ACCEPTAREA INCESTULUI, SCOATEREA OREI DE RELIGIE DIN SCOALA SI EDUCATIA SEXUALA: programul de cosmar al bravei noi lumi “romanesti”

• Adevarul/

Diana Nicolescu: Incestul, de la cutumă firească la imoralitate

De ce dezgustă incestul, chiar şi cel liber consimţit? Cercetările arată că de cele mai multe ori găsim că este imoral ceea ce ne dezgustă, ne provoacă scârbă sau silă. Totuşi, este echitabil ca pragul tău scăzut la dezgust să limiteze libertatea altora?

Rudy Giuliani, Jerry Lee Lewis, Edgar Allan Poe, Albert Einstein, Thomas Jefferson, H.G Wells, J. S Bach, Franklin Roosevelt, Casanova, Kathryn Harrison, Anais Nin şi, nu în cele din urma tătuca evoluţionismului, Charles Darwin, au ceva în comun. Cu toţii au fost căsătoriţi, au avut relaţii consensuale sau au procreat (Darwin a avut chiar zece copii) cu rude d-ale lor. Adică au fost incestuoşi.

Mai aproape de timpurile noastre, Woody Allen trăieşte o controversată poveste de dragoste cu fiica lui adoptivă, Soon Yi. Mai recent decât Woody Allen este cazul profesorului de ştiinţe politice de la Universitatea Columbia, David Epstein, care a fost acuzat, conform legilor statului New York, de ofensă de gradul trei, pentru că a întreţinut relaţii sexuale consensuale cu fiica lui de 24 de ani.

În mod firesc, o primă reacţie a fost de repulsie. De ce dezgustă incestul, chiar şi cel liber consimţit? Cercetările arată că de cele mai multe ori găsim că este imoral ceea ce ne dezgustă, ne provoacă scârbă sau silă. Totuşi, este echitabil ca pragul tău scăzut la dezgust să limiteze libertatea altora?

În mod firesc, dorim ca ceea ce găsim noi dezgustător să nu îi vedem pe alţii că fac. Să zicem că mie îmi provoacă repulsie calamarul crud şi prin extensie îmi provoacă repulsie toţi cei care consumă calamar. Să interzic consumul de calamar crud? Este însă onest să impun altora limitele sensibilităţii mele? Fiica lui Epstein nu este totuşi un copil minor abuzat şi în necunoştinţă de cauză. Ea are 24 de ani şi a avut o relaţie de 3 ani cu tatăl ei, timp în care obişnuiau să îşi trimită mesaje pe telefonul mobil, considerate de unii cam deochiate. Însă acest aspect nu ne priveşte. Chiar şi asa, fiica lui Epstein a fost considerată de procuratura statului New York- care s-a autosesizat- o victimă, singurul inculpat pasibil de pedeapsă fiind tatăl ei, de 46 de ani.

Totuşi sunt şi cazuri unde culpa legală, ci nu cea morală, este împărţită. În acelaşi an, Alton Everett Smith, din statul Florida, a pledat vinovat şi a împărţit vina pentru incest împreună cu fiica lui de 27 de ani, cu care a şi conceput un copil. În prezent, fiica serveşte alături de tată o pedeapsă de cinci ani în închisoare, pentru că societatea nu a fost de acord cu relaţia lor, de altfel liber consimţită.

Să fim şi avocatul diavolului: este OK să băgăm oamenii la închisoare doar pentru ca sensibilitatea noastră morală a fost atinsă? De ce să apărăm cu forţa acolo unde nu e nimic de apărat? OK, cei mai liberali dintre noi pot zice, e treaba lor, sunt majori şi vaccinaţi, de ce ne băgăm în viaţa şi casa omului? Să zicem că nu ne priveşte? Nu sunt uneori liberalismul şi toleranţa noastre percepute drept impasibilitate şi neimplicare? Ne-ar plăcea să avem un vecin care are copii cu propriul lui copil? Am socializa cu el? Probabil că nu. Moralitatea modernă şi civilizată susţine că, în principiu, orice este permis atât timp cât nu răneşti pe altcineva.

Prin urmare, relaţia sexuală între două rude adulte, pentru că nu răneşte pe nimeni şi ea se petrece între doi adulţi care consimt, ar trebui legalizată. Corect, nu? Unii vor răspunde că e OK, e treaba lor ce fac atât cât nu intră în contact cu ei, alţii că aşa ceva e inacceptabil. Eu nu doresc ca vărul Costeluş să se însoare cu verişoara Maricica şi cu asta basta. Cum de nu avem o părere unanimă în privinţa unui lucru atât de sensibil precum incestul?

Incestul – ca relaţie carnală între rude de orice grad- nu este nou în istorie, mai ales că populaţia fondatoare a lui Homo Sapiens a fost relativ mică, undeva în jurul a 700-10.000 de indivizi. Ceea ce ne conduce la concluzia firească ca endogamia a fost inevitabilă. În unele societăţi este privit ca pe o cutumă firească chiar şi în zilele noastre. În Orientul Mijlociu, India, Africa încă este un obicei social acceptat.

În Africa, 30-50% dintre căsătorii sunt consanguine. În S.U.A., căsătoriile între rude au fost acceptate până prin 1861, cu puţin înaintea începerii Războiului Civil. Robin Fox, profesor la Universitatea Rutgers, susţine că în jur de 80% dintre căsătoriile din istoria omenirii au fost produsul alianţei dintre veri primari sau secundari. Am putea zice că omenirea este, într-un fel, produsul incestului. De ce însă îi oripilează pe unii, mai ales în societăţi cu veleităţi libertariene, unde drepturile şi libertăţile indviduale, precum şi alegerile efectuate de adulţi care nu rănesc sensibilităţile altor adulţi ar trebui să fie sfinte?

Jon Haidt (despre care am mai vorbit) a conluzionat că oamenii au dorinţa de a-şi justifica propriile intuiţii folosind raţiunea şi a propus abordarea social intuiţionistă a judecăţii morale, unde emoţia, ci nu cogniţia este predictorul central al judecăţii morale. Pe scurt, judecăţile morale sunt, din acest punct de vedere, ca şi judecăţile estetice – le efectuăm rapid şi intuitiv, pe principiul nu e frumos ce e frumos, e frumos ce îmi place mie, cu corolarul nu e moral ce e moral, e moral ce-mi place mie. Argument circular.

În cazul lui Epstein, susţin alţii, deşi relaţia a fost consensuală, totuşi cineva a avut de suferit – altcineva decât sensibilităţile opiniei publice- şi anume, unitatea familială. Până şi teoria freudiană susţine că cele mai timpurii impulsuri erotice sunt de natură incestuoasă; băieţeii rivalizează în mod inconştient cu taţii lor pentru afecţiunea mămicilor, în timp ce fiicele preferă tatăl, această stare de fapt fiind una naturală pentru dezvoltarea copiilor, zice Freud.

Lăsându-l pe Freud deoparte, evoluţioniştii motivează dezgustul pentru incest ca stând la baza naturală a evitării consanguinităţii. Un alt motiv important pentru acest tabu este cultural: incestul a fost interzis pentru a păstra armonia familială, prin ţinerea geloziei şi rivalităţii disruptive la distanţă. În plus, a întărit relaţiile dintre clanuri; forţând membri să se căsătorească în afara grupului, clanul a putut astfel să îşi extindă bogăţiile şi aliaţii.

Azi însă, nu se mai justifică nici extinderea bogăţiilor şi nici alianţele din afara tribului. Totuşi incestul (alături de paricid şi canibalism) a rămas în continuare un tabu, în special în cazurile de incest unde sunt incluşi copiii, care fac parte din clasa protejată a populaţiei, chiar şi atunci când ajung la vârsta majoratului, făcând liberalismul nostru să fie anihilat de impulsul mai puternic de protecţie pe care, în mod natural, îl avem faţă de copii.

Oana Craciun: Mesaje împotriva religiei în şcoli la început de an şcolar

Subiectul orelor de religie în şcoli a fost reactivat în prima zi de cursuri din noul an şcolar. Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) a reluat campanie de stopare a „biserificării” şcolilor şi a „îndoctrinării religioase”, cerând Ministerului Educaţiei să rezolve problema şefilor de şcoli şi diriginţilor care sunt şi preoţi, deci subordonaţi şi Bisericii Ortodoxe.

Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) cere Ministerului Educaţiei „să facă publică situaţia directorilor, directorilor-adjuncţi şi diriginţilor care activează în unităţile publice de învăţământ şi care, în calitate de preoţi sau de profesori de religie, sunt în acelasi timp subordonaţi Bisericii Ortodoxe sau altor culte religioase”.

De asemeni, ASUR cere înlaturarea de urgenţă a acestor conflicte de interese, se arată într-un comunicat de presă al asociaţiei, transmis luni, în prima zi de şcoală. Reprezentanţii ASUR au mai spus că „în unităţile de învăţământ de stat trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de Religie trebuie predată Istoria Religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela”, reiterând ideea lansată şi vineri de candidatul la prezidenţiale Monica Macovei.

Campania de informare ”Stop îndoctrinării religioase în şcoli!” a fost iniţiată de ASUR în februarie 2011 şi până în prezent a reuşit să atragă atenţia a mii de elevi, părinţi şi profesori din ţara întreagă asupra statutului orelor de religie. În octombrie 2012, campania a fost premiată în cadrul Galei Premiilor Participării Publice, mai spun cei de la ASUR.

ASUR: Şcoli transformate în Biserici

Aceştia avertizează că „începerea anului şcolar aduce în atenţie, din nou, un fenomen pervers: transformarea şcolilor în adevărate biserici, proces tolerat sau chiar încurajat de către autorităţi”. „Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) a atras atenţia în repetate rânduri asupra riscurilor pe care le presupune dubla subordonare a profesorilor de religie – deşi angajaţi şi plătiţi de Ministerul Educaţiei, ei sunt direct răspunzători în faţa cultelor care i-au trimis în şcoli.

Efectele acestei îngenuncheri a autorităţii de stat în faţa Bisericii conduce treptat la o adevarată “biserificare” a şcolilor şi la supunerea copiilor unui mecanism, foarte bine elaborat, de îndoctrinare religioasă. Infiltrarea învăţământului de către subordonaţi ai Bisericii s-a extins constant de la an la an, astfel încât azi, în multe unităţi şcolare, întâlnim profesori de religie în calitate de diriginţi sau chiar de directori”, explică ei.

ASUR a venit şi cu o serie de exemple de şcoli în care susţin că ar avea loc o astfel de acţiune de „biseriificare”, cum ar fi Şcoala Gimnazială “Maica Domnului” din Bucureşti (fosta Şcoală nr. 50), unde în urmă cu 10 ani s-a amenajat un „paraclis(!)”, dar şi şcoli din ţară. “Uitaţi-vă la pretinsul ‘laborator de religie’ de la Şcoala 50 din Bucureşti în care sunt obligaţi copiii să-şi facă orele; uitaţi-vă la elevii puşi să se târască în genunchi într-o aşa-zisă ‘capelă’ la Liceul Pedagogic din Timişoara. Aceste situaţii frizează patologicul! Profesorii de religie sunt direct subordonaţi Bisericii; a-i numi ca diriginţi sau ca directori de şcoală creează premizele unor abuzuri deosebite. Aceştia se află într-un evident conflict de interese!” a declarat Toma Pătraşcu, preşedintele ASUR.

Adriana Radu: 10 motive pentru educaţie sexuală în şcoală

Vinerea trecută am vorbit în faţa a peste 100 profesori de biologie din Bucureşti, la consfătuirea lor generală pentru anul şcolar care începe astăzi. Scopul era să le explic ce face SEXUL vs BARZA, site-ul de educaţie sexuală pe care îl conduc, şi cum îl pot folosi drept resursă didactică pentru lecţiile de anatomie. În timpul prezentării am menţionat că putem corela lipsa educaţiei sexuale din ţara noastră cu natalitatea foarte ridicată la minore (39 la 1000 în România, vs. 10 la 1000 în Germania, de exemplu).

O profesoară din sala a spus că nu crede în această corelaţie. Apoi a zis ceva de „fetele de 10 ani care rămân însărcinate”, făcând aluzie la nişte presupuse „moravuri uşoare” ale acestor fetiţe care duc la faptul că fac copii foarte devreme. I-am explicat că la 10 ani, ele sunt sub vârsta consimţământului potrivit legii din România şi că dacă ajung să fie însărcinate, asta înseamnă că au fost abuzate, iar vina este numai a agresorului.  

Profesoara s-a schimbat la faţă de parcă i-am aprins un beculeţ. Iar mie mi s-a aprins un beculeţ că nu toţi profesorii, dar nici toţi părinţii nu ştiu de ce este aşa de necesară educaţia sexuală în şcoli.

De unde, aşa, de început de an şcolar:

10 motive pentru educaţie sexuală în şcoală

1.      Pentru că educaţia sexuală îi fereşte pe copii şi tineri de abuzuri sexuale. Când un copil ştie că urechea lui se numeşte „ureche”, îţi poate spune că s-a lovit la ureche. Când ştie că piciorul e „picior”, îţi poate spune că X colegă l-a lovit cu piciorul. Dar mulţi copii şi adolescenţi nu ştiu despre organele genitale decât că sunt „acolo jos” şi că e „ruşine”. Nu au la ei uneltele lingvistice necesare pentru a povesti că au fost victimele unui abuz sexual. Nici măcar nu ştiu dacă au voie să vorbească despre ceva „ruşinos”, despre care nu vorbim de obicei şi la care au luat parte (chiar dacă a fost fără voia lor). „Penis”, „Vulvă”: educaţia sexuală vorbeşte clar despre toate părţile corpului – pentru că sunt nişte părţi ale corpului ca oricare altele – şi îi ajută pe copii şi tineri să poate facă asta.  

2.      Pentru că educaţia sexuală ţinteşte să facă din nişte persoane tinere care nu ştiu cum să aibă grijă de sine însele, persoane responsabile care merg la medic. Revenim, dacă nu ştii nici măcar cum se numesc organele tale genitale, cum să fii OK cu a merge la ginecolog/urolog/androlog. Ţi-e teamă să mergi pentru că „e ruşine”, ţi-e teamă să mergi pentru că ştii că nu vei putea purta un dialog cu medicul. Dacă au cunoaştere, tinerii au mai multă încredere în sine să se descurce într-o situaţie ca mersul la medic şi amână mai puţin vizita medicală.

3.   Pentru că educaţia sexuală îi ajută pe tineri să aibă puterea să spună NU.  „Dă-i şi lu’ mamaia un pup” când puştoaica n-are chef de dat „pup” dar aşa e „frumos”, certatul şi culpabilizatul copilului când refuză să dea acel pup: toate astea nu sunt deloc moduri bune în care îl poţi învăţa pe-un copil ce este autonomie corporală. Nu mulţi tineri (şi mai ales nu multe fete) ştiu cu adevărat că pot decide singuri ce fac cu corpul lor, dacă să facă sex, cu cine să facă sex, cum să facă sex. Educaţia sexuală le spune fix asta: că ei decid.

4.   Pentru că aş aproxima că cel puţin 80 % din fetele şi băieţii pe care i-am întâlnit la workshopuri SEXUL vs BARZA cred că fetele urinează prin vagin. Disclaimer: nu, fetele nu urinează prin vagin.  Nici dumneavoastră nu ştiţi despre ce vorbesc? Puteţi vedea clipul acesta:

5.   Pentru că educaţia sexuală ajută la spargerea preconcepţiilor şi creşterea nivelului de acceptare pentru persoanele transgender, intersexuale, lesbiene, gay, bisexuale sau asexuale. În plus, tinerii LGBTIA sunt aici, printre toţi ceilalţi, şi au la fel de multă nevoie de ajutor.

6.    Pentru că vârsta medie pentru începerea vieţii sexuale în România e 15 ani şi jumătate (potrivit acestui studiu UNICEF), iar elevul de liceu de la dumneavoastră din casă/clasă probabil deja a făcut sex, sau e aproape să facă asta şi are nevoie de toate informaţiile ca să fie în siguranţă.

7.     Pentru că nu-i încurajăm pe tineri să facă sex şi nu le zicem cum să facă sex, ci le explicăm cum să fie în siguranţă DACĂ fac sex şi atunci când fac sex. Şi cel mai probabil vor face sex (vedeţi mai sus).

8.   Pentru că NU, tinerii nu-şi vor începe viaţa sexuală mai devreme din cauza educaţiei sexuale, din contră, mai târziu! (Vedeţi în acest studiu UNESCO, pagina 10)

9.     Pentru că dacă îi întrebi pe adolescenţi cum sunt fetele şi cum sunt băieţii, vor perpetua stereotipuri de gen. Vreau să citez din ce au zis tinerii într-un workshop pe care l-am ţinut acum două săptămâni. Fetele sunt „elegante, sensibilie, încăpăţânate, timide, stresante, bune în bucătărie, invidioase, indecise, frumoase, delicate, fiţoase, atente, naive, ciudate”. Băieţii sunt „şmecheri, perverşi (le place sexul), orgolioşi, bătăuşi, bădărani, mândri, sportivi, generoşi, forţoşi, superficiali, modeşti, curajoşi, mincinoşi, protectori”. Cu viziuni despre băieţi „curajoşi” şi fete „timide” nu vom avea prea curând egalitatea în plan social pentru femei şi bărbaţi.

10.  Pentru că nici dumneavoastră n-aţi avut parte de educaţie sexuală la şcoală. Mulţi dintre adulţi nu vorbesc deloc cu adolescenţii şi copiii lor despre astfel de teme, alţii au dificultăţi foarte mari în a o face. Pentru asta există în alte ţări educatori specializaţi pe educaţie sexuală. În Germania, ei se numesc „Sexualpädagoger“ şi se pot specializa în domeniul acesta la facultate sau prin cursuri speciale. În română s-ar numi în traducere liberă „pedagogi pe teme de educaţie sexuală”.

Ce ziceţi, v-am convins că e nevoie de ei în şcoli? 

Vă invit să vă spuneţi părerea în comentarii.