NEPOMENITORII SAU SFASIEREA CAMASII LUI HRISTOS. Suntem contemporani cu o noua RUPERE din BISERICA, iar raul nu poate fi tratat cu comunicate AUTIST-AUTORITARISTE

116 Commentarii la “NEPOMENITORII SAU SFASIEREA CAMASII LUI HRISTOS. Suntem contemporani cu o noua RUPERE din BISERICA, iar raul nu poate fi tratat cu comunicate AUTIST-AUTORITARISTE”

<< Pagina 1 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

cristian

20-01-2017 09:37

F bună analiza din nota voastră. Dea Dumnezeu s-o citească și cei vizați și să își dea seama cum stă treaba. Ar cam fi ceasul al 11-lea pt aceasta și pt apropierea păr Daniel de poporeni și de mirenii care au abordări teologice. Altminteri se duce și ultimul stâlp al societății românești și pică România.

cristi_g

20-01-2017 09:45

Felicitari pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume,pentru ca vorbim de doua rani ale Bisericii:ecumenismul si stilismul.Nimeni nu invata nimic din greselile trecutului.Ceea ce se petrece sub ochii nostri seamana izbitor de mult cu schisma provocata de calendar si cu excesele de atunci…Asa se face ca o schisma pare inevitabila,iar prezenta jandarmilor se face simtita.Ieri au protejat preotii la Biserica Sfantul Silvestru.

fane

20-01-2017 11:36

@cristi_g ,
De cine , frate , i-au protejat ?

ingrid

20-01-2017 12:51

i-au protejat pe preoți să nu-i fure cumva teroristii….

F buna analiza, admin, sa dea Domnul sa fie citită de cine trebuie…. Era imposibil ca documentele diplomatice de la Creta sa nu aibă potential schismatic, si daca in privinta calendarului dogmele sunt doar la nivel de simbolistica, nepomenitorii au convingerea clara si destul de unanima ca in cazul Creta e vb de erezie (eclesiologică in primul rand).
Nu se pune problema de schisma intre pomenitori si nepomenitori, ca nu e prima data cand apar nepomenitori in istoria Bisericii, ci pro si contra Biserica nevazuta, teoria ramurilor, teoria baptismala, etc.
Cum erau calcedonieni si necalcedonieni, asa scindarea e pro sau anti Creta.

cristi_g

20-01-2017 13:56

Mihai Silviu Chirila,creierul rezistentei de la Radeni,critica intr-un articol recent doua site-uri echilibrate(Cuvantul Ortodox si ActiveNews) acuzandu-le ca se fac purtatoare de cuvant ale Patriarhiei http://ortodoxinfo.ro/2017/01/19/de-ce-nu-poate-renunta-bor-la-sinodul-din-creta/
Saccsiv,Apologeticum si Sinodul Talharesc si-au tras portal de stiri…

admin

20-01-2017 14:15

@ingrid:

Din pacate, se pune, pentru ca se initiaza un cerc vicios. Cutare intrerupe pomenirea, incepe un schimb de scrisori, pozitiile raman aceleasi, urmeaza sanctiunea si chiar caterisirea. Fondul problemei nu e dat atat de continutul documentelor, pentru ca, iata, unii ierarhi au criticat si asta si au admis ca trebuie corectate, insa nu asta vor nepomenitorii sau, cel putin, cei care instiga. Ei afirma ca ierarhul e eretic din cauza semnaturii si gata. Deci ei nu vor dialog, nu vor sa cunoasca ce predica ierarhul, cu capul descoperit sau acoperit, ci l-au pus pe lista neagra si nimic altceva nu mai conteaza, inclusiv faptul ca respectivul e in comuniune cu cei care NU au semnat documentul respectiv sau cei care au absentat. Si se ajunge la o situatie efectiv identica cu cea a stilistilor: nepomenitorii caterisiti nu mai sunt in Biserica, cu toata ortodoxia lor “adevarata”, dar ierarhul “eretic” din cauza de semnatura este si se afla in comuniune cu bulgarii, rusii si georgienii.

admin

20-01-2017 15:23

@cristi_g

Despre Mihai Silviu Chirila aveam o parere buna odinioara…

Insa ce face acum depaseste deseori limita bunului simt elementar si logica. Textele lui stufoase sunt, pe alocuri, rastalmaciri grosolane fie ale cuvintelor altora, fie ale realitatii.

Referitor la ce a scris, paragraf cu paragraf, in partile care ne vizeaza:

Au trecut câteva luni de la sinodul din Creta, iar situaţia pare a se fi aşezat într-un anumit fel, oarecum previzibil. Mulţi dintre români au acceptat deciziile acelui sinod, pentru că nu ştiu absolut nimic despre ce s-a întâmplat acolo, iar puţinii care nu au făcut-o continuă să fie persecutaţi şi ameninţaţi (şi deja sancţionaţi) cu caterisirea, cu alungarea de prin mănăstiri şi parohii sau cu afurisirea pentru poziţia lor tranşantă şi ortodoxă faţă de sinodul care a legiferat ecumenismul la nivelul întregii Ortodoxii ca “atitudine de dialog şi cooperare spirituală între creştini”, cum spune un comunicat patriarhal în care se face elogiul “ecumenismului lucid”1.

Incepe bine, cu impartirea intre capre si oi: noi – persecutatii, minoritatea activa vs ei, majoritatea tampa. Adevarul e ca mai NIMENI nu a acceptat Sinodul din Creta, fie pentru ca habar nu are de acest sinod, daca vorbim de marea “masa”, fie ca e vorba de mireni care nu il primesc, asa cum suntem noi, fara sa faca insa jocuri dubioase si sa intrerupa pomenirea ierarhilor romani. Nu poti fi acuzat ca sustii ceva despre care nu stii si nu ti s-a cerut parerea si nu poti fi acuzat ca sustii ceva ce respingi. E destul de clar, nu? Cat priveste sustinatorii, acestia sunt o minoritate.

Mai departe:

Contrar promisiunilor din art. 11 al documentului Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine că documentele sinodului şi, în general, toate deciziile legate de implicarea ecumenistă a Bisericii Ortodoxe vor fi făcute cunoscute pliromei, ierarhia română a impus o tăcere de mormânt asupra acestui eveniment, pe care siteul patriarhal îl numeşte “pagină din istoria Ortodoxiei”2. Preoţilor li s-a impus să nu sufle o vorbă la sfântul altar, siteul patriarhal a prezentat nişte traduceri ale documentelor despre care mai apoi un apărător oficial al sinodului a spus că sunt “greşite”, conferinţele care s-au ţinut au fost de vulgarizare, nicidecum de dezbatere teologică reală a deciziilor sinodului. La rândul său, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi-a manifestat ataşamentul faţă de acest sinod, pe care continuă să îl numească “Mare şi Sfânt”, condamnând orice “denigrare”3 a sa.

Oarecum corect, desi nu e “tacerea de mormant” e problema, caci e imposibil de impus asa ceva, ci ceea ce noi am numit autism institutional.

Toate aceste evoluţii impun o întrebare fundamentală: De ce ţine BOR atât de mult la acest sinod, în condiţiile în care este evident că acolo s-au făcut greşeli mari, unele Biserici Ortodoxe deja l-au respins integral (Biserica Bulgară, Biserica Georgiană, Biserica Antiohiei), altele se află în dezbateri aprinse pe această temă (Biserica Greciei), iar în interiorul Bisericii româneşti există o puternică mişcare de rezistenţă faţă de acesta? Dintre diversele motive posibile, pe noi ne interesează în acest demers un motiv neteologic pentru care putem crede că Biserica Ortodoxă Română va rămâne fidelă sinodului din Creta, chiar dacă toată lumea se va lepăda la un moment dat de el: încă de la întoarcerea din Creta, Patriarhia Română a prezentat sinodul ca pe un moment istoric de afirmare a teologiei româneşti, în care aceasta şi-a arătat valoarea indiscutabilă. A accepta că în Creta s-au făcut greşeli majore înseamnă a renunţa la această pretenţie, pe care canalele de informare ale Patriarhiei şi media favorabile din presa ortodoxă online au afirmat-o plenar încă din timpul sinodului.

O intrebare buna, un raspuns gresit si superficial. Gresit din mai multe puncte de vedere:
– e fals ca toate bisericile neparticipante l=au respins integral. Cred ca doar bulgarii au facut-o mai ferm, in rest s-a respins statutul de sinod panortodox, dar s-a intins si o mana diplomatica de colaboare pentru corectarea documentelor in viitoare intalniri panortodoxe;
– e absurd sa spui ca Patriarhia Romana o va tine gaia matu cu Sinodul din Creta din cauza de imagine, chiar daca toti ceilalti se vor lepada de el. E chiar rizibila ipoteza, din doua motive: prestigiul delegatiei romane este important, insa conteaza doar in masura in care el corespunde cu descrierea facuta de IPS Hierotheos Vlachos. Adica doar in masura in care Patriarhia Romana isi va juca, pe viitor, cartea de actor fidel dreptei credinte si, totodata, factor de echilibru intre patriarhiile filo-ecumenice si cele filo-ruse. Daca ramane singura care tine la Sinodul din Creta tot prestigiul se evapora si, odata cu el, si importanta Patriarhiei in ortodoxia universala. Daca PF Daniel a fost indeajuns de destupat sa isi dea seama, inaintea intalnirii din Creta, de cartea pe care trebuie sa o joace delegatia romana, atunci sunt sanse sa continuie pe aceeasi linie (dar nu garantii). Ideal ar fi ca in viitoare intalniri sa nu se repete greselile din Creta – sa nu se mai semneze documente facute pe genunchi ce contin greseli grave (sau minore) si sa existe ierarhi care sa se exprime in interiorul delegatiei si in intalniri raspicat pentru dreapta credinta;
– e adevarat ca exista un fel de orgoliu pernicios care face ca Patriarhia sa nu admita ca s-au comis erori majore la Creta. E si o greseala de comunicare: ar fi fost simplu ca Patriarhia sa faca publice amendamentele sustinute de delegatia romana si sa admita ca a semnat doar un document provizoriu, de lucru. Era cea mai buna cale de iesire din incurcatura, dar si cea corecta.

Festivismul oficial care a înconjurat acest sinod nu îi poate fi imputat numai Patriarhiei Române, însă nici ea nu a fost scutită de această reacţie faţă de cele întâmplate în Kolimbari, Creta. Dacă ne gândim numai la celebra “icoană” din Muntenegru, în care patriarhii participanţi la sinod îi înlocuiau pe apostoli la cârma corabiei mântuirii, Biserica, sau la elogiile aduse de către comunicatul de receptare a Sinodului de către Biserica Ciprului, ne dăm seama că, sub diverse aspecte, sinodalii au trăit un sentiment al participării la un eveniment epocal, faţă de care s-au poziţionat şi în funcţie de diverse percepţii pe care le au din interiorul comunităţii ortodoxe naţionale din care provin.

E ceva exagerat in accentuarea festivismului romanesc. Nu, cel care a fost lesinat sa obtina un eveniment epocal, istoric, a fost PF Bartolomeu. Delegatia romana nu a avut mare entuziasm sa participe, insa, de vreme ce evenimentul oricum a existat, a calculat ca iese mai bine in raport cu celelalte patriarhii daca participa.

Intrarea în scenă a delegaţiei teologice româneşti participante la sinod s-a produs chiar şi prin intermediul presei laice, destul de ostilă Bisericii de obicei. Vorbind despre sinodul panortodox din Creta, ziarul Gândul îşi încearcă pana într-ale teologiei, oferind următoarea explicaţie “teologico-geostrategică”: “Cât priveşte Biserica Ortodoxă Română, aceasta e nevoită, ca de obicei, să facă un joc pe sârmă, între slavi şi greci, gestionând cum poate mai bine problemele din Valea Timocului, cu sârbii, şi cele din Basarabia, cu ruşii. Din fericire, acesta e domeniul de predilecţie al Patriarhului Daniel. În chestiunile privitoare la Sinodul Panortodox, Prea Fericirea Sa menţine strălucit o dificilă poziţie de echilibru”4 (s.n.).

Si ce relevanta are ca editorialista de la Gandul, singura interesata de astfel de teme, si-a dat cu parerea? Are la fel de multa relevanta cat o are faptul ca platforma securista Adevarul promoveaza si publica scrisorile de la Radeni si scandalul nepomenitorilor.

Atribuirea delegaţiei române a statutului de factor de echilibru între poziţii radicale (slavi vs greci, ecumenişti vs ortodocşi etc.) o regăsim şi într-o notă a redacţiei, publicată la sfârşitul lunii iunie de către siteul favorabil Patriarhiei Române Cuvântul ortodox. În aceasta se spunea că înainte de sinod se spera că “Patriarhia Română ar putea juca un rol de mediere între taberele atât de agresiv poziţionate”5 (s.n.), pentru ca apoi “evoluţiile de la sinodul panortodox din Creta ne-au arătat… că Patriarhia Română a avut într-adevăr rolul cel mai important pentru păstrarea echilibrului atât de fragil în Ortodoxia universală şi pentru a contrabalansa ofensiva agresivă a ecumeniştilor ecumenici (Patriarhia Ecumenică)”6 (s.n.).

E usor sa pui etichete. Una din etichete ce ni s-a pus, cu vadita rea credinta, este ca suntem site pro-patriarhie. Suntem site pro-Biserica, asta da, e adevarat, si da, incercam sa fim credinciosi Maicii noastre. Si, spre deosebire de diversi activisti ai nepomenirii, sponsorizati de diverse grupari proto-schismatice, suntem un site independent care se autosustine. Asta e realitatea, indiferent ce etichete pun unii sau altii. In privinta atitudinii noastre favorabile fata de patriarhie, aceasta depinde de situatie si de actiune. Daca patriarhia face ceva bun, apreciem, daca face ceva rau, criticam dupa cat ne pricepem. Intelegem, insa, ca-i de rau daca facem asa. Se pune ca esti adevarat doar daca tii patriarhia la foc automat si o scoti, din piatra seaca, eretica.

Acum, legat de Sinodul din Creta, am apreciat ce era de apreciat – pozitia si amendamentele sustinute de delegatia romana, adica fix ceea ce a apreciat si IPS Hierotheos Vlachos. Si am criticat ce era de criticat, adica documentele, dar si luarile de pozitie ale unor ierarhi si comunicatele/deciziile BOR pe tema.

Despre valoarea contribuţiei Patriarhiei Române siteul continuă, spunând că “în afară de greci, doar Patriarhia Română a fost delegaţia cu greutate care a mai susţinut amendamentele corecte şi importante la documentul amintit, cu precizări în sprijinul dreptei-credinţe – a întăririi adevărului fundamental că numai Ortodoxia este Biserică, că ea este Biserica cea una din Crez – şi în dauna ecumenismului, iar, după compromisul grecilor, a rămas singura pe poziţii… ortodoxe”7 (s.n.). Cum s-a întâmplat că, în ciuda susţinerii cu tărie a adevărului că numai Ortodoxia este Biserică, BOR a acceptat până la urmă să numească şi diferite erezii “biserici” (e adevărat, cu literă mică8), articolul din Cuvântul ortodox nu ne mai spune foarte clar. Se menţionează “compromisul grecilor”, în ciuda faptului că delegaţia lor a avut destui mitropoliţi care nu l-au făcut, refuzând semnarea documentelor cu probleme, dar se omite explicarea cedării din partea delegaţiei române, care, după ce a strălucit prin ortodoxia poziţiei, a semnat fără nicio excepţie documentele ecumeniste.

Este bine sa fie criticata greseala delegatiei romane de a semna documentul respectiv. De ce e gresit, insa, sa admiti mandatul si atitudinea corecte din timpul lucrarilor? Lucru apreciat, repetam, si de IPS Vlachos, si de reprezentantii Sfantului Munte? Daca suntem onesti, trebuie sa aratam toate dimensiunile participarii, nu doar sa selectam ce se potriveste agendei…

Cuvântul ortodox îşi încheie intervenţia într-o notă encomiastică la adresa “alor noştri”: “Ne propunem însă să recunoaştem, să înţelegem şi să conştientizăm rolul jucat de patriarh şi delegaţia română (chiar dacă se pare că au existat şi excepţii) în Sinodul Panortodox din Creta. Nu doar că nu avem de ce să ne ruşinăm, dar considerăm că avem motive de încredere că «ai noştri» şi-au făcut, după putinţă, evident, nu chiar perfect (există serioase probleme legate de document, cu toate amendamentele aduse), datoria faţă de Ortodoxie”9. Din acest text aflăm că patriarhul şi delegaţia română (cu unele excepţii, care ne-ar interesa, dacă s-ar putea face publice) au jucat un rol important în sinodul cretan, că “ai noştri” şi-au făcut datoria faţă de Ortodoxie după putinţă, admiţându-li-se, din smerenie, şi o omenească urmă de imperfecţiune. Din păcate însă, în materie de dogmatică, orice imperfecţiune se numeşte erezie. Mai aflăm şi că în ciuda prestaţiei delegaţiei noastre “există serioase probleme legate de document”, o formă mai diplomatică de a recunoaşte că documentul este eretic, ceea ce face ca aportul teologic românesc la acest sinod să nu însemne mare lucru, de vreme ce nu a putut salvgarda Ortodoxia.

Asadar, pentru dl Chirila ortodoxia nu a fost salvgardata. In cazul acesta, dl Chirila ar trebui sa renunte la a invoca exemplul bulgarilor, georgienilor si antiohienilor, pentru ca i acest moment, ortodoxia se afla in Biserica Universala, adica in soborul patriarhiilor si sinoadelor bisericilor locale. Daca nepomenitorii considera ca ierarhii romani au comis erezie la Creta, atunci ierarhii romani, aflandu-se in comuniune cu cei bulgari si antiohieni, rezulta ca si aceia sunt eretici.

Pe de alta parte, am ajuns la un nivel atat de jos cu privire la ura de sine, incat se considera a fi encomiastica orice apreciere a contributiei aduse de ierarhii romani, ba chiar e filetism (o spun unii care vor sa sanctifice legionarismul, dar sa nu le cerem, totusi, coerenta):

Pe un ton pe care redacţia însăşi îl scuză că nu ar fi etnofiletist, se afirmă: “Au reprezentat cu demnitate poziţia patristică şi poziţia românească. Iar poziţia românească s-ar putea să aibă un rol pentru ortodoxia universală pe care, poate, nu îl înţelegem deplin acum. Trebuie sa afirmăm răspicat aceste lucruri, deoarece, mai recent, s-a creat o atitudine dăunătoare, de lamentare perpetuă (uneori întreţinută deliberat) faţă de prestaţia «alor noştri» şi o admiraţie (uneori) indecentă, credulă, naivă, faţă de greci, ruşi, bulgari şi… cam oricine altcineva” (s.n.)10.

Si continua:

Acest citat argumentează aproape integral punctul de vedere de la care am plecat: pe de o parte, prezintă sinodul ca pe un moment de vârf al teologiei româneşti, în care BOR îşi asumă “un rol pentru ortodoxia universală”, pe de altă parte îi legitimează pe “ai noştri”, scoţându-i din umbra celor care s-au bucurat până acum de “o admiraţie (uneori) indecentă, credulă, naivă…” şi prezentându-i ca pe unii “cu care nu avem de ce să ne ruşinăm”.

Ultima tuşă a articolului proiectează victoria BOR de la sinodul din Creta într-un decor autohton, transmiţând ideea că Biserica din România, condusă de către cei ce au reprezentat-o în Creta, este singura instituţie care are ceva de spus în această ţară şi, spre deosebire de instituţiile slugarnice ale statului, care se târăsc la picioarele birocraţilor europeni, este verticală şi cu o identitate recunoscută la nivelul “ortodoxiei universale”.

Nota redacţiei de pe Cuvântul ortodox este preluată de un alt site favorabil Patriarhiei Române, http://www.activenews.ro, care trage următoarea concluzie după sinodul din Creta: “Biserica Ortodoxă Română şi-a făcut datoria faţă de Ortodoxie. Biserica Ortodoxă este cam singura instituţie care a mai rămas în picioare din… România”11.

Dl Chirila citeaza, insa, trunchiat. Pentru ca, pe langa randurile apreciative – pe drept, am spune noi – la adresa delegatiei si patriarhului, amesteca propriile sale interpretari tendentioase si omite sa citeze sau citeaza prea putin din observatiile critice din aceeasi postare. Sa vedem mai in amanunt ce a scris “redactia” Cuvantul Ortodox alaturi de aprecierile sale “favorabile” patriarhiei:

Documentul de baza (în varianta sa si mai rea pre-sinodala semnat de toti intai-statatorii, din pacate) este mult prea eclectic si profund ecumenist in insasi substanta sa. Ar fi avut nevoie de corecturi structurale pentru a arata altfel. Imaginea de ansamblu ne arata ca amendamentele acceptate ale delegatiei romanesti au fost numai niste “petice” necesare, dar inca prea slabe, pentru a salva ce se mai putea salva dintr-un demers ce, in sine, NU avea, din pacate, premisele unei gandiri ortodoxe si nici ale bunei-credinte… Astfel incat impresia generala este una a unui angajament oficial in slujba organului sincretist numit Consiliul Mondial al Bisericilor, care a fost “edulcorat”, “imblanzit” si corectat dupa dreptarul ortodox pe alocuri, atat cat s-a putut. Nu poti insa sa nu te intrebi: de ce s-a ajuns aici? Fiindca nu s-a reusit (sau nu s-a incercat destul de curajos?) contestarea radicala a acestui program, fiindca am facut prea multe compromisuri decenii la rand, pentru ca ne-am inhamat mult prea zelos pana acum la jugul unei ideologii dizolvante, antihristice, ca sa mai avem verticalitatea si forta sa dam inapoi cu totul, permitandu-ne doar sa facem pasi mici si sovaielnici in spate, neavand taria unor gesturi hotarate (cum ar fi retragerea din CMB) si a unor atitudini consecvente (neparticiparea la sindrofiile ecumeniste inutile)?

Dincolo de toate, legitimitatea acestor documente insa este, din punctul nostru de vedere, una mai mult decat subreda, relativa si simbolica, din pricina incalcarii insesi conditiilor fundamentale ale sinodalitatii si unanimitatii ortodoxe.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/06/28/relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-cresine-traducere-din-franceza-a-documentului-sinodului-panortodox-cu-evidentierea-diferentelor-fata-de-textul-pre-sinodal-scurt-comentariu-asupr/

Este nota pusa chiar in fata, ca sa fie vizibila tuturor, dar, cum-necum, dl Chirila a ratat-o, convenabil, ca sa ii iasa sofismele. O procedura ieftina in substanta sa, profitabila in efectele dorite – inducerea in eroare, rastalmacirea, astfel incat sa reiasa ca siteurile “favorabile” au contribuit la “imaginea” de succes a BOR in “ortodoxia universala”.

Autorul continua pe aceeasi idee, citand inclusiv parerea IPS Hierotheos Vlachos despre contributia delegatiei romane.

Ce nu stie sau se face ca nu stie dl Chirila, insa, este ca IPS Hierotheos Vlachos a scris acele randuri abia cand a auzit ce fel de scandal s-a iscat in Romania pe tema Sinodului din Creta. Asadar, citarea opiniei acestui ierarh grec ca o proba in sprijinul ipotezei ca patriarhia si-a facut capital de imagine la Creta este eronata, decontextualizata. Nu, marturia lui IPS Vlachos nu are legatura cu asa ceva, ci este o incercare de limpezire a apelor din interiorul ortodoxiei romanesti, deci are o utilitate pe plan intern, nu pe plan extern. Deci nu e vorba despre reputatie castigata, ci de reparare a prestigiului. Lucrul acesta a fost evident si din vizita ierarhului in Romania, acesta subliniind necesitatea pastrarii comuniunii cu episcopii, delegitimand, adica, metoda de actiune a gruparilor de nepomenitori.

Teza dl Chirila e subreda si din alte motive. Ce sa faca BOR cu acest capital presupus de imagine pe care l-ar fi obtinut la Creta? Pentru ca “imaginea” nu e niciodata un scop in sine, ci un mijloc pentru a castiga ceva – greutate, credibilitate, prestanta, influenta etc. Asta nu o mai aflam. Nici nu o vom afla, pentru ca, de fapt, “tactica” – si nu strategia, pentru ca, din pacate, credem ca patriarhia si delegatii nostri nu gandesc in acesti termeni – “alor nostri” nu a fost sa impuste niscai imagine, ci sa limiteze daunele pe care le-ar fi adus participarea la un Sinod condus de PF Bartolomeu si ciracii sai ecumenisti, Ioan Zizioulas & comp.

Dar, aceste grupari se comporta aidoma hiper-interpretativilor din Pendulul lui Foucault. Acolo, cei care au supra-interpretat niste bucati de hartie anodina au ajuns sa fie dominati de propriul joc si sa creada in propria lor fantasmagorie, ajungand sa se persecute reciproc in numele ei.

Titus L

20-01-2017 15:31

Duhul schismatic al “nepomenitorilor” este ACELASI cu cel al Sinodului din Creta. Nu se poate respinge unul fara sa-l respingem si pe celalat. Cat timp se va sustine nepomenirea, Sinodul din Creta va fi sustinut pentru impunere, cat timp se va sustine Sinodul din Creta va exista schisma si nepomenire.
Desi una fara cealalta nu se poate, nu putem spune totusi ca nepomenirea a provocat Sinodul! Ci invers. Deci cei care au fost la originea Sinodului din Creta au mare vina pentru ce se intampla acum. Dar asta nu inseamna ca trebuie infierati, caci asta ar insemna nepomenire si schisma. Daca ar fi dupa mine, deci dupa mintea mea stramba, as schimba ordinea pomenirilor in Biserica Universala. Daca tot sunt toti egali, sa se traga la sorti o alta ordine a pomenirii.

admin

20-01-2017 15:36

@TitusL

Nu e chiar asa hegeliana treaba, pentru ca exista deja un teren pregatit. Grupari de instigatori care abia asteptau un prilej sa urle ca ierarhii sunt eretici au existat cu mult inainte de Creta. In schimb, se observa ca la nivel institutional se cauta solutii alternative fata de calea batuta a ecumenismului (vezi si episodul cu rugaciunile in comun). Ca se face in stilul greoi al adminisratiei patriarhale… asta e alta treaba.

Pomenire in functie de tragerea la sorti? Asta e o gluma, nu?

Titus L

20-01-2017 16:23

admin: si fara tragere la sorti. Ideea este sa se schimbe ordinea pomenirii. Se poate sa nu mai fie primul pomenit PF Bartolomeu? Sau nu se poate? Deci nu sa nu se pomeneasca, ci numai sa nu mai fie in fruntea listei. Cine sa fie? E, de asta ziceam eu de tragere la sorti. Sa nu se supere nimeni, sa nu se autoslaveasca nimeni.

ingrid

20-01-2017 16:38

@admin
”Din pacate, se pune, pentru ca se initiaza un cerc vicios”.

Da, intr-un fel, pentru ca au apărut trei grupări. O grupare care vrea sa impună Creta ca ”Sinod mare si sfant”, o a doua grupare foarte mare ce contine biserici locale intregi si reprezentanti ierarhi si preoți din celelalte Biserici locale, care resping categoric sinodul Creta, sau mai bine zis partile inacceptabile, si o a treia parte care nu au incredere ca ierarhii vor modifica sau corecta si vor sa faca mai mare presiune cu riscul schismei

”Fondul problemei nu e dat atat de continutul documentelor, pentru ca, iata, unii ierarhi au criticat si asta si au admis ca trebuie corectate, insa nu asta vor nepomenitorii sau, cel putin, cei care instiga. Ei afirma ca ierarhul e eretic din cauza semnaturii si gata”.

Nu chiar asa, ca e eretic si gata …. ieromonahul de la Radeni (sau Dl. MS Chirilă, sau cine mai compune documentele care se vehiculeaza pe siturile bine-cunoscute) au spus ca sunt de acord cu corecturile pe care le-au propus IPS Ieroteu Valachos si celelalte Biserici surori, dar ca nu au incredere ca va ramane pozitia aceasta si ca asteapta sa vada intai semnaturile pe documentele corectate. Prin urmare vor corectura si s-ar potoli.

”Deci ei nu vor dialog, nu vor sa cunoasca ce predica ierarhul, cu capul descoperit sau acoperit, ci l-au pus pe lista neagra si nimic altceva nu mai conteaza, inclusiv faptul ca respectivul e in comuniune cu cei care NU au semnat documentul respectiv sau cei care au absentat”.

Ei stiu foarte bine si sunt la curent cu dezbaterile. Deja de ceva vreme n-am mai vazut pe internet un document al vreunui teolog care sa critice alte lucruri noi care nu s-au criticat deja cu privire la cele adoptate in Creta. Acces la internet au, slavă Domnului.
De asemenea ei stiu prea bine ca ierarhii care au semnat sunt in comuniune cu cei care nu au semnat documentul sau au absentat. Dar nadejdea si increderea ierarhilor si Bisericilor locale care nu au semnat in indreptarea lucrurilor intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat nu starneste si nu are sanse sa starneasca vreo incredere similara sau vreo nadejde la cei care risca schisma.

”Si se ajunge la o situatie efectiv identica cu cea a stilistilor: nepomenitorii caterisiti nu mai sunt in Biserica, cu toata ortodoxia lor “adevarata”, dar ierarhul “eretic” din cauza de semnatura este si se afla in comuniune cu bulgarii, rusii si georgienii”.

Asa este, nici acolo nu s-a indreptat nimic desi se discuta de peste 100 de ani, si acolo era doar o problema de simbolistica dogmatica, importanta si aceea in felul ei pentru ca Sfintele Paști este o sarbatoare unica in ortodoxie, dar fara a se compara cu vreo „erezie predicata cu capul descoperit” si limpede, nu prin simboluri.
Dar aici la Creta este vorba de dogma eclesiologica incontestabil esentială pentru mantuire, si daca in privinta acesteia situatia ramane la fel ca si la calendar, neacceptat cu inima de credinciosi dar obligatoriu acceptat…..
Tocmai precedentul calendarului starneste si mai mare neincredere ca ierarhii vor indrepta macar peste 100-200 de ani documentele din Creta si nu ne vor baga pe gat un astfel de Sinod ca ”Mare si Sfant”.

Si eu personal sunt pentru indelunga rabdare, dialog, si neintreruperea pomenirii, dar cu toate marturisirile extraordinare de credință din majoritatea bisericilor locale cu privire la Creta, persistă o puternică doză de scepticism că cele semnalate vor fi indreptate prea curand.

admin

20-01-2017 16:54

@ingrid:

Deci acesti oameni stiu, dar nu au incredere. O chestiune de incredere este transformata intr-un prilej de rupere a legaturilor canonice cu ierarhul. Dar noi de ce ar trebui sa avem incredere in acesti nepomenitori si sa nu avem incredere, in schimb, in Vlachos, Athanasie de Limassol, parintele Rafail Noica, parintele Amfilohie…? Ce-i suceala asta a gandului? Or ierarhii sunt eretici, si atunci toti cei care ii valideaza canonic sunt si ei eretici, or nu sunt, au har, si nepomenirea nu se justifica. Ce e in plus, e de la diavol. Parerea mea.

cristian

20-01-2017 17:04

Cuvântul Ortodox și Activenews chiar sunt cele mai echilibrate publicații, dacă le pot numi așa. Ceea ce înseamnă, că cei care le etichetează negativ, sunt taman pe dos, adică foarte neechilibrați. Altminteri nici nu ar face ceea ce fac acum- cu nepomenirea.
Pe de altă parte, cred că în zilele noastre tare este greu să fii și să rămâi echilibrat. Succes în continuare!

cristi_g

20-01-2017 17:12

@admin
La asta ma gandeam si eu…Chiar daca toti ierarhii ar recunoaste acum ca au gresit sau si-ar retrage semnaturile,nu ar face decat sa dea satisfactie contestatarilor.pentru ca am ajuns la concluzia ca se vrea mai mult capul ierarhilor,decat contestarea documentelor.Ar fi o isterie generala si s-ar sustine frenetic ca nu mai sunt vrednici sa fie ierarhi.Trebuie inlocuiti cu adevaratii “marturisitori”,care au dus aceasta lupta…

Ioan R

20-01-2017 22:08

@ admin,

Ai scris ca nepomenitorii sunt deja impartiti in grupuri rivale care nu se suporta si sunt gata a “intrerupe pomenirea” intre ei. Eu nu stiu sa fie asa. Ai informatii in acest sens? Am cunoscut pe unul dintre ei, surghiunit… cu care am stat de vorba vreo 40 de minute pentru ca… sa vad, sa aud si sa cantaresc mai bine. Argumentele, atitudinea, duhul cuvintelor parintelui m-au miscat. Dar, cine sunt si eu ca sa-mi dau cu parerea, nu-i asa? Da, dar pt ca uneori amanuntele si mai mereu roadele fac diferenta, o sa va spun unul care pt mine conteaza: este singurul preot pe care-l cunosc care a refuzat cuviincios dar ferm sa primeasca un ajutor banesc!

@ Titus L: “Duhul schismatic al “nepomenitorilor” este ACELASI cu cel al Sinodului din Creta.”
Esti asa de categoric in generalizarea ta – si, din cauza aceasta, necredibil – de parca i-ai cunoaste personal pe fiecare in parte…

@ cristian si cristi_g: generalizati prea usor, aducand critici in text sau in subtext clericilor care au oprit pomenirea, celor in asentimentul lor sau celor ca mine care-si pun cu buna credinta SERIOS PROBLEMA: CE-I DE FACUT MAI DEPARTE? PE CINE URMAM?

Doamne ajuta!

Eugen

20-01-2017 23:06

Tot ce se întâmplă de fapt, împărțeala asta pe tabere, ura, cearta din biserică și nu numai, sunt toate după chipul omului de azi: necredincios, iubitor nu de sfințenie ci de lucruri materiale, mândru și fără conștiință! Eu sunt unul din aceștia! Și zavistia asta din sufletele noastre se imprimă și naturii care ne trimite cutremure, catastrofe și altele asemenea pentru că omul nu înțelege că el e centrul universului și că toată creația e pentru el și nu-i trebuie decât o picătură de smerenie și credință cât bobul de muștar…

Denis

20-01-2017 23:56

@cristi_g “Chiar daca toti ierarhii ar recunoaste acum ca au gresit sau si-ar retrage semnaturile,nu ar face decat sa dea satisfactie contestatarilor.”

Cred ca ar da satisfactie nu doar contestatarilor ci(chiar poate mai important dar in sensul bun) si celor precum “ingrid” si celorlalti care nu sunt pentru nepomenire dar nici de acord cu semnaturile din Creta… Acum mai importanti cred ca sunt cei care inca nu au dat-o in extreme… o recunoastere a greselii de la Creta ar fi si un bun exemplu de marturisire(spovedanie) si poate ar atrage si mai multa simpatie din partea celor care ii indrageau pe unii ierarhi dar se simt dezamagiti de ei de cand cu Creta…
Iar cei care vor capul ierarhilor -cu retragerea sau ne retragerea semnaturii- oricum fac ce au de facut si oricum au satisfactie…
(dar si unii dintre nepomenitori cred ca nu fac asta din rautate – parerea mea)

Lucrul care deranjeaza este ca uneori cand cineva cere raspuns despre semnaturile ierarhilor i se baga in fata contestatiile facute de ei la sinod… doar ca acele contestatii automat i-si pierd din valoare daca au semnat altceva decat au sustinut.

@admin “Or ierarhii sunt eretici, si atunci toti cei care ii valideaza canonic sunt si ei eretici, or nu sunt, au har, si nepomenirea nu se justifica.”

Parerea mea este ca desi erau contra actelor de la Creta au semnat nu pentru ca sunt eretici(nu cred asta!) ci pentru ca e greu sa mergi contra curentului(o marturisire care a fost pana la urma inabusita) – e doar parerea mea, nu stiu!… Mai degraba cred in contestatiile lor decat in semnatura dar totusi au semnat si aceste doua lucruri se contrazic …si nimeni parca nu cauta sa lamureasca DE CE? au semnat ci mai degraba se evita subiectul sau ti se baga in fata “Crezul”…

Teodor C

21-01-2017 08:22

De ce sa nu privim evenimentele actuale ca pe o “vreme a cernerii”? “Iata satana v-a cerut va sa cearna ca pe grau”(Luca 22,31). “Caci trebuie sa fie intre voi si eresuri,ca sa se invedereze intre voi cei incercati”(I Corinteni 11,19). “un semn care va starni impotriviri…ca sa se descopere gandurile din multe inimi”(Luca 2,34-35).
Zicea un parinte ca Dumnezeu e de toate: bun,milostiv,indelung-rabdator,….,dar Dumnezeu nu e “fraier”! Dumnezeu nu accepta sa fie “pacalit”, inselat de catre noi.Din accest motiv,ingaduie aceste crize in lume,prin “criza” intelegandu-se “judecata lui Dumnezeu”, cf. Sf Nicolae Velimirovici, tocmai pentru a scoate la iveala adevarul ascuns in noi.
In aparenta,toti suntem ortodocsi,toti suntem evlaviosi,toti aveam ravna pentru credinta.Insa ce fel de ravna? “Au ravna pentru Dumnezeu,dar sunt fara cunostinta”(Romani 10,2). Aceasta paruta ravna se poate transforma fie intr-un fanatism schismatic,fie intr-un lingusism formalist si lipsit de dragoste fata de cei mari ai Bisericii.
Sa nu credem ca Dumnezeu este autorul raului din veacul nostru. Dumnezeu “nu ispiteste pe nimeni,ci fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa”(Iacov 1,13-14). Dumnezeu ingaduie aceasta cernere tocmai pentru a se limpezi apele in ceea ce priveste gandurile si intentiile noastre ascunse.Daca ar fi pace,ne-am preface in continuare ca suntem evlaviosi si ravnitori,si la Judecata am intreba stupefiati: “Dar cand Doamne am facut eu asta?”(cf. Matei 25,44).
Deci,ce sa facem? Pomenitori sau nepomenitori? In mintea noastra ingusta si limitata exista doar doua cai.Dar caile lui Dumnezeu transced caile noastre pamantesti.Sa luam ca pilda pe Valeriu Gafencu,Sfantul inchisorilor,care,desi a marturisit pe Hristos in fata comunistilor,nu a facut acte de bravura cu de la sine putere niciodata,ci doar indemnat de Duhul,prin pocainta si viata ascetica.La Pitesti,inainte de a incepe torturile, ceilalti detinuti “ravnitori” nou-veniti il acuzau ca e defetist, blazat,resemnat,invins, iar Valeriu le raspundea:”Experienta trecutului ma face sa fiu prevazator.Acum inca nu este greu.Am mare credinta si nadejde,dar ma misc cu intelepciune,pentru a ajunge la tinta”.(I. Ianolide,”Intoarcerea la Hristos”).Care credeti ca era,este si va fi intotdeauna tinta crestinilor?…Hristos,Adevarul Personal care transcede adevarurile si ideologiile omenesti,iar acest Hristos este prezent in Biserica si in Sfintele Taine.Sa cerem mereu luminare de la Hristos in fiecare moment al vietii noastre,altfel nu vom izbandi,oricate ganduri si planuri am avea in mintea noastra si oricat de bune ar parea ele!

admin2

21-01-2017 10:00

@ Ioan R:

Da, avem. Gasesti ceva despre asta si aici: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=755073941308922&set=a.258038214345833.1073741833.100004189688419&type=3

De primejdia inselarii nu e scutit nimeni, oricat de bine intentionat, de drept si de ravnitor ar fi… In ceea ce priveste argumentele pentru a ramane in Biserica si a nu alege calea schismei, cred ca le-ai putut gasi mereu aici, inclusiv in comentariile noastre anterioare. Mai departe, e libertatea fiecaruia.

ingrid

21-01-2017 13:06

@admin

”Deci acesti oameni stiu, dar nu au incredere. O chestiune de incredere este transformata intr-un prilej de rupere a legaturilor canonice cu ierarhul”.

categoric stiu, nu sunt neinformati atat in ce priveste dezbaterea cât și în ce priveste pozitia unora si a altora.

”Dar noi de ce ar trebui sa avem incredere in acesti nepomenitori si sa nu avem incredere, in schimb, in Vlachos, Athanasie de Limassol, parintele Rafail Noica, parintele Amfilohie…? Ce-i suceala asta a gandului?”

Cred ca fratiile voastre aveti motivele voastre sa aveti incredere in cei enumerati, după cum si mie-mi inspira incredere. Si de asemenea, aceeasi incredere (umbrita de indoieli si scepticism cum am precizat mai sus), ca lucrurile se vor indrepta si se vor adopta totusi alte documente care sa tina cont de obiectiile aduse de acesti mari teologi – ma fac sa nu ma ingrijorez prea tare cu privire la gruparile acestea care si-au pierdut increderea si vor dovezi palpabile, vor sa puna degetul in palmele si in coasta, vor sa vada noile semnaturi pe documente corectate la un nou Sinod.
Nu poti forta pe nimeni sa creada si sa aiba incredere asa cum crezi tu, fara sa pui degetul in coasta Mantuitorului!

”Or ierarhii sunt eretici, si atunci toti cei care ii valideaza canonic sunt si ei eretici, or nu sunt, au har, si nepomenirea nu se justifica. Ce e in plus, e de la diavol. Parerea mea”

In mod evident marturia ierarhilor romani in special este de la diavolul, ca nu a fost ce este da da si ce este nu nu, ci dupa ce apara credinta adevarata ca niste teologi adevarati, semneaza contrariul!
Daca ne intreaba daca au sau nu har, sa le dam un raspuns asemenea, de la dracul, adica, sa spunem ba ca au har, ba ca nu au!
Ceilalti care nu au semnat si nu sunt de acord, nu au validat documentele pe care nu le-au semnat, ci au apreciat sincer marturia corecta , partile corecte ale documentelor, si avand in vedere ca nici cei ce au semnat nu sunt sinceri in cele pentru care au semnat, nadajduiesc sa se indrepte lucrurile……

admin

21-01-2017 17:07

@ingrid:
In materie de dispute dogmatice si ecleziologice nu cred ca increderea ar trebui sa joace un rol de prim-plan, asa cum nici antipatia sau alte apucaturi idiosincratice. In astfel de dispute trebuie sa primeze adevarul.

E vizibil ca multi din tabara nepomenitorilor numai de cautarea adevarului sau chiar si de incredere nu sunt manati la lupta. Asta se vede dupa cum se manifesta.

Apostolul Toma nu a folosit un limbaj agresiv sau anulator la adresa Mantuitorului, astfel ca invocarea lui este eronata. Cand stergi cu ierarhul pe jos, cand nu-l scoti din eretic si din carpa sau cine stie ce alte epitete si etichete, atunci problema ta nu e adevarul sau increderea, ci una mult mai grava. De asemenea, Apostolul Toma nu s-a avocatit cu Mantuitorul, contrazicandu-l pana in panzele albe, cerand probe peste probe. Lui Toma de ajuns a fost sa-L vada pe Hristos, fara a mai pune degetul sau a-L obliga la permanente dovezi ale existentei Sale fizice.

Desigur, sunt si multi care urmeaza nepomenitorilor din neincredere fata de ierarhie, insa problema de fond, in cazul lor, cu toata empatia, cred ca e altundeva.

Pot fi de acord ca a fost un comportament contradictoriu – cel al ierarhilor. Totusi, acea contradictie nu i-a scos din Biserica.

cristi_g

21-01-2017 18:04

Eu nu inteleg cum poate fi considerat marturisitor un episcop care foloseste astfel de invective,fara a veni cu argumente…Sa nu uitam ca face parte din Oastea Domnului o organizatie de tip sectar din BOR.
https://www.youtube.com/watch?v=NX8yy-7_gac

admin

21-01-2017 18:07

@cristi_g

Nu cred ca are legatura cu Oastea Domnului…

ingrid

21-01-2017 18:59

In privinta celor cu limbaj agresiv la adresa ierarhilor, sunt intru totul de acord, sunt persoane care n-au ajuns sa traiasca credinta si nu stiu pe ce lume sunt. Aceia lupta bezmetic si nici ei nu stiu pana la urma ce vor.

In privinta increderii…. ea joaca un rol extrem extrem de important, o spun din propria experienta din propria familie. Nu spun cat sminteste un duhovnic care propovaduieste pe fata, in Biserică teoria baptismala, teoria validitatii Euharistiei la eretici, daca n-ai in preajma o Biserica Ortodoxa sau problemele de sanatate te impiedica sa ajungi la una, etc. Ca teolog, nu ai cum sa explici familiei de ce nu pleci imediat de la un asemenea duhovnic, si in inima simti compatimire si durere pentru un asemenea duhovnic, … alegi sa nu-l lasi imediat, ca oricum ai de plecat din acel oras si obligatoriu ai de luat un alt duhovnic, si oricum, daca nu e caterisit, harul inca lucreaza si Tainele sunt valide, dar n-ai cum explica familiei de ce o asemenea alegere … ii simti pe cei din familie cum se indeparteaza de biserica tocmai datorita dificultatii intelegerii unor astfel de iconomii. Acest lucru, indepartarea de biserica se intampla fara sa existe influenta externa de la un alt duhovnic, iar cand apare si influenta… rezultatul e mai transant.

(Evident, vorbesc despre lucruri din trecut, acum sunt la un duhovnic deosebit, ok din toate punctele de vedere, sau cel putin potrivit glasului constiintei mele).

La Creta s-au rascolit lucruri care de multa vreme mocnesc la noi in tara, probabil si peste hotare. Sunt sminteli vechi care ar fi trebuit sa se clarifice la Creta, ca deja de zeci de ani, se fac separari de acest gen, o parte din credinciosi refuza comuniunea cu astfel de duhovnici si pleaca de la ei; altii nici nu inteleg ca este vreo problema cu un astfel de duhovnic sau cu ce propovaduiesc ei, iar altii ca mine, judeca utilitatea sau inutilitatea plecarii de la un asemenea duhovnic, daca mai are sau nu har, daca plecarea mea ajuta in vreun fel Bisericii sau nu, etc……

Am fost in Germania, si am rude catolice suficiente acolo, intre care si un preot profesor universitar catolic… cu teoria baptismala a incercat sa ma ia inca din 2008 .. ca cica potrivit actelor semnate intre ortodocsi si catolici, un botezat apartine de toate bisericile…ortodoxa, catolica, protestanta….. Nasa mea de botez nu a trecut oficial la catolici, dar locuind intre ei, l-a inmormantat pe tatal ei cu aceasta ruda catolica a noastra, care e preot catolic, si deja se si impartaseste si ea la catolici, ca teoria validitatii Tainelor interconfesional pare convingatoare pentru unii….

Toata lumea astepta cu sufletul la gura ca la Creta sa se clarifice teoria baptismala, teoria Bisericii nevazute cu botez valid in toate si restul care se vehiculeaza cu spor, si sunt convertiti cu ele foarte multi dintre cei care nu sunt credinciosi practicanti! Acestora nu le poti explica: stai ca noi din iconomie toleram astfel de documente, si nadajduim ca lucrurile se vor indrepta!

Par Rafail Noica a tras de par cum a putut, dar IPS Ieroteu Valachos a pus un accent deosebit pe indemnul ”sa avem incredere in ierarhi” tocmai pentru faptul ca increderea este zdruncinata cel mai puternic atunci cand ierarhul are dubla marturisire, ba apara credinta ortodoxa, ba accepta sa semneze acte in care teoria bisericii nevazute este stravezie. Exact aceasta neincredere este principalul factor care indeparteaza de Biserica.

Ma doare si pt grupul de la Radeni, ma doare si pentru cei ce se smintesc sau se convertesc la celelalte confesiuni….
E nevoie de mai multa rugaciune pentru unitatea ortodoxiei.

admin

21-01-2017 19:50

@ingrid:

Ideea era ca increderea tine, pana la urma, de o calitate umana a celor aflati in discutie si de o raportare personala fata de celalalt. Cineva poate sa aiba zero incredere in unii ierarhi, nu asta conteaza, ci adevarul despre statutul lor. De altfel, noi noi practicam si nici nu ni se pare in regula sa se practice increderea oarba in autoritate, oricare ar fi ea, de vladica sau de duhovnic. Asadar, fara sa ai incredere, dar raportandu-te la fapte, ce observam? Ca ierarhii nostri sunt canonici si in comuniune cu toti ceilalti ierarhi, inclusiv cu cei care nu au semnat documentul ecumenist cretan; asuma la nivel discursiv necesitatea pastrarii/promovarii dreptei credinte; asuma ca singura Biserica e cea ortodoxa. Asta se vede din raspunsurile pe care le-au dat, cu precadere IPS Teofan. Sa sustii, in aceste conditii, ca predica erezia cu capul descoperit mi se pare nu tras de par, ci smuls de scalp. Desigur, urmeaza punctele critice: faptul ca nu merg pana la capat in marturisirea adevarului de credina (pana la capat, adica si in fapte, si in documente oficiale ecumenice), faptul ca unii dintre ei apara Sinodul din Creta, “Mare si Sfant” si toate celelalte.

Nu stiu cine a avut naivitatea sa astepte de la Sinodul din Creta lamurirea teologiei baptismale… Tot ce se putea spera la modul realist era sa nu se faca erori grave dogmatice.

cristian

21-01-2017 21:45

Pt IoanR: chiar așa ușor nu cred că generalizează nimeni! Dacă-ți pui problema: eu pe cine urmez?, răspunsul actual este f f simplu: urmezi în continuare pe cei care se află în pomenire canonică cu toți ceilalți creștini ortodocși canonici. Și dacă ai vrea (ferească Dumnezeu!) să te duci în partea cealaltă, la nepomenitori sau la alții, atunci nu vezi bine, că nu ai avea pe cine să urmezi??? Care episcop a trecut până acum în acea parte?? Parcă niciunul, din câte știu eu, nu-i așa? (bineînțeles că vorbesc în pimul rând despre BOR, dar nici de la alte neamuri ortodoxe nu este cazul). Deci după cum spun mulți alții, mai duhovnicești și mai înțelepți decât mine, episcopi, preoți, monahi și chiar mireni- ai aici și-n articol și la comentarii exemple- NU este TIMPUL de a ieși din Biserica oficială. Cine o face, indiferent de motive, în baza liberului arbitru, cade. Ce-i așa greu de priceput?

menumorut

21-01-2017 23:10

De fapt, nu e nimic nou sub Soare! Schisme, rupturi, miscari centrifuge au fost dintotdeauna in Biserica noastra. Asta este inca una, nici mai mare nici mai mica decat precedentele. Important e ca nu prea reusim noi sa-i facem fata. Din cauza ca avem prea putina credinta, oare?
Din alt pdv, intamplarea face sa cunosc foarte bine regiunea satului Radeni si cred ca nu e lipsit de importanta sa avem o imagine a cadrului social de acolo. E drept, schitul are viata lui, dar nu ”pluteste in aer”, nu e totalmente rupt de mediul inconjurator, asa incat eu cred ca o legatura exista. Radeniul e un sat foarte sarac, etalon al saraciei din zona. Ceilalti zic ”calic de la Radeni”. In cea mai mare parte sunt tigani romanizati, fosti apartinatori de Manastirea Neamt. Lipsiti de pamant (sau cu mosii foarte reduse), locuitorii s-au specializat in prelucrarea artizanala a lemnului (linguri, mobilier simplu s.a.), dar mai ales in cersit. Duminicile sau in alte sarbatori cei din Radeni umplu satele din jur. Sunt un fel de chist social – nimeni dintre cei din jur nu vrea sa aiba de-a face cu cei din Radeni. De exemplu, casatoriile celor din Radeni au caracter endogam mult mai pronuntat decat al celorlalti (apreciere ochiometrica, desigur). Iarasi, nu ii vezi sa munceasca cu ziua prin satele mai prospere, nimeni nu angajeaza zilieri din Radeni.
Pe acest fond social pauper si putin instruit, miscarile centrifuge religioase schismatice au prins intotdeauna foarte bine. Cam 150 de persoane sunt de stil vechi, iar vreo 80 sunt neoprotestanti (din cam 1600 populatie totala). Mai pe romaneste spus, lumea de aici se duce dupa cel ce ofera avantaje materiale, fara nici o legatura cu dogma.
In Radeni senzationalul a fost intotdeauna la el acasa…

Emanuel

22-01-2017 11:53

Nu am nimic impotriva faptului ca un preot nu mai pomeneste pe episcop eretic. Însă după cum am văzut, cei care au luat-o pe drumul asta s-au îndepărtat si mai mult de Dumnezeu decât ecumenistii. Au ajuns, în frunte cu părintele Sava din athos, sa afirme ca mirenii care se împărtășesc din mana preoților pomenitori se împărtășesc și din credinta acelor preoți, adică din credinta de la sinodul din creta, care nu este ortodoxă, și deci se împărtășesc spre osânda cu Trupul si Sângele Mântuitorului.
Este fals. Părintele Sava afirma ca mireanul care se împărtășește din mana preotului pomenitor o face spre osânda, dar preotul ne-pomenitor care slujeste cu preot pomenitor, împărtășindu-se împreună cu acela, nu are nici un păcat. Este o contradictie.
Mirenii care se împărtășesc de la ecumenisti nu se împărtășesc din credinta preoților respectivi. Iar motivul nepomenirii episcopilor ecumenisti nu este că prin pomenire te împărtășești din credinta lor eretica, ci este doar o forma de protest impotriva ereziei.
Calea pe care au apucat-o acesti ne-pomenitori este una schismatica deja, prin faptul că hulesc împărtășirea credincioșilor ortodocși.
Site-uri precum saccsiv propovaduiesc deja de mult timp erezii de genul asta.

ingrid

22-01-2017 14:39

”Nu stiu cine a avut naivitatea sa astepte de la Sinodul din Creta lamurirea teologiei baptismale… Tot ce se putea spera la modul realist era sa nu se faca erori grave dogmatice.”

Cu adevarat, atata mai era nadejdea noastră, realist privind, ierarhii nostri nu s-au dovedit pana la Sinodul din Creta capabili de nimic mai mult! Niste incompetenti!
Desigur teoriile ce tin de teologia baptsmală si biserica nevazuta si celelalte erori dogmatice nu am fi putut sa le consideram grave, ne-am invatat cu ele si le-am acceptat… ca si convertirile la alte confesiuni pe baza validitatii tainelor au devenit ceva banal si fara importanta pentru noi………….nu stiu de ce Dumnezeu a mai miscat inima unor teologi, cu ocazia rascolirii acestor sminteli vechi la Sinodul din Creta, sa marturiseasca credinta tocmai impotriva lor. Pana si IPS Teofan dupa scrisoarea celor 4500 a scris in comunicat ca el nu e cu teoria ramurilor…….

Toate problemele acestea ce tin de dogma eclesiologica sunt ca oricare altele ce au legatură cu alte dogme care au fost apărate la alte sinoade ecumenice. Si cu cat buba coace mai tare, cu atat mai mult este limpede ca daca nu la Sinodul din Creta, la un alt Sinod trebuie sa se limpezeasca lucrurile. Altfel cu totata legitimitatea canonică cu care ne laudam vom deveni Biserica new-agista mult dorită de unii cu unitate formala in diversitate dogmatică.

Intotdeauna Parintii Bisericii au avut indelunga rabdare, si nu s-au despartit imediat de cei cu devieri, si au marturisit mult cu cuvantul, ceea ce se intampla si acum. De acce si eu, ca si IPS Valachos, nu pot sa indemn decat tot la incredere si rabdare, si desigur multă multă rugăciune.

Sinodul din Creta, rascolind aceste probleme, le-a aratat prea bine gravitatea si a aratat necesitatea clarificarii lor, potentialul schismatic pe care il are pozitionarea de o parte sau de cealalta, si asta nu doar intr-un sat de majoritari tigani inculti cum spune menumorut, ci sunt in toata tara destui in asentiment, mai mult sau mai putin vocali, poate mai putin cu limbaj deplasat la adresa ierarhilor decat este specific modului de exprimare a acestei comunități.

”Asadar, fara sa ai incredere, dar raportandu-te la fapte, ce observam? Ca ierarhii nostri sunt canonici si in comuniune cu toti ceilalti ierarhi, inclusiv cu cei care nu au semnat documentul ecumenist cretan; asuma la nivel discursiv necesitatea pastrarii/promovarii dreptei credinte; asuma ca singura Biserica e cea ortodoxa”

Da, de acord, acest rationamet este logic numai pentru teologi, sau pentru cei care de zeci de ani merg la Biserica….si au o credinta destul de solidă încat sa inteleaga diverse iconomii…
Dar daca aceiasi teologi au o asa de mare incredere in viitorul Bisericii si ca nici portile iadului nu o vor birui incat sa nu aiba asteptari ca la Sinoadele ei sa fie lamurita nici teoria ramurilor, nici biserica nevazuta, nici validitatea interconfesionala a Tainelor…. poate o astfel de Biserica nu are nici un viitor …. Poate noi atata mai asteptam cu sufletul la gura, clipa in care Biserica se va scufunda de tot in mocirla, si nadajduim ca acest lucru sa nu se intample cat suntem încă pe aceasta lume.

”Desigur, urmeaza punctele critice: faptul ca nu merg pana la capat in marturisirea adevarului de credina (pana la capat, adica si in fapte, si in documente oficiale ecumenice), faptul ca unii dintre ei apara Sinodul din Creta, “Mare si Sfant” si toate celelalte”.

Da, si acest lucru face pe unii sa-si piarda increderea in indreptarea lucrurilor in Biserică, si desi nu recunosc alta Biserica si alta ierarhie ca legitimă, sunt convinși ca nu au sanse de mântuire cu o astfel de Biserica dacă nu iau atitudine cum pot si nu-si exprima pozitia cat mai vocal cu putinta, riscandu-si mantuirea si apartenenta la Biserica in care inca cred.

”Care episcop a trecut până acum în acea parte?? Parcă niciunul, din câte știu eu, nu-i așa?” (Cristian)
Sinodul din Creta are numai jumatate de an …. Daca se insista cu acceptarea Sinodului ca ”mare si sfant”, si tot ce are legatura cu recunoasterea interconfesionala a validitatii Tainelor sau biserica nevazuta…. au toate sansele sa creeze conditii ca miscarea sa capete episcopi, sa se organizeze mai mult….. Au sanse sa renege complet legitimitatea ierarhiei si a Bisericii ”ortodoxe” nevazute unite cu catolicii protestantii si alte confesiuni.
Tocmai faptul ca unele Biserici locale merg pana la capat si nu-l recunosc ca ”Sinod Mare si Sfant” si luarile de pozitii impotriva teologiei ramurilor, teologiei baptismale, teologiei bisericii nevazute, teologiei validitatii interconfesionale a tainelor fac ca schisma sa nu ia amploare mult mai mare si cu consecinte dificil de prevazut.

Ioan R

22-01-2017 19:19

Doamne ajuta!
Sa ne sfatuim si sa ne rugam mai mult. Stim ca trebuie sa facem acestea 🙂
Haideti sa vedem cu buna credinta si in duh de pace, cam care sunt argumentele pomenitorilor si nepomenitorilor. Nu este locul sa dam detalii, ci doar sa redam principalele idei. Rog pe fiecare sa aiba putina ingaduinta si sa contribuie, daca binevoieste, la corectarea si completarea lor. Scopul este sa ne dumirim unde este Adevarul, sa nu ne pierdem mantuirea.

A. Argumentele pomenitorilor:
1 – sunt in comuniune cu toate Bisericile locale, cu cele care au participat la Sinodul din Creta (atat cu cei care au semnat, cat si cu cei care nu au semnat) dar si cu cele care nu au participat!
2 – au mers (BOR) la sinod cu multe propuneri bune, dupa dreapta-credinta, dintre care unele au si fost integrate in documente finale. Delegatia romana a avut o pozitie ortodoxa luptatoare, recunoscuta si apreciata ca atare.
3 – pozitiile in aparare exprimate indeosebi de voci importante ca IPS Ierotheos Valchos, IPS Atanasie de Limassol si Parintele Rafail;
4 – textele vor putea fi “explicitate, nuantate sau dezvoltate” in conditii de consens la un viitor Sinod a toata Ortodoxia, potrivit deciziei Sinodului local BOR din oct 2016;
5 – semnarea documentelor cretane, chiar daca se admite ca ar contine unele formulari si expresii “problematice”, nu echivaleaza totusi cu propovaduirea eresului in public si cu o invatare cu “capul descoperit” in Biserica.
6 – textele aprobate in Creta nu au adus dogme noi si nu se poate sustine convingator ca au modificat dogme vechi;
7 – nepomenirea episcopului duce la (sau inseamna automat) schisma.

B. Argumentele nepomenitorilor:
1 – neregulile organizatorice, incalcarea propriului regulament si chiar a prevederilor documentelor presinodale (aprobate inclusiv de organizatori!) au condus la fortarea organizarii acestui sinod “panortodox” – vorba vine, pt ca foarte multi ortodocsi nu au fost reprezentati . Decizia trebuia sa fie “neparticiparea” – asemenea celorlalte 4 patriarhii neparticipante;
2 – delegatia BOR, in bloc, a semnat toate documentele chiar daca acestea contineau, dupa cum se putea anticipa, unele texte diplomatice, inadecvate, contradictorii, neortodoxe, adica si unele eretice. Concret, sunt acuzate indeosebi:
a) ceea ce unii numesc a fi o “erezie ecleziologica” (Sinodul cretan “nu identifica cine este parte a Bisericii si cine nu” – IPS Ierotheos Vlachos). Relativizarea si “amestecusul” acesta nu poate fi ceva bun.
b) apoi participarea Ortodoxiei la CMB – Consiliul Mondial al “Bisericilor”. Care “Biserici”? Sunt mai multe??
“Participarea Bisericii Ortodoxe in Consiliul Mondial al Bisericilor, ca membru si nu ca observator, este o cauza de ingrijorare. Pentru ca nu imi pot imagina pe Sfantul Atanasie cel Mare si Sfantul Vasile cel Mare luand parte la un consiliul al arienilor, eunomienilor sau macedonienilor din vremea lor. Nici nu imi pot imagina pe Sfantul Grigorie Palama alaturandu-se unui consiliu din care facea parte Varlaam, Achindin, Gregoras si sustinatorii lor pentru a aborda diferite probleme sociale ale vremii lor.” – IPS Ierotheos Valchos.
c) ar mai fi “pogoramantul” nepotrivit in privinta cununiilor mixte.
3 – documentele asumate prin Sinodul din Creta reprezinta de fapt rodul, “cununa” unui intreg secol de ecumenism. Multe hotarari ascunse marii mase a ortodocsilor s-au semnat de catre reprezentanti… nereprezentativi in acest rastimp.

4. – partea a 2-a a canonului 15 al Sinodului I-II din 861 de la Constantinopol si (indirect) canonul 31 apostolic indreptatesc nepomenirea (tocmai pt a pazi Ortodoxia!), intrucat semnarea documentelor pan-ortodoxe, continand erezii, echivaleaza cu “propovaduirea eresului in public si cu o invatare cu capul descoperit in Biserica”.
5 – pozitia in aparare exprimata de Schitul romanesc Prodromu de la Athos, precum si de alti parinti atoniti (ucenicul Sf Paisie – Parintele Gavriil, Parintele Hariton, Parintele Sava s.a.). IPS Ierotheos si Atanasie ar fi “beneficiat” de o traducere tendentioasa in greaca (cum ca documentele din Creta ar putea fi chiar diferentiate, corectate in viitor, nu numai explicitate, dezv., nuantate – sa sesizam diferenta) a hotararii BOR din oct 2016.
6 – prin pomenirea episcopului eretic avem comuniune (si) cu credinta lui, ceea ce este grav.

Mai sunt si altele pe care eu cred ca le-am pierdut din vedere.
Imi cer iertare pt. greseli!
Asadar, unde e adevar si unde ratacire in argumentele pomenitorilor si nepomenitorilor?
Doamne, miluieste si ne lumineaza!

Corina Barbulescu

22-01-2017 20:18

Va rog frumos, cateva lamuriri, daca se poate:
1.Pt autorul articolului: in materialul dvs ” Intru apararea parintelui si pastorului nostru Teofan”, pe care l-am citit acum, cu ocazia art de fata, ati mentionat ca – canonul de care se face uz in justificarea nepomenirii ” este de mult cazut in desuetudine, fapt dovedit istoric..” ( nu am citat exact -dar asta era ideea). Va rog frumos, daca puteti sa ne transmiteti dovada acestei afirmatii, extrem de serioase, din punctul meu de vedere ( in ce carte/document/scriere ati gasit acest fapt?). Demonstrarea acestei afirmatii poate fi cheia pt rezolvarea marii tulburari, sau macar ii poate ajuta pe cei care se zbat in incertitudine. Ma intreb insa, de ce nimeni nu a adus aceasta dovada pana acum…

2.Tot pt autorul articolului: cred cu toata fiinta mea ca BOR a fost si este singurul nostru stalp de echilibru si rezistenta in fata intunericului acestei lumi, dar tot in aceeasi masura cred ca unitatea si strangerea randurilor nu ne e de folos decat daca se face in Adevarul lui Hristos, nu in compromisuri si minciuna. Desigur, exista “n” grupuri care-si doresc o noua sfasiere a Ortodoxiei – ultimul bastion si trebuie sa luptam sa nu le facem “jocurile”. Dar, referitor la preotii/ieromonahii care au intrerupt pomenirea, asumandu-si pedepsele (care n-au intarziat sa vina) si jertfind multe, oare puteti fi sigur ca nu s-au zbatut in iadul incertitudinii, ca n-au varsat siroaie de lacrimi implorand in post aspru si rugaciune – indrumare de la Domnul, ca n-au studiat istoria zbuciumata a Bisericii, scrierile Sfintilor Parinti, etc? Toate scrisorile adresate ierarhilor (cel putin cele pe care le-am citit eu) – argumentate teologic si scrise cu respectul cuvenit – emana durere, zbatere indelunga si dorinta de dialog real; in plus, in permanenta s-a accentuat ca nimeni nu doreste schisma, ca raman in Biserica strmoseasca, ca masura nepomenirii s-a luat in disperare de cauza -pt ingradirea de erezie si ca un semnal de alarma, spre trezire si indreptarea raului facut. Parca prea repede “vizualizati” deja schisma si cum ” vor intra în bisericile noastre, vor lăsa texte şi hârtiuțe pe la icoane, vor acuza public pe clericii noştri”. Deja bisericile sunt numai “ale noastre”, ale “pomenitorilor”, din grupul carora fac si eu parte -inca? Ce dureros!

3.Pt admin: asa cum ati spus si dvs in nota la articol, argumentele “nepomenitorilor” ar fi trebuit analizate si respinse in mod FUNDAMENTATpatristic si canonic…De de multa vreme caut cu disperare ( cu disperare, pt ca realizez imensa responsabilitate de a avea o pozitie clara in aceasta cumplita tulburare si- mai ales- miza uriasa :mantuirea personala) o scriere, un document, un comunicat -orice, care sa contra-argumenteze, sa desfiinteze-daca e cazul- argumentele, zecile de argumente din scrisorile “nepomenitorilor”.Mi-am dorit din suflet sa gasesc asa ceva, pentru a-mi acorda sansa de a analiza obiectiv, sau poate de a-mi argumenta lasitatea, putina credinta, frica de a face un pas nechibzuit.
Pana in momentul de fata nu am gasit nimic argumentat – comunicatele Patriarhiei fac doar afirmatii, ierarhii nu au raspuns la scrisori ( cu exceptia laudabila a IPS Teofan), discursul pr. Rafail Noica – pe care l-am asteptat cu sufletul la gura – deasemenea. Nu am remarcat niciun argument fundamentat patristic /canonic sau cu exemple din istoria Bisericii… Din nefericire, exemplele care abunda sustin contrariul – Sfinti ca Maxim Marturisitorul, Marcu Eugenicul, etc – au fost in anumite perioade, singurii ( contra tuturor episcopilor uniti in erezie) prin care Adevarul= Biserica, a continuat.
Dar poate n-am gasit sau n-am inteles eu…
De aceea, va rog frumos, daca exista vreun material care prezinta contra-argumente fundamentate teologic, sa-mi comunicati unde-l pot citi.
Si nu in ultimul rand, cred ca trebuie mentionat ca si in Sfantul Munte, atitudinile sunt impartite: sunt manastiri / schituri care au intrerupt pomenirea ( inclusiv schitul Prodromu) si manastiri care, desi contesta doc sinodului, continua pomenirea. La comunicatul dat recent de Sfanta Chinotita – care considera nejustificata intreruperea pomenirii – au participat doar 5 manastiri. Daca aceste ultime informatii nu sunt reale, va rog frumos sa-mi comunicati.
Va multumesc!
Corina

admin

22-01-2017 20:51

@Corina

Incercam si noi cateva raspunsuri, desi nu toate intrebarile ne sunt adresate noua.

1. Referitor la canon – parerea mea este ca acel canon da dreptul unui cleric, dar nu il obliga, sa purceada la intreruperea pomenirii ierarhului sau in caz de erezie. Acest canon, ca oricare altul, se interpreteaza si in functie de context. In actualul context, cand nu exista NIMENI in ortodoxia canonica, sinod sau sinaxa monahala pe bune, care sa fi dat anatemei documentele de la Creta, care sa le fi numit macar eretice (si nu cu formule atenuate), parerea mea este ca acest canon nu ii ajuta pe cei care intrerup pomenirea.

2. Aveti o imagine romantica a nepomenitorilor. Ca si in cazul …ierarhilor, cazurile reale de oameni indurerati, care pun la inima, sunt rare, sunt minoritare. Cunoastem nepomenitori in straie monahale care folosesc limbaj imund, chiar oscen, sunt cazuri de comportamente care depasesc bunul simt uman, ce sa mai zicem de cel crestinesc. Alte cazuri denota nu atat o reala rezonanta duhovniceasca in raport cu Creta, ci o defulare a unor vechi frustrari (create, deseori, chiar de ierarhul locului) cu pretextul acestei noi crize din Biserica. Cat priveste scrisorile, acestea doar mai nou au fost redactate mai atent la formulari, imprumutand din limbajul ”dragostei”, tradandu-se insa prin faptul ca nu admit niciun fel de abatere de la cerintele lor imperioase. Lucru care ii umple de ridicol, in opinia mea, avand in vedere ca, repet, NIMENI din ortodoxia canonica nu cere de la ierarhii romani sa se dezica sau sa-si retraga semnaturile de pe documentele de la Creta daca vor sa fie considerati, in continuare, canonici.

3. Argumente s-au adus, se gasesc inclusiv la noi. Problema e ca multi isi astupa urechile si aud selectiv. Au explicat si Vlachos, si Athanasie de Limassol, si p Amfilohie, a explicat si Sfantul Munte de ce anume, in ciuda erorilor, intreruperea pomenirii nu e justificata. Lucrurile sunt in desfasurare, se ”joaca”.

4. La Sfantul Munte nu exista manastiri impartire in atitudinea lor. Documentul care circula si pe care l-am dat si noi e asumat de SFANTA CHINOTITA, deci e pozitia oficiala a Sfantului Munte. El e redactat insa de cele 5 manastiri.

admin

22-01-2017 22:14

@IoanR:

Cred ca e mai complicat sau diferit tabloul.

Multe argumente, de fapt, majoritatea, trecute la ”nepomenitori” apartin ”pomenitorilor”. Difera concluzia. Singurul argument ce apartine nepomenitorilor este invocarea canonului respectiv, laolalta cu interpretarea si aplicarea lui, adica ”nepomenirea”. Lucru ce reflecta intru totul realitatea: instigatori si grupari care cautau un pretext pentru intreruperea pomenirii (au existat siteuri care INAINTE de Sinodul din Creta si inainte de orice invocau canonul 15 si il tineau pe IPS Teofan de eretic), sterili teologic fiind, s-au inspirat, majoritar, din pozitiile decente ale criticilor din Biserica, insa doar pentru a-si promova agenda.

catalin

22-01-2017 22:26

Bună ziua,
Aveam aceleași nelămuriri ca şi Corina Bărbulescu şi, să mă iertaţi, tot nelămurit am rămas:
1. Dacă le dă dreptul, înseamnă că nu sunt în eroare. Adică mă pun în situaţia lor: dacă ereziile sunt clare (eu n-am găsit argumente pentru pogorământul căsătoriilor mixte, de exemplu), atunci au dreptul să se izoleze de erezie prin nepomenire. Atunci unde e greşeala, unde e schisma ? Canonul spune clar: dacă e erezie, întreruperea pomenirii nu e schismă. Nu e nimic de interpretat aici. Singura întrebare valabilă ar fi asta: s-au semnat erezii la Creta ? Dacă da (fie ea şi cea mai mică dintre erezii), atunci nepomenitorii respectă canoanele şi nu pot fi condamnaţi, ci din contra.
2. Iar sunt nelămurit. De aceleași lucruri ar putea fi acuzaţi şi pomenitorii. Ierarhii au scrisori pline de “dragoste”, dar se vehiculează deja despre judecăţi în consistoriu şi caterisiri. Iar “înjurăturile” pomenitorilor nu mi se par mai gingaşe decât ale nepomenitorilor. Altfel spus, orice pădure are uscăturile ei, nu cred că ar trebui ca acesta să fie un argument.
3. Şi aici sunt de partea Corinei. Punând în balanţă argumentele aduse de “pomenitori” şi de “nepomenitori”, aş rezuma cam așa: “nepomenitorii” aduc citate din Sfinţii Părinţi şi din canoane, care par, după mintea mea puţină, foarte clare. “Pomenitorii” aduc ca argumente iconomia, unitatea Bisericii, sfâșierea Cămăşii lui Hristos, prea puţine lucruri convingătoare (pentru mintea mea). Ori pomenitorii nu mai ştiu cum să predice cuvântul lui Hristos pe înțelesul tuturor, ori ceva nu e în regulă.
4. Vă contrazic, nu e vorba doar de “redactare”. Am văzut documentele scanate, au exact 5 semnături şi sunt trecute doar 5 mănăstiri. Nici vorbă să fi semnat toate:
Ierom. Hrisostom (M-rea Cutlumuş), Arhim. Iosif (Mănăstirea Xenofont [Xiropotamu]), Arhim. Elisei (M-rea Simonopetra), Arhim. Tihon (M-rea Stavronikita), Ierom. Luca (M-rea Grigoriou).

Atât.

Luc

22-01-2017 23:35

Admin.Am o întrebare și chiar mă roade , poate mă puteți lămuri. De ce s-au împărțit în pomenitori și nepomenitori când trebuia rămas în biserica și luptat din interior împotriva ereziilor care s-au conturat prin Sinodul din Creta ?De toți cei care au rămas și pomenesc ierarhii tac? Toți aproape au nemulțumiri legate de Creta dar tac .

menumorut

22-01-2017 23:37

@Unora
Dar de ce nu lăsați dvs. “arhimandritul toată grija schitului”? Credeți ca asa, cu întrebări și argumente inutile factic, veți ajunge la vreun rezultat? Suntem noi mari teologi, mari preoți, mari trăitori, ca sa avem căderea de a analiza la milimetru toate astea? Asa, deodata, ne pricepem toti teribil la fineturi dogmatice! Pentru noi, pentru fiecare, nu ar fi oare mai înțelept doar sa facem ascultare și sa ne rugam Domnului pentru limpezirea faptelor și a ideilor, în loc sa transformam totul intr-o avocateala ieftina? Nu de alta, dar dacă mai continuam mult în felul asta o sa ajungem sa analizam credință intelectual mai dihai decât protestanții…

admin

23-01-2017 00:13

@Catalin:

1. Le da dreptul, dar acest drept trebuie sa fie si justificat, nu? Sau, cumva, consideram de la noi putere ca X ierarh ni se pare eretic, canonul Y ne da dreptul, deci bine pa, adio pomenire. Nu cred ca vreun canon justifica anarhia in Biserica, asa cum niciunul nu justifica tirania. Cat priveste chestiunea ereziei, ea nu ar trebui sa fie aborsata soborniceste? Sau facem dupa cum ne taie capul? Tragem noi linia rosie, unde ni se pare ca e cazul, si am rezolvat problema, nu? Probleme puse la Creta nu sunt mai grave decat altele comise inainte de Creta, ba chiar, uneori, sunt mai palide in comparatie cu alte nefacute. De ce acum, brusc, aplicam intransigent canonul? Fara sa ne ghidam catusi de putin, in aceasta chestiune, totusi, grava, dupa atitudinea si deciziile nesemnatarilor sau absentilor de la Creta?!

2. Pai fusese invocata dragostea cu care au fost scrise scrisorile nepomenitorilor. Nu noi am facut caz sau am acordat relevanta acestui aspect.

3. Deci e ”care” pe ”care” si punem problema cu cine ”tinem”? E pe tabere aici… Nu e pe adevar. In ce priveste ”argumentele”, toata pleiada de schismatici e plina de ”traditie” si de ”sfinti parinti”. Atata doar ca nu au har. In rest, ortodoxia lor e sublima.

4. Mai exact: docmentul e redactat de Comisia Sfintei Chinotite intrunita special pentru Sinodul Cretan, iar raportul e asumat oficial de Chinotita si e adresat, ca pozitie oficiala a acesteia, tuturor manastirilor athonite.

admin

23-01-2017 00:19

@Luc

Cine tace, frate? Ca noi nu am facut-o. Iar despartirea/impartirea au facut-o aceiasi care au procedat asa si inainte, provocand dezbinari, ca de aia sunt insurubati in Biserica. Mai rau e insa de cei care isi apleaca urechea la astfel de provocari si nu au invatat nimic din smintelile anterioare.

Doroteea

23-01-2017 00:41

Iertare ca ma bag. Dar sincer nu inteleg panta pe care a luat o discutia – poate ca tocmai din cauza ignorantei mele care tinde sa simplifice, nu neg….

Ce nu pricep: cand un ierarh greseste (ca, deh, e om nu papă), nu CU ATAT MAI MULT trebuie pomenit?? (cata vreme nu a parasit Biserica, fireste) Mi se pare ca prevaleaza in comentarii litera Legii in loc de spiritiul ei, sfarsind prin strecurarea tantarului si inghitirea camilei. Pai ce crestin sunt eu daca atunci cand ierarhul meu greseste in slujba lui (fapt omenesc si cu atat mai scuzabil la un astfel de nivel si o astfel de functie unde presiunile sunt uriase) ma dezic de el?? ATUNCI are de fapt cea mai mare nevoie de ajutor si pomenire! Cand e in primejdie de ratacire, punand astfel si turma in pericol. Atunci, in astfel de situatii Legea Divina isi arata puterea si unicitatea, facand din ruga din iubire pt gresitii nostri un instrument teribil de induplecare a Domnului! Pt ca Legea Domnului nu e lege lumeasca, cu articole si proceduri, ci duhovniceasca, in care principalul reper e inima, sufletul, motivatia profunda ce ne genereaza gandurile, vorbele, faptele, deciziile (‘Dumnezeu se uita la inima omului.’). Or mi se pare clar ca duhul ce determina nepomenirea e un duh al osandei si un duh al neintelegerii rostului adanc al pomenirii. Pomenirea imi inchipui ca nu e un hatar facut ierarhilor vrednici, ci un apel la mila Domnului pt a i feri de ispite si a i ajuta atunci cand se afla in valtoarea lor.

Luc

23-01-2017 09:47

Admin mă refer la preoții din biserica care tac…tac…tac…problema sinodului e tabu. TACEREA LOR E CONDAMNABILA. Eu nu mă refer la site-ul vostru.Voi cred ca ar trebui sa provocați preoții și patriarhia în mod expres la dialog.Ierarhii se bat cu pumnul în piept ca totul a fost ortodox în Creta(cu posibilitatea ca în viitor sa mai fie corectat ceva) și cine spune altceva e vai de el.Sa mă ierți dar bate în papism.Era acum 2 luni o maica care mergea la un ierarh pt lamuriri referitoare la sinodul din Creta și cred ca știi ce a pățit Cum a vorbit cu ea și ce atitudine umilitoare a impus.Eu sunt pt ca preoții sa-și facă datoria de la amvon…la predica, căci dacă ei tac atunci frica lor îi va dobori mai devreme sau mai tarziu iar poporul are internetul și nu biserica pt a afla adevărul. E normal? Ăsta e dovada iubirii? Lași poporul sa zacă în zbucium și necunostinta și tu preot dai cu milostenia și iubirea discursiva tot înainte și altceva nu mai spui.