“VEZI CINE S-A FĂCUT DE RÂS!!”. Cum se mantuieste un CORUPT NOTORIU, un “PRIVILEGIAT” DETESTAT si cum protesteaza (si se pierde) O MULTIME DE OAMENI “NORMALI” SI “CORECTI”…
Cititi si:
- NEBUNIA DE A ASUMA BATJOCURA LUMII, pentru a ne duce PANA LA CAPAT pocainta si a implini dorul mistuitor al inimii, de A-L INTALNI PE DUMNEZEU: “Lumea îşi are legile şi valorile ei, dar noi se cade să vieţuim potrivit legii lui Dumnezeu, chiar dacă asta înseamnă A NE FACE DE RUŞINE în ochii celorlalţi”
- Dand la o parte FRICA INROBITOARE DE PAREREA LUMII si DEPENDENTA INJOSITOARE DE APROBAREA OAMENILOR, pentru a ne urma constiinta si a ajunge sa STAM INAINTEA DUMNEZEULUI CELUI VIU. Reflectiile Mitropolitului Antonie de Suroj la Evanghelia lui ZAHEU VAMESUL: Curajul de a ne lasa PRIVITI DE HRISTOS
- DUMINICA LUI ZAHEU VAMESUL: “Zaheu n-a tinut seama de parerea multimii si a luat asupra sa rusinea” (Cuviosul Sofronie)
***
Gabriel Vâlsan/ Anacronic.ro:
Fericiți cei ce-și șifonează costumul de firmă
[…]
Miracolul lui Zaheu (cu atât mai mare cu cât știm bine că bogații intră în Împărăție cu ușurința cu care intră odgonul prin urechile acului), miracolul său este totala sa indiferență față de seducția bogăției – de aici ușurința cu care se cocoață în sicomor, făcându-se de râs, practic făcându-și praf prestigiul. Ca să ne dăm seama de proporțiile acestui gest, e de ajuns să ne închipuim că în locul lui Zaheu, acolo, în vârful copacului, șifonându-și costumul, strâmbându-și cravata și scâlciindu-și pantofii, se află oricare om de afaceri sau politician de la noi. (Subliniez: oricare, indiferent cât de disprețuit ar fi de opinia publică).
Ridicolul imens la care singur s-a condamnat Zaheu e începutul mântuirii lui. Gestul lui Zaheu e șocant, e nebunesc, e breaking news. Parcă și vezi titlurile știrilor din tabloide: “NU O SĂ ÎȚI VINĂ SĂ CREZI CE A FĂCUT UN MARE DEMNITAR!”, “VEZI CINE S-A FĂCUT DE RÂS!!”, “A LUAT-O RAZNA!!!”. Dar cum pe vremea aia nu existau tabloide, oamenilor nu le-a rămas decât “să murmure”. (2) Un protest înăbușit și unanim: “toți murmurau”. Cine face parte din marea masă nemulțumită de sub copac? Surpriză: tot noi – încruntații, suspicioșii, “corecții”: cei care ne pricepem de minune să acuzăm, dar nu fățiș, ci prudent – cu jumătate de gură; cei care știm mai bine, cu precizie de babă nespovedită, ce se cade și ce nu se cade, cine e păcătos și cine nu, ce trebuie și ce nu trebuie să facă Iisus și, în fond, cine are dreptul la mântuire. Cei care luăm atitudine înainte de a câștiga în altitudine, fie și pe verticala unui arbore. Noi – cei care ne mândrim cu “normalitatea” noastră de massă, dar nu am refuza, la o adică, privilegiile unei vieți ca a mai-marelui vameșilor. Da, sigur, atunci când vezi că o canalie notorie ca Zaheu are parte de asemenea privilegiu, e “normal”, “e omenește” să protestezi. Numai că uneori Hristos ne cere să fim supra-normali…
… Iar Zaheu e supra-normal. El face totul cu o trăire totală, uitând de statut și nedând doi bani pe imaginea lui publică: el “aleargă înainte”, “se suie în sicomor”, “se coboară degrabă” și “se bucură”. Nerăbdarea lui e la fel de mare ca bucuria. Nu e de mirare că în greaca veche bucuria – χαίρω (chairó) – e legată organic de har – χάρις – (chari). Zaheu îl întâmpină cu bucurie pe Cel ce spune: “Bucurați-vă”! (3)
Soluția lui Zaheu e una deopotrivă ghidușă, originală și eficace. Zaheu e out of the box, cum am zice noi, și e ușor de văzut că toate acțiunile lui au o puritate copilărească dezarmantă. De fapt, nu cred că greșesc dacă spun că Zaheu, în ciuda funcției și patimilor sale, nu e altceva decât un băiețel mare. Însăși ușurința cu care-și decimează averea te duce cu gândul la copilul căruia îi e indiferent dacă îi dai o bancnotă sau o frunză. Zaheu are ca și cum n-ar avea. (4)
În acest sens, o cheie excelentă ne oferă limba ebraică: numele lui Zaheu provine din rădăcina זָכַך (zakak) – care înseamnă “pur”. Am remarcat că anumiți comentatori s-au folosit de acest fapt pentru a certifica originea personajului – Zaheu e pur, adică pur etnic, adică evreu. Mi se pare însă că astfel de observații, deși corecte, ne pot ajuta să ratăm cu brio esențialul acestei întâlniri fabuloase. Zaheu nu se mântuie din cauză că e evreu așa cum samariteanul milostiv nu se mântuie pentru că e samaritean. Lui Zaheu i se cuvine numele de “pur”, nu pentru că este evreu, ci pentru că este ca un copil. Pur… și simplu. Pentru asta, mai ales pentru asta îl vrea Hristos.
Istoria lui Zaheu este o istorie despre puritatea latentă chiar și în cei mai vicioși dintre oameni. Toți ne putem mântui, absolut toți. Trebuie doar un declic, să nu ne fie teamă să ne facem “persoana publică” de râs și să avem grijă de imaginea noastră câtă are un copil cocoțat într-un copac. Iar dacă nu înțelegem că inclusiv cei pe care îi știm că sunt plini de păcate au șanse reale, concrete la mântuire, nu ne rămâne decât să facem ceea ce face ipocrita opinie publică, îngrămădită pe sub sicomor: să “murmurăm” – pe ascuns, mereu acri, lași, perfizi și invidioși pe cel care are și, tocmai pentru că are, i se mai dă… Ceea ce, precum se știe, se întâmplă adesea la Monopoly…
NOTE:
[…]
(2) De altfel, “a murmura” pare să fie o traducere foarte blândă a reacției publicului. Termenul grecesc original – διαγογγύζω (diagogguzó) denotă o agresivitate mult mai pronunțată, imposibil de redat prin „murmur”. Mai degrabă, e vorba de un fel de cârtire obraznică, o văicăreală meschină, un protest colectiv ținut sub capac.
(3) Ideea e capitală: nu există har fără bucurie și bucurie fără har. Să ne fie limpede: creștinismul nu este, nu poate fi o religie a încruntaților, a înțepeniților, a solemnilor. Mi-e tare greu să cred că Împărăția Cerurilor e deschisă pentru cei care nu vor să surâdă.
INTEGRAL LA SURSA
Va mai recomandam:
- DUMNEZEU, CERŞETORUL DRAGOSTEI NOASTRE… “A, Tu eşti Doamne? Un moment, mai aşteaptă puţin… am atâtea treburi de făcut…, treburi, griji, interese!”
- Din lectiile lui Zaheu pentru noi: CANONUL NEDREPTATII, MILA si CAUTAREA RAVNITOARE A LUI DUMNEZEU
- CUM SE MANTUIESTE UN SUFLET PIERDUT
- Predica audio la Duminica VAMESULUI ZAHEU a Arhimandritului Nichifor Horia: SA VENIM CATRE HRISTOS NU PENTRU A NE FI MAI USOR, CI PENTRU A NE SCHIMBA VIATA…
- Predici audio (si text) la DUMINICA LUI ZAHEU VAMESUL. “Câţi dintre noi ne mai gândim că Dumnezeu Şi-a arătat bunătatea cu noi, deşi noi nu meritam?…” (Arhim. Damaschin Luchian, Protos. Teofan Popescu, Pr. Ciprian Negreanu)
- VAMESUL ZAHEU si NOI: Predici audio de mare folos ale parintilor RAFAIL NOICA, MELCHISEDEC VELNIC si CONSTANTIN COMAN
- Astazi in casa ta trebuie sa raman! (fragmente din omiliile Sf. Ioan Maximovici si Sf. Nicolae Velimirovici)
- ZAHEU SI PUTEREA IUBIRII CARE CHEAMA LA POCAINTA: “Domnul nu intoarce spatele nimanui” (Sf. Luca al Crimeei, Pr. Alexandr Schmemann)
- Pr. Mihai-Andrei Aldea: DE UNDE INCEPE SI CUM SE FACE LUCRAREA DE PROPOVADUIRE (MARTURISIRE)? Cum putem sa-i iubim pe cei aflati in rataciri si pacate grele? Cum poti sa cazi din Adevar chiar fara sa stii? Plus: DE CE NU POTI FI SI MASON, SI ORTODOX?
- ZAHEU VAMESUL. Predicile PS Sebastian si IPS Bartolomeu Anania (audio)
- MANTUITOAREA UMILIRE A LUI ZAHEU/ La picioarele lui Iisus: “Cati venind la Spovedanie, ajungem si la Iisus? Cati venind la Iisus, ramanem cu El?”
***
- SA NU NE RUSINAM DE HRISTOS! – Meditatie la Sfanta Cruce (1)
- STRIGATUL SALVATOR
- Sfantul Teofan Zavoratul despre TIRANIA “OPINIEI PUBLICE” IMPOTRIVA A TOT CEEA CE ESTE CRESTINESC SI DESPRE RENUNTAREA LA OBICEIURILE LUMESTI
- SF. TEOFAN ZAVORATUL – Alte predici puternice la Duminica Mariei Egipteanca: “INTARITI-VA HOTARAREA DE A REZISTA in impotrivirea fata de naravurile lumii”
- INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (II): “Trebuie sa fii hotarat pentru Dumnezeu, iar nu sa faci pe plac cererilor necinstite ale oamenilor!”
- “Lasa mortii sa-si ingroape mortii lor…”
- NU PUTEM SLUJI LA DOI DOMNI…
- SF. MACARIE DE LA OPTINA – sfaturi ortodoxe pentru “incepatori”: SE POATE MANCA DE DULCE IN POST? SA NE FACEM SEMNUL CRUCII IN LUME?
- SFANTUL PROOROC DANIEL IN GROAPA CU LEI pentru marturisirea Dumnezeului Celui Viu. Cum suntem noi ispititi SA NU MAI TINEM INTREG POSTUL si, in general, SA LEPADAM LEGEA LUI DUMNEZEU de dragul “lumii”?
- Predica audio a Protos. Ioan Buliga despre SLAVA DESARTA, IDOLII LAUDEI OMENESTI, “MINUNILE” MINCINOASE ALE TEHNOLOGIEI si “PROPOVADUIREA” INSELARII LUI ANTIHRIST LA TELEVIZOR: “Grija mare la ce ne uitam si la ce auzim!… Noi trebuie sa mergem impotriva curentului”
- Trei cuvinte importante despre LEPADAREA LUMESCULUI si a IUBIRII DE SINE
De fapt, catararea in copac a lui Zaheu (expunerea la o situatie ridicola, tinand cont de statutul sau social), semnifica o reununtare la orgoliu, adica o lepadare de sine, si aceasta pentru a-L vedea pe Mantuitorul, pentru a se apropia de El. A considerat mai important acest lucru decat sa continue “sa dea bine” in ochii oamenilor. Iar Domnul nu a trecut cu vederea aceasta, cunoscand si inima lui, si l-a rasplatit. Cat de diferite sunt Judecatile lui Dumnezeu fata de cele ale lumesti… Cu cat te faci mai mic in fata oamenilor, prin smerire, cu atat cresti mai mult in ochii lui Dumnezeu.
Frumos şi adevarat.
S-a urcat în copac. De ce ?
Era mic.
Primul lucru duhovnicesc ce scapa multora.
Era mic. De statură…
(DAR CINE-I MARE???)
(DOAR CEL CE VA ÎNVAȚA ŞI VA FACE… cele evanghelice).
Ca de ar fi fost mare,(la suflet) Zaheu, nu ar fi “nedreptațit” pe cineva.
Vedem ca şi-a asumat aceasta “statura”.
Cei “mici” nu-l pot vedea pe Domnul Iisus, niciodată, din pricina (mulțimii), celor care-l văd, fara a întoarce “împatrit” dacă a nedreptatit pe cineva.
“Cineva” (din cei nedreptațiți), fiind întâi Dumnezeu, cel mai nedreptațit, şi negresit şi aproaple în cauză.
Nu orice ne face de rusine… poate mântui.
Nesimtirea, nu este mântuitoare.
Doar urcarea în “pomul” vietii, pentru al vedea pe Domnul Iisus, si primirea în casa noastra (sufleteasca), precum şi întoarcerea ÎMPATRIT a celor din “nedreptatire”… (Lui Dumnezeu si celorlalți), mântuieste, şi-l determina pe Domnul Iisus, să-l cinsteasca, intându-i in casa si cinând cu el.
Aceasta evanghelie, arata calea cea mai lesnicioasa şi mai rapida, cea mai simpla, spre mântuire.
Dar pe cât e de simpla şi de rapida, pe atât este de abrupta, pentru noi toti şi pentru “Zahei” cu atât mai neatragatoare.
Nu e deloc usor sa te cațeri în pom, doar pentru al vedea pe Domnul Iisus.
Preferam pasii mici, lenți şi cât mai pe furiş, mai pe ascuns de lume… spre a nu ne prejudicia imaginea, şi… “cinstea” dobândita în lume.
Multi dintre noi, ne ruşinam de Domnul Iisus, tocmai pentru aceasta cinste lumeasca… dobândita prin NEDREPTATIREA Lui Dumnezeu şi a aproapelui.
Foarte mulți.
De parca CINSTEA ce ne-o dăruieste Dumnezeu ar fi cea mai grozava rusine…
Neprihanirea, Respectul si iubirea, acordate lui Dumnezeu, Marturisirea Adevarului sacru, închinarea la Dumnezeu… etc, par a fi cea mai grozava rusine…
Greu este pentru noi toți, sa ne socotim “mici” de statura, sa ne urcam in pomul (vietii) ca Zaheu, ca sa-l primim pe Domnul in casa (sufletului) şi sa cinam cu El.
Mulți, chiar şi când am dori (sa urcam în cpoacul acela mânruiror), nu mai putem să ne cataram, din pricina supraponderabilitatii, a închilozarii şi îmbatranirii (în pacate şi-n “cinstea” lumii).
Multi apelam la scara… umanistă, formalista, “culturală”… care… ce face???
Ne poate înlesni urcarea in pom, FĂRĂ efortul care ne-ar subția de surplusul de “grasime” al pactelor, ne-ar reduce anchilozele sufletesti… etc.
Scara… ???
Da.
Dar a virtuților evanghelice.
Vai mie… ca sunt mai vames decât Zaheu.
Doamne ajuta!
Cat este de frumos acest text, multumim!
M-a facut sa rad (si m-a rusinat) expresia “precizie de baba nespovedita”. Of.
As vrea sa va impartasesc ceva ce mi-a dat nadejde de unde nu ma asteptam. E povestea unui prof de romana intr-o discutie amicala cu un adolescent care auzea pentru prima oara despre Miorita. Au citit-o ei impreuna, relaxat, si adolescentul zice:
– E zen ciobanul.
Dupa primul moment (de deruta?), proful zice:
– Da. Nu se tulbura de la nimicuri. Nici macar cand “nimicul” insemna tradarea sau amenintarea ca-si va pierde viata.
S-au oprit ei asupra marelui DACA din text (“de-a fi sa mor”), contrazicand ideea de pesimism sau de capitulare neconditionata. Dar foarte mult se pare ca i-a placut copilului cum ciobanul avea o intelegere a lucrurilor armonioasa si cuprinzatoare, tare, din care extragea doar unele aspecte pe care le incredinta celorlalti. Adica o versiune redusa pentru ciobani (faptasi, dar totodata singurii oameni care ar fi putut face niste lucruri din ritual), o alta versiune, selectiva, pentru oitele indurerate, si o a treia versiune selectiva, pentru mama indurerata. Fiecare dintre cele trei mesaje avea coerenta si avea rost in raport cu cei carora li se adresa. “Pragmatic”, dar nemincinos. I-a placut copilului. S-a bucurat si proful si s-au despartit cu o nadejde innoita. Proful, ca mai are cui preda stafeta lucrurilor frumoase si bune, copilul, ca are ceva de preluat. Ceva tare, trainic, tainic.
Nu stiu de ce mi-a venit sa va povestesc intamplarea asta recenta. Poate apropo de hainele vorbelor noastre, de vorbele “tipatoare” cu care se cocoata tinerii sa vada mai bine ceva nou. Poate apropo de teama de ridicol care ne taie punti desi sufletul cheama la impreuna-lucrare. Nu stiu. Pe mine m-a bucurat povestea lor. Sa dea Domnul sa gasim nadejde si reazem pentru cei care inca mai cauta calea. Si pentru noi, sa o tinem.
Sus inimile!