NEPOMENITORII SAU SFASIEREA CAMASII LUI HRISTOS. Suntem contemporani cu o noua RUPERE din BISERICA, iar raul nu poate fi tratat cu comunicate AUTIST-AUTORITARISTE
- Jurnal de emigrant: „NEPOMENITORII” – CĂMAŞA LUI HRISTOS ÎNCĂ ODATĂ STĂ A FI SFÂŞIATĂ
Piaţă. Gri. Zăpadă frământată. Manele din portbagajul unui Mercedes S Classe. Sunt cu gândurile în buzunarul de la piept… Din privire găsesc dorinţa pentru care sunt în acest loc. Comand, număr banii… când, domnul vânzător, mă întreabă franc: „sunteţi pomenitor sau sunteţi cu noi, nepomenitorii?”
Parcă nu am auzit bine. Mă uit lung… „Vă văd cu barbă, sunteţi preot, nu?” Nu reuşesc să răspund. Interlocutorul intră peste bâlbâiala mea: „Ne-au vândut credinţa în Creta. Trăiesc în lux şi nu au nicio grijă, le place să le spunem Preasfinţia Voastră, să le sărutăm mâinile, dar să ţină credinţa dreaptă nu au putut? Doar altă grijă nu au…Şi acum vor să fie pomeniţi? Ferice preoţilor curajoşi…Suntem lângă ei!”
Sunt teribil de încurcat… Încerc un răspuns, nu foarte teologic. Însă îmi dau seama că orice argument teologic aş aduce, domnul meu, are adevărul lui. Şi o credinţă puternică! Ce bine era dacă acest bărbat rămânea lângă duhovnicul său, lângă biserica sa…Ce ar fi fost cu acest bărbat râvnitor dacă cineva nu i-ar fi sucit minţile şi credinţa sa cea dreaptă?
Dau să fug. Am [în] gură un gust amar… Oare aşa s-a simţit şi Sfântul Grigorie Teologul în piaţa din Arianz? A mers să-şi cumpere pâine. Simplu. La fel de simplu a fost întrebat: „Îţi dau pâine dacă îmi răspunzi la o întrebare: Fiul este născut din Tatăl ori este cea dintâi creatură a Tatălui?”
Nepomenitor de meserie
Am ajuns să trăim vremuri patristice. Ca în timpul Sfinţilor Părinţi, acei stâlpi ai credinţei ce şi-au jertfit viaţa pentru apărarea credinţei celei drepte şi adevărate. Lupta cu erezia, cu schisma, cu tendinţele gnostice şi chiar filosofice, toate la un loc au fost câmpul de luptă al Părinţilor. Da, azi asistăm la încă o rupere a Cămăşii lui Hristos – Biserica. Suntem contemporani cu o nouă rupere. Şi nu îmi dau seama de ce acest lucru este privit cu atâta linişte?
Încă de pe 13 august scriam că se naşte o nouă miscare care se va crede „adevărata Biserică Ortodoxă” Şi mai sunt cel puţin încă şase în România. Cu una în plus sau în minus, cu ce ne ajută ori cu ce ne încurcă?
Şi aşa s-au născut „nepomenitorii”… Sau se vor naşte mâine, 19 ianuarie 2017. Unde? La schitul Rădeni din judeţul Neamţ! Cu mare vâlvă este anunţată organizarea Sinaxei Nepomenitorilor. Tradus – în sfârşit se vor întâlni faţă către faţă, clericii răzvrătiţi (cel puţin şapte la număr) şi un număr de credincioşi cărora li s-au sucit minţile.
Durere sau nepăsare?
Sinaxă (σύναξις) = adunare, strângere la un loc. Acum, în acest moment, doar sinaxă. Poate de mâine încolo, încă o bisericuţă cu tedinţe de biserică. Cu ce ne încurcă? Biserica Ortodoxă Română este majoritară, nu? Sunt doar o mână de agitatori! Aşa este. Acum. Însă este o nouă sfâşiere a Cămăşii celei dintr-o singură ţesătură a lui Hristos. Dar ce o să ne facem atunci când vor intra în bisericile noastre, vor lăsa texte şi hârtiuțe pe la icoane, vor acuza public pe clericii noştri?
Ce ar fi făcut Vasile, Ioan Hrisostomul sau Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul? Chiril al Alexandriei ori Epifanie al Salaminei? Credeţi că la ceas de linişte, seara, ar fi citit pe FB reacţiile nepomenitorilor?
Nu acuz pe nimeni de nepăsare, însă cei cărora li se suceşte mintea şi credinţa, sunt credincioşii noştri! Fraţii noştri! Şi nu cei de Paşti ori de Crăciun, ci cei mai fierbinţi!
Credeţi-mă, zilele acestea îmi trăiesc drama mea, proprie şi personală… Însă am ţinut să scriu aceste rânduri…
Când, la mijloc de august scriam Întru apararea părintelui şi a păstorului nostru Teofan, spuneam că noi vom participa la „încă o dezbinare, încă o schismă, încă o grupare care se va crede de zilele viitoare „adevărata Biserică Ortodoxă” …mai sunt câteva fraţilor, din păcate.., în loc să strângem rândurile în jurul părintelui nostru Mitropolit…”, am fost luat în derâdere.
Na, azi – deşi am sperat să nu fie aşa – se materializează. De mâine, 19 ianuarie 2017, am simţământul că vor exista oficial „nepomenitorii”. Şi hăul se va căsca la nesfârșit…
De mâine vom fi „pomenitori” şi „nepomenitori”…Din nepăsare. Şi orgoliu. Din lipsă de rugăciune. Ce ar fi dacă am lăsa la o parte Săptămâna de rugăciune pentru Unitatea Creştinilor şi am propune o „ZI PENTRU UNITATEA ŞI UNIREA ORTODOCŞILOR”?
Cum ar fi, dacă la ceas de rugăciune am frânge genunchiul pentru „Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh […]”?
Fraţilor, credinţa comună în Dumnezeu, Hristos şi Biserică, ne uneşte în jurul Jertfei şi a Potirului. Nu există altă unire, altă unitate ori altă „sinaxă”. NU EXISTĂ „POMENITORI” ŞI „NEPOMENITORI”!
Să credem, cu toată tăria, că acolo unde nu mai este pomenit episcopul, Euharistia nu se poate săvârși. „Când vă supuneți episcopului ca lui Iisus Hristos, îmi păreți că viețuiți nu după om, ci după Iisus Hristos (…) Este, așadar, de neapărată trebuință să nu faceți nimic fără episcop, ci să vă supuneți și preoțimii ca Apostolilor lui Hristos, nădejdea noastră”, spune Sfântul Ignatie Teoforul, teologul Euharistiei.
Să rămânem lângă Euharistie şi lângă episcop, căci vă garantez că vom rămâne lângă Hristos, Domnul Dragostei Răstignite!
Nota noastra
Nepomenitorii nu au facut doar o simpla adunare (sinaxa) la Radeni. Ei sunt si foarte activi, online si pe teren. Au deja o minima infrastructura comunicationala, au legaturi cu personalitati ale vietii ortodoxe. Sunt dinamici si hotarati. Si, deja, impartiti in grupari rivale care nu se suporta si mai au doar un pas pana la a …“intrerupe pomenirea” reciproc, intre ei, adeverind, astfel, lucrarea duhului schismatic.
Dar, daca schismaticii, istoric vorbind, pre limba lor pier, destramandu-se in puzderie de grupuri si grupulete care se anatemizeaza reciproc, problema de fond, terenul pe care au aparut aceste miscari ale nepomenitorilor ramane.
Desi s-au facut progrese, la nivel ierarhic, uneori consistente in materie de constientizare a crizelor din Biserica, de indreptare a unor rele practici si obiceiuri, iar unii ierarhi sunt exemplari in aceasta privinta (tocmai ei fiind si cei mai contestati), raman, inca, tare serioase care pot amplifica/escalada faliile din Biserica. Una din ele este legata de modul in care e gandita autoritatea in BOR si relatia cu credinciosii. Unii nu isi dau, inca, seama, sau, si mai rau, nu le pasa ca au trecut definitiv vremurile in care ierarhul se putea inchide in turnul de fildes al ceremoniilor marilor sarbatori si al consilierilor lingusitori si paraziti.
Autoritatea ierarhilor nu va mai fi niciodata nechestionabila. Daca vrea sa fie episcop, mitropolit sau patriarh, ierarhul va trebui sa invete sa comunice, sa explice, sa se implice. Sa iasa din turnul de fildes si sa coboare pe teren. Acolo sunt oamenii racolati de gruparile schismatice, pentru care va da socoteala in fata Arhiereului Cel Vesnic. Acest lucru nu e valabil doar pentru problema specifica a nepomenitorilor, ci este o situatie generala care, daca va fi ignorata, va duce la si mai multe falii, sfasieri si dezbinari in Biserica, fie pe motive de credinta, fie pe motive ce tin de multiplele crize pe care le traversam.
Degeaba are Patriarhia trust de presa si au invatat cei de la Basilica sa faca meme pe Facebook daca fluxul e, in continuare, unidirectional, de la “centru” spre turma privita, in continuare, ca un receptacol pasiv. Nu mai este cazul, demult, pentru un asa stil. Nu ne mai putem permite sa fim autisti sau sa gandim in functie de retete generale de comportament si comunicare, ci in functie de un public care are constiinta de sine, are propriul bagaj de credinte si atitudini, adica in functie de niste oameni reali.
Un exemplu de proasta inspiratie si atitudine total defazata este, spre exemplu, comunicatul de dupa Sinodul BOR de la finele anului trecut. Emana autosuficienta si denota un autism ingrijorator. Spuneam, atunci, referitor la comunicat:
Daca nu ar fi fost paragraful care se refera la “denigrarea sinodului din Creta” (cum adica “denigrare”!?!) si la “sancțiunile administrative și canonice disciplinare” (deci masuri punitive dure si atat, facand uitata sau ucisa Legea Iubirii si raspunzand literei fanatice cu alta litera a Legii autoritariste), comunicatul se putea justifica, pastrandu-se in liniile acceptabile ale celorlalte pozitii anterioare, de afirmare clara a unicitatii Bisericii dreptslavitoare, singura intru care se poate realiza unitatea si de necesitate a apararii unitatii Bisericii, intelegandu-se primejdia dezbinarii si fiind legitima combaterea instigatorilor la schisma.
Insa la modul la care se procedeaza acum, interzicand, practic, orice critica adusa asa-zisului Sinod (si punandu-l implicit laolalta cu Sinoadele Ecumenice) si trecand la masuri de forta impuse de la centru, sinodal, impotriva celor care il contesta, nu se face decat sa se dea apa la moara acestor miscari centrifuge si sa se intareasca neincrederea in păstorii care nu se mai comportă cu dragoste de păstori si care interzic dezbaterea libera a unei intruniri panortodoxe mai mult decat controversate.
Da senzatia ca Patriarhia (vorbind insa in numele intregului Sinod al BOR, ceea ce e mai grav) nu stie altceva, confruntata cu o criza, decat sa recurga la bagarea pumnului in gura. Nu se intelege ca in felul acesta se potenteaza tocmai dezbinarea si razvratirea, se pierd multe oi bune care isi vor urma in schisma pe pastorii lor in care au incredere si care pot sa fie doar INSELATI de o ravna fara discernamant, dar nu de rea-credinta.
Ciudat este si faptul ca se da acest comunicat la 4-5 zile de la incheierea sinodului BOR (plus ca inainte de sarbatoarea Nasterii Domnului, umbrind-o!), ceea ce sugereaza ca, de fapt, redactarea lui in aceasta forma s-a facut, la Patriarhie, ULTERIOR Sinodului din week-endul trecut.
Oare Patriarhia nu stie cate frustari sunt acumulate sub structura ierarhic-administrativa a BOR? Exista multe tensiuni atat in relatia ierarhie – preoti, cat si in cea ierarhie – monahi. Desigur, nu este ceva generalizat, sunt ierarhi si ierarhi, dar problema exista. Si, daca la preoti si la monahi mai exista instrumente “administrative” de presiune si de aducere la disciplina, dar a caror aplicare poate sa aiba efecte perverse (scandal, inclusiv mediatic), cu mirenii ce vor face? Ii vor afurisi? Ca sa isi puna apoi pe status, pe facebook decizia de afurisire sa isi rada de deciziile lor sau chiar sa o transforme in stampila de “ortodoxie prigonita”, deci adevarata?
Sigur ca trebuie luate masuri. Ar trebui cunoscute, analizate si respinse in mod fundamentat, la cirta, patristic si canonic, argumentele si discursurile nepomenitorilor. Nu ca ar avea vreun efect la cei fanatici sau la instigatori, dar asa a fost intotdeauna in viata Bisericii si asa trebuie facut pentru cei care sunt disponibili fata de argument. Nu trebuie ignorate, nici expediate superficial, din condei sau pe baza de “regulamente”, argumentele celor care pretind ca e justificata intreruperea pomenirii. Apoi, ar trebui deschisa usa larg dezbaterilor, oricat de critice, cu privire la sinodul schiop din Creta. Respingerea ca neintemeiata a intreruperii pomenirii ierarhilor NU trebuie legata de vreun statut sacrosant acordat Sinodului din Creta! Si, intr-adevar, nu ar fi deloc rau, ba chiar foarte potrivit, sa se introduca in liturghii ectenii speciale pentru pastrarea unitatii Bisericii in fata provocarilor eretice si schismatice.
Despre criza de fond in relatia dintre Biserica si mireni am mai scris aici:
- PARINTELE AMFILOHIE de la Diaconesti, cu discernamant despre SINODUL DIN CRETA, dincolo de aparente, in contextul mai larg si mai profund al geopoliticii mondiale: “CATI NU S-AR BUCURA SA FIE UN SCANDAL IN BISERICA, CATI NU RAVNESC DEZINTEGRAREA TARII? Trebuie sa tinem ca la ochii din cap de aceasta unitate a Bisericii” (VIDEO)
- PARINTELE RAFAIL NOICA despre SINODUL DIN CRETA, POGORAMINTELE LUI DUMNEZEU si ANTINOMIILE ORTODOXIEI:“Daca suntem prea rigoristi, L-am pierdut pe Dumnezeu, daca suntem nepasatori, L-am pierdut pe Dumnezeu! NU E CAZUL INCA SA NE DESPARTIM!” (VIDEO)
- IPS IEROTHEOS VLACHOS la MANASTIREA DIACONESTI: “Nu poate spune cineva: eu cinstesc Biserica, dar nu cinstesc Episcopul! Dacă face acest lucru, înseamnă că nu are cuget bisericesc”
- Mitropolitul IEROTHEOS VLACHOS in conferinta de la Iasi despre SINODUL DIN CRETA si IESIREA DIN BISERICA, ecumenism si fanatism, diplomatie si discernamant: “AVETI DESAVARSITA INCREDERE IN MITROPOLITUL TEOFAN! E mai bine să rămânem în Biserică cu anumite greșeli care au loc, decât să ne aflam în afara ei, mărturisind, chipurile, credința ortodoxă”
- SINODUL BOR “ia act” de continutul DOCUMENTELOR DE LA CRETA, dar si de… posibilitatea explicitarii, nuantarii sau dezvoltarii lor de care un viitor Sfant si Mare Sinod, care sa intruneasca un CONSENS PANORTODOX. Totodata, sunt “semnalate” GRUPARI SCHISMATICE fata de care se cer “masuri de informare” in parohii. NIMIC DESPRE NECESITATEA UNUI DIALOG PARINTESC CALD PENTRU RECUPERAREA “OILOR PIERDUTE” SI NICI DESPRE IESIREA DIN C.M.B.
- COMUNICAT DUR AL PATRIARHIEI despre manifestarile publice impotriva ierarhilor români semnatari ai documentelor de la Creta. “Aceşti răzvrătiți din Biserică, sub pretextul că apără Ortodoxia, tulbură din interior pacea şi unitatea Bisericii…”ATITUDINILE EXTREMISTE AU “REUSIT” SA ANULEZE SANSA REDISCUTARII POZITIEI BOR IN SINODUL LOCAL? “Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una”
- IMPOTRIVA DEZINFORMARILOR SI IN CIUDA CONTESTARILOR, Mitropolitul IEROTHEOS VLACHOS lauda poziția BISERICII ORTODOXE ROMÂNE la SINODUL DE LA CRETA: “Biserica României a impresionat prin întreaga sa prezență”. PATRIARHUL DANIEL SI DOCUMENTUL CONTROVERSAT: “De multe ori și-a exprimat opinia de a nu se finaliza discuția și de a nu se semna textul acesta”
- POZITIE MARTURISITOARE a IPS TEOFAN, Mitropolitul Moldovei, referitoare la DOCUMENTUL 6 AL SINODULUI DE LA CRETA, raportarea Bisericii Una la celelalte confesiuni si la invataturile lor ERETICE: “Putem considera acest document în stare de analiză, NEDEFINITIVAT, într-un proces de REVIZUIRE totală sau parțială”! PREMIERA IN B.O.R.: se cere o dezbatere asupa mentinerii calitatii de membru in CMB!
- O reactie inadmisibila. IPS IRINEU DE ALBA IULIA DESPRE SINODUL PANORTODOX: “Este o blasfemie sa numesti acest Sinod eretic”
*
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Ia uitati ce scrie Gheorghe Anitulesei:
joi 19 ianuarie am fost cu 4 preoti la Radeni crezand ca va fi o sfatuire preotesca, in realitate a fost o conferinta aproape monolog cu public in care n–am putut dialoga. Cum am ajuns am fost intampinati cu multa raceala si ostilitate. Preoti si maici pe care-i cunosc de zeci de ani cu fetele incruntate se prefaceau ca nu ma cunosc Am facut eu pasul de a detensiona situatia si mi-au raspuns doar cativa la salut. Ceilalti preoti impreuna cu mine se intrebau daca nu cumva am nimerit la stilsti. DIN CONFERINTA A spus ca-si asuma responsabilitatea sufletelor crestinilor ce mor fara a merge la biserica deoarece nu au in zona pr. nepomenitor. A dat exemplu , faptul ca in timpul sf. Grigore Teologul crestinii in C-nopol nu mergeau la biserica deoarece majorit . bis. erau date arienilor Exemplu fortat ptr. ca arianismul era condamnat deja din 325 iar acum nu e aceiasi situatie . Ei spun ca nu contesta existenta harului in biserica dar, cu botez , impartasanie, inmormantare sa se caute obligatoriu preot nepomenitor chiar daca ierarhul acestuia nu a fost in Creta si nu a facut niciodata slujbe ecumeniste Fac ca monahul care merge sa se linisteasca in pustie dar i-si pune indicator prin padure sa stie unde sa vina lumea . Spunea – trebuie intrerupta pomenirea tuturor episcopilor romani Ierarhul meu nu a fost in Creta , de cate ori i-am cerut ceva, sa opreasca aghiazma ecumenista de la Siret , concertele cu catolicii in catedrala Radauti a intervenit ortodox . Nu este un bun teolog ci mai degraba un monah si nu cred ca in sinod poate face prea mult in privinta Creta , mai ales ca este mereu vanat si desconsiderat . Desi spunea ca nu contesta exisenta Harului in Biserica , .Sava a lansat teoria tainelor valide , nevalide si inexistente Eram cu un pr. profesor de dogmatica si nu stia de aceasta , Caut de atunci intreband preoti, sa citesc si eu de la sursa si nu gasesc teoria asta .. Mentionez ca toti cei 5 preoti suntem impotriva sinodului din Creta , am facut cateheza in biserici explicand greselile sinodului , nu am oficiat niciodata slujbe ecumeniste, consideram nepomenirea unor episcopi vaditi ecumenisti canonica dar nu putem admite schisma. Bisericile Bulgariei , Georgiei si Antiohiei desi au condamnat categoric Creta nu-si permit sa spuna romanilor sa nu mai mearga la biserica, sa primeasca taine doar din mana preotilor nepomenitori , ba au riscat venind in Romania slujind si impartasindu-se nevalid si arzandu-se Daca aceste biserici , clar antiecumeniste si curajoase nu indraznesc sa indemne crestinii inainte de o condamnare sinodala la asa ceva, oare avem in grupul nepomenitorilor din Romania o supra- Biserica ? Spuneau nu au fost sf. parinti care sa fi pomenit episcopi eretici pana la condamnare . Ulterior s-au contrazs singuri zicand ca trebuia intrerupta pomenirea episcopilor din 1961 de la recunoasterea teoriei ramurilor si intrarea in CMB. Pai in perioada asta au fost sfinti ca Porfirie, Ilie Lacatusu, Iustin Popovici, etc. Cuviosu Paisie Aghioritul opreste pomenirea patr. Atenagora la trei ani dupa ridicarea anatemei cu papa, dupa ce a vazut si urmarile acestui gest, patriarhul spunea ca filioque si primatul sunt doar niste traditii. Dupa moartea lui Atenagora desi urmatorul patriarh nu a condamnat public gesturile lui Atenagora , cuv. paisie a pomenit patriarhul . nu l-a considerat las si tradator. Cuv Porfirie nu a intrerupt pomenirea lui Atenagora si intre cei doi cuviosi nu au existat acuze sau desconsiderare ci dragoste si sustinere reciproca . Dupa 1961 am avut atatia duhovnici Mandita, Ioanichie Balan, Antim Gaina , Vichentie Malau, Fageteanu , Papacioc care nu au intrerupt pomenirea episcopilor inainte de condamnarea sinodala, unii au suportat chiar necazuri mari din partea unor episcopi vaditi eretici . Sa inteleg ca toti acestia sunt in iad, ca cei care au primit taine din mana lor s-au ars? Exclus. Patr. Teoctist a slujit liturghie pana la crez cu papa si pr. Papacioc desi tinea de Patriarhie , a dezaprobat gestul dar nu a intrerupt pomenirea si nici nu a spus cuiva ca tainele patriarhului sunt nevalide. La un moment dat pr. Staicu spunea suntem abia la inceput , poate suntem putini grabiti – nesiguranta. Nu lasa ci forteaza ca toti preotii antiecumenisti sa intrerupa pomenirea la timpul hotarat de ei . Intreb oare pr. Gavriil si Iulian din Sf. Munte stiu concret atitudinea practica a nepomenitorilor sau sunt folositi ? . Pr. Iulian spunea ca preotii ar trebui sa opreasca pomenirea episcopilor macar la proscomidie iar pr. Teodor Zisis spune ca a mers la pr. Gavriil si a intrebat daca sa pomeneasca patriarhu sau nu ? Raspunsul a fost – cum i-ti dicteaza constiinta – nu acuzatii, nu fortat sa faci ca mine atitudinea mea e sigur singura buna , fugiti de cei care nu fac ca mine. Sa dea Dumnezeu ca nepomenitorii sa nu ajunga schismatici . Cand devii putin vedeta te cuprinde mandria si poti usor cadea. In pustie sa mearga cel ce s-a intarit suficient duhovnicestte spre a putea rezista singur la ispite, acolo nu are cine sa-l invete sau traga inapoi cand cade . Cine nu are aceasta masura mai bine sta in obste unde are cine-l indrepta.
O părere a unuia din cei care au fost la Radeni
Incercam sa ofer si eu un raspuns, dar cunostintele teologice sunt putine. Ma surprinde ca raspunsurile fratilor admini nu sunt multumitoare, desi spun pe intelesul tuturor ca nepomenirea este nejustificata aducand argumente mai mult decat pertinente(pozitia Sfintei Chinotite, ierarhii care n-au semnat, cele 4 biserici neparticipante dar care n-au intrerupt pomenirea).
Pericolul este foarte mare, citeam pe un blog ca ,,sluga netrebnica” nu a mai calcat prin vreo biserica sau manastire de cand s-a incheiat sinodul, un profesor de matematica din Craiova e in aceiasi ispita, un frate cu 6 copii, s-a trezit in timpul Sfintei Liturghii sa strige pur si simplu cand parintele calugr dupa Axion a spus Intai pomeneste Doamne pe IPS Irineu, pe PS Longhin. Ar trebui si ierarhii nostri sa indemne la post si rugaciune, daca inca nu-si pot asuma greselile.
Imi pare rau de parintele Ciprian Staicu, l-am cunoscut intr-un context, dar foarte greu se mai pot intoarce ,,nepomenitorii”. Dupa falsul vis cu Sfantul Paisie s-au inlantuitit mai multe minciuni si rezultatul este dramatic, se pierd fratii nostri. Bunul Dumnezeu sa aiba mila de noi toti, nu-mi imaginez raiul fara PS Longhin, nu-l va lasa Maicuta Domnului sa o tina pe linia asta.
@admin
1. “Le da dreptul, dar acest drept trebuie sa fie si justificat, nu?”
Da, asta era şi întrebarea mea: s-a semnat vreo erezie la Creta ? Eu n-am găsit răspunsuri clare, nici măcar voi nu tranşaţi problema, ceea ce induce în sufletele noastre de mireni o stare de incertitudine. Dincolo de “trebuie sau nu trebuie întreurptă pomenirea”, aş vrea să aflu părerea voastră clară: s-au semnat erezii ? Apoi discutăm care sunt riscurile întreruperii pomenirii. Fiindcă eu am o bănuială… Au fost ceva trădări de credinţă acolo, s-au semnat niște erezii, s-a forţat nota în legătură cu LGBT, lucruri care mă fac să cred că a fost un sinod politic, nu de credinţă. Dacă așa stau lucrurile, după cum bine ştiţi şi dv, lucrurile nu se vor opri aici, fiindcă “activiştii” politici au o agendă şi trebuie să şi-o impună. Asta înseamnă că situaţia e mai gravă decât credem noi şi lucrurile nu se vor opri aici la următoarele sinoade, ci, din contra, se va relua problema LGBT, se va “aprofunda” problema căsătoriilor mixte, se va intra “mai adânc” în miezul validării botezurilor eretice şamd. Deci dacă toate bănuielile astea ale mele, de mirean prost, au un sâmbure de adevăr, toate frământările mele se reduc la un singur aspect: dacă nu întrerupem acum pomenire, când ar trebui să o facem ? Până unde acceptăm trădarea în credinţă ca să ajungem spunem “de aici încolo nu se mai poate” ?
3. “Deci e ”care” pe ”care” si punem problema cu cine ”tinem”? E pe tabere aici… Nu e pe adevar. In ce priveste ”argumentele”, toata pleiada de schismatici e plina de ”traditie” si de ”sfinti parinti”. Atata doar ca nu au har. In rest, ortodoxia lor e sublima.”
Eu v-am rugat să-mi daţi niște răspunsuri şi dv îmi puneți Sf Tradiţie şi Sfinţii Părinţi în ghilimele. Ce să înţeleg din asta ? Că pentru pomenitori Sf Tradiţie şi Sfinţii Părinţi sunt perimaţi ? Păi, care au rămas reperele ortodoxiei ? Patriarhul Daniel ? Doamne, prefer să mă duc la nepomenitori în cazul acesta.
4. “Mai exact: docmentul e redactat de Comisia Sfintei Chinotite intrunita special pentru Sinodul Cretan,…”
Păi așa da ! Deci e vorba de o comisie a Sf Chinotite formată din 5 stareţi, nu de Sf Chinotită.
“raportul e asumat oficial de Chinotita si e adresat, ca pozitie oficiala a acesteia, tuturor manastirilor athonite…”
Unde aţi găsit așa ceva ? Faptul că raportul a fost trimis spre celelalte mănăstiri nu înseamnă că a şi fost acceptat. La momentul de faţă 5 stareţi au semnat acel document, iar celelalte 15 mănăstiri tac, deocamdată. E tot ce am găsit eu.
Doamne ajută.
@catalin:
Pai noi ne-am expus parerea, am reluat-o si mai sus, aici, la comentarii… http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2017/01/20/nepomenitorii-sau-sfasierea-camasii-lui-hristos-suntem-contemporani-cu-o-noua-rupere-din-biserica-iar-raul-nu-poate-fi-tratat-cu-comunicate-autist-autoritariste/comment-page-1/#comment-473558
Asta cu LGBT la Creta e pur si simplu o minciuna grosolana. Asta arata cam cat de bine informati sunt unii. Actele Sinodului sunt publice, iar pe tema familiei, atat in documente, cat si in enciclica, s-a marturisit pentru familie.
In acest moment trendul e cu totul opus. Activistii politici exista, insa momentul lor de glorie a cam trecut. Creta e maximum ce au putut obtine. Dupa razboi, poate va fi altceva, insa cel putin in acest moment cu siguranta nu se mai poate forta nota pe aliniamentele de baza. Uitati-va un pic si in jur. Ce fel de val politic exista acum? Unul globalist si pro-LGBT? Sau un reflux puternic tocmai pe aceste coordonate?
Daca avem credinta in Dumnezeu, atunci vom avea raspuns de la El. Daca nu, atunci ne dam singuri raspunsul, tragand singuri linia rosie, neluand seama la episcopii realmente marturisitori implicati in batalia teologica de la Creta.
Frate, cultu’i liber, vorba p. Proclu. Suntem deplin responsabili de cuvintele si deciziile pe care le dam. Iar daca gresim, nu ne va salva de la asta faptul ca unii sau altii sunt rai sau eretici.
Altfel, de ce rastalmacesti? Acolo sensul afirmatiei era clar: schismaticii fac caz de Traditie si Sfintii Parinti, insa sunt lipsiti si de una, si de alta, pentru ca nu sunt in Biserica. Altfel, daca te uiti superficial, par a fi curati ca lacrima, subilimi, lipsiti de compromisuri. Atata doar ca nu au taine… Un detaliu, nu?! Pe cand in Biserica “oficiala”, plina de ierarhi care au gresit, care au facut compromisuri, iata ca sunt si taine, iata ca doar aici e legatura reala cu Traditia si Sfintii parinti, pentru ca doar aici ii intalnesti in liturghie.
Pai pe sursa primara a documentului.
Bine, daca vrei tu sa te amagesti cu faptul ca va exista macar o singura manastire athonita din cele 15 care sa se alinieze curentului nepomenitorilor, iti doresc succes. Insa ceva imi spune ca si tu stii ca nu exista si nici va exista vreuna care sa asume o astfel de atitudine. Asa ca politica nepomenitorilor va fi sa o tina cu “a cazut sfantul munte”, asa cum au si pretins deja, pornind tocmai de la documentul respectiv.
@admin
1.Să mă iertaţi că sunt atât de insistent (şi prost), dar am citit încă o dată comentariul dv şi am în continuare senzaţia că citesc răspunsul unui politician în campanie electorală. Stimate domn, e chiar așa de greu să-mi răspundeți cu da sau nu ? S-a semnat fie şi cea mai mică erezie la Creta ? Vă rog să-mi răspundeți care e opinia dv, cu da sau nu, fiindcă mintea mea nu poate pricepe kilometrii de argumente şi contraargumente aduse acolo. Nu toată lumea e teolog. Mulțumesc.
“Asta cu LGBT la Creta e pur si simplu o minciuna grosolana.”
N-am zis că s-a semnat, ci că s-a adus în discuţie chestiunea. Dar e posibil să fie dezinformare. Dacă mint cei de aici, mint şi eu:
https://orthodoxword.wordpress.com/2015/03/08/homosexuality-the-bone-of-contention-for-the-orthodox-hierarchs-present-at-chambery-geneva/
“In acest moment trendul e cu totul opus. Activistii politici exista, insa momentul lor de glorie a cam trecut. Creta e maximum ce au putut obtine.”
Ce vă face să credeți că e maximum ce vor obţine în viitor ? Eu văd cum câştigă teren zi de zi. Eu văd cu totul altceva decât dv.
“Dupa razboi, poate va fi altceva, insa cel putin in acest moment cu siguranta nu se mai poate forta nota pe aliniamentele de baza. Uitati-va un pic si in jur. Ce fel de val politic exista acum? Unul globalist si pro-LGBT? Sau un reflux puternic tocmai pe aceste coordonate?”
Eu văd tendinţe globaliste şi pro-LGBT. Sorry. Tocmai au mutat rugăciunile comune de la patriarhie la bisericile din jur, ca să se obișnuiască toată lumea cu ideea. Văd tot mai multe predici făcute de non-ortodocşi prin bisericile noastre. Văd generalizarea recunoaşterii botezului ereticilor şi acceptarea căsătoriilor mixte. Văd ierarhi care se duc cu argumentele lor la Creta şi se întorc cu semnături pe argumentele celorlalţi. Deci văd numai tendinţe globaliste.
“Daca avem credinta in Dumnezeu, atunci vom avea raspuns de la El.”
Sunteţi un om fericit. Mie Dumnezeu nu-mi vorbeşte personal, deci n-am de ales decât să mă bazez pe Sf Tradiţie şi pe textele Sf Părinţi, care spun să nu ne încredem în nimeni care spune altceva decât au lăsat ei în Sf Canoane. De aceea mă rog de toată lumea să-mi aducă argumente din cele statornicite deja, nu din păreri proprii, din exerciţii de logică şi din teorii teologice din care nu pricep nimic.
“Acolo sensul afirmatiei era clar: schismaticii fac caz de Traditie si Sfintii Parinti, insa sunt lipsiti si de una, si de alta, pentru ca nu sunt in Biserica. Altfel, daca te uiti superficial, par a fi curati ca lacrima, subilimi, lipsiti de compromisuri.”
Deci ce să înţeleg, că la Creta nu s-a semnat nicio erezie, deci nu există motiv de întrerupere a pomenirii ? Nu vreau să mă uit superficial, tocmai de aia întreb. Cum e cu căsătoriile mixte de exemplu ? Poate fi săvârşită Sf Taină a Cununiei între un ortodox şi un eretic ? Cum e posibil să se săvârșească o Sf Taină în afara Bisericii ? Apoi cum e cu “premisele” semnate la Toronto ? Ce căutăm noi în CMB ? Eu nu sunt penticostal să scot cuvinte din context, sunt ortodox şi am învăţat de mic că ortodoxia se judecă per ansamblu, nu cu texte scoase din context. Privind în ansamblu, ierarhia noastră îmi pare de la zi la zi tot mai aproape de eretici şi de erezie.
“Atata doar ca nu au taine…”
Repet: eu încă nu ştiu asta, vă invidiez că dv vă e totul clar. Eu trebuie să mă lămuresc întâi dacă la Creta s-au semnat erezii. Dacă s-au semnat erezii, vă înşelaţi şi nepomenitorii au har (nu mă pronunţ în cazul pomenitorilor – nu sunt teolog, nu ştiu) conform Sf Canoane, fiindcă au dreptul în acest caz să întrerupă pomenirea.
“Pai pe sursa primara a documentului.
Bine, daca vrei tu sa te amagesti cu faptul ca va exista macar o singura manastire athonita din cele 15 care sa se alinieze curentului nepomenitorilor, iti doresc succes.”
Cred că glumiţi. Păi şi sursa primară a fost semnată tot de ăia cinci. În plus, eu ştiam că Esfigmenu a întrerupt de mult pomenirea patriarhului ecumenic… La fel Prodromu (schitul). Or mai fi şi alţii… Îmi pare foarte rău, dar cred că aici am fost cu toţii manipulaţi, fiindcă şi eu am crezut ca dv la început. Apoi, când am luat documentele la puricat, am văzut manipularea. Deci nu e Sf Chinotită, probabil li s-a impus “de sus” să dea o declaraţie în sensul acesta, au format o “comisie” (conform principiului: când vrei să înmormântezi o problemă, fă o comisie), au făcut-o să pară că e mesajul unanim al stareţilor de la Sf Munte şi toţi am muşcat-o. Realitatea evidentă e alta…
Una peste alta, tot nelămurit sunt, dar vă mulțumesc oricum pentru timpul acordat.
@catalin:
Impresia mea este ca asist la o contrazicere de dragul contrazicerii.
Daca noi suntem politicieni, atunci sunt policitieni si IPS Vlachos si IPS Athanasie de Limassol, care nu au spus negru pe alb ca documentele ar fi erezie. Ba chiar, IPS Hierotheos Vlachos, singurul teolog care a facut cercetari amanuntite ale documentelor, a zis-o explicit: “Nu consider că acest text introduce o erezie.” http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/11/18/mitropolitul-ierotheos-dupa-intalnirea-cu-obstea-manastirii-paltin-petru-voda-despre-asa-zisul-sinod-din-creta-nu-consider-ca-acest-text-introduce-o-erezie-este-un-text-diplomatic-nu-teologic/
Chambesy e una, Creta e alta. La Chambesy s-a raportat ca s-ar fi incercat o astfel de agenda, am dat si noi atunci, ulterior chiar si Zizioulas a negat ca ar fi sustinut asa ceva. In orice caz, inca de la Chambesy s-a mers pe varianta pro-familie, deci chiar daca s-a incercat acolo ceva, nu s-a reusit. Iar la Creta nici nu s-a pus problema.
Dvs vedeti lucrurile de parca v-ati nascut ieri sau cititi doar doua bloguri si alea diversioniste. Noi le vedem mai batraneste, asa, mai in durata lor lunga. De la ecumenismul desantat de acum cateva decenii, cand se semnau documente de intelegere cu te miri cine, de la slujbe si evenimente cu Papa la noi in tara, de la impartasire din acelasi potir, de la absenta totala pe plan social a BOR, am ajuns la restrangerea actelor ecumeniste, la refuzul invitarii papei in Romania de catre Sinodul romanesc, la implicarea masiva a BOR in apararea familiei.
Noi nu credem ca Patriarhia a mutat rugaciunile in comun sa se obisnuiasca lumea cu ele, pentru ca daca era asa, nu le elimina pe cele organizate chiar in catedrala. Am scris despre asta. Apoi, reactia de jelanie a (filo)catolicilor este o proba in acest sens.
Apoi, tendintele cu LGBT, cel putin pe moment, cunosc un recul evident. A se vedea siteul despre ce se intampla in America, pentru ca de acolo se da tonul. Asta nu inseamna ca deznodamantul nu va fi acelasi, insa parcursul e diferit, probabil va fi un oarecare ragaz, sunt multe evolutii impredictibile in fata. De aceea am si zis ca, probabil, dupa razboiul cel mare se va reveni in forta si definitiv la instaurarea noii ordini antihristice. Acum e o faza temporara de reflux.
Din pacate, sa ma ierti, frate, dar nu prea cred ca esti sincer cand spui ca vrei argumente. Ti-a dat Vlachos argumente sa duci un post mare intreg in spate si sa le cugeti – se gasesc, in marea lor majoritate, pe site. Impresia mea este ca, plecand de la ideea smerita ca nu iti vorbeste Dumnezeu direct, te informezi de pe doua trei bloguri si cam aia e toata argumentarea. Daca gresesc, iertare.
Acum, daca nu e clar unde e si unde nu e Biserica, e vai si amar.
In fine – Schitul Prodromu nu a intrerupt nicio pomenire. Exista acolo o factiune, insa staretul si majoritatea obstii nu sunt pentru intreruperea pomenirii. Esfigmenu a intrerupt demult, si tot demult tot negociaza in secret cu Ecumenicul reintoarcerea.
Imi pare rau, insa ideea ca o procedura a Sfintei Chinotite e echivalata cu o impunere de “sus” este ea insasi o manipulare, fie constienta, fie nu.
Intru totul de acord cu rasp 41 (Pr. Gh. Anitulesei ), si rasp 44 (admin)
Legat de ce spune RobertCr (42).
Nu e nevoie sa ne indemne ierarhii la mai multa rugăciune…. E durerea noastra si daca ne-ar indemna si am face-o ca ne indeamna, nu am face-o cu aceeasi durere.
Asa am spus si eu, ca nu numai un grup izolat de la Radeni, mare parte de alta etnie, inculti etc, ci in toata tara sunt oameni, chiar intelectuali, profesori, informaticieni, etc care de ani de zile s-au separat si fugind de „duhovnici ecumenisti” au rarit mersul la Biserica, mergand dupa posibilitatile financiare la duhovnicul in care au avut incredere, si mai departe, cu ocazia Sinodului din Creta, au cazut in deznadejde ca se va scufunda corabia Bisericii, si degeaba le propovaduieste admin logica, pentru ei primeza increderea sau neincrederea, asa cum am mai spus.
E drept, si unul ca mine are propriile indoieli si scepticism, nu inteleg cum trebuie ce presiuni politice sau economice grozave ii fac pe unii ierarhi sa incerce sa impuna deciziile de la Creta automat, fara sa tina cont de pozitiile atator teologi, dar atata timp cat sunt atat de multi in Biserica care au marturisit vocal impotriva devierilor voalate (biserica nevazuta, teologie baptismala, validitatea tainelor la eretici), glasul Duhului Sfant este viu si aici e adevarata lupta.
“Dvs vedeti lucrurile de parca v-ati nascut ieri”
Așa este, sunt inginer de meserie, mi-am văzut de mersul cuminte la biserică, până am auzit de toată tulburarea cu sinodul. Abia atunci am început să deschid ochii şi să mai citesc cât mi-a permis timpul. Deci se poate spune că m-am născut “ieri” în problema asta. Nu cunosc multe despre Ierotheos Vlahos, nu ştiu cine e Rafail Noica, nu ştiu cine e adminul acestui blog sau al altora. Tot ce ştiu e că suntem oameni în viaţă, supuşi greșelilor cu toţii. Eu din cateheza făcută în adolescenţa mea, am învăţat un singur lucru: baza credinţei ortodoxe e Sf Scriptură, Sf Tradiţie şi Sf Părinţi cu Sf Canoane, care alcătuiesc Dogmele. Credincioşii, preoţii, ierarhii, duhovnicii, pustnicii şi chiar sfinţii sunt judecaţi după cele de mai sus, tocmai pentru a nu cădea în înşelare sau erezie. De aceea par atât de încăpăţânat să refuz orice părere spusă de cineva în viaţă, care poate să cadă în ÎNŞELARE, oricât de sfânt ar părea. Am citit din argumentele dv şi nu se bazează pe citate din Sf Canoane sau Sf Părinţi. Sau poate n-am citit destul ?
“Noi nu credem ca Patriarhia a mutat rugaciunile in comun sa se obisnuiasca lumea cu ele”
Atunci care e scopul acestor rugăciuni în comun cu ereticii ? Că doar n-o crede cineva că s-or converti cardinalii la ortodoxie. Mai degrabă își încovoaie ierarhii noştri spinarea, din ce văd eu.
Iar canoanele interzic asta. De ce nu se ţine cont de canoane ?
“Acum, daca nu e clar unde e si unde nu e Biserica, e vai si amar. ”
Asta spuneam şi eu ! Vai şi amar de preoţii şi ierarhii care n-au ştiut să ne arate unde e adevărata Biserică. Stăteam liniştit şi le pupam mâna, iar ei nu suflau o vorbă. Şi acum ?
Oricum, biserica în care dau peste monofiziţi, catolici, greco catolici, calvini, protestanţi
şi alţi eretici, cu jjandarmi la intrare, nu e Biserica adevărată. Şi nu spun eu asta.
“Chambesy e una, Creta e alta”
Să mă iertaţi, dar eu trebuie să iau o hotărâre şi nu judec doar Creta. Creta a fost fitilul care a aprins butoiul cu pulbere. Indiferent ce se auzea până acum despre ierarhii noştri, spuneam de fiecare dată că e păcatul lor personal şi vor da seama la Judecata de Apoi şi nu e cazul să-i judec eu. Şi-mi vedeam de mersul la biserică. Apoi a venit Creta, când, după mintea mea, erezia a devenit o propovăduire “cu capul descoperit”, devenind “oficială”. Acum nu mai puteam spune că e păcatul lor personal, aşa că a trebuit să “studiez” problema, căci mă afecta direct şi personal, fiindcă şi eu fac parte din biserica asta. Dar, să mă iertaţi, nu m-a convins nici Vlahos, nici Noica, nici dv şi nici alt “sfânt” în viaţă că Sf Taină a Cununiei… mixte NU e erezie. Eu de aia vă tot rog pe toţi să-mi daţi şi mie un argument canonic: unde scrie că se poate face un asemenea pogorământ ? Repet, e vorba de mântuirea mea, trebuie să iau o hotărâre şi vreau argumente serioase pentru toate acțiunile ierarhilor noştri. Creta e doar una dintre multiplele faţete prin care ierarhii noştri par să fie în duhul ereziei. CMB-ul e o altă faţetă. La sinodul din Creta trebuiau condamnate vechile practici şi ieșirea din CMB. În loc de asta, ei vin şi spun că-şi asumă premisele de la Toronto.
Privind GLOBAL (că tot e la modă cuvântul), Creta+CMB+rugăciuni comune+căsătorii mixte făcute deja, iar acum “oficializate”+lipsa de argumente teologice serioase mă fac să cred că totuși ierarhii noştri sunt cuprinşi de duhul ereziei şi sunt slabe şanse de revenire.
Caz în care aş avea tot dreptul să mă îngrădesc de erezie şi să merg la nepomenitori. Că poate mâine eu mor şi nu mai am vreme să aştept următorul sinod când POATE se vor îndrepta toate ereziile.
“procedura a Sfintei Chinotite e echivalata cu o impunere de “sus” este ea insasi o manipulare”
Atunci care e explicaţia dv ? De ce n-au semnat toţi stareţii ? Fiindcă nu mi se pare OK “procedura” asta prin care vorbesc 5 în numele a 20, mai ales într-o chestiune atât de importantă. Îmi cer scuze dacă am manipulat, nu asta a fost intenţia mea. Mi-am spus doar o părere de om prost. Şi-mi pare extrem de rău că prelaţii noştri nu mai ştiu să se poarte şi să vorbească şi pe limba noastră, a proştilor. De aia caut răspunsuri pe bloguri.
Eu recunosc că, dacă ar fi să luăm separat fiecare dintre problemele ridicate, ar putea sta în picioare diverse explicaţii şi argumente ale pomenitorilor, dar, când aduni peliada de probleme şi de fapte necanonice care apasă asupra preoţimii şi prelaţilor de azi, îţi dai seama că ceva nu e în regulă.
Mai caut, mai citesc, poate ajung totuși la liman. Mulțumesc.
@catalin
Pentru cineva care recunoaste ca s-a nascut ieri, ai o siguranta in a spune ca ierarhii BOR sunt eretici care te cam da de gol.
Dialogul e inutil si, in realitate, nici nu reprezinta vreo importanta pentru tine. Ai ocolit cu gratie orice fel de raspuns, ca sa ajungi sa negi orice, istorie recenta, autoritate duhovniceasca, ierarhi marturisitori, teologi, duhovnici recunoscuti, ai ajuns sa negi pana si realitatea, doar ca sa reafirmi concluzia pe care de fapt o aveai de la inceput – in BOR e erezie si trebuie, inginereste, nu-i asa, sa te ingradesti de ea. Acest comportament mai autist decat cel patriarhal imi aduce aminte, totodata, de acea pilda a parintelui din Pateric care, in pustie fiind, ajunsese de la ganduri de mandrie de tipul “dar cine-i Macarie”, “dar cine-i Antonie”, la “dar cine-i Dumnezeu”?
Asa si aici. Dar cine-i Vlachos? Dar Noica? Pai, iaca, niste neica-nimeni. Biserica vie pentru tine nu exista. Nu ai repere VII. Ai doar niste fixatii abstracte, moarte.
Fratioare, o repetam: cultu-i liber. Daca vrei nepomenitori, du-te la nepomenitori. Daca vrei dialog, arata ca vrei dialog. Daca vrei mantuire, caut-o si o vei afla. Ti-o dorim. Dar aici propaganda pentru nepomenitori nu mai admitem.
Pt catalin: ”mă fac să cred că totuși ierarhii noştri sunt cuprinşi de duhul ereziei şi sunt slabe şanse de revenire” Iete-te unde ni se ascundea teologul și duhovnicescul! Băi tată, nici dacă ai lua-o inginerește, nu ai ajunge la astfel de concluzie!!! Păcat că-ți folosești mintea aiurea; de practica aceasta ar tb ca să te îngrădești! După ce ți-a explicat admin cu răbdare răbdătoare ce și cum, tot la ideea ta dintru început ai ajuns?!? Apăi teologic vorbind, nu cred că mai scapi; doar riguros inginerește. Dea Dumnezeu!
OK, cred că am eu o problemă de comunicare şi nu-mi pot exprima ideile. Nu neg orice. Nu neg canoane, nu neg dogme, vreau să rămân în Biserica adevărată pe care o ştiu. Nu vreau politică în biserică, vreau Adevărul. Asta-i tot. Mulțumesc pentru răspunsuri, aţi avut multă răbdare. Doamne ajută !
1. @ admin
Va multumesc pentru raspuns. Intr-adevar, lucrurile sunt in desfasurare… M-am cutremurat cand am citit ca intre sinodul talharesc de la Ferrara- Florenta si pana la urmatorul sinod care l-a anatemizat, au trecut cca 40 de ani – insesizabil la nivelul eternitatii, dar atat de mult la nivelul unei vieti omenesti pe pamant…
Mai presus de toate, rugaciunea e calea care nu poate da gres. Dumnezeu sa aiba mila de noi toti!
2. @ Catalin- Daca doriti sa mai discutam, sa ne mai sfatuim – tel 0720 798 791
Corina
Nici nu stiu cui sa adresez comentariul, poate tuturor.
Au fost alegeri de curand, stim cu totii. Copiii mei au votat altfel decat am votat eu. Sigur am avut discutii, acestea nu se pot evita fara sa lasi sa se inteleaga ca le eviti, ceea ce creeaza o anumita stanjeneala. Deci lucrurile am considerat ca trebuie sa fie spuse. Normal, au fost tensiuni. Dar dupa ce le-am trecut, am observat din discutii ca eu si copiii mei am vazut solutii diferite la aproximativ aceleasi nemultumiri. Daca la nivelul celor pe care i-am votat totul este o problema de putere, la nivelul nostru de jos este o problema de necesitati, iar acestea sunt pentru noi aceleasi, indiferent de cum vedem noi ca se pot rezolva.
Desigur, opiniile ni le-am pastrat fiecare. Dar asta nu ne face mai putin copii si parinti, o familie, nu rupe legaturile dintre noi si nu ne schimba problemele. Asa ca ne ingaduim opiniile diferite, ne iubim si ne traim aceleasi probleme in continuare.
Nu vad o situatie diferita aici. Nu este o situatie diferita in Biserica.
Noi ne certam aici si ne pierdem rabdarea pentru ca undeva mai sus de noi sunt calcule politice. Istoria Bisericii noastre este plina de politica. Nu numai anateme s-au aruncat ci s-au aruncat si unii pe altii in temnita si nu s-a intamplat doar o data in istoria Bisericii. Asa ca nepomenirea cred ca poate fi suportata mai usor decat temnita. Daca unii aleg sa fie “nepomenitori” si noi trebuie sa nu-i mai pomenim? Nu cred. Fiul care a plecat de la casa tatalui sau, cand s-a intors a aflat ca de fapt el nu a plecat niciodata din inima acestuia.
Iisus a spus ca lumea ii va recunoaste pe ucenicii Lui dupa iubirea pe care si-o poarta unii altora. O, da! E multa iubire de ambele parti, ce sa zic! Cand s-a organizat sinodul din Creta se stia ce va urma. Dar si cand vezi ce ai creat cu acest Sinod, sa insisti sa-l impui tuturor, asa cum face PF Bartholomeu, este la fel de grav ca si nepomenirea, pentru ca nu inseamna decat fortarea schismei.
Eu pot sa inteleg ca in contextul politic din Romania, unde presiunile asupra BOR erau enorme din partea unor forte oculte cu sprijin politic la cel mai inalt nivel, sa nu participe la sinod era foarte periculos, caci s-ar fi alaturat de facto Bisericii Ruse si, cum spuneam, politica a facut parte mereu din viata Bisericii, fie ca ne place sau nu. Dar tacerea de acum, ca si cea dinainte, nu e de bun augur. Lipsa aceasta de comunicare, si as sublinia, comunicare din ambele parti catre ambele parti, va adanci ruptura dintre ierarhie si mireni. Fiecare va vorbi alta limba si doar pentru sine. Si atunci se va gasi usor un alt pastor.
Nu avem cum sa ignoram faptul ca mariajele interconfesionale sunt o realitate. Oamenii aceia au si ei dreptul sa se simta bine in familia lor, copiii acestora au dreptul sa se bucure si ei de parinti. Sigur, nu cred ca e cazul sa binecuvanteze Biserica astfel de uniri, dar nici sa le dea afuriseniei. Poate ca ar trebui sa le suporte in speranta – una dintre cele trei virtuti crestine – ca sotul dreptcredincios va aduce la turma oaia soata ratacita. Cred ca poate exista bunavointa si fara rabat de la dogma, dar trebuie gasita o formula prin care Biserica sa poata ramane si sa fie prezenta in viata acestor familii deci si in cea a sotului de alta confesiune, care astfel va putea fi mai usor castigat. Dar pentru asta trebuie sa avem mai intai bunavointa noi unii fata de ceilalti. Cred ca singura presiune pe care trebuie sa o facem, pomenitori sau ne~, este spre a forta ierarhia sa comunice, adica sa ne vorbeasca si sa asculte. Si invers: sa asculte si sa ne vorbeasca.
Pt Titus L: în ultimul tău paragraf mare dreptate ai frate! De aceea hotărârea sinodului din Creta, cum că Bisericile autocefale administrează cel mai bine singure problema aceasta, nu este erezie, cum crede catalin aici de ex.
Este realitate, că soțul neortodox trece la Ortodoxie (după mai mulți ani sau decenii chiar) în unele familii mixte. Deci avem dovada că Duhul Sfânt acționează. În plus copiii rezultați din astfel de familii sunt botezați de obicei ortodox. Deci iată, câți oameni pot fi câștigați pt Ortodoxie din familii mixte. Bineînțeles nu este o regulă și nu în toate cazurile se întâmplă astfel, dar vorba ta, dacă vreun mare Sinod ar pune o piedică, acest proces nu ar mai avea loc. Iar pt Dumnezeu orice suflet mântuit contează; pt noi nu tot așa???
Așadar sunt unii ierarhi considerați public ecumeniști (vorbesc de BOR), dar n-aveți idee ce pro-ortodocși sunt în particular; câștigul lor este, că au discernământ și-și dau seama, ce este esențial pt mântuire și ce nu. Și se pare că este bine așa, dar mai sunt unii (poate nepomenitori sau altcumva) care nu înțeleg. Normal. Vor înțelege când vor avea și ei discernământ destul.
În rest ai mare dreptate, din nefericire, și cu carențele în comunicarea dintre sinodalii noștri și mireni.
„Este realitate, că soțul neortodox trece la Ortodoxie (după mai mulți ani sau decenii chiar) în unele familii mixte. Deci avem dovada că Duhul Sfânt acționează. În plus copiii rezultați din astfel de familii sunt botezați de obicei ortodox.”
Mai rar cu trecerea la ortodoxie in astfel de familii, Duhul Sfant nu se grabeste sa lucreze daca tu n-ai discernamant la alegere, sau n-ai macar niste rude destul de influente si ferme in ortodoxie…..
Sotul/sotia ortodox/a care si-a asumat o astfel de casatorie nu a avut drept criteriu de alegere a partenerului nădejdea ca se vor injuga amandoi pe o cale care duce la mântuire si va avea un sprijin in acest sens.
Sunt intr-o comunitate de neteologi in care am colegi din familii mixte. Dintr-o familie cu o ortodoxa si un adventist, sotia nu a botezat copiii ca sa nu se supere sotul, si copiii sunt toti botezati de adulti la adventisti. Am o alta familie dintre catolici si ortodocsi care nu si-au botezat deloc copiii la nici o confesiune, copii de 18 si 28 de ani. Nici nu credeam ca exista asa ceva in Romania. Am o multime de rude ortodoxe care s-au casatorit cu catolici. Fara exceptie, fie sunt deja trecute/trecuti la catolici, fie categoric copiii sunt botezati la catolici.
Atunci cand esti obligat de familie sa te casatoresti cu unul de alta credinta se poate intampla sa fii vertical in credinta ta si sa reusesti sa-l atragi, dar atunci cand tu de buna voie ai ales asa ceva si nu ai avut sanse pana la casatorie sa-l simti ca are sanse sa se converteasca, ai renuntat de buna voie la mantuire. Sfintii Parinti care au facut canoanele au stiut prea bine de ce le-au facut asa si nu altfel, nu erau rupti de realitate sau lipsiti de discernamant cum vor unii ”mai duhovnicesti” si „mai plini de discernamant” sa-i acuze.
Ei bine dragă Ingrid, eu am aici în România exemple de căsnicii mixte după cum am menționat. NU ca o regulă, ca o posibilitate și probabilitate. Tu ai alt fel de exemple, în străinătate, dacă înțeleg bine. Presupun că problema acolo este a diluării credinței ortodoxe, a unei credințe căldicele. Altminteri, cu ajutorul Domnului și cu rugăciune, nu există să nu se convertească la Ortodoxie. Dar nici așa nu este pierdută speranța atâta timp cât respectivii mai sunt în lume!!!
Și nu înțeleg, ”cine” îi acuză pe Sf Părinți de ceva?!?
@Ingrid:
eu am o experienta diferita: toate familiile mixte pe care le cunosc (catolic+ortodox) si-au botezat copiii ortodox.
@TitusL:
Excelent comentariu.
@all:
‘Fereste-te de discutii despre dogme ca de un leu infuriat” sta scris in Filocalie. In Patericul egiptean se vorbeste despre un avva inaintat duhovniceste (i-am uitat numele), la care toti cautau sa ajunga si sa ceara sfat. Celor care insa vroiau sa discute despre dogme le spunea ca el e prea marunt pt lucrurile astea, si ca singurul ajutor pe care il poate da este acela de a impartasi experienta luptei sale cu propriile pacate. Aceia, fara exceptie, plecau dezamagiti. In schimb cei preocupati de ‘tarina” propriului suflet plecau multumiti si imbogatiti duhovniceste, pt ca avva nu precupetea din timpul si energia lui pt a le vorbi si-i sfatui.
Ierarhii nostri tac? Pai foarte bine fac! In atmosfera asta incinsa orice cuvant ar spune ar fi ca un chibrit aprins intr-o camera imbibata de gaze toxice! Ce ar putea ei sa adauge la ce s-a spus?? Nu inteleg deloc ‘nelinistile’ astea – mi se par artificiale si cabotine, nascute din duh de cearta si scandal. Ce e atat de greu de inteles ca acele documente din Creta NU AU PRODUS NICIUN REZULTAT CONCRET, RITUALIC?? Liturghia nu s-a schimbat, Taina Spovedaniei si Impartasaniei e aceeasi…cu ce, ma rog, ne afecteaza pe noi CONCRET acele lucruri? Ele se rezuma la simple vorbe care relativizeaza rigoarea unor interpretari dogmatice, ATAT. Sigur, aceste interpretari laxe nu sunt bune si – spun asta parinti importanti, ca Mitropolitul Athanasie de Limassol, sau par. Rafail Noica – par a proveni dintr-un duh eretic. DAR, consecinte CONCRETE – Slava Domnului! – nu exista. Nu ne sunt suficiente marturiile acestor parinti (Athanassie, Rafail etc)? Suntem noi mai teologi decat ei de vreme ce nu ne multumim cu atat? Nu e evident pt toata lumea ca acele documente sunt evazive, echivoce, imposibil de pus punctul pe i cu rigoare matematica? Ce cautam atata sa rascolim un eveniment peste care cel mai bine ar fi sa se aseze uitarea si, odata cu ea, insignifianta, ca sa nu iste INUTIL si mai multa dezbinare decat deja a iscat?? Pe undeva eu ma bucur ca s-a intamplat: Creta – precum o hartie de turnesol – a aratat CINE este cu adevarat bantuit de duh schismatic ca urmare a propriei mandrii – si nu ma refer aici la ierarhi, ci la bietele oite care s-au si grabit sa paraseasca turma pt ca, li se pare lor, turma nu mai e vrednica de ei, niste ‘adevarati traitori”.
Vorba lui @cristi_q (sau @Cristian, nu mai tin minte exact): ‘ie-te-tee”, cine ne credem noi domle de atata ii dam cu subtilitatile teologice?? Este unul dintre cei ingrijorati de pe aici preot sau ierarh? Scrie pe fisa lui de post ca trebuie sa dumireasca chichitele teologice ale doumentelor de la Creta? Chill, dragilor! Slujbele au ramas slujbe si Tainele au ramas Taine – Slava lui Dumnezeu! Haida sa ne vedem zic eu de pacatele noastre zilnice, neputintele si patimile noastre (altfel, vai, vizibile din comentarii – si da, desigur si evident ca ma refer aici si la mine) si sa rugam pe Domnul sa ne tina Biserica unita in Duh de Adevar. Si sa ne si punem nadejdea in El, ca fara nadejde credinta e fatarnica. Eu zic sa nu va mai bateti capsoarele cu astfel de lucruri complicate si sa punem cu totii rugaciunea noastra smerita inaintea Domnului lasand in grija Lui soarta Bisericii noastre. Care soarta – apropo – depinde nu doar de ce semneaza ierarhii pe la Creta sau Chambesy, ci si de propria noastra curatire. Daca am fi vrednici, si ierarhii nostri ar fi vrednici. Asa ca in loc sa ii schimbam pe ei si sa le cerem lor socoteala, mai bine am incepe cu propria schimbare.
Sfintii teologi de care stiu eu au fost preoti sau ierarhi. Restul au marturisit sau si-au dus viata in curatie duhovniceasca, fara sa-si bata capul cu astfel de lucruri. Sf. Ecaterina, da, ea avea intelepciune teologica, dar imprejurarile au fost cele care au obligat-o sa se foloseasca de ea. Nu e cazul nostru, stati linistiti/te.
@Cristian
Am precizat mai sus ca „eu nu credeam ca exista asa ceva in Romania” ambii parinti sa fie botezati, catolici, ortodcsi si sa nu boteze copiii la nici o credinta, deci nu este vorba de o comunitate din strainatate, ci din Iasi. Nu este vorba nici macar de Ardeal unde se spune ca in anumite zone este mai diluată credinta. Iasi e un centru ortodox puternic.
Rude am si in strainatate si in Romania, cum au majoritatea, ca plecatul in străinatate este o modă, in ambele situatii rezultatul a fost acelasi din păcate.
De asemenea colege de serviciu de-ale mamei, care au ales casatorie mita, copiii au fost botezati la catolici.
Din toate cazurile de familii mixte pe care le cunosc din medii neteologice am un singur caz de vecini, in care sotia era pe stil vechi si din cauza mamei sotului, a trecut la ortodoxie, daca nu era soacra pentru baiat nu era asa important.
„Altminteri, cu ajutorul Domnului și cu rugăciune, nu există să nu se convertească la Ortodoxie. Dar nici așa nu este pierdută speranța atâta timp cât respectivii mai sunt în lume!!!”
Cât sunt in lume, avem nadejde să convertim si pe toti musulmanii si pe toti budistii si din absolut orice credinta, cu rugăciune, toti au sanse să se converteasca la ortodoie, dar siguranta ta ”nu exista să nu se convertească la ortodoixie” e putin spus hazardata! Sunt multi care te asteaptă să-i convertesti, iar tu zăbovesti.
”Și nu înțeleg, ”cine” îi acuză pe Sf Părinți de ceva?!?”
”câștigul lor este, că au discernământ și-și dau seama, ce este esențial pt mântuire și ce nu.”
Bine ca se cred plini de discernamant, si cei care au judecat altfel cu mai putin discernamant decat ei.
”eu am o experienta diferita: toate familiile mixte pe care le cunosc (catolic+ortodox) si-au botezat copiii ortodox.”
Eu nu ma gandeam ca voi intalni in Romania, in Iasi, familii in care copii din familie mixta să fie botezati la adventisti, ca de botezul la catolici, deja este mult prea banal….
Ai avut noroc sa cunosti numai astfel de situatii. Poate ai frecventat numai comunitatea de la Biserică, unde apar aceste cazuri izolate si celelalte nu pot fi puse in evidenta. Frecventand medii intelectuale neteologice si neparohiale realitatea este mult mult mai crudă.
Oricum, derogatiile din documentul de la Creta referitoare la casatorie sunt special alcătuite pentru comunitățile unde credinta este in mod real mai diluată. In străinatate, inclusiv două colege cu master in teologie ortodoxă, s-au casatorit pentru bani cu străini, si au copiii botezati la catolici, e mai acceptata decat protestantismul cand e vb de pogorăminte de la propriile principii de dragul casniciei si a situatiei.
Preot ortodox de parohie in Germania, doctor in teologieortodoxă, care inainte de hirotonie, ca doctorand, a fost nas de botez la un copil care era botezat in credinta luterana-evanghelică. Ori alegi să te spovedesti o data pe an, cand mai vii in Romania, sau cand ajungi in alte centre din Germania unde ai sanse sa dai peste un preot similar, ori il accepti asa cum este si nu te lipsesti de Sfintele Taine.
Dragă Ingrid, după cum și ce povestești, cam toți cei cu familii mixte pe care-i cunoști tu nu sunt ortodocși practicanți. Sunt oameni materiali sau au părerea că sunt intelectuali rasați sau ceva de genu. Dacă te căsătorești pt bani cu străini, chiar nu mai contează confesiunea. Dacă te căsătorești cu catolici că așa este moda, sau ești mai ”fin”, sau mai știu eu ce și ”uiți” de ortodoxia ta, nici nu meriți să fii ortodox. Deci fac și ei parte din procentul acela de ortodocși declarați (86-89%) minus procentul acela care chiar ține Ortodoxia și frecventează Biserica mai des decât de Crăciun și de Paști (cca. 4% după mine, după alții 10%- Dea Dumnezeu să fie așa!). Da, ai dreptate, este multă misiune de făcut, chiar între cei ce se știu/declară ortodocși. Lucrătorii-s puțini.
Și nu, Iașiul nu este un centru ortodox puternic. Am fost de multe ori acolo, am cunoscut ieșeni și acolo și în alte părți. Sunt unii ortodocși= jos pălăria acolo, dar departe de a fi o masă critică. O fi fost adevărat în trecut, nu pot să știu. Îl cunosc pe păr Dan Sandu și știu că mulți studenți se spovedesc la el.
În orice caz, dacă te căsătorești din dragoste, chiar cu altul de altă confesiune, știi ce-i ortodoxia, concluzia este clară- dai orice, faci orice, ca și persoana iubită, și celelalte persoane venite mai târziu în familie să ajungă să cunoască comoara ortodoxiei. Altminteri, după cum spunea un părinte de-al nostru f duhovnicesc, noi ortodocșii stăm pe o comoară și- doar atât!
@Ingrid
E bine ca schimbam idei pe aici, pt ca – iata – aflam cu totii ca experientele proprii nu sunt totdeauna elocvente. Mediul de care vorbesc este exact intelectual si neparohial. Prin urmare, dupa cum vezi nu se poate desprinde nehazardat o concluzie generalizatoare ferma: unele casatorii mixte sunt prilej de cadere pt ortodocsi, dar altele devin prilej de convertire pt eretici. Iata deci ca indulgenta aparenta a textelor cretane sub acest aspect nu este chiar nelalocul ei, iar recomandarea ‘de la caz la caz’ devine in context chiar o prescriptie cuminte si inteleapta.
“Sunt multi care te asteapta sa i convertesti iar tu zabovesti” – nu am inteles exact ce ai vrut sa spui cu asta lui Cristian. Ca sa ajungem sa convertim pe altii, prima conditie este sa avem smerenia elementara de a nu ne propune un astfel de obiectiv. Capacitatea/harisma de a converti este un dar extrem de rar si vine doar in urma unui indelung travaliu al primenirii de sine, si doar atunci cand nu o cauti pt ca nu te simti demn de ea. Cei care se cred destinati sa converteasca sunt amarnic bantuiti de slava desarta, pt ca nu e firesc sa sari direct la obiective duhovnicesti exterioare siesi. O astfel de misiune apare in viata marilor oameni duhovnicesti mai degraba ca o povara sau ca o capacitate defel cautata, nicidecum in chip de tinta prestabilita si atinsa. Mari sfinti care au trait printre eretici nu si au propus asa ceva si nici nu au avut astfel de rezultate (cel mult i au pus pe aceia pe ganduri, asezand astfel o caramida intr un edificiu mai amplu ale carui rezultate apar in timp ca urmare a conjugarii multiplilor factori). Altii, da, au facut o, dar de regula prin curajul lor in fata martirajului sau printr o exemplara capacitate de a iesi din sine, purtand in ei o flacara ce le inspira fiinta si vorbele printr o intelepciune simpla, primara, dincolo de aliniate si paragrafe (si, din nou: fara sa isi propuna un astfel de scop). Cati mai sunt asa in zilele noastre, in care este atat de instapanita inclinarea spre autoafirmare (mai bine sau mai prost disimulata)? Dar poate nu asta ai vrut sa spui si am inteles eu gresit….
Am fost si eu la Radeni in ziua cand a fost pr Sava. Nu a fost nici o sinaxa. E o minciuna stil Creta.
Ecumenistii au spun “Marele Sinod”, iar extremistii au spus “Marea sinaxa nationala”.
Nu amm vazut acolo mai mult de aproximativ 20 preoti si monahi adunati in acea zi.
Practic au fost adeptii lui SACCSIV si ucenicii lui pr Antim Gadioi de la man Bistrita. Nu cred ca au fost mai mult de 250 persoane. A fost mai bine-zis o adunare pentru facut reclama. pr Sava a repetat aceleasi lucruri care le-a spus si cu alte ocazii. Cred ca se urmareste ceva cu aceasta propaganda insistenta pentru Radeni. Mai degraba s-a incercat o atragere de adepti pentru acest schit. In spatele problemei lo-am vazut cu multa implicare pe Mihai Silviu Chirila din Bicaz, un om cu privirea tuylbure si mereu agitat.
Adeptii au fost incantati, dar pe mine nu m-a impresionat cu nimic.
Au mai fost si cativa nepomenitori din tara, dar din cate am observat, acestia erau cam figuranti – de umplutura. Pe organiyatori i-a interesat reclama. Iertati, poate gresesc, dar eu asta am observat.
Da, dragă Cristian, ortodocși practicanți sunt putini, chiar daca inca suntem 86 procente cei declarati ortodocsi dintre cei care au rămas în România.
Forta de muncă, tineretul care formează viitorul tării, este plecat în străinătate si acolo credinta e mai diluată, cu putine excepții, si preotii misionari din străinătate, majoritatea, pun mai presus confortul material.
Asa este, sunt mulți care „nici nu merită să fie ortodocși” pentru că sunt ortodocși cu numele, dar daca ar fi mai multă râvnă si misiune din partea celor care sunt practicanți, sunt foarte multi de convertit aici in tară, intre noi, intre cei care sunt ortodocși cu numele.
Părintii multora, prea putin practicanti din perioada comunistă, au reusit totusi să transmită o formalitate de credință, Botezul, lumina la Înviere, cununia a ajuns deja demodata înlocuită de concubinaj de probă, dar uneori mai este. Hotărârea din Creta deschide o cutie a Pandorei ca unii ca aceștia să fie cernuți din Biserică cu mai mare putere decât până acum, si poate acest lucru este de folos, ca să se arate câți sunt din convingere credincioși ortodocși și câți formali.
De asemenea sunt cernuti si cei ravnitori fără discernământ, care au ales nepomenirea.
Rămânem noi, cei ”intelepți”, cei 4-10% practicanți, sau o parte dintre noi.
Am locuit in Iasi cel mai mult, in Bucuresti 2 ani, in Sibiu 2 ani si in străinătate 3 ani, in Huși destul. Ca centru ortodox, mi s-a părut cel mai ok Iașul, bisericile f f pline, mai pline decat in Bucuresti, mult mai pline decat in Sibiu. In Iasi am de unde alege biserici si duhovnici, râvnitori, echilibrați. Si in Bucuresti am avut. În Sibiu ar fi trebuit probabil mai mult sa caut, n-am mai schimbat duhovnicul. Pe pr. conf. dr Dan Sandu il cunosc, mi-a fost si mie profesor, dar personal nu l-as prefera multor altor duhovnici.
Despre căsătoria din dragoste cu cel de altă confesiune … normal daca esti vertical in credinta ta să pui mai presus de toate mântuirea ta, si a sotului si a copiilor tăi.
Dar atentie la slavă desartă, că scrie si in Scriptură: „Nu vă înșelați, tovărășiile rele strică obiceiurile bune”.
Nici in familiile unde sunt toți botezati ortodocși, si în care unii nu lipsesc la nici o Sfânta Liturghie, nu merg neapărat toti din familie la Sfânta Biserică. Cand unul din familie incepe să fie practicant, abia reuseste să-l aducă si pe al doilea, restul mai greu sau deloc. Se intampla asta nu pentru că nu i-ar iubi suficient … ci pentru că nu e usor să convertesti si nu e usor să-i sprijini la momentul potrivit să nu se smintească mai târziu si să se depărteze de Biserică.
Era o pildă veche. O credincioasă iubea un necredincios si a hotărât să se căsătorească. Au venit inaintea preotului, si acesta a rugat-o să se urce pe masă. apoi a rugat-o să încerce să îl ridice si pe el pe masă. N-a reusit. Apoi a spus invers, să încerce el s-o dea jos de pe masă. A fost mult mai usor.
A aduce pe cineva de la necredință la credință tine de domeniul minunilor, nu de puterea noastră. Să te bazezi pe asa ceva la căsătorie, să-ti primejduiesti mantuirea, că trebuie „să porti de grijă de cele ale lumii, cum să placi bărbatului”…. este un curaj … Iubesti pe toti oamenii si incerci sa-i convertesti, dar te căsătoresti după ce Dumnezeu a produs minunea convertirii lui. Nu e prea interesant să-ti risti mantuirea de dragul unuia care atata timp cat ati fost prieteni nu a dat nici un semn că ar putea fi convins de puterea credintei tale. Liber este si el sa creadă în ce vrea.
Prin urmare daca accepti asa ceva, iti asumi ca cel putin la inceputul casatoriei, eventual toată viata, Duminica unul merge la o biserică, celalalt la alta, si daca vin copii curand, care dintre cei doi cedează să nu-i implementeze convingerile lui? Colega care e baptistă, ca sotia nu a dorit să-si supere sotul si s-o boteze la ortodocsi, sustine că mama ei e ortodoxă practicantă, merge la Biserică.
Mâncare isi face fiecare separat, ca atunci cand unul chefuieste, celalalt tine post si invers. Sau nu tin nici un post, fac cozonaci si la Pastile catolic si la cel ortodox, si nu sunt practicanti. Rugăciunile de dimineata seară la fel, fiecare in camera/colțul lui, si la masa rugăciunile la fel, separat.
Asadar cel putin la inceputul casatoriei iti iei un simplu coleg de pat si o belea daca vin copiii repede, că de mâncat impreună, rugat sau de mers la Biserică nici nu se pune problema.
Sfântul Apostol Pavel spune, vorbind despre robia căsătoriei, ca fiecare să incerce să rămână în starea în care a fost chemat „Cu pret ati fost cumpărați, nu vă faceți robi oamenilor” (1 Cor. 7, 23-24). Ai fost chemat la credință având deja femeie/bărbat necredincios, să nu o lasi decat daca necredinciosul vrea să se despartă. Încerci să-l aduci la credință dar „Ce știi tu femeie daca-ți vei mântui bărbatul? Sau ce știi tu, bărbate daca-ți vei mântui femeia?” (1 Cor 7, 12-16). Nu putem obliga sau forta pe nimeni. Credinta e libera, nu e silnicie.
Nu mai poruncește Pavel acelora ca celor credinciosi si căsătoriti cu cununie „să nu se despartă sau daca s-a despărțit să rămână asa, sau să se intoarcă” (1 Cor 7, 10-11).
Pentru cel credincios, căsătoria este chip al unirii dintre Hristos si Biserică, este o relație veșnică și nimic nu-i mai desparte. Pentru cei mai puțin credincioși, Biserica a rânduit pogorământul căsăoriei de-a doua sau chiar de-a treia, care nu e la fel cu cea dintâi. Iar dacă tu credincios nesocotesti indemnul Sf. Ap Pavel de a nu te face rob oamenilor că mare este prețul cu care ai fost răscumpărat, ti-ai asumat si riscul ca acela/aceea să nu fie de acord cu convingerile si practicile tale si să vrea să se despartă foarte curand, când nepotrivirea convingerilor nu mai poate fi estompată de fluturii din stomac.
@Doroteea
”“Sunt multi care te asteapta sa i convertesti iar tu zabovesti” – nu am inteles exact ce ai vrut sa spui cu asta lui Cristian. Ca sa ajungem sa convertim pe altii, prima conditie este sa avem smerenia elementara de a nu ne propune un astfel de obiectiv. Capacitatea/harisma de a converti este un dar extrem de rar si vine doar in urma unui indelung travaliu al primenirii de sine, si doar atunci cand nu o cauti pt ca nu te simti demn de ea. Cei care se cred destinati sa converteasca sunt amarnic bantuiti de slava desarta, pt ca nu e firesc sa sari direct la obiective duhovnicesti exterioare siesi.”
Imi place enorm ce incerci să spui aici. Asa este, ai in cuvintele tale si raspunsul de ce i-am zis lui Cristian că asteapta multi să fie convertiti de el si el zăboveste.
Sunt amarnic bantuiti de slavă desartă cei care se consideră credinciosi si pornesc cu scopul convertirii celui pe care au impresia că-l iubesc, si se căsătoresc inainte să vadă că Dumnezeu a produs minunea convertirii.
Iar ceilalti care sunt doar ortodocși cu numele au mai mare sansă să fie convertiti decât să convertească.
Va propun examinarea unei singure fatete a chestiunii complexe a “nepomenirii”, care pe mine ma ingrijoreaza.
Sfatul multor clerici si frati de buna credinta este ca sa nu ne pripim! Si eu sunt de acord – graba strica treaba!
Totusi, haideti sa vedem in mod onest daca putem vorbi de GRABA in cazul ecumenismului. Intr-un comentariu anterior, printre argumentele nepomenitorilor mentionam ca Sinodul din Creta este vazut si ca o INCUNUNARE a unui secol si ceva de ecumenism, implementat gradual si cu tenacitate de catre fortele raului. Asta… cam este o certitudine pt toti cei care au habar despre Sinodul din Creta si care nu sunt multumiti de documentele semnate acolo pt ca stiu cate ceva despre importanta apararii Dreptei Credinte pt mantuirea sufletului lor. Avand in vedere aceasta, cred ca este intelept ca noi toti, dar indeosebi cei mai reticenti fata de consecintele toxice pt Ortodoxie ale documentelor Sinodului din Creta, sa luam aminte (si) la ceea ce psihologii numesc sindromul/parabola “broastei fierte”. Sa nu patim si noi drept-slavitorii precum broasca nesimtitoare care s-a tot “adaptat” sarmana 🙂 la schimbarea treptata a temperaturii pana ce a murit in vasul cu apa fiarta…
[ Explicatie: În managementul schimbării este foarte răspândită parabola broaștei fierte (Boiling Frog Parable) la care se face frecvent referire: dacă încerci să pui o broască în apă fierbinte ea va sări imediat afară, dar dacă o pui în apă rece pe care apoi o încălzești treptat broasca nici nu-și va da seama de ce i se întâmplă până va ajunge fiartă!
Decodificarea parabolei: schimbările bruște ne fac să reacționăm puternic, în timp ce cele lente și subtile ne pun în fața faptului împlinit!
Sursa:http://www.compendiu.ro/TMP/767C24AFD90370B0/F32C925ED4E89D4F.html%5D
Stim ca atacand frontal pe crestini, demonii ne-au umplut sinaxarele cu mucenici. Chiar credem ca nu au priceput si ei asta de atatea si atatea veacuri??? Doar daca-i credem prosti, ceea ce nu este cazul! Stim din Vietile Sfintilor ca printre demoni sunt unii mai inalti in grad, arhiconii, incepatorii de eresuri, capetenii dracesti impotriva carora se biruie greu. Infiltrarea si dezbinarea DIN INTERIOR a Ortodoxiei prin sufletele plecate voilor lor, pare a fi fost strategia acestora, a dracilor, in ultima suta si mai bine de ani. De fapt, de mai multe sute de ani…
Nu ne amagim oare cu ganduri precum: “sa mai asteptam putin, poate nu-i chiar asa; sa mai vedem; aceea a fost acum X ani, a fost un “accident” local; cealalta s-a semnat doar de catre Biserica locala Y; asta nu-i asa grav; cealalta nu-i nimica”? Nu riscam sa mergem asa inainte pana o sa vina peste noi ww3 sau inscaunarea Antihristului?
Si eu m-am tot incurajat, inclusiv dupa Sinodul din Creta, cu ganduri precum: sa vedem ce hotaraste BOR ref la Creta (am vazut in oct ’16 si mi-a lasat gust amar) , sa vedem cum va fi cu saptamana de rugaciune comuna din ianuarie ’17 (am vazut cu ochii mei si nu m-am linistit deloc); sa vedem ce mai spun/hotarasc marii ierarhi ai Ortodoxiei sau sinoadele Bisericilor locale; sa mai vedem ce va fi mai inspre primavara…
Totusi, fiecare sa ia aminte la sine, la ceea ce hotaraste! Cum imi spunea un suflet sporit: fiecare raspunde in dreptul lui.
Doamne ajuta!
@Ingrid:
sunt de acord in principiu cu raspunsul dat de tine lui Cristian. Personal, nu prea concep decat – la limita – casatoria ortodox-catolic. Astea le-am vazut eu ca fiind rodnice in sensul ca copiii au fost botezati ortodox iar sotul catolic participa la slujbele ortodoxe. Dar – atentie! -nu vorbim de catolici practicanti. Treaba e subtila si, oricum, din ce am citit eu cel putin, textele din Creta nu o abordeaza transant, o lasa ‘in coada de peste’, cam cum era practica si pana acum. Alte subiecte mi se par mai ingrijoratoare in acele documente.
@Ioan R:
Ti-as da dreptate daca nu ar fi existat deja glasuri multe – si, mai ales, puternice si relevante – de alarma in Biserica. Nu are sens sa ne agitam noi, pt ca au facut-o altii mai mari ca noi si au facut-o bine si raspicat. Deci broasca a inteles ca s-a aprins aragazul, stai linistit. De aici pana la nepomenire e o cale ceva mai lunga, zic aceleasi glasuri puternice si care, in plus, nu s-au limitat la simple reactii disproportionate, impulsive, ci au luat la puricat documentele. Nici pomenitorii nu sunt de acord cu Creta – ceea ce ar trebui sa ne spuna multe, nu sa treaca pe langa noi ca un detaliu lipsit de relevanta. Iar cei care aproba Creta ar fi deraiat probabil si cu si fara ea.
Care e faza cu saptamana de rugaciune comuna din ianuarie?Ce s-a intamplat acolo asa nelinistitor? (intreb serios)
Inca ceva: daca marile voci contestatoare ale evenimentului din Creta nu au vorbit nimic de efectele CONCRETE ale documentelor (in afara, desigur, a condamnabilului echivoc dogmatic purtator de potentiale pericole viitoare) mi se pare clar ca astfel de efecte, IN PREZENT, nu exista. Deci, ce e de facut? Pai logic, cam astia ar fi pasii: 1) de semnalat problema (s-a bifat, gata, a fost semnalata cu surle si trambite); 2) de a fi vigilenti pe viitor (ceea ce presupun ca se intampla: toata lumea e cu ochii pe ierarhi); 3) de a ne ruga Domnului sa ne lumineze si pe noi si pe ierarhi pt a nu cadea in capcanele ce vor urma (lucru esential intr-un context de tip latent, cum e cel de fata, dar pe care se pare ca unii il vad exact pe dos).
In rest, nu inteleg: ce mai vrem, ce asteptam? Sa vina BOR si sa spuna ‘am gresit ca am fost acolo si am semnat’?? Mi se pare penibil. Chiar nu vedem ca momentul nu e potrivit si ca sunt destui aceia care ar specula in chip distrugator o astfel de declaratie?? Mai mult: chiar credem ca ei nu stiau cand s-au dus? Stiau, dar, asa cum a spus cineva aici, din pacate – ne place sau nu – considerentele politice au un cuvant de spus in deciziile BOR. Este evident ca au incercat sa impace si capra si varza. De ce atunci trebuie sa le smulgem declaratii?? Au avut in Creta o pozitie care arata clar ca nu le place ce se intampla.
Momentul cere discretia vigilenta, nu isteria revendicativa si rascolirea mizeriei.
Referitor la căsătoriile mixte, cred că s-a spus până acum tot ce era de spus. Pot doar să completez cu alte exemple, prin care le dau dreptate (prin prisma a ceea ce cunosc eu) celor care consideră că, dacă nu l-ai convins să se convertească înainte de cununie, slabe speranţe s-o mai faci pe urmă. 1. Fata unei cunoştinţe voia să se cunune cu un turc. I-am spus clar că nu se poate. După două săptămâni, îmi zice dus pe gânduri că se pare că am dreptate, fiindcă n-a găsit pe nimeni să-i cunune, dar mai încearcă. I-am zis din nou că nu se poate decât dacă se botează turcul. N-a trecut o săptămână, şi vine radios că s-a rezolvat. Au făcut cununia, fără botez, evident, iar după “cununia” ortodoxă s-au dus în Turcia şi au făcut-o şi pe aia musulmană, ca să fie toate familiile mulţumite. 2. O altă cunoştinţă ortodoxă s-a cununat cu un luteran, “convertit” la ortodoxie doar prin mirungere. Rezultatul ? După nașterea unei fetiţe, tatăl a insistat s-o boteze la protestanţi. Mama s-a dus la duhovnicul ecumenist să ceară sfat. I s-a spus s-o lase s-o boteze la protestanţi, că-i face pe urmă mirungere. Actualmente, fetiţa se împărtăşeşte la ortodocşi, deşi nu e botezată ortodox. Relaţia dintre cei doi nu mai e ca în tinereţe, așa că slabe speranţe să-şi mai convertească soţia soţul. Întreb şi eu retoric: unde e iconomia căsătoriei mixte ?
@Doroteea
“Nu inteleg deloc ‘nelinistile’ astea – mi se par artificiale si cabotine, nascute din duh de cearta si scandal. Ce e atat de greu de inteles ca acele documente din Creta NU AU PRODUS NICIUN REZULTAT CONCRET, RITUALIC?? Liturghia nu s-a schimbat, Taina Spovedaniei si Impartasaniei e aceeasi…cu ce, ma rog, ne afecteaza pe noi CONCRET acele lucruri? Ele se rezuma la simple vorbe care relativizeaza rigoarea unor interpretari dogmatice, ATAT. ”
Doroteea, eu nu pot să vorbesc pentru frământările altora, ci doar pentru ale mele. Ştii cu ce cred eu că ne afectează pe noi CONCRET acele lucruri ? Cu faptul că se numesc păcate împotriva Duhului Sfânt, care nu se vor ierta nici în veacul de acum, nici în cel viitor. Erezia este atât de gravă, încât în canoane sunt rezervate puncte separate pentru ea. Iar ecumenismul e numit erezia tuturor ereziilor, şi poate nu degeaba. Toate astea înseamnă practic zero şanse la mântuire. Iaca de ce mă frământ eu. Şi, în contextul de acum, am citit Matei cap 7 ver 13-27 şi m-am cutremurat. Seamănă înfiorător de bine cu ceea ce se întâmplă.
@Corina
Multumesc.
@ Ingrid #63
Foarte frumoase cuvinte! Si calde!
@Ioan R
Depinde din ce perspectiva privesti.
Daca privesti din perspectiva agendei ecumeniste, usor de identificat macar daca ne uitam peste agenda intalnirilor panortodoxe anterioare, dar si a evolutiilor ecumeniste anterioare, atunci Sinodul de la Creta nu este o incununare, ci un semi-esec (raportandu-ne si la ambitiile patriarhiei ecumenice) si o forma de a salvgarda tipul de ecumenism urmarit de ecumenici. Daca privesti din perspectiva noastra, desigur ca este un compromis prost si daunator, totusi, nici asa nu as zice ca e o “incununare”, ci ca e o situatie de blocaj intre taberele ortodoxiei universale.
@menumorut
pai si ce, ai comis tu erezia? sau eu, sau noi astia de comentam aici?
(scz, comentariul era adresat lui Catalin)
@ Doroteea
Eee! Pai fi mai atenta, ma cherie, ca imi cauzeaza la corazon!
@menumorut
:)) Scz, shefu’, era ceva cu minoritatea turca si am cazut in eroare. Gata, m-am linistit!
@Doroteea
“pai si ce, ai comis tu erezia? sau eu, sau noi astia de comentam aici?”
Doroteea, eu nu sunt teolog, dar încerc să-ţi dau un răspuns atât cât mă pricep, cu rugămintea de a fi corectat dacă greșesc.
Se pare că şi mireanul are datoria să ştie pe ce lume se află. Scuza cu “nu am ştiut” nu ţine. Şi mireanul are datoria să se îngrădească de erezie. Dacă te-ai cununat cu ereticul la preotul ecumenist, crezi că n-ai nicio vină ?
Iar dezbaterile care se poartă în prezent sunt pe marginea unei singure mari întrebări (repet, e părerea mea):
Vorbim de erezie în cadrul ierarhiei noastre sau nu ?
Răspunsurile sunt da sau nu, cu următoarele abordări corecte:
– dacă da, preotul trebuie să întrerupă pomenirea episcopului eretic (şi nu se consideră schismă), iar creştinii trebuie să se ducă la biserica unui preot nepomenitor, ca să se îngrădească de erezie, până când episcopul își va reveni sau sinodul îl va caterisi (în fine, dacă tot sinodul e eretic, atunci e naşpa rău, numai Dumnezeu îl mai poate îndruma pe bietul creştin)
– dacă nu, întreruperea pomenirii nu e justificabilă şi cel ce face asta devine schismatic. Creştinii trebuie să rămână alături de preoţii pomenitori
Deci nu contează dacă e vina mireanului de rând, obligaţia apărării adevărului ne revine tuturor.
Mai rămâne de văzut care e adevărul.
Vizavi de situaţia preoților, opinia mea e că se împart în trei categorii (ori fi şi altele, dar poate nu chiar așa importante):
– preoţii care sunt convinşi că nu e vorba de nicio erezie şi pomenesc
– preoţii care cred că sunt erezii, dar n-au curajul să întrerupă pomenirea
– preoţi care sunt convinşi că e vorba de erezii şi întrerup pomenirea
“Deci broasca a inteles ca s-a aprins aragazul, stai linistit.”
Părerea mea e că Ioan voia să spună altceva. Chiar dacă a înţeles broasca că s-a aprins aragazul, așteaptă să vadă ce va să fie. Zice: “Nu plec eu din apa mea, afară o să mor de sete. Mai zăbovesc eu puţin pe aici, că e bine şi n-am cum să mor acum în apă. O să văd ce se mai întâmplă. Poate se stinge aragazul. Poate cine l-a aprins a înţeles că m-a pus la fiert şi o să oprească focul înainte să fie prea târziu. Încă nu e fierbinte apa, încă nu e cazul să sar. O să ‘simt’ eu când se îngroaşă gluma şi atunci o să ies la aer. Acum nu e momentul, n-a venit ceasul.”
Dar tocmai asta e “frumusețea” experimentului. Se va obişnui treptat cu focul şi nu va simţi nimic, până când va fi prea târziu.
Ce simt eu că lipsește este o teologie ortodoxă care să contracareze prin definiție ecumenismul, nu doar dispute sterile. Trebuie înțeleasă mai bine esența ereziei și efectele ei. Atât canonul 1 al Sf. Vasile cel Mare, cât și hotărârile Sinoadelor în privința ereticilor vorbesc despre ei ca fiind în afara Bisericii. Deci erezia este înstrăinare de Dumnezeu și Biserica îi exclude din sânul ei pe unii ca aceștia.
Ori în Creta ereziile sunt privite ca făcând parte din Biserică, pe care o numește generic „cea una, sfântă, sobornicească și apostolică” sau „primară a celor șapte Sinoade”, dar care nu este cea Ortodoxă, ci cuprinde și pe toți neortodocșii. Partea bună este că stabilește statutul Ortodoxiei ca fiind singura continuatoare fidelă, pe când ceilalți s-au abătut. Totuși afirmația că și ei fac parte din Biserică nu ține de o continuare fidelă a credinței apostolice.
Iar consecințele sunt tocmai căsătoriile mixte, bagatelizarea credinței, toleranța față de rău și minciună, împărtășirea fără pregătire ca o sfințire automată și, nu în ultimul rând, cauționarea ecumeniștilor convinși care continuă cu rugăciunile în comun și cu declarațiile sincretiste chiar și după Creta, pe când cei care țin la credința ortodoxă, chiar dacă mai rudimentar poate, sunt caterisiți și stigmatizați.
Și Sfinții Trei Ierarhi au avut parte de acuzații de trădare a credinței din partea ultra-ortodocșilor din vremea lor, totuși ei nu au reacționat cu caterisiri și deziceri de ei, ci cu înțelegere și răbdare. Au păstrat credința neștirbită chiar dacă au intrat în finețuri pe care unii ortodocși nu le înțelegeau. Ori acum nu cred că este vorba de așa ceva din partea ierarhilor și celor responsabili.
Ca o mărturie, IPS Ierotheos, deși a spus maicilor de la Petru Vodă că documentele din Creta nu conțin vreo erezie, în Sinodul Bisericii din Grecia a afirmat că se găsesc în ele afirmații cu caracter eretic și antiortodox, după cum dă mărturie și Mitropolitul Ieremia al Gortinei.
Părerea mea este că Creta este un pas dur și ierarhii care procedează la caterisiri nechibzuite fac un mare rău. Sunt unii „nepomenitori” care au o concepție schismatică; aceștia pot fi caterisiți la limită. Dar nu toți sunt așa. Spre exemplu, constituie schismă declarația unui preot caterisit că el recunoaște orice instanță bisericească în măsura în care respectă dogmele Bisericii Ortodoxe. Păi, una este să nu recunoști corectitudinea unor decizii, alta e să nu recunoști instanța. Dacă te dezici de organismele BOR, ești schismatic.
Una peste alta, consider că întreruperea pomenirii fără o dezbatere teologică serioasă nu merită să fie învrednicită de cinste. Pe de altă parte, sinodalii împing lucrurile spre scindare prin refuzul unui răspuns teologic și prin neasumarea greșelilor făcute. În alte privințe merge să trecem cu vederea unele greșeli, dar în privința credinței, ar însemna să dărâmăm fundamentul Bisericii noastre.
@ Doroteea
Asa, asa! Tachineaza-ma!
@Catalin
repeti argumentele fara sa fii atent la ce spun interlocutorii.
Primo: Creta nu a adus o situatie de tip alb/negru, transant. Un exemplu: pe de-o parte se vorbeste de ‘celelalte biserici’ – erezie, da – pe de alta parte e recunoscuta BO ca fiind ‘Una, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica”.Cum impaci cele doua? Un raspuns simplist ar fi: ‘erezie! sariti!’ – cu alte cuvinte, un astfel de raspuns anuleaza recunoasterea sin partea a doua, ca si cum ea nu ar fi. Ceea ce nu e corect, pt ca ea exista – situatie COMPLET diferita fata de varianta in care n-ar exista. Un raspuns chibzuit incearca sa afle ce au avut in minte cand au semnat ceva intrinsec contradictoriu. Si ar afla ca de fapt termenul ‘biserica’ a fost folosit intr-o parte in acceptiunea Declaratiei de la Toronto (parca…) care, STRICT CONVENTIONAL accepta denumirea de ‘biserici’ pt dialogul interconfesional (care, atentie!, nu se confunda cu ecumenismul: e normal sa dialoghezi daca ereticul iti pune intrebari, nu? Ca doar nu scuipi in san si fugi! Si Sf. Porfirie dialoga cu vizitatorii protestanti, de ex, daca aceia aveau intrebari, nu ii dadea pe usa afara, ca oameni suntem cu totii). Bun. Ce concluzie tragi de aici? Ca nu era cazul ca intre ei, ortodocsii, sa utilizeze termenul ‘biserica’ in acceptiunea sa interconfesionala. Dar ca nici nu au cazut in erezie – erezie ar fi fost: ‘BO nu e singura Biserica a Domnului, mai sunt si altele’. Ceea ce nu s-a intamplat, BO a fost recunoascuta ca unica si soborniceasca Biserica a lui Hristos.
E, cam toate textele asa o tin: nici caderi evidente, nici afirmari limpezi si categorice. Mai degraba un talmes-balmes incarcat de virtualitati primejdioase, dar fara o erezie raspicata. Un fel de pasul strengarului pe marginea prapastiei, dar fara cadere propriu-zisa, ‘la limita’. Singur acest joc este rusinos si, cum am spus, periculos – dar, pana una alta, nu a dus la caderea in erezie, ci mai degraba la un soi de incurajare a interpretarilor. Sigur, urat, dar nu suficient incat sa ma grabesc sa ma dezic de ierarhi si sa o pun de-o schisma.
In aceeasi idee, solutiile tale sunt de fapt incomplete: mai exista si a 4-a varianta: preoti care stiu ca s-a deschis o poarta pt interpretari eretice, dar pomenesc ierarhii nu din frica, ci din convingerea ca atat vreme cat un ierarh nu a parasit Biserica si nu a comis o cadere transanta, acela are nevoie de sprijinul prin rugaciune. De ce? Simplu, draga Catalin: pt ca ASTA E ROSTUL POMENIRII! Sa ii ajute pe ierarhi in vremuri de impas, sa ii mentina pe Cale! Ca mai gresesc si ei, deh, pt ca in Biserica Ortodoxa nu e ca la catolici: nimeni nu e infailibil aici in afara de Dumnezeu. Deci daca pretinzi ierarhilor infailibilitate si te oftici pe ei cand gresesc – scuze, dar atunci TU esti cazut in erezie(nu ma refer la tine, vorbesc generic), si inca una grava!
Daca Mitropolitul Athanassie si atatia alti parinti athoniti sau neathoniti – dar oameni mari, vrednici – care, altfel, atentie!, CONDAMNA CRETA – NU recomanda inca nepomenirea, iarta-ma, dar cine suntem noi sa ii contrazicem? Devenim, cumva, ‘mai catolici decat papa’, mai neinduplecati ca aceste mari figuri ortodoxe? Ce te nelinisteste pe tine nepomenirea? Esti cumva preot si nu stii ce ai de facut la slujbe? haida-de… Nu vrei tu mai bine sa ii lasi pe cei in cunostinta de cauza sa actioneze – pt ca, Slava Cerului!, sunt destui care au reactionat ferm la ce s-a intamplat in Creta. Nu creszi tu ca in loc sa dam sfaturi teologice preotilor si ierarhilor mai bine ne-ar sta npua, mirenilor, sa punem genunchiul la rugaciune si sa Ii cerem Domnului sa ii lumineze sa ia decizia corecta? Sau ai cumva impresia ca Domnul e surd si ca fara contributia noastra vocala nu merg lucrurile?
Poate ca va fi nevoie si de o interventie mai ferma a mirenilor, dar nu s-a ajuns inca acolo. Acum, o interventie ferma poate fi un dezastru: e ca si cum un om ar sta pe marginea acoperisului gata sa cada, si tu sari la el strigand ‘pazea!’. Pai ala cade direct doar din sperietura, sau de lehamitea de a te auzi urland la el. Cand, cu putina delicatete, argument si rugaciune, l-ai fi facut sa revina de buna voie in zona sigura.
Daca in metafora broastei oala este Biserica, pai atunci eu una prefer sa fierb in oala decat sa topai in afara ei.
@Cătălin
Crezi tu că Biserica este o corabie oarecare? Cât timp Hristos este pe corabie, chiar daca aparent doarme, crezi că valurile pot scufunda corabia? Cum le-a spus Mântuitorul Apostolilor: „Puțin credincioșilor, pentru ce v-ați îndoit?”.
Crezi că-i la fel ca în pilda cu broasca, trebuie să prinzi momentul potrivit când să sari din apa care fierbe? Și cum stii tu exact momentul? Asa au sărit si stilistii, vor să mai sară și alții, să se despartă în sute de grupări sectare, crezi că ei au scăpat din oala care fierbe și care este Biserica oficială? Ce amăgire! Au cazut direct pe aragaz și s-au carbonizat!
Nepomenirea unora in caz de erezie nu inseamnă să sari din oala care fierbe, că dacă renegi Biserica și faptul că acolo este mântuirea și nu afară, apoi înseamnă că ți-ai făcut o Biserică separată în care crezi, și negi că harul și mântuirea este în altă parte decât in noua bărcuță de lângă epava scufundată. E altceva să scoți o lăbuță și să încerci să stingi aragazul de la buton, și altceva să fugi din oală.
În Biserica catolică, câți credincioși și teologi ai întâlnit să conteste vocal Filioque, să conteste azimile, primatul papal, imaculata concepție, etc? La noi glasul Duhului Sfânt se aude, inclusiv cu ocazia acestui Sinod de la Creta s-a auzit puternic. Biserica este vie, nu poate fi cuprinsă nici de valuri, nici de flăcări!
Nu ai inclus categoria celor care cunosc pericolul împotriva dogmei ecleziale a limbajului diplomatic dublu utilizat la Creta și se manifestă vocal împotriva lui și nu întrerup pomenirea nu din lipsă de curaj mărturisitor, ci din convingere că așa trebuie să procedeze.
Parerea mea e ca ce a fost la Creta nu va fi anulat prin nepomeniri, recunoasteri ale greselii etc.. Documentele Cretei sunt atat de alambicate (ca deh, asa e cand isi vara coada stim–noi-cine), incat numai ca sa le descalcesti si risti sa o iei si mai abitir pe aratura. Solutia la Creta va fi o ‘anti-Creta’, adica o alta intalnire care sa afirme raspicat si limpede bazele dogmatice corecte. Si, in plus, care sa se desfasoare PROCEDURAL pe baze dogmatice corecte. Cu nitica rugaciune si mai multa credinta sunt absolut sigura ca va veni si asta!