Cateva observatii pe marginea confruntarii dintre SUA si RUSIA de pe MAIDANUL UCRAINEI. Machiavelismul american, brutalitatea ruseasca si tragedia de a fi parte din meniu
Cu toate ca evenimentele sunt, inca, in desfasurare, si este destul de neclar cum vor evolua si spre ce ne indreptam, merita punctate cateva lucruri pentru a nu trece pe langa noi.
1. SUA vs Rusia
Cand vorbim despre strategia SUA din Ucraina, nu ne referim doar la faptul ca americanii finanteaza grupari para-militare, extremiste, cu acelasi cinism cu care finanteaza jihadisti in Siria, ci la o conceptie mai cuprinzatoare. Pana la urma, scopul SUA este consolidarea dominatiei sale si extinderea acesteia in zonele inca aflate dincolo de hotarele imperiului. Aceasta zona de granita este extrem de fluida, instabila si marcata de diverse stadii de “modernizare” politica si economica. Foarte multi stiu cartulia lui Huntington despre Ciocnirea civilizatiilor si o iau drept reper pentru actiunea americanilor din astfel de zone. Huntington mai are insa o carte, mai putin cunoscuta, numita Ordinea politica a societatilor in schimbare. Acolo facea o observatie interesanta si dintr-un alt registru decat cel cultural: URSS (cartea a fost scrisa in anii ’70), spre deosebire de SUA, stie sa creeze putere in astfel de societati aflate in zona de granita dintre imperii (pe atunci, sovieticii aplicau politica crearii partidului unic, a institutiilor autoritatii centrale si a celor represive). SUA, spunea Huntington, ar trebui sa renunte la conceptia sa clasica (limitarea puterii de stat) in aceste zone, ci sa fie preocupate, dimpotriva, sa creeze, sa instituie autoritatea/puterea.
Tema s-a pastrat si, in prezent, actiunea SUA in lume este cantarita si dupa capacitatea de a crea state functionale. Desigur, functionate si strict dependente de centrul colonial. Frazeologia despre “statul de drept”, “democratie”, “independenta justitiei”, “reforme structurale”, etc., nu este altceva decat limbajul propagandistic ce dubleaza agenda reala a Departamentului de stat: cucerirea puterii institutionale sau chiar crearea unei puteri institutionale in societatile periferice zonei sale de hegemonie. Americanii au inteles, de la sovietici, si au preluat reteta (actualizand-o) ca nu pot fi controlate zonele de “borderline” doar prin sefi locali, satrapi fideli, ci prin confiscarea aparatului de stat, mai simplu spus a mecanismului puterii, a parghiilor strategice si esentiale. Scopul este de a ocupa institutiile strategice (guvernamantul, serviciile secrete, justitia) si de a-si planta elitele lor in ele, pentru a le tine sub control strict. Prin urmare, americanii nu vor sa distruga institutiile sau sa creeze haos cu orice pret si in orice context. In unele tari ocupate, cum ar fi Afganistanul, incearca sa creeze putere de stat, caci ar fi in avantajul lor. In altele, ca Serbia, aplica balcanizarea, insa “nasesc”, totodata, noi state (Kosovo). Haosul, razboiul civil, demantelarea unor state, balcanizarea, sunt mai degraba optiuni aplicate in functie de context, nu scopuri in sine. In aceasta cheie trebuie interpretate celebrele presiuni pentru “statul de drept” de la noi, de pilda. In acelasi scop finanteaza structuri ale “societatii civile”, partide sau alte organizatii: pentru a obtine un monopol institutional si civil. Monopolul puterii, atat guvernamentale, cat si civile si simbolice.
De asemenea, SUA actioneaza prin intermediul unor factiuni locale si a unor aliati din zona (asa-numitii “proxy”), pentru a-si asuma cat mai putine riscuri posibil in materie de pierderi si costuri. Cum s-a aratat intr-o analiza, astfel de “proxy” sunt Turcia pentru Orientul Apropiat si Polonia pentru Europa Centrala si de Rasarit.
Ce urmareste SUA in Ucraina? Desigur, instaurarea “statului de drept”, a “democratiei”, “independenta justitiei” si “reforme structurale”. Tradus: cucerirea puterii de stat si prezervarea ei. Explicat pe larg: “stat de drept”, adica un stat… “in pozitie de drepti” la indicatiile emisarului american Neuland, in aceeasi maniera in care raspund si stau drepti oficialii romani la astfel de semnale; “democratie” – adica la putere sa ajunga doar oamenii nostri, “democratii” (chit ca or fi niste scelerati cam bolnavi la suflet, sau niste neonazisti “iubitori” de evrei si de rusi), caci daca ajung, fie si prin alegeri corecte, oamenii “nepotriviti”, atunci nu e democratie; “independenta justitiei” – sa li se ia oligarhilor jucaria represiunii din mana si sa stie ca au, de-acum, un stapan. “Reforme structurale” – resursele naturale si industriile strategice apartin corporatiilor americane.
Lovitura de stat si conflictul armat stradal au fost mijloacele prin care SUA a cucerit puterea in aceasta tara, ocupand locurile centrale ale acesteia. Nu a urmarit un razboi civil in sine, nici nu urmareste, acum, destramarea Ucrainei – ar fi cu totul lipsit de sens sa renunte la aceasta victorie rasunatoare obtinuta chiar in nasul Rusiei, intr-o zona vitala pentru siguranta nationala a acesteia. SUA va cauta, asadar, sa-si consolideze dominatia din Ucraina, sa consolideze institutiile centrale, sa domoleasca tendintele centrifuge ale regiunilor din est. Mesajele de pastrare a unitatii statului ucrainean au fost insistente, iar declaratia premierului polonez, care ameninta sa dezvaluie cine vrea destramarea Ucrainei, reprezinta, deja, un deget acuzator indreptat asupra Moscovei.
In orice caz, SUA s-a razbunat cu varf si indesat pentru palma incasata de la rusi in Siria.
Replica Rusiei va depinde foarte mult de modul in care vor evolua lucrurile si de ceea ce va decide sa faca SUA cu victoria sa provizorie. In mod “normal”, pe termen lung, in virtutea inertiei structurale a situatiei din Ucraina, chiar daca in acest moment au pierdut masiv, rusii ar recapata controlul sau macar neutralitatea acesteia pentru simplul motiv ca e prea complicata pentru a fi integrata in UE si pentru a se reusi captarea ei in NATO. Numim inertie structurala economia Ucrainei, mai dezvoltata in est decat in vest (cateva date relevante se gasesc aici), dependenta de gazul rusesc, structura mafiot-oligarhica a politicii si interesele divergente ce se manifesta inclusiv in tabara “democrata”, dar chiar si pozitia sa geopolitica, in sine, este un puternic factor care trage Ucraina catre Rusia.
Daca SUA & co. nu vor reusi “reformarea” statului ucrainean, daca se va repeta experienta Iuscenko-Timosenko, lucru care pare, de altfel, previzibil sa se intample, SUA va pierde (din nou) terenul castigat. Sigur ca riscul unei confruntari “incalzite” intre SUA si Rusia este mare si optiunea unei actiuni militare in forta, similara celei din Georgia, este cat se poate de valabila (deja un oficial rus, fara a-si declina identitatea, a emis acest mesaj), insa, tocmai pentru ca, la o analiza obiectiva, Ucraina nu are sanse prea mari sa se transforme intr-un “stat de drept” si nici macar intr-unul intermediar, apt sa fie inca o periferie la marginea Imperiului Atlantist (ca noi), rusii nu au un motiv acut sa se agite militar, deocamdata, prea mult. Mai degraba sa se replieze, sa-si linga ranile si sa pregateasca un contra-atac. Si, parca, la o privire mai atenta, nu ar fi interesati (nici ei) sa grabeasca o secesiune, ce poate fi o optiune de forta majora.
Evolutiile sunt imprevizibile si nu se stie ce surprize mai rezerva actiunile SUA pe termen scurt. Rusia, desi ar avea acest avantaj al inertiei structurale, totusi nu are aceeasi alonja ca SUA: nu are nimic asemanator cu programul instaurarii unui “stat de drept”, adica nicio presiune conjugata pe mai multe fronturi care sa duca la controlarea strica a parghiilor de putere dintr-un stat. Uniunea Eurasiatica e, inca, prea la inceput si destul de minimalista dpdv institutional. Poate compensa doar prin brutalitatea fortei sale, cum a facut-o in Georgia, in 2009.
Confruntarea geopolitica dusa pe teritoriul ucrainiean poate avea efecte catastrofale pentru intreaga regiune a Europei Centrale, ce va fi destabilizata, poate, fatal.
“Scenariul” comentatorului “k” nu este deloc de lepadat, in acest sens:
Situatia de astazi din Ucraina nu este rodul unui pact intre Rusia si Nato/SUA/UE. Reprezinta o mutare de forta a americanilor, fara precedent in zona de influenta, considerata pana nu demult quasiexclusiva a Rusiei. Mutarea a lasat in offside intreaga europa (“veche”), in special Germania, care a fost astfel fortata sa sa-si defineasca pozitia fata de Rusia. Cu toate ambiguitatile, fiind pusa in fata unor optiuni categorice, Germania a achiesat umila la suzeranitatea geopolitica americana asupra unui spatiu pe care aparent il share-uia discretionar cu Rusia. Prin urmare, esenta geopolitica a actualei conjuncturi este data de stoparea oricaror calcule geopolitice europene care nu includeau interesele americane.
Sunt convins ca atat americanii, cat si rusii au evaluat consecintele si se lucreaza cu toate optiunile pe masa.
Daca noua structura de la Kiev nu va reusi sa mobilizeze suportul intern si international necesar apararii firavei statalitati redefinite, va pierde in cativa ani 60-70% din teritorii, si la est si la vest si mai peste tot.
Daca, intr-un anumit si plauzibil context, Polonia va pune in discutie granitele actuale, Europa Centrala se va tulbura cu consecinte dramatice.
Prin urmare ne putem astepta, ca act de diversiune promovat de Rusia, ca unul sau mai multe state din Europa Centrala sa puna in discutie problema actualelor granite, fapt care ar facilita recapatarea controlului rusesc asupra unei mari parti a Ucrainei.
(…)
Unul din efecte cred ca va fi destabilizarea statu-quo-ului european, mai exact central-european, adica a actualei “pax germanica”, exploatata sublim de nemti sub aspect economic. Rusia, desi intinsa pe un teritoriu vast, nu se confrunta intern cu un pericol centrifugar de anvergura celui din centrul Europei. Deschiderea frontului din rasaritul Europei, peste interesele, ratiunile si afinitatile Germaniei, dar cu potentarea geopolitica semnificativa a Poloniei si potential a Romaniei, va alimenta frustrarile perdantilor WW2 si va deschide corul revizionist central-european, din Boemia pana in Transnistria, cu tot ce-i in between. O Germanie frustrata si o Rusie incoltita sunt de natura sa radicalizeze la maxim Ungaria.
2. Euromaidanul si preotii
In imaginile epice care au circulat in mass-media internationala si care ilustrau luptele feroce duse pe strazile Kievului, au aparut intr-un mod insistent, ostentativ, preoti cu sutana si cu odajdii cu tot. Preoti cu scut, preoti care spovedeau vreun militant inainte sa se arunce asupra Berkutului, preoti cu cruci in mana, binecuvantand multimile. Pentru o mass-media (fie internationala, fie nationala), care prezinta tendentios aproape orice subiect legat de preotimea rasariteana, acest lucru este o noutate. Daca preotii lupta pentru Europa, FMI si SUA, atunci e bine, putem sa-i eroizam si sa-i expunem in vitrina. Daca insa, cumva, se opun legislatiilor gay, retrocedarilor care greco-catolici si, eventual, indraznesc sa comenteze ceva pe marginea gazelor de sist, atunci ii punem la zid, ii tinem numai in atacuri mediatice si in presiune institutionala.
Doua lucruri trebuie evidentiate aici: in primul rand, modul cinic in care se speculeaza simbolistica identitara a unei natiuni pentru a legitima o actiune in forta (respectiv, in acest caz, lovitura de stat). Desi reprezentand si asumand laicitatea (chiar secularismul), cu “valorile LGBT” invocate de Departamentul de Stat al SUA drept criteriu pentru ajutoarele financiare acordate statelor sau pentru relatiile diplomatice cu acestea, Imperiul Atlantist a folosit fara jena filonul “pravoslavnic” de rit ucrainean pentru a manipula consimtamantul cat mai larg asupra operatiunilor de pe maidanul din Kiev.
Mai mult decat atat, SUA nu au avut nicio problema si nicio ezitare sa foloseasca si chiar sa impinga in fata formatiuni antisemite intr-un mod cat se poate de agresiv si de “oficial”. Un rabin important din Kiev a avertizat populatia evreiasca sa evite aceasta zona din cauza riscului de atacuri antisemite, sub tacerea complice a oficialilor americani si europeni, care nu doar ca au pus batista pe tambal, ci au inceput sa nege evidentele, punand pe seama propagandei rusesti acuzele de extremism aduse factiunilor inarmate ale contestatarilor lui Ianukovici. Unul din liderii Sectorului de Dreapta, o factiune para-militara foarte activa in luptele de strada, arata, intr-o inregistrare mai veche, ca “va lupta pana la moarte impotriva evreilor si rusilor”. Ce ne arata acest lucru? Ca laicitatea, “diversitatea LGBT”, Holocaustul, sunt teme de instrumentalizate cinic in politici diferentiate fata de zonele periferice ale Imperiului Atlantist. E simplu: scopul scuza mijloacele. Iar Ucraina are o situatie indeajuns de particulara si o pozitie destul de strategica astfel incat sa i se lase sau chiar sa fie incurajat un nationalism si o “pravoslavie” locala, un antirusism virulent, chit ca ingemanat si cu un filon antisemit.
In al doilea rand, trebuie sa fie foarte clar ca, cel mai probabil, o parte din preotii implicati in luptele de strada sunt fie membri ai organizatiei schismatice conduse de “patriarhul” Filaret, care nu are comuniune cu NICIUNA din Bisericile Autocefale Ortodoxe, fie greco-catolici, foarte activi, si ei, in sustinerea loviturii de stat. De altfel, “slujbele” de pe Euromaidan au fost “ecumenice”, “patriarhul” Filaret facandu-si aparitia alaturi de clerici greco-catolici (sa ne aducem aminte si de factiunile schismatice de “dreapta”, adica zelotiste, unele functionand chiar in Odessa). Aici, prea multa discutie nu incape: dincolo de orice imperialism si de rusificarea condusa prin intermediul Patriarhiei Moscovei, pentru un ortodox, membru constient si responsabil al Bisericii, factiunile schismatice sunt nu doar ilegitime, ci lipsite, cazute din har. Tainele lor nu sunt valide. Facand o comparatie cu URSS-ul, factiunea lui Filaret joaca, acum, acelasi rol cu “biserica vie”, constructia artificiala si la fel de necanonica inventata de bolsevici pentru a crea o structura ecleziastica paralela si subversiva fata de Biserica.
Presedintele atlantist Iuscenko a facut o incercare de a legitima, cu ajutorul Patriarhului Bartolomeu, asa-zisa Patriarhie a Kievului (condusa de Filaret), insa intentiile nu s-au concretizat, Patriarhia Ecumenica nu a indraznit sa sfideze, atunci, chiar atat de grosolan, Moscova. Este de vazut daca aceste intentii (si presiuni) se vor relua si care va fi pozitia Patriarhiei Ecumenice pe acest subiect, avand in vedere recentele tensiuni pe tema primatului. O eventuala schimbare de atitudine a Patriarhiei Ecumenice ar reprezenta o mare lovitura si provocare pentru Patriarhia Moscovei, un fel de corespondent ecleziastic al loviturii geopolitice incasate de Kremlin.
3. Noi
Consideram ca trebuie sa intelegem realist ce se intampla cu cel mai mare vecin al nostru. Unii (sinceri sau postaci de serviciu) inteleg ca daca descriem dintr-un punct de vedere obiectiv evenimentele din Ucraina, am tine hangul imperialismului rusesc. Este, insa, aberant sa interpretezi realitatea si actiunile unor structuri imperiale din perspectiva filo sau anti americanismului/rusismului. Inseamna sa te orbesti de bunavoie, sa fii captivul unor naratiuni ideologico-propagandiste. Sa crezi in mitul Occidentului civilizator si sa crezi ca ei vor sa salveze democratia din Ucraina, de pilda, in loc sa vezi ca e vorba de calcule geopolitice cinice, de dispute intre centre de putere imperiale si periferii, de hegemonie si economie (resurse), inseamna sa iti retezi orice sansa de a fi obiectiv. Sa visezi la o Rusie Pravoslavnica ce va salva popoarele ortodoxe de neo-Sodoma euroatlantica ar fi, iarasi, o naivitate de nepermis.
Simplul fapt ca Ucraina e vecina cu noi spune deja destul despre impactul riscant pe care-l poate avea o evolutie negativa. Si, oare, sunt sanse sa nu existe aceasta evolutie? SUA nu va renunta asa usor la pasarea din mana si va incerca din rasputeri sa-si pastreze avantajul. Ne readucem aminte de analiza Stratfor: daca nu pot controla sau domina zona, macar sa faca maximum de rau intereselor Rusiei. De cealalta parte, Rusia, la randul ei, va avea cam aceleasi optiuni: daca nu reuseste sa domine sau sa neutralizeze tendinta catre Vest a Ucrainei, atunci macar sa faca un maximum de rau intereselor americane in zona (ceea ce ar insemna instituirea unui fel de Transnistrie Mare in Crimeea, probabil).
Iar aceasta “competitie” risca sa incinga destul de mult razboiul rece dintre cele doua supraputeri si sa destabiliezeze puternic zona. Cu ce consecinte? Greu de prevazut.
In ce ne priveste, cand te uiti la halul in care arata politica interna de la noi si la ce statut avem in periferia Imperiului Atlantist, nu poti decat sa te rogi la Bunul Dumnezeu, fiindca nici macar nu trebuie sa se ajunga la un al treilea razboi mondial, ca noi sa fim afectati foarte puternic de extinderea tulburarilor din zona. Unii isi fac iluzii ca, poate-poate, am reusi sa profitam de o eventuala destramare a Ucrainei pentru recapata teritoriile pierdute in al doilea razboi mondial. Pentru aceasta, insa, ar trebui sa facem parte dintre cei care stau la masa negocierilor, nu din categoria celor ce fac parte din meniu…
O analiza razbointrucuvant
- Se pregateste Rusia de razboi in Crimeea?/ CUTREMURUL GEOPOLITIC CE SE VA ABATE SI ASUPRA ROMANIEI/ Parintele Savatie despre miza SCHIMBARII MITROPOLITULUI KIEVEAN/ Batalia pe gazele si conductele UCRAINEI
- NOUL PLAN AMERICAN DE DOMINATIE GLOBALA. Cum actioneaza SUA pe fronturi multiple: Ucraina, Siria, Venezuela. Cum va reactiona Rusia?
- STRATEGIA PRIN CARE SUA A PRODUS “REVOLUTIA” UCRAINEANA: finantarea directa a “militantilor”, fabricarea de clipuri virale si actiunea prin intermediari/POLONIA – O “TURCIE” SLAVONA/ Extazul ce prevesteste agonia
- LA CE RISCURI NE EXPUNE SITUATIA EXPLOZIVA DIN UCRAINA? (VIDEO): Dan Dungaciu, A. Severin si I. M. Pașcu despre POSIBILELE CONSECINTE ALE GENERALIZARII HAOSULUI UCRAINEAN IN REGIUNE
- TRAGEDIA UCRAINEANA: FRATE UCIDE PE FRATE, SARACII LUPTA CU SARACII. Lectia-avertisment a unei tari vecine sfasiata de schisme interne si presiuni geopolitice divergente
- GRUPUL DE LA VISEGRAD se pregateste pentru “CE E MAI RAU” in cazul UCRAINEI. Premierul Ungariei, Viktor Orban, evoca “APARAREA TARII” in cazul unui “SCENARIU DRAMATIC”/ Vizita sefului serviciului secret al MARII BRITANII in ROMANIA
- CE SE INTAMPLA, DE FAPT, IN UCRAINA? Dezinformari si perspective geopolitice: LA MIJLOC E “DEMOCRATIA” SAU HEGEMONIA REGIONALA? Si un altfel de “cocktail Molotov”: greco-catolici vs cazaci, kieveni vs moscoviti, occidentali vs rusofili
http://www.dorintudoran.com/doua-nopti-pe-nipru-eutanasierea-cainilor-cu-covrigi-in-coada-i/
http://www.dorintudoran.com/eutanasierea-cainilor-cu-covrigi-in-coada-filiera-ucrainiana-ii/
Bravo admini!Mai realist decit atita,nu cred ca se poate spune.
Dupa ce am intrat din intimplare pe saitul ziarului Timpul din Moldova:
http://www.timpul.md/articol/fostul-sef-de-cabinet-al-lui-ianukovici-a-fost-impuscat—55747.html
si “ingrozit” fiind de ce am putut citi acolo,de zici ca esti sub picatura chinezeasca,toate cad de sus in jos si numai in capul tau,in completare la aceasta afirmatie:
“Sa visezi la o Rusie Pravoslavnica ce va salva popoarele ortodoxe de sodoma euroatlantica este, iarasi, o naivitate de nepermis barbosilor. ”
o intrebare retorica,in care sper si cred ca ma insel:
Care popoare ortodoxe si cine isi mai doreste sa fie salvat din sodoma euroatlantica ?!
Da, calculată şi de bun simţ analiza, după cum ne-aţi oboşnuit tot mai mult în ultimul timp! Acum într-adevăr am avea nevoie de un bărbat la conducere, care să fie obişnuit cu acţiunea şi să nu ştie a da înapoi, când este vorba de interesul naţional. 1918 redivivus.
Se pare că începe omorul:
http://rt.com/on-air/crimea-protest-russian-support/
Trebuie sa recunosc ca m-a surprins demonul american supercomputerizat.Puteam sa bag mana in foc ca din aceasta afacere caimacul l-a luat uniunea nazista.Toate declaratiile duceau spre ideea asta.Americanii au jucat ca la carte si i-au suflat ursului rusesc desertul de sub bot.Oricare ar fi deznodamantul acestei tragedii se vede cu ochiul liber ca noi vom trage cartea pierzatoare.Ca sa nu mai amintesc de profetia Sfantului Arsenie Boca,ca intram cu totul in panica.
@Alexandru Racu:
Deocamdata canta pe mai multe voci: http://romanian.ruvr.ru/news/2014_02_26/Rusia-a-exclus-o-interventie-in-forta-in-evenimentele-din-Ucraina-8876/
E o diferenta, nu numai de atitudine, ci si profesionala intre ce ati publicat acum si cele de dinainte- va urmaresc de doua saptamani, din intamplare am ajuns pe acest blog. Primul material citit a fost al unui francez care vorbea despre tehnica pamantului parjolit in periferie.
Totusi, revin! Statul de drept nu functioneaza-ar fi si ar fi fost necesar chiar pentru cei arestati acum pentru frauda si alte pacate. Ar fi fost feriti de lacomia lor. Invatamantul nu functioneaza. Sistemul sanitar, la fel. Oare sunt de vina americanii?! Cele trei domenii au fost gestionate de catre cei ce lucrau in domeniu:juristi, profesori, medici. Majoritatea, crestini ortodocsi. Ce i-a impiedicat sa puna ordine? Nu cumva acceptam schzofreii comportamentale, ca ale lui Gigi Becali, care da bani Bisericii si vorbeste despre Dumnezeu si la umbra acestui comportament e delicvent? Se merge pana acolo incat se spune ca “lasa Dom`le, nu e el cel mai mare hot din tara”, ca si cum asta e o scuza. Se va spune ca nu juristii au distrus sistemul juridic, profesorii, invatamantul, medicii, sistemul medical, ci numai unii dintre ei. Dar cei care au tacut? Nu sunt participanti. Acum ne vaitam ca suntem cum suntem, dar daca in anii `90 spuneai ceva contra erai taxat imediat. Ia sa fi spus ca, cu toate erorile, Ceausescu a facut modernizarea Romaniei, nu burghezia interbelica, ca Romania nu a fost granarul Europei si nici Bucurestiul nu era Micul Paris, pentru ca ar fi semanat cu acea capitala, ci pentru ca multi vorbeau franceza, sau alte ineptii de genul acesta, erai taxat imediat si nimeni nu sarea sa-ti ia apararea. Intrai in moarte civila sau, in cel mai fericit caz, treceai intr-o dezvoltare negativa, cum zice Eminescu despre poetul care ajunge ziarist etc.
Credeti ca e vina Occidentului? Apoi, care este modelul de civilizatie pe care-l propuneti? Am trecut de Est la Vest si invers- cum trebuie sa fie un conducator politic intr-o situatie de indecizie, cand el e chemat sa ia decizii? Oricum ar opta, Dvs. il veti judeca. E foarte greu sa fii roman, dar conducator in Romania? Un om politic e, vrea nu vrea, un oportunist, nu-i poti cere sa fie erou, nici lui, nici omului simplu care vrea “sa-si traiasca viata”. Eu nu cred ca vom trage “cartea pierzatoare”, cum spune cristi_g, daca jucam inteligent si responsabil. Ce inseamna asta, ramane de discutat.
Daca americanii nu ar fi intervenit, mergea si se dezvolta acordul germano-rus, noul Pact Ribentrop-Molotov, cu o ridicare a Ungariei in detrimentul altor tari, nu numai al nostru. Cu o Austrie incisiva dar fara alt potential decat Germania si Rusia. De ce nu ne miscam sa ne impunem! In ce priveste UE, Europa nu va mai exista, deci nici popoarele de aici, sau va fi un fel de Indie de acum un secol, pentru ca presiunea Chinei, Indiei si, ceea ce nu vrem sa vedem, Islamului va fi atat de mare incat nu vom rezista.
Un postac de serviciu sau unul sincer dar prost!
P.S.- Intelectualii! Se iubesc mai mult decat iubesc adevarul. Asa a pierit si antichitatea greco-romana.
@andrei:
Oare cine a facut parada de nume mari si de argumente subtiri si inalte?
Observam acelasi lucru: ocolesti cu gratie ceea ce ti s-a demonstrat ca fiind fara fundament si dubios in atitudinea ta. Statul e drept e bun, e ok, sa-l facem, nimic de zis, insa acolo era vorba de instrumentalizarea unor notiuni, nu de realitatea si implementarea unui concept corect in sine. In rest, de acord total cu tine – sa fie bine, sa nu fie rau, vinovati suntem mai ales noi, nu americanii.
E o intrebare pe care cineva care-i invoca pe Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu si Petre Tutea efectiv nu are voie sa o puna.
Subscriu şi eu la această analiză echilibrată. O analiză realistă, fără exaltări revoluţionare sau idealizări utopice neavenite.
În vremurile prin care trecem, a-ţi păstra cumpătul în declaraţii mai ales în politica externă, pe teme atât de sensibile, este cea mai înţeleaptă strategie care poate fi adoptată.
Mulţi nu vor să înţeleagă că această pace relativă care încă mai există şi timpul care îl mai aveam, ne sunt lăsate pentru pocăinţă. Ei încă mai visează la conflicte armate cu ruşii sau cu ungurii, urmate de revendicări teritoriale spectaculoase, sub protecţia SUA, fără să conştientizeze sărmanii ce ar însemna un astfel de război, pentru România în special, şi pentru omenire în general.
Fraţilor să nu ne îmbătăm cu apă rece. Sf. Lavrenţie de Cernigov a spus-o foarte clar: “Cel de-al treilea război mondial nu va fi pentru pocăinţă, ci pentru nimicire, pentru distrugere.”
“Parintele spunea ca va fi un razboi a toata lumea, încât nimeni si nimic nu va ramâne, decât doar prin văgăuni.”
Or, creşterea tensiunilor între supraputeri, urmată de război, tocmai asta înseamnă; începtul sfârşitului.
@admin
De ce?
Din câte am înțeles autocefalia Patriarhiei Ucrainei a fost acordata de facto în 1924 de către Patriarhia Ecumenica și suprimată de URSS. A mai funcționat cred în diasporă. De ce spuneți că este schismatică?
Mitropolia ortodoxă autonomă ce ține acum de Moscova motivează că ortodocșii ruși s-ar desprinde în situația unei extinderi a autonomiei spre autocefalie dar eu nu văd ca evoluție viitoare o altă alternativă decât o Patriarhie de Kiev care să reunească ortodocșii ucraineni.
Singura modalitate care ar permite României să își ajute efectiv comunitățile de români din Ucraina este ca Ucraina să se conformeze statutului de drept al minorităților din Uniunea Europeană.
@andrei:
Ma intreb daca nu cumva raspunsurile de-a gata trec pe langa tine, asa cum au trecut si celelalte. Cauta, citeste, cerceteaza si gandeste, incearca mai bine un raspuns pe cont propriu si verifica, dupa aceea, intr-un dialog REAL, ce ai inteles.
@andrei:
“E o diferenta, nu numai de atitudine, ci si profesionala intre ce ati publicat acum si cele de dinainte- va urmaresc de doua saptamani, din intamplare am ajuns pe acest blog….”
Vad ca faceti aprecieri dupa criterii profesioniste. Din expresia “am ajuns pe acest blog” se vede ca nu sunteti profesionist IT, poate gresesc, nu ar fi prima data. Eu sunt si am un fost coleg de facultate care a renuntat sa fie profesionist IT si este “profesionist” in diverse actiuni umanitare ale SUA prin Irak si Afganistan; mai zilele trecute m-a vizitat in Romania. Pe scurt este de profesie agent, dar nu al vreunui serviciu roman(este cetatean american si roman).
“…Oare sunt de vina americanii?! Cele trei domenii au fost gestionate de catre cei ce lucrau in domeniu:juristi, profesori, medici. Majoritatea, crestini ortodocsi….” Acesti “crestini ortodocsi” care gestioneaza spre rau domeniile amintite de dumneavoastra sunt fie agenti(ca si prietenul meu sau Victor Atanasie Stanculescu care a gestionat lovitura din dec.1989), fie unelte(cozi de topor) ale unor forte/servicii straine(nu este esential ca servesc constient sau inconstient serviciile/fortele straine). Majoritatea crestinilor ortodocsi din domeniile amintite nu sunt lasati sa aplice in domeniile lor de activitate sistemul de valori ortodox(am dovada locurile mele de munca, dar eu ma straduiesc cu prea putin succes sa fiu un madular al Bisericii Ortodoxe).
Iertare si Doamne ajuta-ne sa facem numai voia Ta.
Amin.