Interviu cu IPS Hierotheos Vlachos despre SINODUL PANORTODOX, casatoriile homosexuale si alte provocari. “SUNT INGRIJORAT SERIOS PENTRU CA OPINIILE BISERICILOR SUNT INFLUENTATE DE INTERESE NATIONALE SI STRATEGII GEOPOLITICE”

Hierotheos de Nafpaktos

Interviu pe teme de actualitate ortodoxa pentru revista “Chivotul Ortodoxiei”

Interviul a fost luat de jurnalistul Giorgo Milona si publicat pe data de 12-11-2015

In cuvantul pe care l-ati adresat Ierarhiei ati vorbit despre o criza teologica. Credeti ca Sinodul Panortodox din 2016 va avea rezultate bune in acest sens?

Din studiile pe care le-am facut constat ca traim o criza teologica, deoarece astazi exista mai multe curente teologice care se diferentiaza de teologia Patristica. Nu cred insa ca Sindoul Panortodox se va ocupa cu respectiva tema. Si asta reprezinta o mare problema. Tematicile care au fost decise si subiectele care se vor discuta in cele din urma nu sunt probleme teologice importante.

Vreau sa spun ca nu se va discuta despre «filioque» si despre «actus purus», care au fost dezbatute in al saselea Sinod Ecumenic, deci, parerea mea este ca intalnirile pre-sinodale nu au pregatit in cel mai bun mod cu putinta tematica Marelui si Sfantului Sinod al Bisericilor Ortodoxe care urmeaza sa se intruneasca. Consider ca Sinodul de pe vremea Marelui Fotie (879-80) este continuarea celui de-al doilea Sinod Ecumenic si Sinodul de pe vremea Sfantului Grigorie Palama (1351) este continuarea celui de-al sasealea Sinod Ecumenic. Atunci cand nu ne preocupa astfel de subiecte teologice importante acest lucru arata ca criza teologica ramane o realitate.

Cum caracterizati lucrarile reprezentantilor bisericii referitoare la Sinodul Panortodox?

Pentru moment nu cunosc materialele care au fost redactate [intre timp IPS Hierotheos a avut o reactie si asupra textelor]. Banuiesc ca la un moment dat aceste documente vor fi transmise catre Ierarhie spre a fi cercetate si discutate «ad referendum» si, desigur, nu ca niste texte de facto spre aprobare, ci pentru a fi prelucrate si asumte de Ierarhia noastra. Pe mine personal ma intereseaza si terminologia textelor, deoarece acolo se vadeste criza teologica. Daca, spre exemplu, in texte se regaseste fraza: “demnitatea si sfintenia persoanei umane”, adica se spune ca natura este prin definitie pacatoasa, pe cand persoana este sfanta, deoarece se leaga acest lucru de “libertatea fiintei umane”, acest lucru nu-l pot accepta, deoarece neaga teologia Parintilor care spun ca natura este buna in sinea ei, iar persoana prin propria vointa libera poate pacatui.

Unde, asadar, ar trebui sa acorde o atentie speciala delegatia Bisericii grecesti?

Asa cum am mentionat mai devrema, tematica a fost deja stabilita si nu se intrevede posibilitatea sa se discute si alte subiecte, decat daca se pot propune si alte teme cand se apropie momentul convocarii Marelui Sinod. Am aflat ca anumite Biserici evita sa abordeze probleme bisericesti si teologice serioase.

Sunteti optimist ca macar problemele intre Bisericile Ortodoxe vor fi abordate cu hotarare?

Nu stiu daca ar trebui sa va raspund in termeni psihologici pe care ii presupun cuvintele “optimism” si “pesimism”. In Biserica vorbim in termeni teologici, cu credinta si cu ascultare bisericeasca. Totusi, sunt serios ingrijorat, deoarece, din pacate, observ faptul ca parerile diferitelor Biserici Ortodoxe sunt influentate de interesele nationale si strategiile geopolitice. Acest lucru ma deranjeaza foarte mult. Atunci cand cuvantul teologic este influentat de nationalisme si scopuri politice, acest lucru arata secularizarea sa.

Ca rezultat al crizei economice, vedem preoti “voluntari” in eparhiile din provincie. Ar putea reprezenta aceasta o solutie?

Prin termenul “voluntari” vreti sa spuneti ca slujesc fara plata, adica acei preoti care ofera serviciul religios si slujesc crestinii fara salariu. Acest lucru se intampla la o scara mai mica si in cadrul unor Mitropolii datorita multelor nevoi ale credinciosilor. In general. voluntariatul are o valoare foarte mare si acest lucru este cultivat in cadrul bisericii, dar nu ne putem baza doar pe acest fenomen din partea clericilor. Deoarece fiecare preot are o familie si nevoile proprii, de aceea nici acestia nu trebuie sa duca lipsuri, dar nici crestini sa fie ingreunati cu sustinerea familiilor clericilor. Va imaginati cum ar fi daca ar exista doar profesori “voluntari”, functionari publici si lucratori «voluntari» ? In orice caz, salariul clericului este in datoria statului grec care, de-a lungul timpului, a facut un contract cu Biserica sa dea salarii preotilor cu angajarea proprietatilor bisericesti. Orice societate responsabila ar trebui sa-si onoreze intelegerile incheiate.

Guvernul, dupa discutiile avute pe tema orei de religie, deschide tema casatoriei intre homosexuali. Care ar trebui sa fie pozitia Ierarhiei?

Tema “casatoriilor homosexuale” a fost deschisa cu multa vreme in urma dar, de fiecare data, progreseaza treptat, astfel incat sa dea posibilitatea societatii sa se acomodeze cu ideea. Ma ingrijoreaza foarte tare atunci cand societatea accepta multe situatii anormale, atunci cand, in numele asa ziselor drepturi ale omului, se distrug valorile eterne care au guvernat societatea si au creat o mare civilizatie. Ierarhia, in cadrul inatlnirii sinodale din 17 octombrie 2013, a discutat aceasta tema si a luat o decizie in acest sens. Trebuie sa fim constanti in a denunta prin cuvant profetic anomaliile, de oriunde ar proveni acestea, si in acelasi timp, sa ii iubim pe pacatosi si pe cei ce se pocaiesc.

Simtiti, asadar, o incercare de distantare de traditie si instrainare de modul nostru traditional de viata, care incepe de la ideologii ce exprima curente vestice?

In ceea ce priveste asa-zisa “casatorie intre homosexuali” este vorba despre adoptarea unei noi forme de casatorie, dupa cununia in Biserica si casatoria civila. Fiecare poate sa-si faca propriile alegeri, dar acest lucru nu ar trebui sa submineze valorile sociale, nici asa zisele «drepturi ale omului» sa transforme insusi omul sub pretextul ca, odata cu trecerea timpului, se produc schimbari in ceea ce privesc aceste drepturi, cateodata in supra-om si altadata in sub-om. Asadar, fiecare face propriile alegeri, dar Biserica – repet – trebuie sa arate cum trebuie sa se poarte un crestin ortodox si sa aiba dragoste pentru cei ce se pocaiesc.

Se pare ca se deschide drumul pentru legalizarea arderii mortilor in Grecia.

Si aceasta tema s-a mai discutat in trecut. Biserica a luat deciziile in ceea ce o priveste, si anume ca incinerarea mortilor este o practica care nu este in concordanta cu traditia sa si, in realitate, cei care decid de bunavoie sa fie incinerati in realitate ies din comuniunea cu Biserica. De aceea nu se face slujba inmormantarii si slujbele de pomenire pentru acestia. Cu toate acestea, ramane la latitudinea episcopului local daca se va face sau nu slujirea Trisaghionului. Aceasta nu inseamna lipsa dragostei, ci tinerea cu acrivie a invataturii ortodoxe si respectarea alegerii fiecarei persoane.

Arhiepiscopul a spus in cadrul Sinodului ca “dusmanul este inauntrul zidurilor”. Cum vedeti ca vor evolua relatiile cu societatea in acest sens?

In repetate randuri am scris ca nu trebuie sa se vorbeasca de o separare intre Biserica si Societate. Fiecare asociatie, fiecare organism are o anumita relatie cu statul, de aceea este bine ca folositi termenul “relatii” si nu “separare”. Astazi, in Constitutia noastra, este foarte clar ilustrat rolul bisericii si a puterii politice, doar ca in anumite locuri s-ar putea explica mai bine aceste roluri. Cuvantul Arhiepiscopului, ca “dusmanii nostri nu mai sunt acolo departe, ci sunt inauntru zidurilor noastre. O vedem, o simtim”, se referea la ora de religie si exprima parerea ca in Elada si in Europa exista oameni care “profita de situatia noastra economica slabita” si “in contextul reglementării relațiilor noastre economice”, urmaresc “prin toate mijloacele alterarea societatii noastre elene, începând cu școala.” Aceasta este o realitate pe care o vedem mereu in jurul nostru. Simtim, adica, o incercare de desprindere de traditie si de alterare a vietii noastre culturale care incepe de la ideologii care exprima curente occidentale.

traducere pentru Cuvantul Ortodox de e.p.