Cum a definit PUTIN scutul de la Deveselu: “POTENTIAL NUCLEAR STRATEGIC AL SUA DESFASURAT LA PERIFERIE”/ Analist Jamestown Foundation: rusii cred ca SUA POT “DECAPITA” RUSIA atacand nuclear SOCHI si MOSCOVA din BAZELE SCUTULUI ANTIRACHETA/ Comentator rus: SCUTUL AR PUTEA DUCE LA RAZBOI NUCLEAR. România – tinta si victima sigura

15-05-2016 18 minute Sublinieri

Ciudat, oficialii si expertii rusi nu au confundat Bucurestiul cu Budapesta…

Russian Iskander (Source: Sputnik News)

Russian Iskander (Source: Sputnik News)

UPDATE:

Niciodată bătrâna expresie „a fi sub scut” nu a reprezentat succesul aşa cum a făcut-o zilele acestea, după inaugurarea Scutului antirachetă de la Deveselu. Un proiect care s-a întins pe durata a două administraţii americane şi asumat de echipe politice diverse de la Bucureşti – semnul unei consistenţe strategice pe care România o are incontestabil.

Inaugurarea de la 12 mai intră în seria proiectelor majore, nu multe, pe care Bucureştiul le-a marcat în raport cu spaţiul euroatlantic. Integrarea în NATO, integrarea în UE şi… Scutul. După ce fanfarele au tăcut, steagurile au încetat să mai fluture şi oficialii au plecat, rămâne întrebarea fundamentală: cum va fructifica România, dincolo de umbrela strategică, faptul că a devenit, vorba unui oficial american, „un luptător care se bate la o categorie superioară de greutate”? Cum va face ca scutul să devină oportunitate şi nu capăt de drum.

Aşa cum nu s-a întâmplat cu integrarea euroatlantică din 2007, care a lăsat senzaţia amară că Bucureştiul nu a avut niciodată un proiect post aderare. Despre asta va fi vorba în acest material. Cum poate România valorifica Scutul până la capăt, ce nu ar trebui să (mai) facă şi ce ar trebui să facă, chiar dacă asta ne aduce inevitabil la elefantul din camera – Federaţia Rusă. Dar să o luăm pe rând.

Miza economică – un pariu pierdut

Odată intrată în UE, România avea, teoretic două cărţi fundamentale de jucat. Prima, economică. Dimensiunile sale în raport cu vecinii o făceau potenţial candidat la funcţia de actor regional semnificativ. Proiectul a fost ratat. În timp ce polonezii, cehii sau ungurii şi-au creat proprii „campioni regionali”, pe care i-au susţinut, încurajat şi proiectat în exterior, România a ratat aproape toate ţintele. Între primele companii energetice din regiune, de pildă, cea mai mare este PKN Orlen din Polonia (20 miliarde de euro cifră de afaceri în 2015), a doua companie este MOL (16 miliarde Euro). România, singurul stat din regiune cu resurse semnificative şi tradiţie în rafinare şi exploatare nu se află cu nicio companie în primii zece (Petrom, la un moment dat mult peste MOL-ul unguresc, a ajuns astăzi de 4 ori mai mic!). Mai mult, în acest top, polonezii au cinci companii, cehii doua, ungurii una si ucrainenii două.

În ciuda faptului că România este a doua economie din zona Europei de Sud-Est, bursa de la Bucureşti este de şase ori mai mică decât cea a Budapestei, ca să nu mai vorbim de Varşovia, fondurile de investiţii româneşti sunt cvasi-inexistente, iar capacitatea României de a-şi face simţită prezenţa în regiune, minoră. În România se manifestă pe piaţă 14 fonduri de investiţii poloneze, trei maghiare, două ceheşti şi unul slovac. În acelaşi timp, România nu se află printre primii 10 investitori străini în nici o ţară din regiune, exceptând Republica Moldova. Dar despre „cel de-al doilea stat românesc”, trebuie să reamintim că, după 26 de ani, cu bani mulţi trimişi acolo şi mesaje politice encomiastice, România nu are nicio investiţie strategică în Republica Moldova. Concluzia e dezolantă: România, practic, nu există ca investitor străin! După integrarea în UE, economia ca oportunitate a fost un pariu pierdut.

Miza strategică – încă pe masă.  România şi dimensiunea estică

A doua oportunitate o constituia poziţionarea strategică a României ca frontieră estică. Fără să fi fost valorificată până la capăt, miza este încă pe masă. În primul rând, evenimentele recente au indicat fără echivoc că orice extindere a spaţiului euroatlantic spre Est se amână sine die. Consecinţa? România rămâne pe o perioadă lungă de timp frontiera estică a UE şi NATO. În al doilea rând, Scutul în sine resuscită dosarul strategic. Sigur, acesta nu face România infailibilă, dar îi ridică semnificativ cota de securitate şi prezenţă simbolică în regiune. Întrebarea e cum o va folosi? Cum această vulnerabilitate aparentă (poziţia de margine) se poate transforma în câştig strategic?

Miza României de perspectivă rămâne Estul. Este singură postură din care poate adăuga valoare adăugată pentru partenerii din UE sau NATO. Iar modul cum poate fructifica asta e un proiect care să cuprindă o serie de elemente – nimic original şi nimic de inventat. În primul rând, precum partenerii noştri polonezi, îţi construieşti instituţii oficiale/oficioase pentru a aborda sistematic regiunea, fără dependenţa de mode geopolitice sau de bunăvoinţa sponsorilor. Polonia are două instituţii oficiale plus o fundaţie oficioasă care fac asta. În al doilea rând, pui pe harta regională Bucureştiul prin organizarea anuală, la nivel oficial, a unei conferinţe regionale dedicate Mării Negre.

În al treilea rând, croieşti alianţe focalizate pe mizele majore ale viziunii politico-diplomatice. Odată adoptat obiectivul, îl flanchezi inteligent prin parteneriate eficace şi credibile. Şi, nu în ultimul rând, eşti prezent pe teren, printr-o diplomaţie oficială şi publică active, menţii canalele de comunicare deschise, nu rupi inutil dialogul, nu cazi în extreme. Doar prin prezenţă pe teren şi canale deschise de comunicare poţi, eventual, aplica mecanisme diplomatice clasice – medierea sau concilierea – sau să te impui în formate formale de negociere. Totul, fireşte, în marja de mişcare stabilită de sancţiuni sau deciziile luate de partenerii noştri din UE sau NATO pe un dosar sau altul.

Proiectul lipsei de proiect

Din păcate, nimic din ceea ce am enumerat nu se poate aplica României. Nu avem instituţii specializate pe Est, girate de guvern, Ministerul de Externe sau Preşedinţie, nu avem o conferinţă anuală dedicată Mării Negre (tulburător, inexplicabil şi impardonabil eşec al diplomaţiei noastre). În ceea ce priveşte parteneriatele, dincolo de cifra însufleţitoare a „parteneriatelor strategice” semnate, apar suficiente dubitaţii legate de consistenţa lor. Un singur exemplu.

În perspectiva celui mai însemnat eveniment de securitate care urmează, respectiv Summitul NATO de la Varşovia, parteneriatul (strategic) România – Polonia ar fi trebuie să funcţioneze fără fisuri, în interes bilateral şi în perspectiva punerii în valoare a flancului estic al NATO, aflat sub evidentă presiune şi ameninţare, dar concurat serios de flancul sudic al Alianţei. În esenţă, consensul este prezent, doar definiţia flancului estic diferă, se pare, la Varşovia şi Bucureşti. Cel puţin asta sugerează un articol recent al Ministrului de Externe polonez Witold Waszczykowski, publicat pe 25 aprilie în prestigioasa Foreign Policy şi intitulat „NATO’s Eastern Front Is Being Tested” (cu un subtitlu semnificativ: „Alianţa trebuie să-şi reînnoiască jurămintele la Varşovia – cu voce tare şi suficient de clar pentru ca să se audă la Moscova”). Mesajul este clar, doar că, în perspectiva Ministrului de Externe polonez, „flancul estic” nu înseamnă nici România nici Marea Neagră, care nu sunt menţionate deloc în text. Şi asta în condiţiile în care e vital pentru Bucureşti ca atenţia Alianţei să fie distribuită egal între „nordul” şi „sudul” Estului. Un mesaj care te lasă melancolic şi care ar fi trebuit corectat prompt (cel puţin) într-o publicaţie de acelaşi prestigiu de un oficial român de nivelul cel mai înalt. Să ne aşteptăm la asta? Întrebare e, fireşte, retorică.

În ceea ce priveşte ultimul aspect, respectiv prezenţa României pe teren, aceasta e parcimonioasă, mult sub cota necesară unui furnizor de expertiză. Un singur exemplu relevant. Singurii diplomaţi din R. Moldova, practic, care nu trec Nistrul decât rarisim (şi atunci în excursii septice de grup) sunt diplomaţii români. Americanii, nemţii, britanicii, polonezii se duc curent în Transnistria nerecunoscută, se întâlnesc cu „oficialii” de acolo, finanţează proiecte. România, nu. De ce, nu e clar. Sigur, abţinerea poate fi o opţiune. Dar, după cum s-a observat deja, atitudinea devine inexplicabilă, chiar ridicolă, atunci când te pretinzi furnizor de expertiză inclusiv în legătură cu o regiune din care te excluzi. Ce să le spui în plus partenerilor tăi despre evoluţiile din Transnistria, în condiţiile în care ei se deplasează acolo curent şi vorbesc, tot curent, cu „oficialii” de acolo? Şi dacă tot vorbim de R. Moldova, pe relaţia cu Chişinăul nu se întrezăreşte nimic astăzi în termenii unui proiect. Sprijinim, precum soldatul japonez care nu a aflat că s-a încheiat războiul, „integrarea europeană a R. Moldova”. În rest, nicio investiţie, nici un plan de implicare economică peste Prut, nici-o prezenţă consistentă la nivel european (experţii trimişi de Comisie la Chişinău numără doar doi români comparativ cu… cinci lituanieni!).

Relaţia cu Ucraina este şi ea conjuncturală. Îşi mai aminteşte cineva, de pildă, de pompoasa Trilaterală România-Ucraina-R. Moldova lansată de către Bucureşti în octombrie 2014? Şi dacă nu, de ce? Şi de ce această iniţiativă, altminteri discutabilă, nu a fost nici măcar invocată cu ocazia vizitei preşedintelui Ucrainei Petro Poroşenko la Bucureşti din aprilie 2016? Dacă fiecare „iniţiativă” de politică externă ţine doar cât rămâne în funcţie iniţiatorul acesteia, asta nu se numeşte politică externă, ci joc futil al unui sistem personalizat care nu îşi cunoaşte nici menirea nici rosturile regionale. În realitate, pe dosarul ucrainean România acţionează acum, tacit, prin suportul necondiţionat şi activ al Ucrainei, pe logica unui proiect polonez al Intermarium-ului, lansat după cel de-al Doilea război mondial de Mareşalui polonez Józef Piłsudski şi relansat recent de preşedintele polonez Duda. Această perspectivă, pe care Varşovia nu a explicitat-o niciodată după (re)lansarea ei publică, iar Bucureştiul nu a comentat-o, pare să patroneze relaţia româno-ucraineană, cel puţin dacă ne uităm la acordurile şi parteneriatele, inclusiv militare, care au fost în discuţie. Dar miza României şi a spaţiului euroatlantic la Marea Neagră nu este nici Ucraina nici Republica Moldova. Elefantul din cameră este, evident, Rusia.

Înainte însă de a cerceta cum ar trebuie să se raporteze la Rusia România de sub scut, să vedem cum NU trebuie să se raporteze la ea.

Cum ratezi relaţia cu Federaţia Rusă

Prima este „relaţii zero cu Rusia”, în numele apartenenţei noastre euroatlantice. Pură, dură şi fără rest. Este atitudinea de vigilenţă maximă, în care o Rusie atotputernică, pasămite, va reuşi oricum să ne facă rău dacă lăsăm fie şi o breşă neacoperită în relaţia cu ea. O Rusie care numai asta aşteaptă. O Rusie care ne poate nimici oricând şi care este o ameninţare nucleară permanentă pentru România (şi numai pentru ea!). În această interpretare, orice afirmaţie care vine dinspre Est, de la orice nivel, se transformă, isteric, într-o declaraţie de război. În esenţă, este atitudinea celor trei purceluşi din poveste. Rusia devine lupul cel rău faţă de care nu te poţi apăra, orice casă ţi-ai construi, din paie sau din cărămidă, căci lupul vine şi o dărâmă dintr-o suflare. Deşi România este în UE şi NATO, noi tot cu Ucraina sau R. Moldova o comparăm! Ce avem de făcut este să stăm cu toţii pitiţi cu capetele sub pat şi cu codiţele afară care să tremure îngrozit şi spasmodic. Problema cu această perspectivă este că desconsideră tocmai ceea ce laudă. Adică apartenenţa noastră la NATO, parteneriatul strategic cu SUA şi… Scutul antirachetă. Pe de-o parte avem cele mai puternicie garanţii de securitate din istoria noastră modernă – şi aşa este! -, pe de alta tremurăm ca purceluşii în aşteptarea fatală şi fatidică a lupului cel rău. Este atitudinea unui blocaj sumbru şi autocontradictoriu. Asta când nu devine ridicol, cum a fost cazul recent cu interpretarea unui material publicat de un analist rus pe agenţia lenta.ru, care a devenit în ochii comentatorilor o declaraţie de război nuclear la adresa Bucureştiul, când era, de fapt, o tentativă scrâşnită şi (voit) ironică de minimalizare a Scutului de la Deveselu.

A doua atitudine este cea a parteneriatului mântuitor cu Rusia. Dacă în prima interpretare dialogul cu Rusia ne duce direct în Iad, în această versiune ne duce direct în Paradis. Este cea a adepţilor fără rest ai relaţiei economice şi politice cu Moscova, promovat mai timid în presa de la noi, dar abundentă în postările de pe net, predilecţia troll-ilor activi şi prompţi, a Sputnik-lui sau a Vocii Rusiei şi, mai rar, a canalului Russia Today. De cele mai multe ori teza se livrează indirect. României îi merge prost pentru că nu are o relaţie cu Rusia, integrarea ei euroatlantică este un eşec, lumea e nemulţumită, clasa politică umilită, firmele româneşti nimicite, libertăţile suspendate şi Basarabia pierdută (faimosul Plan Belkovschi). România se izolează de Europa prin atitudinea aceasta nechibzuită, dar, oricum, Moscova nu are nevoie de Bucureşti pentru că „discută direct cu şefii lui”. Rareori exprimată la nivel politic în România (cu o singură excepţia la un moment dat), această opinie are adepţii ei.

În realitate, poziţia e complet aberantă şi fără nicio legătură cu realitatea. După cum ne-a învăţat experienţa ultimilor ani, şi Rusia şi România pot trăi la nivelul unor relaţii diplomatice, şi nu numai, îngheţate. Nu avem nevoie unii de alţii, nici politic nici economic. Problemele României nu ţin de ne-relaţia cu Rusia, ci de propriile incapacităţi, mediocrităţi şi turpitudini în relaţia cu proiectele interne sau partenerii externi, iar relaţia cu Basarabia, inclusiv invocata reunificare, nu ţine atât de Moscova, cât de incapacitatea flagrantă şi vinovată a clasei politice de la Chişinău de a decide ce vrea sau, măcar, dacă vrea ceva. Rusia influenţează/decide relaţia dintre cele două maluri ale Prutului exclusiv pentru că POATE, adică pentru că îi permite Bucureştiul şi, mai ales, Chişinăul.

Relaţia cu Rusia nu se poate pune, matur şi pragmatic, în nici una din cele două ipostaze. Ambele poziţii sunt excesive, deci fără valoare de utilizare. Nu sunt viziuni (geo)politice; sunt mai degrabă obsesii.

Elefantul din cameră: Rusia

Încheiem cu ceea ce în opinia noastră este una dintre mizele majore ale unei Românii aşezată sub Scut. O diplomaţie a proiectul în raport cu Marea Neagră, bazată pe viziune, instituţionalizare, prezenţă efectivă pe teren, expansiune economică, activism şi pragmatism. Nu e vorba aici, cum am mai spus, nici despre simpatii nici despre antipatii. Ci despre un mod de a valorifica singurul atu pe care România îl mai are în regiune: cel strategic. ACESTA trebuie valorificat. Doar aşa Bucureştiul poate deveni furnizor de expertiză veritabil şi actor cu potenţial diplomatic în regiune. În această perspectivă trebuie abordată şi relaţia cu Federaţia Rusă, mai ales de o Românie care, ea însăşi, a propus partenerilor europeni şi în cadru Sinergiei Mării Negre şi în cadrul eforturilor de revizuire a Politicii Europene de Vecinătate o platformă de „security trust” în care să intre şi „vecinii vecinilor”. Ideea de bază a unei relaţionări cu Rusia nu este că nu putem altfel – putem, cum am făcut-o şi până acum -, ci că ar putea fi în avantajul ambelor părţi să facem asta; şi poate şi al partenerilor noştri. Şi încă ceva: României nu îi cere nimeni nici să exceadă sancţiunile impuse Rusiei, nici să joace rolul unui „cal troian”, nici măcar să devină Ungaria. E vorba doar de a te menţine în cadrele fireşti şi agreate: nu doar că Miniştrii de externe germani sau Secretarul de stat al SUA au dialoguri cu Moscova, dar chiar şi apriga Polonie are un canal deschis (şi utilizat recent) la nivel de secretar de stat în relaţia cu Federaţia Rusă.

Opusul dragostei nu este ura, ci indiferenţa. Pentru ca România să conteze regional trebuie să treacă de la o viziune de politică externă pasivă (nu faci nimic şi greşelile celorlalţi te scot în evidenţă în faţa Catedrei de la Bruxelles), la una activă. Iar asta presupune şi o altă atitudine faţă de Federaţia Rusă: o „indiferenţă” diplomatică, dar pragmatică, profesionistă şi destinsă

Baza de apararea antiracheta a Statelor Unite ale Americii din apropierea orasului romanesc Deveselu, in vestul Bucurestiului, a devenit operationala in aceasta saptamana, fiind dotata cu interceptoare 24 SM 3 Block IB, ghidata de o versiune terestra a sistemului naval de lupta integrat Aegis si folosind un radar SPY-1. Statele Unite au cheltuit aproximativ 800 milioane de dolari pentru construirea si echiparea bazei. Washington pretinde ca scutul antiracheta din Romania a fost construit pentru a contracara amenintarile din Iran sau din oricare alte tari subdezvoltate din Orientul Mijlociu si ca tinta nu este Rusia. Conform oficialilor SUA si NATO (Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord), rachetele SM-3 din baza romaneasca nu au capacitatea de a intercepta rachetele balistice intercontinentale rusesti. Mai mult decat atat, au fost date asigurari ca in Romania nu se vor desfasura atacuri cu rachete nucleare. Rachetele SM-3 nu sunt echipate cu explozibil; ele sunt create pentru a distruge tinte de mare viteza prin lovitura directa. Aceste asigurari par sa fi esuat in a linisti Moscova, care a declarat scutul antiracheta din Romania o amenintare si a promis represalii. (TASS, 12 Mai)

Pare evident faptul ca baza antiracheta din Romania nu ameninta direct preventia nucleara strategica ruseasca. Comandantul Fortei Strategice Antiracheta (RVSN, enlg.) colonelul general Sergei Karakayev a relatat jurnalistilor in aceasta saptamana: “Segmentul European al sistemului antiracheta American poate constitui o amenintare partiala la adresa RSVN, dar nu ii poate afecta capacitatile de lupta.” Karakayev s-a laudat: “Noi dezvoltam noi rachete balistice intercontinentale si revenirea a noi vehicule capabile sa conteste capacitatile globale existente si viitoare ale sistemului antiracheta al SUA. Noi focoase vor putea fi proiectate pe traiectorii neprevizibile si vor ataca tinte din toate directiile.” (Interfax, 10 Mai).

Daca acesta este cazul, de ce Rusia este aparent obsesiva cu privire la baza din Romania?      

Directorul departamentului rusesc al controlului armelor si al nonproliferarii din Ministerului de Externe, Mikhail Ulyanov, a acuzat Statele Unite de inventarea unei amenintari inexistente din partea Iranului cu privire la un atac cu rachete, ca pretext pentru derularea capacitatilor sistemului antiracheta, care au ca tinta de fapt Rusia. Problema nucleara iraniana a fost eliminata anul trecut de o intelegere semnata la Viena dar “SUA nu si-a respectat promisiunile de a abandona planurile de aparare antiracheta din Europa”, conform Ulyanov. “Aceasta este o greseala majora care poate submina stabilitatea strategica”. Ulyanov a continuat: “Baza antiracheta poate fi utilizata pentru a lansa rachete de croaziera si balistice si aceasta este o incalcare a Tratatului Fortelor Nucleare de Raza Intermediara [INF ].” (RIA Novosti, 11 Mai)

Oficialii rusi acuza in esenta Washington de construirea unei baze antiracheta cu dublu scop in Romania – care poate fi folosita atat pentru defensiva antiracheta, cat si pentru distrugerea tintelor stategice vitale. In particular, Moscova este ingrijorata de faptul ca baza va permite in mod probabil eliminarea presedintelui Vladimir Putin si a altor lideri militari/ politici de varf ai Rusiei, intr-un prim atac nuclear surpriza. Apropierea geografica a bazei antiracheta romaneasca de resedinta oficiala a lui Putin din Sochi, unde presedintele rus petrece aproape jumatate din timpul sau si care a fost transformata de facto in capitala secundara, este vazut ca parte a unui plan funest. Intr-adevar, Putin se afla in Sochi in aceasta saptamana, unde tine o serie de intalniri cu oficialii de varf ai apararii rusesti – si doar dincolo de Marea Neagra, SUA amplaseaza interceptoare rapide si de mare precizie care i-ar putea lovi dacha (conacul rusesc) in cateva minute. Un astfel de prim atac transant va crea dezordine in apararea ruseasca, permitand patrunderea unor forte masive ale SUA si NATO pentru a ucide si pentru a distruge Federatia Rusa. 

Scenariul de cosmar, aparent inventat in Staful General, domina planificarea strategica ruseasca de peste un deceniu – de cand au fost propuse planurile SUA de a amplasa interceptoare antiracheta in Europa. Seful comitetului de aparare al Duma, admiralul Vladimir Komoyedov si omologul sau in Consiliul Federatiei, Victor Ozerov, insista ca scutul antiracheta din Romania si o baza similara care va fi construita in Polonia au ca tinta Rusia si nu au nimic de-a face cu Iran. Ozerov citeaza “specialisti” anonimi, aparent din serviciul de informatii militar rus: “Instalatiile americane antiracheta din Romania si Polonia pot fi rapid reechipate pentru a furniza arme nucleare.” (Interfax, 12 Mai). Daca baza antiracheta din Romania ar putea tinti rezidenta lui Putin din Sochi, cea din Polonia ar putea fi capabila sa atace Moscova – astfel, SUA ar avea un pistol armat la tampla lui Putin aproape tot timpul. Conform lui Alexander Grushko, reprezentantul permanent al Rusiei in NATO, “activarea scutului antiracheta din Romania trebuie privit in contextul amplasarii unor forte aditionale ale NATO la granitele rusesti: amplasarea interceptoarelor SM-3 pe navele Aegis in apele Europene si dezvoltarea sistemului de Atac Global Prompt al SUA [PGS, in engl], toate acestea amenintand Rusia.” Evident, Moscova considera ca PGS tinteste direct si catre Putin. Grushko pretinde ca amplasarile antiracheta ameninta deschis tratatul INF. (TASS, 12 Mai)

In mintea guvernului rus, aceasta serioasa amenintare asumata cere un raspuns puternic. A fost discutata posibilitatea de a amplasa rachete Iskander-M in enclava Kaliningrad, dar acestea ar fi utilizate impotriva bazei antiracheta din Polonia, care nu este construita inca. (Interfax, 12 Mai). Conform canalului Star TV al Ministerului Apararii, rachetele Iskander amplasate in Crimeea pot nimici scutul antiracheta al SUA din Romania, dar exista o problema: peninsulaTarkhankut – partea vestica a Crimeei cea mai apropiata de baza din Deveselu – este totusi destul de departe, la 700 kilometri, in timp ce raza de actiune oficiala a rachetelor balistice Iskander-M este de 500 kilometri, conform INF. Star TV explica: Raza Iskander poate fi cu usurinta extinsa “la cateva mii de kilometri” folosind rachete de croaziera cu raza lunga Kalibr (Tvzvezda.ru, 14 Noiembrie 2014).

Ministerul apararii a publicat recent o filmare a lansarii de la sol a rachetelor de croaziera, cu raza lunga de actiune, care folosesc lansatoare de rachete Iskander-M. (Tvzvezda.ru, 23 Aprilie). Pentru a stabili o capacitate credibila de a insarcina  Romania cu focoase nucleare care utilizeaza Iskander si probabil pentru a forta Bucurestiul sa respinga dezvoltarea scutului antiracheta american la Deveselu, Moscova va trebui sa se retraga in totalitate din tratatul INF pentru a fi capabila sa testeze official rachetele Iskander cu raza mai lunga de actiune, folosind probabil atat rachete balistice, cat si de croaziera. Tratatul INF, semnat de Ronald Regan si de Mikhail Gorbachev in 1987, s-a aflat in utlimul timp sub o amenintare crescanda, atat Washington, cat si Moscova acuzandu-se reciproc de incalcari ale intelegerii. In 2007, in timp ce Putin intorcea dramatic Rusia pe calea confruntarii acute cu Vestul, el a amenintat deschis, in mod repetat, ca va incalca tratatul, in legatura directa cu presupusa amenintare a bazelor antiracheta din Romania si Polonia. (vezi EDM, 21 Februarie 2007). Daca Tratatul INF este desfiintat, cu el se vor pierde si ultimele vestigii ale controlului armelor, deschizand insa drumul unei noi competitii armate.

–Pavel Felgenhauer-

traducere pentru Cuvantul Ortodox de r.p

  • AGERPRES:

UPDATE Vladimir Putin: Desfășurarea sistemului american antirachetă în România complică situația internațională în jurul Rusiei

Desfășurarea de elemente ale sistemului antirachetă american în România complică situația internațională în jurul Rusiei, a declarat vineri președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, în timpul unei reuniuni centrate pe dezvoltarea industriei militare ruse, informează agenția de presă TASS.

‘Evenimentele recente arată că situația nu devine mai bună. Din păcate, ea se agravează, dat fiind punerea în aplicare acum în România a stației de radiolocație, în calitate de element al sistemului de apărare antirachetă american’, a subliniat Putin.

De asemenea, potrivit liderului rus, actuala desfășurare de elemente ale sistemului american antirachetă în Europa ‘nu este apărare, ci majorarea potențialului nuclear’.

‘Dacă, folosindu-și posibilitățile în mass-media internaționale, ei mai pot să inducă în eroare pe cineva că acest lucru nu amenință Rusia sau că este vorba exclusiv de un sistem defensiv, pe cei prezenți aici, la această masă, nimeni nu-i poate induce în eroare. Câtuși de puțin acestea nu sunt sisteme defensive, ci parte a potențialului nuclear strategic al SUA, desfășurat la periferie’, a subliniat Putin. Președintele rus a precizat că prin ‘periferie’ înțelege Europa de Est.

De asemenea, potrivit lui Putin, ‘oamenii care au luat decizia privind desfășurarea de elemente ale sistemului american antirachetă pe teritoriul țării lor trebuie să știe că până acum ei au trăit liniștit, nu tocmai în sărăcie și în securitate, însă, după amplasarea de elemente antirachetă, Moscova este nevoită să se gândească să pareze amenințările care apar la adresa securității Federației Ruse.’

În afară de aceasta, liderul rus a declarat că astfel de acțiuni ale SUA constituie o încălcare a Tratatului privind lichidarea rachetelor cu rază scurtă și medie de acțiune, deoarece sistemele de lansare care vor fi amplasate în România și Polonia vor putea utiliza astfel de rachete.

Referitor la sistemul antirachetă al NATO, șeful statului rus a amintit că Moscova și-a exprimat de nenumărate ori îngrijorările și și-a propus cooperarea cu partenerii americani, propunere care a fost respinsă.

Totodată, el a atenționat că Rusia își modifică în permanență planurile în ceea ce privește construcția forțelor sale armate, în funcție de schimbările pe care le înregistrează situația internațională. […]/ integral pe agerpres.ro

Putin: Rusia va acționa pentru a neutraliza amenințarea scutului antirachetă al Statelor Unite

Scutul antirachetă pe care Statele Unite l-au activat în Europa este un pas către o nouă cursă a înarmării, a declarat vineri președintele rus, Vladimir Putin, care s-a pronunțat pentru ajustarea cheltuielilor bugetare ale țării sale în vederea neutralizării ”amenințărilor emergente” la adresa Rusiei, relatează agenția de presă Reuters.

”Acesta nu este un sistem defensiv. El face parte din potențialul nuclear strategic al SUA adus la periferie. În acest caz, Europa de Est este o astfel de periferie. Până acum, cei care au luat astfel de decizii au trăit în liniște și siguranță. Acum, întrucât aceste elemente ale apărării antirachetă sunt desfășurate, suntem nevoiți să ne gândim cum să neutralizăm amenințările emergente la adresa Federației Ruse”, a spus Putin.

Alături de desfășurarea unor nave transportând rachete Aegis în Marea Mediterană și de alte elemente ale scutului antirachetă în Polonia, obiectivul din România este ‘‘încă un pas către șubrezirea securității internaționale și începutul unei noi curse a înarmării”, a adăugat șeful statului rus.

El a menționat că Rusia nu va fi atrasă în această cursă, dar va continua să își reînarmeze forțele armate și navale și va cheltui fondurile aprobate, într-o manieră care va ”confirma actualul echilibru strategic de forțe”.

Adjunctul secretarului american al apărării, Robert Work, a afirmat joi că scutul antirachetă nu va fi folosit împotriva vreunei amenințări viitoare din partea rachetelor rusești.

La rândul său, asistentul secretarului de stat al SUA pentru controlul, verificarea și conformitatea armamentelor, Frank Rose, avertiza că rachetele balistice iraniene pot lovi părți ale Europei, inclusiv România. […]/ integral pe agerpres.ro

SUA construiesc partea poloneză a scutului lor antirachetă, Vladimir Putin protestează

Washingtonul și Varșovia au lansat vineri construirea unei baze ce face parte din sistemul antirachetă american în Europa, ceea ce a atras o punere în gardă din partea președintelui rus Vladimir Putin, relatează AFP și EFE.

Atât adjunctul secretarului american al apărării, Robert Work, cât și ministrul polonez al apărării, Antoni Macierewicz, au afirmat, la Redzikowo (nordul Poloniei), că baza, similară celei de la Deveselu devenite joi oficial operațională, va avea un rol strict defensiv, urmând să servească la interceptarea rachetelor balistice care ar putea veni din Orientul Mijlociu, mai ales din Iran.

Dar, practic în același moment, președintele rus, Vladimir Putin, a afirmat că țara sa va lua măsuri pentru a face față ”amenințărilor’‘ reprezentate de desfășurarea unor elemente ale scutului antirachetă american. El a subliniat, totuși, că Rusia nu se va lansa într-o ”nouă cursă a înarmării”, dar va continua să își reînarmeze forțele armate și navale și va cheltui fondurile aprobate, într-o manieră care va ‘‘confirma actualul echilibru strategic de forțe”.

Baza militară Redzikowo, locul viitoarei baze americane, nu este în prezent decât un teren gol, dar el va găzdui 24 de rachete interceptoare de tip SM-3.

Situată la 250 km de enclava rusă Kaliningrad, baza urmează să devină operațională în 2018 și va fi echipată cu apărare antiaeriană, ceea ce riscă să fie perceput de către ruși drept un pas în plus către încercuirea teritoriului lor. […]/ integral pe agerpres.ro

  • EVZ: 

MIŞCĂRILE SRATEGICE pe care le face VLADIMIR PUTIN în Marea Neagră după ACTIVAREA bazei militare de la Deveselu

Pe fondul pasivităţii NATO, Rusia a consolidat în ultimii ani prezenţa militară din zona Mării Negre, scrie publicaţia Financial Times, citându-l pe preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, care a avertizat în mai multe rânduri că Marea Neagră riscă astfel să devină “lac rusesc”.

“Cu două luni înaintea summitului NATO de la Varşovia, multe state membre ale Alianţei sunt îngrijorate că Rusia îşi extinde prezenţa militară asupra întregii regiunii a Mării Negre”, notează FT într-un articol intitulat “Ambiţiile militare ale Rusiei fac valuri în Marea Neagră”.

Jurnaliştii Sam Jones şi Kathrin Hille de la Financial Times atrag atenţia asupra unor declaraţii făcute în urmă cu câteva zile de preşedintele Erdogan.

“I-am spus secretarului general NATO Jens Stoltenberg: «Sunteţi absenţi de la Marea Neagră, care aproape a devenit lac rusesc. Dacă nu se iau măsuri acum, istoria nu ne va ierta»”, a declarat Recep Erdogan.

Comitetul militar NATO a atras atenţia în repetate rânduri în ultimele luni cu privire la strategia Rusiei de a limita accesul navelor şi al avioanelor militre în Marea Neagră. Potrivit Financial Times, Rusia planuieşte instalarea sistemelor de rachete Kalibr în zona Mării Negre, sisteme ce pot atinge ţinte în Egipt, Lituania, Italia, Austria şi Polonia, informează Mediafax.

“Strategia Rusiei este să exercite presiuni militare pentru a deschide fisuri mici în arhitectura de securitate a Europei. Iar Marea Neagră este cea mai mare fisură, este zona cea mai vulnerabilă. Rusia revine la jocul practicat în timpul Războiului Rece şi anterior, acela de a trata Marea Neagră ca un fel de lac rusesc”, explică Jonathan Eyal, directorul Institutului Rusi, citat de Financial Times.

Atenţia NATO s-a îndreptat asupra activităţilor Rusiei din nord-estul Europei, în ciuda faptului că Marea Neagră este “pivotul în jocul geopolitic” al Rusiei, potrivit analistului.

“Începând din anul 2008, de la invazia rusă în Georgia, exact acest lucru s-a întâmplat. Iar mizele crizei din Ucraina, inclusiv anexarea Crimeei, sunt tot despre Marea Neagră”, subliniază Eyal.

AMENINȚARE ȘOCANTĂ cu BOMBA atomică: ”România ar putea fi victima unui război nuclear”. MESAJUL vine din Rusia. Moscova FIERBE după ce ARMATA SUA a activat BAZA de la Deveselu și SCUTUL NATO protejează țara noastră

Analistul rus Konstantin Bogdanov a declarat că scutul antirachetă de la Deveselu, ar putea duce la un război nuclear, iar România ar putea fi una dintre victime, ce va ajunge în ruine. Vladimir Putin a declarat astăzi că desfășurarea sistemului american antirachetă în țara noastra complică situația internațională în jurul Rusiei

“Elementele antirachetă  din Europa de Est ar putea duce la o accelerare pe panta alunecoasă a războiului nuclear într-o criză”, a declarat analistul rus pentru New York Times, potrivit news.ro. [in realitate, Bogdanov nu a declarat pentru NYT, ci ziarul american l-a preluat pe analist de pe portalul Lenta.ru – nota C.Or.]

Elementele scutului vor deveni, inevitabil, ţinte prioritate în cazul unui război nuclear, posibil char ţinte pentru atacuri preventive, avertizează expertul rus. Ţări precum România, care găzduiesc sisteme antirachetă americane, ar putea fi singurele victime, iar Statele Unite să se împace apoi cu Rusia “deasupra ruinelor fumegânde ale elementelor est-europene ale scutului antirachetă”, a adăugat analistul.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat, joi, că baza din România reprezintă o ameninţare la adresa securităţii naţionale a Rusiei.

“Am spus de când a început această poveste că experţii noştri sunt convinşi că dezvoltarea sistemului anti-rachete balistice ridică o anumită ameninţare la adresa Federaţiei Ruse”, a afirmat Peskov.

”Întrebarea nu este dacă vor fi sau nu luate contramăsuri, măsuri sunt deja luate pentru a menţine securitatea Rusiei la un nivel necesar. Încă de la început am spus că, în opinia experţilor noştri, scutul antirachetă reprezintă o ameninţare la adresa statului nostru”, a mai spus purtătorul de cuvânt rus.

“Sunt luate măsuri pentru a asigura nivelul necesar de securitate pentru Rusia. Vreau să vă amintesc faptul că preşedintele însuşi a întrebat în repetate rânduri împotriva cui va funcţiona sistemul”, a mai spus Dmitri Peskov.

Declaraţia vine după ce secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a reiterat la Bucureşti că scutul nu este o ameninţare la adresa Rusiei.

Preşedintele Klaus Iohannis a subliniat că acest sistem va face atât Europa, cât şi România mai sigură, însă are doar un caracter defensiv, nefiind îndreptat împotriva niciunui alt stat. […]/ integral pe evz.ro

Federatia Rusa va fi nevoita sa initieze contramasuri la desfasurarea scutului american antiracheta in Romania si Polonia, iar populatia acestor tari “nu va fi fericita sa constate ca s-a pomenit tinta”, a declarat politologul Kirill Koktis, informeaza vineri agentia de presa RIA Novosti, citata de Agerpres.

“In acest scop, Rusia ar putea raspunde prin amplasarea de sisteme “Iskander” in regiunea Kaliningrad, care sa ia drept tinta Polonia si Romania. Adica, in mod firesc, Rusia va raspunde (desfasurarii scutului antiracheta) si la fel de firesc populatia Poloniei si Romaniei nu va fi fericita ca se va pomeni luata drept tinta, ei va trebui sa i se explice cumva toate acestea. Nimanui nu-i place sa fie tinta, cu certitudine. De aceea, actiunile Rusiei vor fi prezentate nu ca niste contramasuri la actiuni neprietenoase ale NATO, ci ca o agresiune rusa neprovocata, expresie, chipurile, a ciudatei inconsecvente rusesti si a enigmaticului suflet rus”, a spus Koktis, intr-un interviu pentru postul de radio Sputnik.

In opinia sa, Occidentul va reusi sa convinga populatiile acestor tari ca lucrurile stau tocmai astfel. “Ceea ce se va spune va fi luat de bun de societate”, a estimat politologul rus.

Potrivit lui Koktis, partea americana trece sub tacere propunerile Rusiei in vederea unei cooperari. “Aceasta informatie nu este dezvaluita doar intr-un singur caz: daca este vorba nu de acea destinatie care a fost declarata public. Daca scopul ar fi nu apararea in fata Rusiei, nu un atac asupra ei, ci amenintarea declarata pe care o reprezinta tari terte, atunci nu ar fi o problema cu dezvaluirea informatiei privind cooperarea” (cu Rusia), a adaugat acesta.

Baza de la Deveselu a devenit joi prima unitate din Europa unde este operationala o componenta terestra a scutului american antiracheta care ar trebui sa protejeze Europa de eventuale atacuri cu rachete balistice, Rusia avertizand in replica asupra posibilitatii retragerii ei din Tratatul privind reducerea armelor strategice ofensive (START).

Pozitia oficiala a NATO, exprimata si la ceremonia de joi, este ca scutul de la Deveselu are un rol pur defensiv si obiectivul sau este de a descuraja actiuni agresive din partea unor state cu veleitati nucleare din Asia si Orientul Mijlociu, precum Coreea de Nord sau Iranul.

In schimb, Rusia considera ca acest scut afecteaza echilibrul strategic si ii ameninta securitatea.

Kirill Koktis este membru al Asociatiei expertilor si consultantilor politici din Federatia Rusa, profesor docent al catedrei de teorie politica din cadrul Institutului pentru Relatii Internationale de la Moscova (MGIMO).


Categorii

Al treilea razboi mondial, Dan Dungaciu, Rusia, Scutul antiracheta (Deveselu), SUA versus Rusia, Traduceri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

45 Commentarii la “Cum a definit PUTIN scutul de la Deveselu: “POTENTIAL NUCLEAR STRATEGIC AL SUA DESFASURAT LA PERIFERIE”/ Analist Jamestown Foundation: rusii cred ca SUA POT “DECAPITA” RUSIA atacand nuclear SOCHI si MOSCOVA din BAZELE SCUTULUI ANTIRACHETA/ Comentator rus: SCUTUL AR PUTEA DUCE LA RAZBOI NUCLEAR. România – tinta si victima sigura

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Toate aceste declaratii belicoase sunt de fatada.
    Nu e recomandat sa semanati panica in randul oamenilor.

    Rusii ameninta SUA de 60 de ani cu arma nucleara si nu au folosit-o.

    Declaratiile rusilor nu sunt pentru romani ci pentru SUA.
    Si nu cred ca vor trimite o arma nucleara in Romania 🙂

  2. @Robert:

    Au mai zis si altii ca nu e cazul sa credem ca declaratiile rusilor sunt doar declaratii. Exista un substrat militar, strategic, si se explica in primul material de analiza, ce ar insemna concret amenintarile rusilor (o varianta, probabil, din mai multe).

    Nu e cazul sa ne panicam, ci sa stim foarte clar unde ne aflam. Daca rusii definesc oficial, nu doar politic, ci si militar, baza de la Deveselu amenintare nucleara, fie si potentiala, atunci combaterea ei nu e logic sa se faca la acelasi nivel? Are vreo noima pentru Putin sa blufeze? Sa speram ca decidentii nostri nu merg pe varianta blufului… Macar sa se gandeasca la faptul ca un atac nuclear nu i-ar ierta nici pe ei.
    De altfel, nu e prima oara cand se arata ca Rusia ar fi gata sa recurga la arme nucleare impotriva aliatilor SUA si nu direct impotriva SUA (a se vedea aceasta analiza: http://analize.cuvantul-ortodox.ro/cum-a-devenit-posibil-al-treilea-razboi-mondial/).

    Asadar, e necesara, in primul rand, o estimare si luare la cunostinta corecta a pozitiei si reactiei Rusiei fata de sistemul antiracheta.

    In al doilea rand, acest lucru se face nu pentru a intra in panica sau a face jocul propagandei rusesti (care joaca la intimidare) ci pentru a cere GARANTII DE SECURITATE de la SUA si NATO pe masura amenintarilor.

  3. “Nu e cazul să ne panicăm, ci să știm foarte clar unde ne aflăm.” – subscriu.
    “nu e prima oară când se arată că Rusia ar fi gata să recurgă la arme nucleare împotriva aliaților SUA și nu direct împotriva SUA” – subscriu.
    “e necesară, în primul rând, o estimare și luare la cunostina corectă a poziției și reacției Rusiei față de sistemul antirachetă” – subscriu.
    “ci pentru a cere GARANȚII DE SECURITATE de la SUA și NATO pe măsura amenințărilor” – Așa ar indica tabla de șah. Dar nu am încredere în “importanța” pe care o dă Pentagonul României, până în finalul acestor lucruri… Cât despre restul blocului NATO… Ce mai face Regele Filip al Spaniei ?…

    Însă am încredere în Domnul.
    Domnul să ne păzească cum știe El mai bine!

  4. Hristos a Inviat!
    Ca sa nu se creeze confuzii o sa ma semnez RobertCr, vad ca au mai aparut si alti Robert pe site.

  5. @Lucian

    Nu e vorba de incredere, ci de a face tot ce e omeneste de facut in astfel de situatii. Renuntarea la astfel de garantii nu ajuta, chiar daca, uneori, garantiile respective, in sine si pe moment, nu ajuta nici ele. Ba chiar poate strica rau de tot. Cel putin asta e lectia celui de-al doilea razboi mondial.

    Mai trebuia adaugat si un in al treilea rand, care sa fie legat de consolidarea societatii romanesti, a starii de spirit generale, generarea unui consens national, intarirea principalelor institutii (politice, de forta, sociale), lucruri care tin de guvernarea locala….

  6. De acord.
    Îmi doresc din suflet să se revigoreze, să se vindece neamul nostru ca vie a Domnului. Restul nu contează. Restul vine de la sine. Dar de la dorință…

  7. “De asemenea, potrivit lui Putin, ‘oamenii care au luat decizia privind desfășurarea de elemente ale sistemului american antirachetă pe teritoriul țării lor trebuie să știe că până acum ei au trăit liniștit, nu tocmai în sărăcie și în securitate, însă, după amplasarea de elemente antirachetă, Moscova este nevoită să se gândească să pareze amenințările care apar la adresa securității Federației Ruse.’” citat din articol.

    Eu, una, nu-am luat nici macar in gand vreo decizie, pentru ca e foarte greu sa te decizi intre cei doi stapani virtuali, dar cum ma poate deosebi pe mine racheta ruseasca de un Basescu, Ponta si altii care s-au inchinat initial temeinic cu fundul catre rasarit? Macar darurile primite la Botez, constiinta lor ortodoxa, sa le mai fi temperat avantul. Ungurii, ca sa se faca si ei ca n-au gavarit pana acum decat ungureste, or fi primit ceva in schimb. Noi, ca de obicei, ne-am prostituat gratis, ca tara, pentru ca ceva beneficii or fi luat totusi cei care au instrumentat cursa asta colosala, in care risca sa-si piarda mantuirea, dar si viata inclusiv ei. Si daca ar avea rusii o racheta apta sa loveasca strict Deveselu, fara oltenii din apropiere, tot n-ar putea-o trimite, ca cica au nimerit intr-o tinta inocenta etc. si tot paruiala iese. In rest, sper ca decidentii romani cu scutu se afla pe la Bucuresti si toti intr-un consiliu cand ii cauta racheta. Ceva imi spune ca n-o sa scape capitala, in caz de manevre adevarate, dar eu ma rog sa nu plateasca nevinovatii pentru ambitiile unor descreierati. Imi place ca Putin isi cere scuze in avans. Cred ca americanii n-o sa-si ceara scuze de la rusi, decat dupa vreo 50 de ani, cand se “desecretizeaza” pe alese docomentele cu privire la acest potential conflict. Suna ciudat, dar poate ca e la Iohannis vreo cheie si eu ma rog pentru el.

  8. Scutul din Polonia nu va mai vedea niciodata lumina zilei, pentru ca miza este cel din Romania.

    Acum, revazand titulurile (v. link mai jos) de dinainte de “escaladarea” relatiilor din cauza scutului, vad ce rol au jucat guristi gen Friedman. Ne-am uitat in gura la ei pana am ametit si n-am mai stiut daca e pe bune sau nu relatia noastra proasta cu Moscova. Ne-am tot intrebat, oare ar fi rusii, in contextul celor intamplate cu Crimeea sau Ucraina, in stare sa ne desfiinteze, sau e trombon. Pana la urma, cu ajutorul lui Friedmann si alte cimpoaie getbeget romanesti, am inceput sa credem ca diplomatia a devenit inutila si musai sa ne aparam printr-un atac si avem nevoie de un scut pe masura. Acum ne-am vazut cu grenada in mana si trebuie sa o aruncam undeva ca de, am ajuns ce am visat de decenii, periferia americanilor, spuma spumelor, dar n-as spune din start ca e rau, daca de aici ar decurge vreun beneficiu. Poate insa mie imi scapa amanunte care sunt secrete, cum ca o invazie rusasca chiar ar fi fost iminenta etc. Evident ca doar Domnul detine Adevarul, deci pareream mea s-ar putea sa nu se suprapuna cu ceea ce se intampla cu adevarat. Nu vreau nici sa ma fac trambita rusilor, dar nici sa sugem acadele de la tangalachi la infinit si sa credem ca altii dau prea multi bani pe noi. Nu mai stiu cine zicea: Toti iti vor binele, tine bine de el.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/05/20/george-friedman-interviu-realitatea-pregatire-invazie-terestra-rusia/

  9. Am spus o tampenie necrestina mai sus. Sa aiba mila Dumnezeu de noi toti, si de cei care au gresit, de cei care gresim, eu cel mai mult dintre toti.

  10. Tot de la JamesTown citire:

    The next day, President Vladimir Putin turned these denouncements into state policy by defining this deployment of a radar station and SM-3 missile interceptors as a direct threat to Russia and promising to “curtail” it (Kremlin.ru, May 13).

    State policy, nu “declaratii”.

    Totusi, nu le usor:

    Deputy Prime Minister Dmitry Rogozin sought to elaborate on Putin’s point not to engage in an expensive arms race with the West: he hinted that a cheaper response, based on modern technologies, would be aimed at the enemy’s vulnerabilities (Rossiiskaya Gazeta, May 13). Ambiguity is often a useful political pose, but in real terms, Russia’s technological designs are old-fashioned and political options are limited. The deployment of RS-24 Yars missiles is proceeding on schedule, but the long-promised supersonic warhead is still not ready (Gazeta.ru, May 10). The rail-mobile version of this missile merely revives an old Soviet project, and the first missile train, “Barguzin,” is not expected to leave the station before 2020 (Rossiiskaya Gazeta, May 12). The first draft of a sea-based ballistic missile for a new generation of strategic submarines may be a useful trick for securing budget allocations for the Moscow Thermal Technology Institute, but this firm’s design for the Bulava missile proved prone to many failures (RIA Novosti, May 13). Moscow could opt for a grand political gesture of withdrawing from the third Strategic Arms Reduction Treaty (“New” START or START III), in effect since 2011, but this would undercut the notion of strategic balance, which Putin seeks to uphold (TASS, May 13). He further claims that the US missile defense base constitutes a gross violation of the Intermediate-Range Nuclear Forces (INF) treaty (1988), but Russia cannot be interested in a break-down of this arms control regime signed by Ronald Reagan and Mikhail Gorbachev, because the prospect of the deployment of US medium-range missiles in Europe is daunting (Kommersant-FM, May 12).

  11. “Târziu, Ioane! Târziu!”

    Acestea sunt cuvintele adresate de Părintele Arsenie Boca Mareșalului Antonescu la Mănăstirea Brâncoveanu, în 1944. O să caut și referința.

  12. Din titlurile mixului de articole de mai sus:
    “rusii cred ca americanii pot decapita”
    “scutul ar putea duce la un razboi nuclear”
    potential nuclear”
    Probabilitati si credinte.
    Eu as traduce altfel cuvintele “riposta” si “reactie” cand sunt asociate cu Rusia. Cum anume?
    Pai faptul ca Moscova va riposta militar nu inseamna neaparat ca va ataca Europa si va tara dupa ea globul planetar in iarna nucleara (cam ca atunci cand cazi si tragi dupa tine fata de masa cu toate farfuriile si mancarea de pe ea) ci mai degraba reactia militara a Rusiei va insemna o cursa a inarmarilor mai viguroasa, similara cu cea din Razboiul Rece, cursa care a grevat pana la epuizare si extinctie URSS-ul.
    Sa luam un exemplu recent de riposta ruseasca.
    Dupa summitul NATO din Tara Galilor in 2014, cel cu forta de reactie rapida NATO si mutarea capabilitatilor militare mai spre Est, riposta Rusiei nu a insemnat atacul in n hotspoturi, zone fierbinti care erau localizate in functie de tara de origine a analistului, ci o refacere si reorganizare a districtului militar Vest a fostului URSS. Adica Rusia a mutat proportional divizii. O paritate…sa spunem.
    De altfel, Rogozin a afirmat ca raspunsul Rusiei la scut va fi unul “tehnico-militar”, negand ca ar fi vorba de o cursa a inarmarilor 🙂 :

    În finalul reuniunii, vicepremierul rus Dmitri Rogozin, responsabil pentru industria militară în guvernul de la Moscova, a declarat că președintelui Vladimir Putin i-au fost aduse la cunoștință informații despre unele teste destinate să aibă drept rezultat apariția unor tipuri de arme, superioare după caracteristicile tehnice față de cele ale potențialilor inamici.

    ‘Răspunsul Rusiei la instalarea de elemente ale apărării antirachetă al SUA în România și Polonia va fi unul tehnico-militar, dar nu costisitor’, a declarat Rogozin, citat de Interfax.

    O reacție va fi, cu siguranță. Desigur, de ordin tehnico-militar, iar despre aceasta a vorbit președintele (Putin) însuși’, a spus Rogozin, reiterând că Rusia nu se va implica într-o cursă a înarmării, ci va identifica măsuri ‘care să nu coste mult’.

    conform Agerpres:
    http://www.agerpres.ro/externe/2016/05/16/rusia-si-belarus-vor-pregati-impreuna-o-reactie-la-scutul-antiracheta-american-in-europa-19-01-22

    E o noua cursa a inarmarilor, dar ea a inceput in 2000, de pe vremea primului mandat al lui Putin. Adica stim cum stam de acum 16 ani. Sau poate din 1812 am constientizat forma pe care o vor lua relatiile cu Rusia.
    Al treilea razboi mondial exista ca potentialitate inca din 1946 dar pana acum a ferit Dumnezeu lumea de asa napasta.
    Si cand ma uit la Rusia, vad pare cam nesigura din moment ce e dispusa sa incheie pacea cu Japonia, vizita premierului Abe venind ca raspuns la invitatia Moscovei, iar anxietatea Rusiei razbate si din propunerea oarecum surprizantoare a lui Putin de realizare a unei aliante strategice planetare:
    “Președintele rus a profitat de această ocazie pentru lansa un apel comunității internaționale de a se uni în lupta împotriva terorismului. ‘Trebuie să învingem acest inamic, iar Rusia este deschisă pentru a-și uni forțele cu cele ale altor state, este pregătită să lucreze pentru crearea unui sistem internațional de securitate modern și nealiniat‘, a declarat Putin în fața forțelor armate.”
    sursa:
    http://www.agerpres.ro/externe/2016/05/09/rusia-parada-militara-fastuoasa-pentru-marcarea-a-71-de-ani-de-la-victoria-asupra-germaniei-naziste-galerie-foto–13-31-57
    In fapt, sistemul international imaginat de rusi, ar fi un pact de neagresiune. Cam cum e Organizatia de Cooperare de la Shanghai (OSC). Tarile semnatare OSC se angajeaza sa nu intervina militar sub varii motive in tarile semnatare, respectand suveranitatea celorlalte natiuni.
    “Subsequent annual summits of the Shanghai Five group occurred in Almaty (Kazakhstan) in 1998, in Bishkek (Kyrgyzstan) in 1999, and in Dushanbe (Tajikistan) in 2000. At the Dushanbe summit, members agreed to “oppose intervention in other countries’ internal affairs on the pretexts of ‘humanitarianism’ and ‘protecting human rights;’ and support the efforts of one another in safeguarding the five countries’ national independence, sovereignty, territorial integrity, and social stability.”
    https://en.wikipedia.org/wiki/Shanghai_Cooperation_Organisation
    Mai dureaza pana se aduna furtuna.

  13. Imi permit o opinie personala:analiza dlui Dungaciu pare intr adevar una buna (nu ma pot pronunta, pt ca aduce in discutie o multime de detalii al caror context nu il cunosc si nici nu am expertiza necesara – dar il cred).
    Un singur amendament: impresia mea este ca DD idealizeaza relatia noastra cu NATO. Am observat asta demult. El face parte dintr un curent de analisti f favorabili acestei relatii si care, am impresia, au sprijinit o activ inca de lz inceput. Sfatul de a avea o relatie pragmatica cu Rusia e desigur f bun, dar nici o astfel de abordare nu vad cum ar putea rezolva problemele obiective pe care le ridica inevitabil jocul nostru devotat pana la extrema aliantei. Poate ca un astfel de sfat (raceala pragmatica) ar fi fost deopotriva indicat in raportarea noastra la NATO.
    Problema cu acesti analisti – altfel respectabili, nu neg – este, pt profani cel putin, ca stiu atat de multe si bifeaza atat de corect unele lucruri, incat devine f greu sa iti dai seama unde manipuleaza informatia pe care o detin intr un sens gresit. Iar manipularea poate sa aiba la baza fie motive obiective – sa zicem finantarile – fie considerente subiective (carora pana la urma nici expertii nu le scapa, ca oameni suntem cu totii), fie o combinatie din cele doua.
    Din pozitia mea, a destinatarului profan al analizelor – admit, o pozitie poate nu f credibila – tabloul e asta: DD face greseala pe care o reproseaza altora: cade si el intr un tipar de mentalitate, si anume acela care vede in Nato bratul musculos ideal si invincibil pe care in sfarsit l a aflat indragostita si vesnic vulnerabila Romanie.
    In rest, gasesc interesant, util si pertinent ce spune. Cu conditia, repet, ca lentila prin care priveste sa nu fie una usor colorata.

  14. @enkidu

    Pai nu era nevoie de o analiza lingvistica speciala ca sa reiasa ca Rusia nu a declarat razboi Romaniei sau NATO.

    Ideea era alta: de evaluare si constientizare corecta a amenintarilor relevante pentru noi. Nu trebuie sa asteptam al treilea razboi mondial ca sa zicem, ei, uite, na, Rusia a vorbit serios sau nu, ci sa intelegem cum trebuie ce zice, ce face din ce zice si ce consecinte are asta asupra noastra. Iar in ce am citat erau si lucrurile concrete pe care le-a facut, dar si pe cele pe care ar putea sa le faca.

    Cred ca e atitudinea normala. SUA nu a plecat de la premisa ca URSS doar latra si, astfel, nu e nevoie sa ia masuri militare concrete pentru a preintampina eventuale riscuri. Nimeni pe lume nu merge pe ideea ca daca-i cu poate si cu daca, atunci nu facem nimic, ca nu se intampla nimic. Se merge fix invers: daca exista riscuri si pot fi amenintari, atunci cum sa facem sa le preintampinam?

  15. Ma gandesc ca o evaluare onesta ar trebui sa cuprinda si analize sau articole in care sa reiasa si alte finalitati, altele decat ww3, finalitati care timp de 70 de ani (1946 – 2016) si-au dovedit veridicitatea. Exceptand ghionturile pe sub masa si coatele pe neveu (ma refer la razboaiele prin proxi – Vietnam, coreea, afganistan, etc) mama tuturor bataliilor mai are de asteptat…stii ce zic.
    Revenind la evaluare.
    Ar fi fost ok o analiza sau puncte de vedere in care concluzia e ca Rusia se poate integra intr-un sistem international de securitate (oricat de improbabil ar fi) sau o analiza in care sa fie explicat realul potential militar ofensiv al rusilor impotriva NATO si modul in care au reactionat pana acum la miscarile Aliantei. Nu prin razboi, ci upgradandu-se militar. Expectativa.
    Parerea mea e ca Rusia e supraevaluata militar. Doar interbalisticele nucleare o salveaza.
    In biologie exista notiunea de “flight or fight” – “lupta sau fugi”. Ce inseamna asta?
    Ca orice ce animal are o distanta critica fata de tine, de amenintare, si ca orice incalcare a acestei distante duce la reactia de raspuns a individului: va lupta sau va fugi. De obicei animalele prefera distantarea si doar cand nu mai au incotro ataca.
    Ori dupa ’91, incalcarea distantei critice a Rusiei (asa cum si-o imagineaza ea…asta nu inseamna ca e si legitima), acea adancime strategica fata de centrii ei nervosi, a provocat doar de doua ori reactia de lupta: in 2008 – Georgia si 2014 – Crimeea.
    Pana acum insa, din ce vad, scutul nu a declansat reactia de lupta, poate doar fuga ei in spatiile tehnico-militare a unei noi curse a inarmarilor si a ipoteticului sistem de securitate international, un gigantic pact de neagresiune.
    Ca veni vorba de securitate: americanii nu au facut un secret din dorinta lor de a absoarbi Rusia si China intr-un sistem militar tip alianta. NATO – global. Cam improbabil, dar cine stie..
    P.S.
    SUA chiar bratul musculos al Europei. Popeye marinarul. Captain America, Superman, Ironman, gardianul galaxiei, Thor, cei 4 fantastici, semizeul din ciocnirea titanilor, wolverine…era sa uit..Optimus Prime. Chiar si paznicul din ” O noapte la muzeu”. Hancock…cam orice salvator din filmele de dupa 2000.

  16. Posibilitatile militare ale Rusiei sunt supraevaluate ? Pai ce sa spunem de asa zisele avioane “invizibile” ? Banuiesc ca o fi fost o maaare investitie si neaparat trebuincioasa.E adevarat ca tehnologia din SUA pare mai avansata (fiind preponderent de atac),dar e in cantitati totusi limitate si foarte costitistoare(inclusiv pentru populatie…) si pe nedeplin verificate(desigur,daca suntem niste babuini vom considera ca tehnologie extraterestra cam tot ce vine din “Soare apune” ).Poate asta o fi motivul pentru care au sistat inceputul productiei aeronavei T-50.Scumpa si nerentabila.

    Ma rog,asta ar fi inca o dovada ca Rusia investeste cam toti banii in tehnologii de aparere nespectaculoase si cat de cat profitabile pentru stat.

    Baiatul a fost pe la Vocea RUsiei ,dar nu-i prost asa de felul lui :

    http://www.ziaruldegarda.ro/rusia-si-a-creat-in-siria-un-redutabil-sistem-de-culegere-si-prelucrare-a-informatiilor/

    http://www.ziaruldegarda.ro/planul-american-de-anihilare-a-rusilor-in-siria/

    http://www.ziaruldegarda.ro/ce-a-determinat-washingtonul-sa-ridice-sanctiunile-impuse-iranului/

    http://www.ziaruldegarda.ro/generalul-philip-breedlove-rusia-a-creat-in-siria-zone-impenetrabile-de-catre-nato/

    http://www.ziaruldegarda.ro/borisoglebsk-2-o-noua-arma-secreta-a-rusiei/

    http://www.ziaruldegarda.ro/avioanele-f-16-romanesti-o-mare-teapa/

    http://www.ziaruldegarda.ro/cum-au-ajuns-aeronavele-de-lupta-rusesti-in-siria-nedepistate-de-nimeni/

    http://www.ziaruldegarda.ro/cu-ce-arme-ultrasecrete-a-cistigat-putin-suprematia-in-razboiul-radioelectronic-din-siria/

    http://www.ziaruldegarda.ro/almaz-2-stramosul-sistemului-c4i-utilizat-de-rusi-in-siria/

    http://www.ziaruldegarda.ro/pentagonul-pregateste-invazia-asupra-rusiei/

    http://www.ziaruldegarda.ro/a-inteles-nato-abia-acum-ca-rusia-nu-are-intentia-de-a-o-ataca/

    http://www.acs-rss.ro/index.php/arhiva-glasul/item/282-pentagonul-inconjoara-cu-depozite-de-armament-si-munitii-granitele-rusiei

    http://acs-rss.ro/index.php/arhiva-glasul/item/95-se-incumeta-cineva-sa-bombardeze-rusia

    http://acs-rss.ro/index.php/arhiva-glasul/item/118-pentagonul-a-luat-decizia-de-a-consolida-militar-europa-de-est

    http://www.ziaruldegarda.ro/sistemul-tos-produce-dezertari-in-rindul-rebelilor-islamisti/

    http://www.ziaruldegarda.ro/retelele-rusesti-de-cercetare-si-spionaj-bufnita-amplasate-la-granita-cu-nato/

    http://www.ziaruldegarda.ro/spetsnaz-ul-rusesc-in-nordul-siriei/

    http://www.ziaruldegarda.ro/tancul-t-90ms-antidot-la-rachetele-tow-ale-isis/

    http://www.ziaruldegarda.ro/erorile-rusiei-in-siria/

    http://www.ziaruldegarda.ro/munitiile-inteligente-folosite-de-rusia-in-siria/

    http://www.ziaruldegarda.ro/rusia-a-atacat-isis-cu-rachete-de-croaziera-de-pe-submarine-si-de-pe-bombardierele-strategice/

    https://en.wikipedia.org/wiki/1999_F-117A_shootdown

    https://www.saddahaq.com/stealth-technology-in-aeroplanes-its-overrated

    http://www.strategypage.com/militaryforums/6-25775-page5.aspx#startofcomments

    “US military history along with everybody elses is full of examples of new technology not working as advertised. Whether or not laser equipped fighters will be able to funtion like airborne Aegis ships or if it only ends up being a marginally effective system is still to be decided, only time will tell.”

  17. @doroteea
    nu stiu daca e vreun analist care sa nu sesizeze minusurile si scaderile Aliantei, alianta care a capatat valente aproape sacrosante in ochii ideologilor atlantisti, dar perspectiva dezmembrarii fara temei precum si consecintele care ar putea decurge de aici ii fac sa prefere interdependentele militare, acel lant trainic, unui ipotetic si posibil problematic viitor pe cont propriu. Splendida izolare e cu dus si intors.
    http://www.geostrategic.eu/splendida-izolare.html

  18. Bravo Doroteea! Felicitari!, tu, si nu glumesc, esti cea mai buna din cati am reusit sa citesc si mai sunt in viata. Intuitie feminina dublata sau la dublaj de o practica bazata pe multa instructie. Bravo, inca o data.

  19. enkidu:

    ‘SUA chiar bratul musculos al Europei.’ – mi se pare ca asta are legatura cu comentariul meu anterior.

    Asa e, problema este insa ca nu poti fi niciodata sigur ca bratul asta musculos este intra-devar de partea ta, chiar si in contextul aliantelor incheiate. Sau, mai exact: de aici, din loja ignorantilor, Superman pare mai degraba mafiotul cartierului (gasesti tu sigur corespondentul cinematografic, eu ii uit 🙂 ) cu care nu te poti pune rau ci caruia mai bine ii platesti taxa de protectie, ca oricum n-ai de ales. Dar baiatul e si prea mare si prea tare si imprevizibil, si nu poti sti niciodata ce are de gand cu tine, in agenda lui tu esti doar un pion. Deci optiunea flight or fight cade de la sine. Nu ramane decat supunerea. Iar asta poate fi absoluta (optiunea Ro) sau aparenta, conjuncturala, relativizata de urzelile, aliantele de culise si alte parghii, in asteptarea/pregatirea unor vremuri mai bune si in limitele posibilitatilor.

    Or in viziunea lui DD, daca SUA sunt Popeye noi suntem Olive si putem, pasamite, miza neconditionat pe buna-credinta si dedicatia protectorului.

    Nu stiu daca sunt foarte coerenta si nici daca gresesc sau nu.. :-ss

  20. @enkidu

    Sigur ca se pot avea in vedere si alte finalitati decat ww3. In acest moment, finalitatea oricum nu e razboiul, ci, mi se pare, blocajul (adica perpetuarea actualei stari de relativa confruntare geopolitica ce are implicatii “tehnico-militare”) cu posibilitati reale de alunecare spre razboi. Adica, in acest moment, cel putin dupa ce se vede, se spune si se face, niciuna din puteri nu da inapoi, nu cauta un acord (sa o dea la pace in actualele conditii, sa-si imparta sferele, spune-i cum vrei), ba chiar se gandeste si verbalizeaza recurgerea la razboi ca last resort. Poate ca, pana la urma, o sa cada la pace. Insa faptul ca in doar 6 ani Rusia a apelat la doua interventii militare, dintre care una razboi oficial, ca parte a acestor tactici de negociere, il iei ca un argument pentru a-mi demonstra posibilitatea ajungerii la un acord ma face sa ma indoiesc profund de coerenta scenariului pus la bataie de tine.

    Acum, sigur, poti sa vii si sa invoci armistitii punctuale sau sa imi vorbesti despre cum vrea SUA sa bage Rusia in NATO. E ok, insa nu cred in scenariul asta. Care nici macar pe “cred”, “poate” si “daca” nu se bazeaza, ci doar pe “cine stie”.

  21. Enkidu:

    acum am vz raspunsul tau, postarile astea nu se afiseaza in timp real. Pai nu pledez pt izolare, dar una e ‘rau cu rau dar mai rau fara rau’ si alta ‘ce poate fi mai bun de-atat?’ (asta din urma parand a fi, dupa mine, varianta Dan Dungaciu&Co).
    Vz ca motanul meu te-a provocat la pariu. Ai grija: e nemilos cand castiga! 🙂

    Titus L:

    Eeee, ce dragut!!! Asa, Titus, sminteste-ma, pica f bine… 🙂

  22. @all (in Bucuresti):

    Baii, voi ati vazut ce curcubeu e afara?? @_@

  23. @doroteea

    n-a fost curcubeu…era doar steagul gay trasat de aliati cu chemtrails…

  24. “Problema cu acești analiști – altfel respectabili, nu neg – este, pt profani cel puțin, că știu atât de multe și bifează atât de corect unele lucruri, încât devine f greu să îți dai seama unde manipulează informația pe care o dețin într un sens greșit. Iar manipularea poate să aibă la bază fie motive obiective – să zicem finanțările – fie considerente subiective (cărora până la urmă nici experții nu le scapă, că oameni suntem cu toții), fie o combinație din cele două.” – corect.

    “niciuna din puteri nu dă înapoi, nu caută un acord” – corect. Dar care puteri, mai exact ? Putin si Obama ? Nyet, no way. Alea sunt “brand-uri de țară” lipite dibaci pe o realitate cu totul diferită, suprastatală. În fapt, incredibil de diferită.

    Domnul să miluiască !

  25. @admin
    1.

    Adica, in acest moment, cel putin dupa ce se vede, se spune si se face, niciuna din puteri nu da inapoi, nu cauta un acord

    Din punctul meu de vedere astea sunt afirmatii pur gratuite. Spre deosebire de alti ani, rusii si americanii chiar colaboreaza in dosare fierbinti.
    Fara cooperarea dintre Rusia si SUA nu ar fi fost posibila inchiderea dosarului iranian, realizarea pacii in Siria, a stabilizarii conflictului ucrainian sau folosirea de catre avioanele americane a rutelor de zbor via Afganistan peste spatiul rusesc. Plus ca au celule de colaborare militara in Siria si mai nou Moscova se dezice si de Assad, stiut fiind ca plecarea lui Assad e dorinta lui Obama.
    http://www.hotnews.ro/stiri-international-21002438-serghei-lavrov-rusia-nu-sustine-assad-sprijina-armata-siriana-impotriva-terorismului.htm

    Ca rusii nu o fac de buna voie ci constrans de manipularile pretului petrolului si alte amenintari, asta e altceva, dar asta e realpolitikul. Chiar se coopereaza..vrand-nevrand

    2.

    Acum, sigur, poti sa vii si sa invoci armistitii punctuale sau sa imi vorbesti despre cum vrea SUA sa bage Rusia in NATO. E ok, insa nu cred in scenariul asta. Care nici macar pe “cred”, “poate” si “daca” nu se bazeaza, ci doar pe “cine stie”.

    Ideea asta incorporarii Rusiei intr-o organizatie internationala de securitate nu e a mea ci a lui Zbig, a lui Kissinger, Kemp si a altor ideologi de peste Atlantic. De Zbrezinski se stie de mult ca e sfatuitorul de taina a lui Obama si mastermindul din spatele politicii externe americane chiar daca cei doi o neaga:
    https://www.youtube.com/watch?v=7Ho0gffrca4
    http://www.mintpressnews.com/zbigniew-brzezinski-the-man-behind-obamas-foreign-policy/21369/
    http://www.globalresearch.ca/in-the-foreign-policy-shadow-of-dr-brzezinski-obama-islamic-fundamentalism-and-russia/5485727
    Kissinger ii face vizite particulare lui Putin iar Kemp e fiert pe conferinte centrate pe NATO.
    Sa spunem ca se stie rolul si influenta celor trei si a CFR-ului in politica externa americana si nu mai insist, poate doar cu un citat din 1997 in care Zbig arata ce viitor are preconizat Rusia:

    Russia’s future is less certain and the prospects for its positive evolution more tenuous. America must therefore shape a political context that is congenial to Russia’s assimilation into a larger framework of European cooperation, while fostering the independence of its newly sovereign neighbors. Yet the viability of, say, Ukraine or Uzbekistan will remain uncertain, especially if America fails to support their efforts at national consolidation.

    si

    A wider Europe and an enlarged NATO will serve the short-term and longer-term interests of U.S. policy. A larger Europe will expand the range of American influence without simultaneously creating a Europe so politically integrated that it could challenge the United States on matters of geopolitical importance, particularly in the Middle East. A politically defined Europe is also essential to Russia’s assimilation into a system of global cooperation

    https://www.foreignaffairs.com/articles/asia/1997-09-01/geostrategy-eurasia
    Planul vorbeste de o extindere a NATO si UE spre estul Europei concomitent cu sustinere independentei republicilor satelit ale fostului URSS (georgia, armenia, ucraina, etc.), extindere urmata apoi de integrarea Rusiei intr-o organizatie euroatlantica. Si priveste la desfasurarea evenimentelor din 1999 incoace? NATO extins, UE extins, revolutii portocalii si euromaidane, excluderi si sanctiuni economice, Assad pleaca si NATO sau contigente arabe vor fi peacekeeparii in Siria, iranul fara nucleara, china in Asia Centrala, aa ca nu e de mirare ca Putin vb. de integrarea in organizatii internationale de securitate. Lumea e socata de declaratiile lui Juncker la adresa Rusiei, vorbeste de vanzarea estului Europei dar in fapt sunt decat tactici publice de una calda”- una rece”. E alegerea ta sa nu crezi in acest scenariu si sa interpretezi evenimentele asa cum doresti. Asta nu insemna ca ai si dreptate.
    3.
    Distanta critica era un exemplu de cum poti manevra o salbaticiune pe care sa o duci unde doresti fara sa-i provoci reactii de lupta. Doar de fuga. Totul e sa stii cat de mult sa te apropii. De asta au si exclus integrarea Georgiei, Ucrainei si a altor republici caucaziene in NATO sau UE, dar au acceptat republicile baltice. Si cred ca va urma peninsula scandinava care va beneficia de meniu full-option in structurile euro-atlantice.

  26. vaz ca trebuie sa refac o parte din punctul 2.
    “”Planul vorbeste de o extindere a NATO si UE spre estul Europei concomitent cu sustinerea independentei republicilor satelit ale fostului URSS (georgia, armenia, ucraina, etc.), extindere urmata apoi de integrarea Rusiei intr-o organizatie euroatlantica. Si priveste la desfasurarea evenimentelor din 1999 incoace. NATO extins, UE extins, revolutii portocalii si euromaidane, excluderi si sanctiuni economice, Assad pleaca, iar NATO sau contigente arabe vor fi peacekeeparii in Siria, Iranul fara nucleara, China in Asia Centrala, asa ca nu e de mirare ca Putin vb. de integrarea in organizatii internationale de securitate.””
    asa…pentru mai multa coerenta.

  27. enkidu

    Folosesti intr-un mod incorect termenii de acord si cooperare. Ce ai descris drept “cooperare” am mentionat deja ca sunt armistitii punctuale, iar in unele cazuri sunt cedari, ceea ce-i cu totul altceva. Cand spun acord ma refer la ceva major (Postam, Ialta, Malta etc.). In urma unui astfel de acord, de pilda, se ajunge la un status quo convenit de ambele parti. In acest moment nu avem asa ceva.

    Planurile citate din baietii destepti ai diplomatiei americane sunt teoretice, nu au greutate politica si dpdv militar expansiunea NATO din vremea mai recenta a fost animata de alte motivatii. Ca se poate ajunge acolo, sigur ca da, insa doar printr-o schimbare de regim in Rusia, dupa cum chiar americanii au spus-o, la nivel oficial (i.e. – ca nu se poate ajunge la o intelegere cu actualul regim din Rusia). Nu vad, insa, cum schimbi actuala putere din Rusia altfel decat prin fortarea acesteia si pastrarea actualei stari de lucru: confruntare, presiune pe dosare pe care Moscova le percepe drept vitale si asupra carora, azi, prefera blocajul sau chiar conflictul fata de acord (exemplul Ucrainei – unde a inventat razboiul hibrid inainte de a admite sa se aseze la o masa a negocierii si pe tema caruia a incheiat un armistitiu, nimic mai mult).

    PS: mie tragic mi se pare ca, din punct de vedere al interesului nostru strategic, un acord major al SUA cu Rusia e aproape sigur defavorabil noua (daca ne luam dupa precedentele istorice). In schimb, fortarea Rusiei in actualul context si pe linia de acum (vezi detalii in articolul de pe HufPost) inseamna aproape sigur razboi (de vazut ce fel de razboi – hibrid, local, regional, poate mai mare).

  28. “i.e. – că nu se poate ajunge la o înțelegere cu actualul regim din Rusia” – corect. Dacă Rusia devine de poimâine o clonă fidelă de kali-fornication, credeți că ar mai fi înghesuită și razboită ?

  29. Putin Is Being Pushed to Abandon His Conciliatory Approach to the West and Prepare for War

    http://www.huffingtonpost.com/alastair-crooke/putin-west-war_b_9991162.html


    Putin carries, at one end of his balancing pole, the various elites more oriented toward the West and the “Washington Consensus“ and, at the pole’s other end, those concerned that Russia faces both a real military threat from the North Atlantic Treaty Organization and a hybrid geo-financial war as well. He is being pressed to come down on the side of the latter, and to pry the grip of the former from the levers of economic power that they still tightly hold.

    In short, the issue coming to a head in the Kremlin is whether Russia is sufficiently prepared for further Western efforts to ensure it does not impede or rival American hegemony. Can Russia sustain a geo-financial assault, if one were to be launched? And is such a threat real or mere Western posturing for other ends?

    What is so important is that if these events are misread in the West, which is already primed to see any Russian defensive act as offensive and aggressive, the ground will already have been laid for escalation. We already had the first war to push back against NATO in Georgia. The second pushback war is ongoing in Ukraine. What might be the consequences to a third?

    In mid-April, General Alexander Bastrykin, the head of Russia’s Investigative Committee (a sort of super attorney general, as Cohen describes it), wrote that Russia — its role in Syria notwithstanding — is militarily ill prepared to face a new war either at home or abroad, and that the economy is in a bad way, too. Russia, furthermore, is equally ill prepared to withstand a geo-financial war. He goes on to say that the West is preparing for war against Russia and that Russia’s leadership does not appear to be aware of or alert to the danger the country faces.

    Bastrykin does not say that Putin is to blame, though the context makes it clear that this is what he means. But a few days later, Cohen explains, the article sparked further discussion from those who both endorse Bastrykin and do precisely mention Putin by name. Then, Cohen notes, a retired Russian general entered the fray to confirm that the West is indeed preparing for war — he pointed to NATO deployments in the Baltics, the Black Sea and Poland, among other places — and underlines again the unpreparedness of the Russian military to face this threat. “This is a heavy indictment of Putin,” Cohen says of the revelations from this analysis. “It is now out in the open.”

    What is this all about? For some time there have been indications that a key faction within the Kremlin, one that very loosely might be termed “nationalist,” has become deeply disenchanted with Putin’s toleration of the Washington Consensus and its adherents at the Russian central bank and in other pivotal economic posts. The nationalists want them purged, along with Prime Minister Dmitry Medvedev’s perceived Western-friendly government. Putin may be highly popular, but Medvedev’s government is not. The government’s economic policy is being criticized. The opposing faction wants to see an immediate mobilization of the military and the economy for war, conventional or hybrid. This is not about wanting Putin ousted; it is about pushing him to wield the knife — and to cut deeply.

    What does this faction want apart from Russia preparing for war? They want a harder line in Ukraine and for Putin to reject U.S. Secretary of State John Kerry’s snares in Syria. In short, Kerry is still trying to force Assad’s removal and continues to push for further U.S. support for the opposition. The American government is reluctant as well to disentangle “moderates” from jihadis. The view is that America is insincere in trying to cooperate with Russia on a settlement and more intent on entrapping Putin in Syria. Perhaps this is right, as Gareth Porter and Elijah Magnier have outlined.


    The prospect of the seeming inevitability of future conflict is hardly new to Putin, who has spoken often on this theme. He has, however, chosen to react by placing the emphasis on gaining time for Russia to strengthen itself and trying to corner the West into some sort of cooperation or partnership on a political settlement in Syria, for example, which might have deflected the war dynamic into a more positive course. Putin has, at the same time, skillfully steered Europeans away from NATO escalation.

    But in both of these objectives the Obama administration is acting to weaken Putin and Lavrov’s hand, and therefore strengthening the hand of those in Russia calling for a full mobilization for war. It is not coincidental that Bastrykin’s alarm-raising article came now, as the Syria ceasefire is being deliberately infringed and broken. Is this properly understood in the White House? If so, must we conclude that escalation against Russia is desired? As Cohen notes, “the Washington Post [in its editorial pages] tells us regularly that never, never, never … under any circumstances, can the criminal Putin be a strategic partner of the United States.”

    Is the die then cast? Is Putin bound to fail? Is conflict inevitable? Ostensibly, it may seem so. The stage is certainly being set. I have written before on, “the pivot already under way from within the U.S. defense and intelligence arms of Obama’s own administration” toward what is often referred to as the “Wolfowitz doctrine,” a set of policies developed by the U.S. in the 1990s and early 2000s. The author of one of those policies, the 1992 U.S. Defense Planning Guidance, wrote that the DPG in essence sought to:

    “… preclude the emergence of bipolarity, another global rivalry like the Cold War, or multipolarity, a world of many great powers, as existed before the two world wars. To do so, the key was to prevent a hostile power from dominating a ‘critical region,’ defined as having the resources, industrial capabilities and population that, if controlled by a hostile power, would pose a global challenge.”

    In an interview with Vox, U.S. Secretary of Defense Ashton Carter was clear that this was broadly the bearing by which the Pentagon was being directed to sail. Then again, there is the rather obvious fact that, instead of the much-touted U.S. military pivot ostensibly being to Asia, the actual NATO pivot is being directed to Central Europe — to Russia’s borders. And NATO is plainly pushing the envelope as hard as it dares, up and against Russia’s borders.


    The extraordinary bitterness and emotional outrage with which the American establishment has reacted to Donald Trump’s probable nomination as a presidential candidate suggests that the U.S. establishment is far from having given up on the Wolfowitz doctrine. So has Putin’s strategy of co-opting America in the Middle East been the failure that the Bastrykin faction implies? In other words, is it the case that the policy of gaining cooperation has failed and that Putin must now move beyond it, because America is not about to cooperate and is, instead, continuing the process of cornering Russia?

  30. @k

    Ar vrea ei… Ce i de la Dumnezeu e de la Dumnezeu.
    Eu nu sunt asa cinica si nici asa de pesimista :). Am luat o ca pe un dar.

  31. Si generalul asta, fost comandant al aliantei … aceeasi propaganda rasuflata:

    “Generalul spune ca Rusia, in incercarea de a scapa de ceea ce ea considera a fi incercuirea NATO …”

    Adica, ceea ce vedem cu totii ca se intampla de ani de zile si anume incercuirea Rusiei de catre NATO, este doar o inchipuire a Rusiei si deasemenea, a noastra, a tuturor.
    Este exact ca si cu noi, romanii. Suntem ocupati, exploatati si jefuiti de SUA – UE – NATO, dar ni se spune pe toate caile ca nu este adevarat si ca este o inchipuire a noastra, ca acestia, jefuitorii, ne vor binele si doar ne ajuta sa ne ridicam spre cele mai inalte culmi ale prosperitatii si ale fericirii mondiale.

    Tare mi-e teama ca asistam la un circ international, in care, noi popoarele, suntem tinta de manipulare si masa de manevra pentru interesele oamenilor de la varful marilor puteri.

    Avem exemple ale istoriei, cand conducatorii si-au dat mana in secret iar masina de propaganda facea ca razboiul sa mearga in directia dorita. Analizele, parerile si susotelile oricarui comandant, general, analist, ziarist sau care or mai fi nu au niciun fel de importanta decat daca ar exista posibilitatea sa fie trecute prin filtrul “afilierii”, “simpatiilor”, “indoctrinarii” si cel mai important, al “platirii” respectivelor persoane.

    Cred ca mai important ar fi sa ne concentram atentia catre intrunirea “panortodoxa” care va avea loc in curand.
    Acest eventual razboi NATO – Rusia s-ar putea sa fie o perdea de fum ridicata pentru a masca alte evenimente care se intampla sau se vor intampla la nivel mondial.

    Desfiintarea ortodoxiei si realizarea unui surogat de religie planetara este cel mai important obiectiv pentru venirea antihristului.

  32. @admin
    Zici ca folosesc incorect notiunile de acord, cooperare si armistiu si ca in Siria nu e cooperare ci doar armistitiu. Dar acum cand citesc articolul din Huff, cel de la commentul #31, vad ca pana si autorul, ex-spionul MI6 si ex-diplomatul Alastair Crooke, defineste actiunile lui Putin la adresa Americii drept politici si strategii de cooperare sau parteneriat, dand si exemplul Siriei:

    The prospect of the seeming inevitability of future conflict is hardly new to Putin, who has spoken often on this theme. He has, however, chosen to react by placing the emphasis on gaining time for Russia to strengthen itself and trying to corner the West into some sort of cooperation or partnership on a political settlement in Syria, for example, which might have deflected the war dynamic into a more positive course. Putin has, at the same time, skillfully steered Europeans away from NATO escalation.

    si mai incolo in articol apar notiunile de “policy of gaining cooperation” si ” Putin’s strategy of co-opting America in the Middle East”:
    “So has Putin’s strategy of co-opting America in the Middle East been the failure that the Bastrykin faction implies? In other words, is it the case that the policy of gaining cooperation has failed and that Putin must now move beyond it, because America is not about to cooperate and is, instead, continuing the process of cornering Russia?”
    Daca pana si discutiile de pace, si crede-ma ca va fi pace in Siria, nu mai sunt cooperari si colaborari, atunci nu stiu ce se mai spun. Ca tu le zici acorduri sau armistitii ..e problema ta,
    dar in esenta s-a cooperat.
    Fara acordul si colobararea Rusiei, Ucraina s-ar fi micsorat considerabil in beneficiul republicilor din Donbas , Iranul nu ar fi renuntat la arma nucleara, Gadafi nu ar fi cazut (rezolutia ONU care a trecut prin Consiliul de Securitate) si Assad nu ar fi realizat ca va pleca in final…uitam de nagorno-karabah si negocierile de la Viena.
    Uite un exemplu recent de colaborare:

    http://www.agerpres.ro/externe/2016/05/18/victoria-nuland-la-moscova-pentru-discutii-cu-privire-la-criza-ucraineana-08-20-42
    Sa revin la articol. Acolo se afirma ca ar exista o factiune, denumita nationalistii, care ar vrea sa forteze mana lui Putin spre razboi cu Occidentul, nemultumita fiind de politica lui de colaborare cu Vestul. Dar ideea ca cineva acum in Rusia ar reusi sa-i forteze mana lui Putin, pare un pic cam ridicola. Tipul are 80% sustinere populara si nu e de ieri de azi in politica ruseasca. Amintesc doar de defunctul Nemtov.
    Si chiar nu mai exista lume multipolara, nici macar bipolara….e o lume unipolara in care se cauta fundamentarea unor institutii internationale care perpetueze mascat mostenirea unipolarismului american. (NATO, UE, TTIP, FMI, BM, etc)

  33. @enkidu

    Ce-i drept, nu ai folosit incorect termenii respectivi, ci intr-un sens diferit de cel folosit de mine. E drept ca Putin ar vrea el cooperare cu SUA, insa SUA nu vrea cooperare cu Putin, deci nu avem asa ceva, ci, ca situatie generala, confruntare. Una e cum descrii situatia si pozitionarea (cu consecintele de rigoare) actorilor principali, precum si a posibilelor deznodaminte ale situatiei, alta sunt predispozitiile unora dintre reprezentanti, concesiile, blufurile de parcurs etc.

    Articolul din HP este, insa, mai aproape de maniera in care vad eu situatia decat a ta, si asta nu doar din cauza existentei “nationalistilor” in ecuatie, ci in urma unei evaluari de ansamblu, legate de strategiile folosite de actorii implicati. In esenta, spune ca Rusia aluneca spre razboi si ca actuala strategie a SUA/NATO ii lasa tot mai putin spatiu de manevra lui Putin. Nu cred, insa, ca Putin e asa important in povestea asta. Cred ca mai importanta e Rusia ca atare, cu asezarea, dimensiunile, resursele si tendintele sale.

  34. Pingback: In timpul unei vizite la Atena, PUTIN a amenintat direct ROMÂNIA: “Dacă ieri în acele zone din România oamenii nu ştiau pur şi simplu ce înseamnă să fie ţinte, atunci azi vor fi forţaţi să ia anumite măsuri pentru a-şi asigura securit
  35. Pingback: PUTIN CRITICA DIN NOU SCUTUL DE LA DEVESELU/ Ministrul de externe al GERMANIEI critica atitudinea RAZBOINICA a NATO fata de RUSIA/ Amenintari intre Rusia si NATO pe seama MARII NEGRE/ ESEC SAU JOC DE GLEZNE? Bulgaria REFUZA ideea românească de creare a
  36. Pingback: Think-tankul The Jamestown Foundation: ARMATA RUSIEI SE PREGATESTE DE UN RAZBOI DE TEREN MAJOR PE DIRECTIA STRATEGICA SUD-VEST. Fortele armate rusesti par a viza invadarea Ucrainei si pregatirea unei replici, inclusiv NUCLEARE, fata de o posibila INTERVEN
  37. Pingback: Seful diplomatiei Germaniei: PERICOLUL UNEI CONFRUNTARI MILITARE ESTE CONSIDERABIL. TRAIM O PERIOADA MAI REA DECAT RAZBOIUL RECE/ Rusia a adus rachete ce pot transporta focoase nucleare aproape de Tarile Baltice/ AMBASADORUL RUS DESPRE BRIGADELE MULTINATI
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare