si din Duh in Sfantul Botez, Nicodim se gandeste la nasterea fireasca a copilului din sanul mamei. Cand Iisus vorbeste despre apa cea vie, din care izvoraste viata cea vesnica, Samarineanca se gandeste la galeata si la fundul fantanii, la patriarhul Iacob, la fiii si la dobitoacele lui. Deci iarasi gandire omeneasca la lucrurile firesti, nicidecum la cele du­hovnicesti si ceresti.

Asemanarea dumnezeiescului Har cu apa o face Mantuitorul plecand, desigur, de la insemnatatea ce o are apa pe pamant si in viata omului. Sub forma de ploaie, apa inmoaie si rodeste paman­tul, adapa si hraneste plantele si animalele. Sub forma de zapada, apa acopera iarna semanaturile si le fereste de inghet. Sub forma de gheata, in vremea gerului, apa ocroteste si fereste pestii raurilor de moarte. Sub forma de vapori, apa ne ajuta sa respiram, sa ne curatim plamanii si astfel sa viem. Nu putem trai intr-un aer cu desavarsire uscat. Apa raurilor si a marilor ne ajuta sa calatorim, de la un tarm la celalalt. Apa ne spala de murdarii, apa ne potoleste setea, apa ne racoreste, apa ne hraneste. Noi fara de apa nu putem trai, cum nu putem trai nici fara de vant. Tot asa nu putem trai fara de sfantul Har, cu deosebirea ca apa ne curata si ne asigura viata trupului, iar sfantul Har ne curata sufletul si ne asigura fericirea in viata cea vesnica. Dupa cum apa ne racoreste si ne hraneste, ne potoleste setea si ne spala de toate murdariile, tot astfel si dumnezeiescul Har ne potoleste setea dupa fericire si ne spala sufletul de pacate; ne hra­neste, ne racoreste si ne intareste in calatoria spre patria Cerului, spre Dumnezeu.

In Apocalipsa se spune ca raul apei vietii, limpede cum e clestarul, izvoraste din tronul lui Dumnezeu si al Mielului, iar de o parte si de alta a raului creste pomul vietii, din care gusta fericiti, slujitorii lui Dumnezeu (Apoc. 22:1-3). Izvorul Harului e tronul lui Dumnezeu (Evr. 4, 16). Cum apa raurilor curge din izvor, tot asa «apa vietii», sfantul Har, curge din coasta Mielului, ca sa ne spele de orice pacat (1 In. 1:7).

„Prin Sfantul Duh, izvorasc izvoarele darului, care adapa toata fap­tura spre rodire de viata (Antifon glas 4).

Iisus Hristos ne cheama fara incetare, ca sa ne roureze, sa ne ada­pe, sa ne spele si sa ne sfinteasca prin sfantul si dumnezeiescul har:

«De inseteaza cineva graieste Domnul – sa vina la Mine si sa bea. Din pantecele celui ce crede in Mine, rauri de apa vie vor curge, precum a zis Scriptura» (In. 4:14; 7.37-38).

«Şi Duhul si Mireasa (Biserica) zic: Vino. Şi cel ce aude sa zica: Vino. Şi cel insetat sa vina. Cui ii este voia: sa ia in dar apa vietii» (Apoc. 22:17).

PAINEA COPIILOR

Calatorind Iisus prin partile Tirului si ale Sidonului, o femeie hananeanca L-a intampinat, strigand:

femeia cananeancaMiluieste-ma, Doamne, fiul lui David, fiica mea cumplit se chinuieste de diavolul. Iar El nu i-a raspuns ei niciun cuvant. Şi apropiindu-se ucenicii Lui, Il rugau zicand: Slobozeste-o pe ea, ca striga in urma noastra. Iar El raspunzand a zis: Nu sunt trimis decat numai la oile cele pierdute ale casei lui Israil. Şi ea apropiindu-se I s-a inchinat si a zis: Doamne, ajuta-mi! Raspuns-a Iisus: Nu se cuvine a lua painea copiilor si a o arunca la caini. Iar ea a zis: Adevarat, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile ce cad de la masa stapani­lor. Atunci, raspunzand lisus, a zis ei: O, femeie, mare este credinta ta! Fie tie precum voiesti. Şi s-a vindecat fiica ei din ceasul acela. (Mt. 15:21-28; Marcu 7:24-30)

In partile oraselor Tir si Sidon, din Siria, locuitorii erau pagani. Copiii sunt israelitii, fata de care paganii erau socotiti straini si rai, ca niste „caini”. Iisus Hristos nu crede asa ceva, ci pune la incercare taria credintei femeii pagane. «Painea copiilor» e harul mantuitor. Cum painea este pentru toti oamenii, asa e si harul pentru toate neamurile. Nimeni nu poate trai fara de paine; nici fara de har nu poate nimeni sa se mantuiasca. «Toti au pacatuit» (Rom. 5:12), toti trebuie sa se mantuiasca. Asa vrea Dumnezeu,

«ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina» (1 Tim. 2:3-4).

Harul este universal, adica pentru toti oamenii si pentru toate neamurile, din toate veacurile si locurile. Toti trebuie sa se bote­ze si sa se miruiasca cu pecetea Sfantului Duh, daca vor sa intre in imparatia lui Dumnezeu (In. 3.5); toti trebuie sa se pocaiasca si sa primeasca harul iertarii si al dezlegarii, daca vor sa se mantuiasca din catusele pacatului si din osanda mortii (Mt. 18:18; In. 20:23; FA. 2:38). Toti sunt chemati sa guste din painea harului in Sfintele Taine, fara de care nu este viata duhovniceasca si fericire vesnica.

Minunata si binecuvantata este asadar lucrarea sfantului Har. Ea se aseamana cu lucrarea pe care o indeplinesc vantul, apa, focul si painea. Harul Domnului invioreaza sufletul, cum vantul improspateaza aerul; harul spala sufletul de pacate, cum apa spala murdaria hainelor si a mainilor; harul arde neghina patimilor, cum focul arde spinii gradinilor; harul hraneste viata duhovniceasca, intocmai cum painea hraneste viata noastra trupeasca. Harul Domnului trezeste in om constiinta pacatoseniei, intocmai cum vantul trezeste pe omul ce doarme in nestire; harul potoleste setea sufletului dupa sfintenie, intocmai cum apa astampara setea trupului; harul lumi­neaza si incalzeste inima crestinului, intocmai cum ne lumineaza si ne incalzeste lumina soarelui; harul vindeca bolile sufletesti si trupesti si ne satura dorul dupa mantuire, intocmai cum painea ne satura foamea si ne face cu putinta viata.

Painea da putere trupului, painea harului da putere sufletului.

«Iar la toti cati l-au primit si cred in numele Lui (Hristos), le-a dat putere, ca sa se faca fiii lui Dumnezeu» (In. 1:12).

Harul face din oameni copiii lui Dumnezeu, la fel cum altoiul nobil face din pomul paduret pom roditor si folositor.

impartasireSfantul Har e painea copiilor lui Dumnezeu, hrana bunilor cres­tini, puterea care ne pregateste mantuirea si viata vesnica. Biserica si cele sapte Taine sunt lucrarile Sfantului Duh. Oricine ia parte la rugaciunile Bisericii si se impartaseste din tainele ei, mai ales la Sf. Liturghie, simte cat de binefacatoare este puterea dum­nezeiescului Har. Cand ne rugam si cand ne impartasim cu Sfintele Taine, inima noastra tremura si fata ni se lumineaza. In clipele ace­lea sfinte harul lucreaza in sufletul nostru: ne curateste de pacate, ne linisteste cugetul, ne inalta sufletul si ne face sa ne simtim asa de mangaiati. De aceea orice crestin, cand iese din Sf. Biserica, se simte mai bun, mai curat sufleteste si mai impacat cu Dumnezeu si cu oamenii.

Nu uita, crestine, sa te impartasesti cat mai des cu dumnezeies­cul Har in Sfintele Taine si dupa ce te-ai impartasit, multumeste din toata inima lui Dumnezeu, asa dupa cum dupa fiecare mancare esti dator sa-I multumesti, rugandu-te smerit si impacat:

„Binecuvantat este Dumnezeu, Cel ce ne miluieste si ne hraneste din darurile Sale cele bogate, cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni totdeauna, acum fi pururea si in vecii vecilor”.

FOCUL DUHULUI SFANT

Pogorarea-Buzuloiu-Palat-Mitropolitan-prelucrata-e1402566005197Lucrarea sfantului si dumnezeiescului Har se mai aseamana cu lucrarea focului. In foc se lamureste aurul, in focul suferintei se curateste sufletul. In vechime, chiar si in Vechiul Testament (Lev. 6:9), focul ardea fara incetare pe toate altarele, ca cea mai scum­pa jertfa. Focul inspira profetii (Is. 6:1-7) si face din pescari Apostoli (FA. 2:1-4). Focul iubirii inflacareaza inima, focul inroseste carbunele; focul inmoaie fierul, ca sa-l putem modela cum vrem; focul misca toate masinile si astfel a devenit izvorul civilizatiei si al progresului. Nu ne mai putem inchipui viata si cultura omenirii fara de ajutorul binefacator al focului.

Mantuitorul Hristos pune focul la temelia lucrarii sale mantuitoare.

Foc am venit sa arunc pe pamant, si cat as vrea sa fie acum aprins! (Lc. 12:49).

Focul despre care vorbeste aici Mantuitorul este harul ceresc al Sfantului Duh. Acest foc, al Duhului Sfant, a fost fagaduit Apostolilor de catre Mantuitorul in cuvantarea pe care a rostit-o la Cina cea de Taina. Atunci a zis:

«Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da, ca sa ramana cu voi in veac: Duhul adevarului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru ca nu-l vede, nici nu-l cunoaste, iar voi il cunoas­teti, caci cu voi este si in voi va fi… Iar Mangaietorul, Duhul cel Sfant, pe care-L va trimite Tatal in numele Meu, Acela va va invata toate si va va aduce aminte de toate cate v-am spus» (In. 14:16-17,26).

Fagaduinta aceasta, s-a implinit la cincizeci de zile dupa inviere, cand Duhul Sfant S-a coborat peste Apostoli in chipul limbilor de foc (FA. 2:1-4). Primind focul Duhului Sfant, Apostolii se insufletesc si vestesc pana la moarte invierea si Evanghelia Domnului. Focul Duhului Sfant face din pescari si din pacatosi oameni noi (Ef. 2:15), oameni duhovnicesti (1 Cor. 3:1), care traiesc in dreptate si in sfintenia adevarului (Ef. 4:22-24).

MirungereFiecare crestin primeste focul Duhului Sfant, in taina Sf. Mir. Atunci se pune pe sufletul lui pecetea darului Duhului Sfant (Ef. 1:13; 4:30), atunci primim cu totii arvuna Duhului in inimile noastre (2 Cor. 1:21-22; 5:5). Mare taina!… Sfanta si duhovniceasca lucrare!… Acesta este botezul cu foc (Mt. 3:11), menit sa arda buruienile pa­catelor din suflete, sa tina mereu treaza constiinta, inima curata si vesnic aprinsa iubirea de Dumnezeu si de oameni.

Carul de foc a inaltat pe Ilie la cer; focul Duhului Sfant ne sfin­teste si astfel ne pregateste sufletele pentru inaltarea la cer.

Exista un foc al iadului si un foc al cerului. Focul iadului e chinul pacatosilor; focul cerului e mantuirea dreptilor. Focul iadului e osanda, focul cerului e fericire negraita. Focul iadului e durere, focul cerului e bucurie si pace fara de sfarsit, in Duhul Sfant.

Fiecare crestin, dupa ce a primit pecetea si arvuna Duhului Sfant in inima e dator sa lucreze astfel, incat sa nu-l intristeze, ci sa-l tina aprins si rodnic, pana la moarte, intocmai ca Sfintii Apostpli. Prin credinta, prin rugaciune, prin iubire, prin urmarea Evangheliei si primirea Sfintelor Taine, dumnezeiescul foc arde cu flacara tot mai mare pe vatra inimii noastre.

Nu-l lasa – crestine – sa se stinga! Adu-ti mereu aminte de cuvintele din Apocalipsa, adresate caldiceilor:

«Ştiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierhinte! Astfel, fiindca esti caldicel nici fierbinte, nici rece – am sa te vars din gura Mea» (Apoc. 3:13-16).

Intr-un singur caz vei fi mantuit: cand esti cald, cand arde pe altarul inimii tale focul Duhului Sfant, cand esti crestin, aprins de iubire catre Dumnezeu si catre oameni.

Fii crestin cald si roaga-te neincetat, cu foc:

„Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, care pretutindenea esti si toate le plinesti, vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata spurcaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre”.

(din: Preot Ilarion V. Felea, Pildele Mantuitorului, Fundatia Justin Parvu, 2014)

parintele Ilarion Felea - carte

Legaturi:

***

***

***

***

***

***

***

***


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Martir Ilarion Felea, Pogorarea Sfantului Duh (Rusaliile), Talcuiri ale textelor scripturistice

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “Parintele Mucenic Ilarion Felea despre LUCRARILE HARULUI SFANTULUI DUH

  1. Pingback: Parintele Mucenic Ilarion Felea despre LUCRARILE HARULUI SFANTULUI DUH | Apocalipsa
  2. Pingback: Parintele Marturisitor Ilarion Felea | albastru de ...
  3. Pingback: Marturii si scurta biografie (video) despre PREOTUL MARTIR ILARION FELEA († 18 septembrie 1961) -
  4. Pingback: FOCUL DUHULUI SFANT | Blog crestin ortodox – IN MEMORIAM – Preot Ilarion V Felea
  5. Pingback: Cum si de ce PIERDEM foarte usor HARUL dupa ce mergem la biserica si chiar dupa impartasire? DUHUL LUMESC AL DESERTACIUNII si FANTANILE SPARTE CARE NU POT TINE APA DUHULUI SFANT (I) | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: CUM SA NE PREGATIM PENTRU SFANTA IMPARTASANIE? Cum sa traim si ce sa facem INAINTE SI DUPA PRIMIREA SFINTELOR TAINE, pentru a ne impartasi din harul lor? “Este o problema ca prea multi primesc Sfanta Impartasanie cu usuratate. Trebuie sa ne apropiem
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate