Si despre: ROMANIA OCUPATA, ROMANIA INFRICOSATA, ROMANIA “PENALA”, “balul cu mascati” al procurorilor “justitiei independente” si cozile de topor – agenti
SUA îşi vor intensifica, anul viitor, activitatea în Balcani, Europa Centrală şi de Est pentru a ajuta ţările din această regiune să promoveze o guvernare curată, o presă independentă şi să elimine corupţia, a declarat, joi, asistentul secretarului de Stat, Victoria Nuland, la o audiere în Congres.
Aceasta s-a referit la provocările de securitate declanşate de anexarea Crimeii de către Rusia, dar a subliniat că actuala criză din Ucraina a scos la iveală corupţia care “a atins toate aspectele vieţii politice, economice şi sociale”.
Această tendinţă se remarcă însă şi în alte părţi ale Europei, a mai spus asistentul secretarului de stat al SUA pentru afaceri europene şi eurasiatice. “Vedem o tendinţă îngrijorătoare în prea multe părţi ale Europei Centrale şi de Est unde aspiraţiile cetăţenilor sunt călcate în picioare de interesele oligarhilor corupţi”, care “îşi folosesc banii şi influenţa pentru a înăbuşi opoziţia politică, pentru a cumpăra politicieni şi grupuri media, pentru a slăbi independenţa judiciară şi drepturile organizaţiilor non-guvernamentale“, a declarat Nuland, în cadrul unei audieri la Comisia pentru Afaceri Externe a Senatului SUA.
Totodată, oficialul american a precizat că se dezvoltă un număr tot mai mare de oligarhi şi politicieni corupţi, care lucrează împreună, inclusiv la nivel transnaţional “pentru a se proteja şi pentru a se ajuta reciproc să-şi menţină influenţa”. “În multe părţi ale Europei, lupta împotriva corupţiei trebuie să fie o prioritate naţională mai mare, în vederea protejării şi apărării democraţiei şi suveranităţii statale (…) Un astfel de sistem corupt nu numai că slăbeşte democraţiile din interior, dar le face vulnerabile şi la influenţele de corupţie din afara graniţelor care încearcă să exercite o influenţă politică şi economică nejustificată asupra politicilor stat şi a factorilor de decizie”, a afirmat Victoria Nuland.
“În anul care urmează, veţi vedea că ne vom concentra pe intensificarea activităţii noastre în Balcani, Europa Centrală şi de Est, în strânsă colaborare cu UE, pentru a ajuta aceste ţări să promoveze o guvernare curată şi responsabilă, o societate civilă activă şi liberă, o presă independentă şi pentru a ajuta guvernele şi cetăţenii în eforturile lor de a expune şi elimina corupţia oriunde s-ar ascunde“, a mai spus asistentul secretarului de Stat.
“Dincolo de revitalizarea legăturilor noastre de securitate transatlantice, noi trebuie, de asemenea, să consolidăm legăturile economice şi să accelerăm creşterea economică şi crearea de locuri de muncă de ambele părţi ale Atlanticului, prin finalizarea acordului ambiţios de Parteneriat Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii”, a precizat Victoria Nuland.
Procurorul-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, a primit, joi seară, premiul cel mare de la însărcinatul cu afaceri al Ambasadei SUA, Duane Butcher, în cadrul primei ediţii în România a premiilor “Femei curajoase din întreaga lume”.
Pe lângă procurorul-şef al DNA, au mai fost premiate istoricul Lya Benjamin, pentru dezvăluirile privind Holocaustul din România, poeta şi dizidenta Ana Blandiana, reporterul de investigaţii Ondine Gherghuţ, comisarul şef de poliţie Viorica Marincaş, prima femeie numită şef al unui inspectorat judeţean de poliţie, şi ecologista Felicia Ienculescu-Popovici.
“În anul 2007, Departamentul de Stat a înfiinţat premiile «Femei curajoase din întreaga lume», pentru a onora calităţile de conducător al unei femei extraordinare care au jucat un rol important în transformarea societăţilor lor. Femeile pe care le onorăm în această seară au vieţi extraordinare. Realizările lor demonstrează puterea acţiunii individuale şi reflectă valorile comune ale României şi ale SUA. Viziunea, curajul şi hotărârea lor reprezintă o sursă de inspiraţie pentru noi toţi”, a declarat Duane Butcher, la ceremonia de înmânare a premiilor, organizată la Ambasada SUA.
“Este important să le sărbătorim şi să le preţuim pe aceste femei curajoase. Ar fi bine dacă ar exista mai multe ca ele în lume”, a spus diplomatul american, adăugând că are “marele privilegiu” de a o premia pe Laura Codruţa Kovesi, prima femeie procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), care “a demonstrat curaj extraordinar, luptând împotriva infracţionalităţii şi corupţiei”.
“Sub conducerea sa, procurorii DNA au continuat să investigheze cazuri care ar fi fost de neînchipuit în urmă cu un deceniu, doamna procuror-şef Kovesi a luptat pentru a păstra DNA puternică, relevantă şi independentă. Ea este o forţă care luptă pentru reforma justiţiei şi a statului de drept”, a spus Butcher.
În opinia diplomatului american, Laura Codruţa Kovesi a demonstrat “o combinaţie rar întâlnită de cutezanţă şi echilibru, trăsături caracteristice ale unui lider adevărat”, iar pe parcursul carierei “a învins obstacole pentru a-şi îndeplini visurile”. “În pofida celor care au avertizat-o că va avea un viitor sumbru ca femeie procuror, ea a sfărâmat stereotipurile existente”, a subliniat Duane Butcher.
Totodată, însărcinatul cu afaceri a precizat că în perioada 2006-2012, când a fost Procuror general al României, Kovesi “a adus tineri profesionişti, a adoptat cele mai noi tehnici de investigaţie şi a insuflat o etică a independenţei procurorilor”. Butcher a declarat că procurorul-şef al DNA este “un model” pentru cei care se vor dedica “eforturilor de a asigura dreptatea în societate”.
“Activitatea sa şi a instituţiei pe care o conduce este acum de o importanţă vitală pentru această ţară. Devotamentul său şi al altor curajoase femei procuror şi judecător demonstrează rolul lor crucial în reformarea sistemului judiciar”, a spus diplomatul american, adăugând că pentru el a fost “o onoare şi un privilegiu”să lucreze cu Laura Codruţa Kovesi în ultimii ani.“Sunt realmente impresionat de talentul, devotamentul şi perseverenţa sa”, a mai spus Duane Butcher, care speră că tinerii şi tinerele din România vor urma “exemplul altruismului său”.
“Nu ştiu dacă sunt cu adevărat o femeie curajoasă, în înţelesul strict al cuvântului, aşa cum este definit el în dicţionare. Ştiu însă că m-am angajat într-un efort constant şi consecvent de a lucra cu profesionalism şi corectitudine”, a declarat Laura Codruţa Kovesi.
Procurorul-şef al DNA a subliniat că s-a ghidat întotdeauna după principiul potrivit căruia legea “trebuie să fie mai presus de orice şi oricine”.
“Mulţumirea de a şti că ai făcut ce trebuia depăşeşte cu mult orice eventuale neplăceri cauzate de presiuni externe, de forţe interesate să promoveze interese particulare, de imixtiuni neavenite şi îţi dă puterea de a continua”, a mai spus Kovesi.
Totodată, procurorul-şef al DNA a mulţumit Ambasadei SUA pentru “contribuţia constantă şi consecventă la consolidarea principiilor statului de drept în România, la dezvoltarea unei justiţii independente şi imparţiale şi la consolidarea unor instituţii din sistemul de justiţie ca instituţii curajoase, pro active şi eficiente”.
MARK GITENSTEIN. Situaţia din Ucraina e foarte periculoasă şi ar putea avea impact asupra României, a declarat, duminică, la emisiuna “După 20 de ani ” a Pro TV, fostul ambasador al SUA în România, Mark Gitenstein.
MARK GITENSTEIN. “Ca româno-american şi ca fost ambasador în România sunt, evident, profund îngrijorat de aceste chestiuni şi împărtăşesc multe dintre temerile exprimate de preşedintele dumneavostră, de prim-ministrul dumneavostră. şi de ministrul Afacerilor Externe. (…) Este o situaţie foarte periculoasă şi ar putea avea impact asupra României “, a spus Gitenstein despre situaţia din Ucraina.
Întrebat dacă i se pare că siuaţia din Ucraina seamănă cu cea din Republica Moldova şi Transnistria, Gitensteins a răspuns : “Sunt de acord cu preşedintele Băsescu şi cred că e posibil, deşi sper să nu fie aşa, să ajungem să avem două conflicte în regiune, în Transnistria şi în Crimeea, ceea ce cred că ar fi tragic”. El a precizat că este esenţial efortul intens făcut de preşedintele Obama şi de secretarul de stat Kerry pentru a împiedica o asemenea situaţie. “Nu mai vrem un alt conflict aici. Da. Cred că paralela e posibilă. Categoric “, a adăugat Gitenstein.
MARK GITENSTEIN a opinat că ceea ce s-a întâmplat în Ucraina nu s-ar putea întâmpla niciodată în România datorită schimbărilor în statul de drept.
“Poporul are putere aici. Cu cât poporul are mai multă putere, cu atât e mai puţin probabil ca mogulii să conducă ţara. Şi asta se întâmplă din ce în ce mai mult în România, pentru că daţi putere oamenilor obişnuiţi, graţie pieţei de capital, a respectării legii”, a spus fostul diplomat, în prezent membru al Comitetului Reprezentanţilor din Fondul Proprietatea.
El a arătat că, în opinia sa, situaţia din Ucraina are efecte mai profunde asupra statului de drept în genere, dar şi asupra relaţiilor internaţionale şi a securităţii naţionale. MARK GITENSTEIN a menţionat că Federaţia Rusă a semnat un acord, în 1994, împreună cu alte puteri nucleare, angajându-se să respecte suveranitatea Ucrainei şi graniţele sale de atunci, cu condiţia ca Ucraina să renunţe la armele sale nucleare.
“Condiţia era foarte importantă, nu numai pentru SUA, China şi alte puteri nucleare, ci şi pentru Rusia, deoarece vecinătatea cu o putere nucleară era o mare ameninţare. Ei s-au angajat în acest contract, ceea ce era acest acord. Din punctul meu de vedere, de cetăţean, Rusia trebuie să-şi respecte angajamentele. Cred că şi România ar trebui să aibă aceeaşi opinie, cu siguranţă SUA şi aliaţii săi au această opinie”, a spus MARK GITENSTEIN. Întrebat dacă, având în vedere situaţia explozivă Ucraina, SUA ar trebui să-şi întărească prezenţa în România în ceea ce priveşte politica de securitate şi militară, Gitenstein a răspuns : “SUA au deja o prezenţă foarte solidă, dar, după ce vom instala rachetele la baza militară din Deveselu, va deveni şi mai solidă”.
“După cum sunt sigur că ştiţi, a sosit recent o mare navă americană, cred că e USS Truxtun, în Constanţa. Navele noastre militare vizitează regulat Constanţa, le veţi vedea şi mai des. Sunt sigur că ştiţi deja că la Kogălniceanu se desfăşoară o activitate foarte intensă, trupe care vin şi pleacă, în special soldaţi care părăsesc Afganistanul şi trec prin baza aeriană Mihail Kogălniceanu. Asta va continua… “, a adăugat Gitenstein. El a spus că România este într-o poziţie foarte bună, ca aliat NATO, apreciind că România este un aliat NATO extrem de valoros.
Firma de avocatură Mayer Brown, unde lucrează şi fostul ambasador SUA la Bucureşti Mark Gitenstein, a încheiat un contract de consultanță cu Astra pentru o posibilă listare a asigurătorului la Londra, dar proiectul este suspendat după ce ASF a pus asigurătorul sub supraveghere specială.
“Am fost întrebat ce trebuie făcut ca Astra să fie listată la bursa londoneză. Firma mea are o mare experienţă în domeniu. Am făcut multe listări la bursa londoneză pentru companii din ţări în curs de dezvoltare, mai ales din Europa Centrală şi de Est. Aşa că am acceptat să vin cu o echipă, să analizăm situaţia. Aşa că am iniţiat acel proces. N-am fost deloc implicat în activitatea de reglementare a asigurărilor. Odată ce au apărut probleme, le-am spus că, până se rezolvă, acel proiect va fi suspendat. Aceasta este situaţia acum. Sper să iasă cu bine din investigaţie, să se rezolve şi, odată rezolvată problema, vom redemara procesul”, a afirmat Gitenstein, la emisiunea “După 20 de ani” difuzată duminică de PRO TV.
Gitenstein este avocat de profesie şi a fost ambasador al SUA la Bucureşti timp de peste trei ani. El şi-a încheiat mandatul în decembrie 2012 şi s-a întors în SUA, unde a revenit la firma de avocatură Mayer Brown. În luna aprilie a anului trecut, fostul ambasador a fost ales membru în Comitetul Reprezentanților la Fondul Proprietatea.
Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a instituit pe 18 februarie, procedura de redresare financiară prin administrare specială a Astra, liderul pieţei de asigurări, a suspendat acţionarii şi conducerea şi a numit firma KPMG Advisory ca administrator special.
Românii sunt exact la fel ca în 2009 şi nu se vor hotărâ decât în ultima clipă, ceea ce va face ca rezultatul alegerilor prezidenţiale să nu fie ştiut până în ultima seară, a declarat, duminică, în emisiunea “După 20 de ani” a Pro TV,fostul ambasador al SUA în România, Mark Gitenstein.
Întrebat care crede că vor fi candidaţii în turul doi la prezidenţiale, Gitenstein a răspuns: “Am trăit alegerile din 2009. Situaţia era foarte volatilă. Am prezis atunci că nu vom şti care va fi rezultatul până în ziua alegerii. Am pariat că va fi o cursă foarte strânsă şi că nu va fi evident cine va câştiga”. “Pentru că românii sunt, prin natura lor – şi ştiu asta pentru că tatăl me era român, un român foarte tipic – nu se hotărăsc decât în ultima clipă. Pe de altă parte, au opinii ferme. Cred că românii sunt exact la fel. Nu vom şti până în ultima seară”, a adăugat Gitenstein.
El a arătat că are îndoieli în privinţa apariţiei unui candidat-surpriză, care să influenţeze rezultatul alegerilor. “Am îndoieli în privinţa asta. Cred că am şti deja. Oricum, vom afla în următoarele săptămâni dacă există un candidat-surpriză care să influenţeze rezultatele. Dar cred că, dintre candidaţii discutaţi, nu voi da nume aici, toţi au alegătorii lor. În prima rundă vor fi destul de divizaţi”, a menţionat Gitenstein. El a mai spus că ruperea USL nu este inexplicabilă, fiind o “alianţă dificilă” încă de la început.
“Domnul Antonescu şi domnul Ponta au avut nevoie de mult talent ca să menţină alianţa. Poziţiile abordate de ei…unul dintre partide e liberal, celălalt e de centru-stânga, aşa că tensiunile au fost mari, de la bun început. Cred că a fost nevoie de mult talent pentru a menţine coaliţia, mai ales din partea prim-ministrului… Întotdeauna am zis că nu va rezista mult”, a precizat Gitenstein. El a spus că, în opinia sa, ruperea USL a fost parţial influenţată de alegerile europene, pentru că acolo intervin alte forţe, în special legate de modul în care partidele sunt grupate în Parlamentul European, fapt care a mărit tensiunea în coaliţie. Solicitat să comenteze existenţa, la nivelul politicienilor români, a credinţei că viitorul preşedinte trebuie girat de americani, Gitenstein a negat faptul că el ar fi susţinut vreun candidat sau că SUA girează candidaţi.
“Nu. Eu n-am susţinut pe nimeni. Şi cred că e irelevant. De ce v-ar păsa de opinia mea privind preşedintele? De ce ar conta vreun pic cine cred eu că trebuie să fie preşedinte? Şi de ce aş sprijini pe cineva pentru Preşedinţie, indiferent dacă sunt sau nu ambasador? N-ar trebui să conteze deloc! Nu. Nu cred că e important. Cred că e nelalocul său ca un ambasador, ba chiar şi un fost ambasador, să sprijine pe cineva ca preşedinte”, a spus Gitenstein.
Nota noastra:
Cum confruntarea geopolitica cu Rusia s-a ascutit, oficialii americani incep sa arate manifest ratiunile geopolitice care stau in spatele frazeologiei “independentei justitiei”, “luptei impotriva coruptiei” si a “statului de drept”. Scopul este controlarea stricta a Europei de Est si a Balcanilor pentru inlaturarea oricarei influente rusesti “de peste granite”.Scopul real nu este realizarea unui act de justitie, nici de asigurarea unui sistem in care cei puternici sa fie trasi in mod real la raspundere si, bineinteles, nici intarirea… suveranitatii statale (ce cinism sa invoci asa ceva…). Obiectivul este izolarea sau, cu un termen mai dificil de tradus, o strategie de “containment” a Rusiei de catre SUA, de aceasta data dusa nu doar prin combaterea influentei moscovite la varful statelor, ci si pe teren social, acolo unde, de altfel, se si manifesta legaturile sociale si economice reale.Este ceea ce descriam aici, pornind de la actuala batalie geopolitica din Ucraina:
Captain America, eroul unei populare benzi de desene animate transpuse in filme, in lupa cu oligarhii
SUA isi intareste, la nivel imagologic, aceasta dimensiune nu neaparat a “jandarmului mondial”, ci a “justitiarului global”, perfect in consonanta cu industria lor cinematografica, in care procurorul, politaiul si americanul-erou care fac dreptate in lume sunt figuri consacrate atat in blockbusters cat si in seriale.
Evident, sustinand lucrurile de mai sus, nu inseamna ca oligarhii nu sunt oligarhi, sau ca interesele exercitate de Rusia ar fi mai nevinovate decat cele americane.Remarcam doar ce se afla in spatele propagandei,motivele reale care subintind politicile Departamentului de Stat. Nici nu inseamna ca daca oligarhii sunt pusi la punct sau dusi la puscarie o sa fie inlocuiti de altii ca ei in zona. Nu neaparat, caci americanii joaca mai “civilizat“. Oligarhii vor fi inlocuiti de corporatii, adica de acea oligarhie institutionalizata care lucreaza doar secundar cu mita si coruptia grosiera, pentru ca este acoperita formal de statul devenit instrument, unealta de lucru (apropo de “suveranitate”) la dispozitia acestora (vezi cazul Chevron, in care Jandarmeria a devenit “firma de paza” privata pentru companie, sau cazul bancilor straine, care beneficiaza de o “Justitie” special adaptata intereselor lor). Astfel ca nu e deloc intamplator ca Nuland pomeneste de TPP, parteneriatul transatlantic, prin intermediul caruia corporatiile americane vor beneficia de conditii favorizante mult mai largi, suveranitatea statelor nationale va fi mult mai restransa, inclusiv a justitiei.
Un exemplu concludent este dat chiar de fostul Ambasador al SUA, Mark Gitenstein, care e implicat in actiuni de lobby economic la nivel inalt, pentru diversi potentati din tabara “corecta” sau pentru corporatiile americane. Si mai interesante sunt declaratiile acestuia despre alegerile din 2009 si cele urmatoare, prezidentiale, din acest an. E indoielnic faptul ca Gitenstein care calitati atat de mari de “prezicator” politic; pare ca avem de-a face, mai degraba, cu o self-fulfilling prophecy, una care convine de minune americanilor, care pare ca l-au citit si invatat pe Stalin, cel care zicea ca nu conteaza cine voteaza, ci conteaza cine numara voturile. Americanii nu doar ca profita, dar cauta cu dinadinsul sa creeze si sa repete de fiecare data aceasta situatie, in care politica nationala e divizata si competitia intre actorii politici este atat de acerba, incat acestia sunt strict dependenti de Marele Licurici. Tocmai de aceea, ruperea USL, desi pentru multi de aici irationala si greu de justificat in acest moment, pentru fostul ambasador american “nu e nicio surpriza“, dar este un fapt de nedisimulata satisfactie… Nu ca USL ar fi pus vreo clipa in amenintare interesele americane, ci doar asa, preventiv, prezenta unui actor politic cu 70% voturi era ceva de netolerat, indiferent de agenda acestuia.
Practic, SUA matura (cu un gest viguros care aduce aminte de celebrele desene propagandistice cu Lenin care matura vechea oranduire capitalist-burgheza), zona sociala gri care s-a dezvoltat cum a apucat dupa caderea comunismului in Europa de Est si in Balcani, pentru a-si instaura propria ordine printr-un control sever. Ceea ce este de remarcat este ca SUA nu a putut sau nu a vrut sa genereze o varianta pozitiva de inlocuire a structurilor de putere postcomunista. Daca cineva isi inchipuie ca oamenii de jos, de la firul ierbii, erau atasati de oranduirea oligarhica postcomunista, atunci acela este unul lipsit cu totul de minte. Tocmai ca societatea a devenit foarte instrainata de propriul stat, de politica nationala, de propria comunitate. Vedem aproape zi de zi cum oligarhi locali sunt plimbati de DNA pe la politie sau prin arest, si nu exista mare emotie populara fata de acestia. Asta arata ca acesti potentati locali s-au iluzionat ca sunt votati de frumosi, priceputi si iubiti ce sunt de oamenii locului. Ei nu fac altceva decat sa culeaga “roadele” modului in care au guvernat comunitatile pana acum, modul in care au reprezentat, in bataie de joc, interesele acestora, precum si a modului rapace in care si-au vazut de afacerile lor.
Totusi, SUA nu a fost capabila sa genereze o contra-clasa politica, o contra-cultura care sa devina atractiva. Nu a fost capabila sau, mai degraba, nu a vrut. A lucrat cu oameni selectati din aceeasi structura oligarhico-securistoida, cu apucaturi de Lucasenko atlantisti, cu oameni mediocri, dar ultra-zelosi si slugarnici, lipsiti de cuprindere si chiar si de competenta, oameni care nu se disting prin altceva decat printr-un carierism rapace, capabil sa calce peste cadavre si peste tara, demn echivalent al coruptiei rapace a celorlalti. Sunt cei care, mediocri fiind, compenseaza prin zelul cu care executa dispozitiile lipsa lor de inaltime, sau, daca sunt, totusi, bine dotati cultural sau intelectual, printr-un mecanism sufletesc inexorabil, odata ce au pornit pe drumul vanzarii de sine si de tara, nu pot sa se opreasca, ci merg paroxistic pana la capatul acesteia.
Asta arata ca SUA nu e interesata sa contruiasca ceva real socio-politic, durabil, alternativ, pe meleagurile noastre. Singurele sale insistente sunt pe “statul de drept”, “investitorii straini” si “drepturile LGBT”. Adica pe frica, pe rapt economic si pereeducare culturala. O insistenta care, insa, in ultima perioada, din cauza ascutirii conflictului cu Rusia si a deplasarii lui in Ucraina, va deveni mult mai sistematica si cu valente regionale. Departe de a se opri, presiunea pe “independenta justitiei” va creste, caci Romania a devenit “exportator” in materie de lupta anticoruptie, cum ne asigura Ambasadorul Marii Britanii, Martin Harris:
Si ce cred eu ca e cu adevarat important acum este ca Romania sa foloseasca aceasta experienta si sa exporte stabilitate si securitate, impartasind-o cu alte state din regiune care au nevoie de ea. Saptamana viitoare sprijinim o conferinta pe care o gazduieste Guvernul Romaniei. Participa 11 state aflate in Procesul de Cooperare Sud-Est European (SEECP).Judecatori si procurori vor veni la Bucuresti, inclusiv din Marea Britanie si Germania, si vom vorbi despre cum duci la capat procesul de combatere a coruptiei si cum poti confisca bunurile obtinute prin coruptie. Toate cele 11 sunt state care isi doresc sa adere la U.E.Multe dintre ele sunt inscrise in procesul de accedere, iar aderarea lor si viitoarele lor succese in calitate de parteneri ai U.E. depinde de reusita lor in a face exact ce face Romania acum: stabileste sisteme puternice pentru statul de drept si lupta impotriva coruptiei.
Altfel spus, Romania devine un nod operational strategic, baza operationala de export in materie de “colonizare institutionala” ca strategie a SUA de a limita puterea Rusiei in Europa de Est. De aceea, termenul de “pașalîc” folosit de unii comentatori [vezi mai jos] pentru a descrie statutul nostru in Complexul de Putere Euro-Atlantic nu este prea nimerit, caci Imperiul Otoman nu ne-a transformat niciodata in baza de operatiuni pentru extinderea sa in alte zone. Nici sub URSS nu am avut acest rol, din cauza pozitionarii geografice, aflandu-ne in interiorul lagarului socialist, departe de orice zona sensibila. Singura oara in istorie in care am avut un rol geopolitic similar cu cel de astazi a fost in al doilea razboi mondial, cu Germania, cu consecintele dezastruoase de rigoare. Spre deosebire de acea situatie, in zilele noastre statul roman este infinit mai infiltrat si controlat de “aliatul” strategic. Propagandistii atlantisti spun ca acest statut ne intareste securitatea. In realitate, singurul lucru cert este ca ne expune si mai mult dusmaniei Rusiei, care, atunci cand analizeaza zona Europei de Est, gaseste in noi un nod operational ce trebuie cu necesitate slabit sau chiar distrus.
Pana la urma, SUA va ramane la fel de instrainata de firul ierbii, de societatea romaneasca reala, ca si URSS-ul de acum 60 de ani. O prapastie pe care, din calcul cinic si din cauza unor scopuri instrumentale de relevanta imediata, o va trece apasand si mai tare pe pedala fricii, direct proportional cu “incalzirea” razboiului rece pe care-l are dus, deasupra capetelor noastre (sau direct prin ele) cu Rusia. Este ceea ce euro-atlanticii din pragmatism (cum ar fi, de pilda, un Dan Dungaciu) nu par sa accepte sau sa inteleaga.
Note:
“Guvernatorii compradores”: termen care semnifica elitele locale angajate in relatii reciproc-avantajoase cu centrul colonial, autori ai unor contracte de genul Rosia Montana si contributori directi la statutul de “pamant parjolit” pe care-l avem in Complexul de Putere Euro-Atlantic.
“Containment“: politica dusa de catre un adversar geopolitic de restrangere si limitare a zonei de influenta a unei mari puteri oponente.
Uitandu-se la televizor, urmarind presa scrisa si agentiile de stiri, atat romanii, cat si strainii interesati de aceasta tara sunt uimiti. Din simplul motiv ca se intampla ceva nemaivazut. Si nemaipomenit in alte parti. Agenda zilnica este dominata de teme penale. Poate ca, se intreaba unii, ar fi timpul sa modificam Constitutia. In sensul ca, in loc sa ne autodefinim ca un stat social care are, prin urmare, grija ca cetatenii sai sa traiasca mai bine, sa fie mai educati si sa se afle intr-o mai mare siguranta, ar trebui poate sa scriem in Constitutie altceva. Si anume ca suntem un stat penal. Un stat a carui principala preocupare este sa-i vaneze pe corupti. Pe coruptii reali si pe coruptii imaginari.
Oare de ce, in nicio alta tara din Europa, nu asistam la un asemenea bal cu mascati? De ce in toate celelalte tari doar cand si cand, extrem de rar, prima pagina este ocupata de arestari, de procese si condamnari penale? De ce la noi e altfel decat la ei? Nu este coruptie in Grecia? Cum asa? Nu s-a constatat in timpul crizei ca s-au evaporat, anterior, sume colosale de bani prin fel de fel de afaceri frauduloase? Cu statul. Sau pe bani europeni. Nu a fost nevoita Uniunea Europeana si nu a fost nevoit Fondul Monetar International si nu a fost silita Banca Mondiala sa imprumute statul elen cu sume colosale, pentru ca cei care au creditat acest stat, in primul rand societatile germane, sa-si primeasca banii inapoi? Dar oare cum s-a intamplat ca cele mai multe investitii in Grecia, mai ales pentru pregatirea olimpiadei, au fost facute de catre societati germane? Nu cumva acestea au dat spaga unor inalti functionari de la Atena, pentru a obtine respectivele contracte? Pe care apoi, conform legii germane, au trecut-o la rubrica comision si au dedus-o din profit? Ca, nu-i asa, ceea ce se poate la ei nu se poate si la altii. Dar, in legatura cu asemenea acte de coruptie, s-a pus, in linii mari, batista pe tambal. Iar daca la Atena procurorii isi fac anchetele, si asa se si intampla, ei actioneaza in liniste, asa cum ii sta bine unui mecanism menit sa apere legea. La Atena nu e niciun spectacol. Si nici la Berlin. In Germania se estimeaza ca evaziunea fiscala se ridica anual la circa 100 de miliarde de euro. Oare acolo nu sunt pedepsiti cei vinovati? Cei pe care legea germana ii apara in strainatate, dar nu ii apara in interiorul granitelor atunci cand savarsesc aceleasi fapte de mituire a functionarilor publici. Evident ca procurorii germani, care nu sunt DNA, pentru ca acolo nu exista o asemenea institutie, cum de altfel nu exista niciunde altundeva in lume cu exceptia Romaniei, lucreaza. Si inca temeinic. Dar nu fac spectacol.Si nu sunt „agatati” politicienii in mod selectiv si, mai ales, in campanii electorale. Anchetele se desfasoara continuu, nu in salturi, in mod echitabil, nu selectiv si ele sunt declansate din interiorul sistemului si nu din afara.
Dar nu exista coruptie in Italia? Ba da. Si inca cum. Ceea ce lipseste este balul mascat. Acelasi lucru il putem spune si despre Spania. Nu exista coruptie in Franta? Nu ar trai mai bine francezii daca acest fenomen ar fi diminuat cu 10-20 la suta? Ba da. Iar procurorii din aceasta tara fac toate eforturile. Chiar daca nu au norocul unei institutii cum e DNA. Sau a altei institutii cum este ANI, si ea tipica doar Romaniei.
Putem sa luam, daca dorim chiar cu toate datele statistice in mana, situatia din intreaga Europa. Stat cu stat. Si vom vedea de ce si in ce fel noi am devenit o exceptie. O exceptie care, asa cum aratam si cu un alt prilej, le convine de minune celor care vor sa stoarca Romania. Celor asmutiti de mirosul de gaze si de petrol de aici. Sau de stralucirea aurului. Sau de valoarea cuprului.Si, apropo, nu mira pe nimeni oare ca singurii investigati non-stop – evident, dincolo de oamenii politici – sunt oamenii de afaceri romani? Iar dintre straini, singurii anchetati sunt cei din statele lumii a treia? Oare de ce? Oare afaceristii UE sau chiar americani nu incalca legea? Sunt ei cu adevarat ingeri?
Nu cumva, asadar, procurorii romani, ma refer la cei din DNA, nu sunt doar abuzivi si ahtiati dupa spectacol, ci si selectivi? Slujesc ei cu adevarat interesului public? Sau, constient ori inconstient, s-au pus in serviciul altora? Si eu cred ca este necesar un clasament anual al procurorilor care au abuzat de functia lor. Macar la capitolul lipsire de libertate. Dar nu ar strica nici un clasament al acelor procurori ahtiati dupa balul mascat.
In 1711, tradarea lui Cantemir si apoi, in 1714, neascultarea lui Brancoveanu au pus capat relativei independente a Principatelor Romane. Imperiul Otoman ne-a transformat in pasalac.Un spatiu geografic ocupat fara trupe. Cu concursul unor cozi de topor. Din acel moment, domnitorii au devenit spioni oficiali ai Portii. Acum, dupa 300 de ani, suntem intr-o situatie asemanatoare. Avem un stat. Care se numeste Romania. Avem o Inalta Poarta. Disipata intre Washington si Bruxelles. Avem cozi de topor. Si parte de un pasalac.
Un stat era transformat in trecut in pasalac si este transformat si astazi, indiferent de denumirea oficiala, atunci cand reprezentantii unei mari puteri nu au incredere in aliatii interni. In cazul nostru, in aliatii de la Bucuresti. Acestia nu sunt egali cu cei care conduc vremelnic lumea. Pentru ca nu au suficienta demnitate. Pentru ca nu au forta pe care ti-o confera
demnitatea. Si, mai ales, pentru ca sunt prea mult interesati de cariera, de imbogatire si prea putin de destinul statului in care s-au nascut. Aceste verigi slabe ale unui stat national sunt transformate in cozi de topor ale puterii care, vezi Doamne, asigura protectoratul si in spioni. In primul rand, in spioni interni.Un stat poate fi astfel ocupat in mod pasnic. Fara trupe. Si poate fi secatuit de bunurile sale.
Dupa evenimentele din decembrie 1989, denumite de unii revolutie si de altii, printre care ma numar, lovitura de stat benefica, Romania s-a aflat o vreme in zona gri. Intre transee. Intre puterea, care palea, a Moscovei si cea biruitoare, a Occidentului euro-atlantic. O pozitie periculoasa pentru un stat. Trebuia sa alegem. Si am ales bine. Am ales sa ne integram in NATO si in Uniunea Europeana. Era singura garantie pe termen lung de securitate pentru un stat prea des agresat in ultimele sute de ani de Moscova.
Dar daca am ales bine ceea ce am ales, am procedat gresit in modul in care ne-am aliat si am declansat procesul de integrare in alianta euro-atlantica.Am pornit la drum cu o opinie publica, din nefericire, extrem de complexata. Excesiv de umila. Dispusa la orice fel de compromis pentru a fi primiti in NATO si UE. Si cu lideri care cel mai adesea au negociat in genunchi.Si cu chilotii in vine. Singuri ne-am condamnat sa intram in casa NATO si UE nu pe poarta principala, ci prin usita rezervata servitorilor.
Cheia acestui rau inceput este, cum precizam mai sus, absenta barbatilor de stat. La decizie s-au aflat nu patrioti, ci personaje ahtiate dupa cariera si bucate.La fel ca pe vremea pasalacului, si astazi, in functiile cheie ale statului roman, incepand cu cea mai inalta, sunt plasati exclusiv agenti ai Inaltei Porti, cu arcadele infipte la Washington si Bruxelles.Nu numai agenti de influenta. Agenti la propriu.Personaje dispuse sa vanda. Sa vanda ieftin sau pe nimic.
Capacul l-a pus aranjamentul cu FMI. Indatorarea in exces a unei Romanii care, de fapt, avea resurse. Si, nu intamplator, Inalta Poarta a inchis ochii atunci cand cei mai multi bani de la FMI, Banca Mondiala si UE au fost furati. Asta facea parte din troc.Dupa care a urmat restul. La care ma voi referi maine.
Prin urmare, dupa 300 de ani, Romania a devenit din nou pasalac. Adica un stat asistat. Ocupat fara trupe. Condus de demnitari autohtoni dar care, in realitate, sunt agenti ai unei Inalte Porti. Adica spioni. Si asta se intampla din mai multe motive. Primul si cel mai important fiind faptul ca partenerii euro-atlantici nu au incredere in noi. Si, daca tot nu au incredere si daca tot au transformat Romania in pasalac, atunci si soarta politica, economica si sociala a romanilor este tot tipica pasalacului.
Intr-un pasalac contemporan, cum este statul roman, asa-zis reformat sub regimul Traian Basescu, toate principalele structuri ale administratiei, precum si ale serviciilor secrete si celorlalte institutii de forta sunt controlate. De la distanta. In functie de “diviziunea muncii”, teleghidarea are loc de la Bruxelles, din cateva capitale europene sau de la Washington. Ea se face prin intermediul unor cozi de topor. Exact ca in urma cu 300 de ani, cand Principatele Romane au fost transformate in pasalac. Cozile de topor sunt personalitati ale vietii publice care s-au pus in slujba unor puteri straine.
Pentru a ma face mai bine inteles, le propun cititorilor sa-si aminteasca ce s-a intamplat in Romania dupa al Doilea Razboi Mondial. Cand noi am fost predati, cu cinism, Moscovei. Initial, Romania a fost invadata de trupele de ocupatie. In scurt timp, insa, nu a mai fost nevoie de ele. Aparusera “cadre de nadejde” autohtone, recrutate dintre tradatorii neamului, scolite, instruite si inregimentate la Moscova. Apoi, bine controlate, aceste cozi de topor erau propulsate in functii cheie de conducere in Romania, lasate sa-si faca de cap, sa-si construiasca un univers paralel in raport cu calvarul trait de cetatenii acestei tari, sa fure, sa siluiasca si sa huzureasca, cu singura conditie de a fi loiali Moscovei.
Romania avea, in 1990 si in anii urmatori, sansa de a alege. De a ramane legata de Moscova. De a stationa in zona gri. Intre fronturi. De a deveni un partener egal si loial al democratiilor occidentale, asumandu-ne responsabilitatile si drepturile derivate dintr-un parteneriat euro-atlantic. Sau de a juca o carte care a mai fost jucata in urma cu 300 de ani, cea a acceptarii unei ocupatii fara arme, prin transformarea Romaniei in pasalac.
Din nefericire, mai multi importanti lideri politici romani au ales aceasta ultima solutie. Pentru ei, cea mai comoda. Iar Traian Basescu, care nu este singurul vinovat si nici singurul beneficiar, este cel mai elocvent exemplu de acest tip.Racolat de serviciile secrete romane sub comunism, transformat in ofiter acoperit, plasat in functii cheie, inclusiv in Occident, Traian Basescu a fost fie racolat, fie a cochetat, nici nu se putea altfel, cu serviciul secret sovietic. Inainte chiar de a ne integra in NATO si in Uniunea Europeana, treptat, serviciile secrete occidentale, si in special cel american, au preluat sub control multi dintre agentii existenti. Si, evident, a aparut o noua generatie de cozi de topor provenite din serviciile inteligente, cum ar fi, de exemplu, Ungureanu sau Neamtu.Pentru a fi santajabili si controlati, toti acesti indivizi au fost lasati sa fure. Cat au vrut. Maine revin asupra temei cu o noua analiza.
Dupa 300 de ani, pasalacul a fost reinventat in Romania. Este cea mai convenabila formula pentru partenerii euro-atlantici care nu au incredere nici in liderii autohtoni, nici in clasa politica de la Bucuresti. Pasalacul reprezinta ocuparea unei tari fara armata. Cu sprijinul nemijlocit al unor agenti interni. Cozi de topor. Tradatori. Oameni aserviti altor interese. Straine. Dar si robii propriei dorinte de a detine demnitati si de a se imbogati prin jaf. Acesti indivizi au imunitate. Le-o garanteaza Inalta Poarta. Care astazi este reprezentata de Washington, de Bruxelles si de cateva capitale ale statelor europene.
Sub aspect geostrategic, Romania ocupa o pozitie importanta, motiv pentru care a fost acceptata atat in NATO, cat si in Uniunea Europeana,fara a fi indeplinit in prealabil toate conditiile sub aspectul democratiei si al economiei concurentiale de piata. Tocmai din acest motiv, neexistand un raport de incredere cu liderii politici locali, a fost creat un alt tip de raport. De complicitate, prin aservirea acestora.
Garantia respectarii intelegerii de catre liderii autohtoni este dubla. Pe de-o parte, preluandu-se modelul otoman si apoi modelul sovietic, cei care au voie sa conduca acest sistem numit pasalac, sub aspectul administratiei centrale ori din perspectiva serviciilor secrete si institutiilor de forta, trebuie, intr-o forma sau alta, sa se afle sub controlul direct al serviciilor secrete euro-atlantice. Vechii agenti ai securitatii au fost preluati, convertiti si asimilati iar acestora li s-au adaugat agenti noi, tineri, scoliti la Washington ori in capitale europene. Si racolati la fata locului. Cel de-al doilea mecanism de creare a starii de subordonare si dependenta este coruptia. Care atrage dupa sine santajul.
Acest aspect al coruptiei este un element cheie al constructiei statale de tip pasalac. In timp ce asupra Romaniei sunt create de 20 de ani presiuni uriase, in sensul semnalarii unui fenomen alarmant al coruptiei si in timp ce se si iau masuri efective impotriva celor care nu fac parte din sistem, oamenii sistemului sunt nu numai lasati, dar chiar incurajati sa fure.Pentru a fi mai usor controlati prin santaj. Cum altfel s-ar putea explica faptul ca, sub regimul Traian Basescu, oamenii sistemului au sifonat sume exorbitante din banul public, miliarde de euro chiar in plina criza economica, fara a fi suferit vreo consecinta? Cum se explica faptul ca, sub acest regim, coruptia s-a consolidat si s-a institutionalizat, devenind coruptie de stat? Si asta in conditiile in care a fost creata Directia Nationala Anticoruptie, un aparat urias, extrem de bine dotat si care functioneaza dupa modelul extrem de eficient al Directiei a IV-a a fostei Securitati a statului.
Evident, de furat fura nu numai ofiterii acoperiti, dregatori ai pasalacului, ci si apropiatii acestora. Si nu numai. Fura la greu, in complicitate cu autoritatile statului roman, si reprezentanti de marca ai democratiilor occidentale.
Fiindca asa functioneaza un pasalac. Il controlezi, pentru a stoarce de acolo profit.Pe cai institutionale, dar si pe cai neinstitutionale. Maine, despre cel mai pervers efect de pasalac: deznationalizarea, dezindustrializarea si pauperizarea populatiei.
Dupa 300 de ani, Romania s-a transformat din nou in pasalac. Cu concursul si la cererea partenerilor euro-atlantici, care nu au incredere in autoritatile de la Bucuresti. Autoritati puse pe furat, dispuse la tradare, la duplicitate, la sacrificarea celor mai elementare interese nationale. In pasalac, cine nu face parte din sistem e eliminat. Iar din sistem fac parte multi dintre cei care provin din fosta securitate, preluati fiind de serviciile inteligente euro-atlantice, precum si cadre noi, de nadejde, formate si promovate in ultimii 20 de ani.
Evident, nimeni nu va recunoaste oficial afirmatiile de mai jos. Cum ar fi, de pilda, aceea ca nu poti ajunge sef al unui serviciu secret la Bucuresti fara acordul prealabil al marilor puteri. Care nu-si vor da acordul decat pentru acele persoane pe care le au sub control.Prin intermediul acestor servicii dar si al unui puternic lobby international este impiedicata, pe orice cale, ajungerea la putere a acelor persoane care nu fac parte din acest sistem de pasalc modern. In acest moment, si presedintele Romaniei trebuie sa faca parte din sistem. Precum Basescu. Antonescu nu face parte din sistem. De aceea, in ciuda uriasei sale popularitati la scara nationala, el este refuzat de aliatii nostri euro-atlantici. Iar Ponta, la randul lui, este ejectat pentru ca, fiind prea apropiat de Antonescu, nu poate fi controlat de sistem. Dar in ce scop se intampla toate acestea?
Dincolo de zbuciumul vietii politice, dincolo de derapajele institutionale ori de natura democratica, cel mai profund fenomen care a caracterizat Romania ultimilor 20 de ani este dezindustrializarea si deznationalizarea. Marile industrii, controlate de romani, de capitalul autohton, sunt in prezent cvasi-inexistente. De altfel, in general Romania a fost dezindustrializata si transformata intr-un furnizor de materie prima, intr-o piata de desfacere si intr-un exportator de forta de munca ieftina,calificata si necalificata. Pierderile, din perpectiva Bucurestiului, sunt uriase. Beneficile din perspectiva partenerilor euro-atlantici sunt si ele pe masura. In timp ce marea masa a populatiei este pauperizata iar clasa de mijloc redusa atat de mult incat sa ocupe doar un loc oarecare in vitrina, multinationalele euro-atlantice ocupa pozitiile cheie in intreaga economie romaneasca, extragand profiturile prin intermediul firmelor-mama, care nu au sediile principale in Romania si care, deci, nu platesc impozite aici. Cu exceptia impozitelor pe forta de munca. Statul roman nu incaseaza nimic nici de pe urma celei mai dramatice migratii din istorie, cele cateva milioane de romani care lucreaza in strainatate platind impozite in statele gazda.
In acest timp, romanii lupta loiali, cu pretul sangelui si al unor uriase sacrificii materiale, pe toate fronturile asa-zisului parteneriat euro-atlantic. Un alt efect pervers al starii de pasalac este faptul ca, in ciuda valorilor occidentale, autoritatile euro-atlantice care dirijeaza trenurile in Romania ignora cea mai importanta institutie a democratiei. Si anume Parlamentul. De ce? Pentru ca singurul dusman real al starii de pasalac este poporul.Cetateanul. Care se exprima prin vot. La naiba cu votul in pasalac!
La un interval de 300 de ani, Romania este din nou un pasalac. In sensul modern al cuvantului. O tara ocupata fara forte armate inamice. Prin indigeni, interesati de cariera politica si de bani. Transformati in spioni ai Inaltei Porti. Care sta pe trei piloni: Washington, Bruxelles, Berlin.Aceasta tara a devenit un important teritoriu geostrategic pentru alianta euro-atlantica, o piata de desfacere destul de importanta, un furnizor de materii prime si de forta de munca.In acest scop, Romania a fost dezindustrializata si deznationalizata. Cum poate fi schimbata aceasta situatie?
Pentru a da un raspuns corect, trebuie sa aflam cauza. Cauza nu consta doar in interesul pe care il au marile puteri de a-i stoarce pe cei slabi. Si de a obtine avantaje pe seama acestora. In definitiv, acest tip de comportament este caracteristic intregii istorii universale. In alianta euro-atlantica in care am intrat, cu mult entuziasm si uneori fara sa fim constienti de riscuri, beneficiem, pe termen mediu si lung, de o serie de avantaje indiscutabile. Iar dezavantajele, acelea pe care le-am enumerat mai sus, sunt generate, pana la urma, de noi insine. Suntem tratati asa cum suntem tratati, ca un pasalac, din simplul motiv ca reprezentantii romanilor nu au reusit sa-i convinga pe partenerii nostri ca, din perspectiva Bucurestiului, parteneriatul poate functiona in mod optim fara ingerinte straine. Ca democratia noastra este cu adevarat functionala. Ca economia capitalista, asa cum e si cata e, poate fi functionala. Consecinta acestei neincrederi, cea mai putin vizibila dar si cea mai dureroasa, este ca partenerii euro-atlantici au preluat, practic, conducerea Romaniei sub control. Prin indivizi transformati in agenti de influenta ori chiar in spioni. Acestia sunt lasati, drept recompensa, sa spolieze Romania fara a fi pedepsiti.
Dovada ca suntem transformati intr-un pasalac este ca, pentru partenerii euro-atlantici, asa cum s-a putut perfect radiografia cu ocazia procedurii de suspendare si demitere a lui Traian Basescu, nici macar Parlamentul nu a contat.Desi, in orice democratie moderna, Parlamentul este principala putere in stat care exprima vointa libera, democratica a cetatenilor sai.
Cum iesim din starea de pasalac? Renuntand la parteneriatul euro-atlantic? Ar fi din prea multe puncte de vedere o uriasa prostie. O catastrofa. Calea e alta. Aceea de a ne indrepta sira spinarii. De a forta lucrurile pana la punctul de unde putem discuta cu reprezentantii celorlalte state de la egal la egal. Fara a primi comenzi. Fara a accepta ingerinte. Fara a face plocoane...
Zilele trecute am citit un excelent editorial al lui Vasile Dâncu (sociologul…) despre „România înfricoşată“, despre frica generalizată care pare să paralizeze întreaga noastră societate. O „societate fără politică“ sau cu „o politică moartă de frică, în care activează politicieni paralizaţi de spaime“– particularizează Dâncu (omul politic). În aceeaşi perioadă, s-a întîmplat să particip la o reuniune de oameni de afaceri şi bancheri, în care PDG-ul unei mari bănci a rezumat, metaforic, dar nu lipsit de realism, crizele economice ca făcînd parte dintr-un ciclu universal al societaţilor (cît de cît) dezvoltate, mînate deopotrivă şi alternativ de lăcomie şi frică. În prezent, de pildă, după subreglementarea mînată de lăcomie, ne aflăm într-o suprareglementare guvernată – şi paralizată – de frică, una care exacerbează un soi de control panicat, acolo unde, pînă mai ieri, a domnit un bun plac relaxat şi hulpav.
Metafore, desigur, dar metafore care traduc plastic acea „stare de spirit“ pe care încearcă să o măsoare sociologii, sau „moralul populaţiei“ despre care se vorbea pe vremuri; pe scurt, formulări retorice, dar care exprimă „organic“ un ce fundamental şi difuz, greu de conceptualizat, dar pe care îl trăim, sui generis, cu toţii.Căci, să nu uităm, „starea de spirit“ a românilor – atît şi cum poate fi ea evaluată sociologic – s-a prăbuşit dramatic în ultimii ani şi a ajuns să fie cea mai „scăzută“ din Europa (care nici ea n-o duce prea bine, de altfel…). Să vedem deci ce ne poate spune această „metaforă“ a fricii, dincolo de simpla retorică.
În primul rînd, spiritual, frica este o patologie a timpului, care blochează indivizi şi colectivităţi întregi în clipă, care ţine omul prizonier al momentului „înfricoşat“, ducînd la o atrofiere treptată a imaginaţiei, a aspiraţiilor şi a speranţelor, a tot ceea ce îl poate orienta spre un viitor; căci tomorrow never comes, nu-i aşa?…
Politic, Vasile Dâncu face o listă edificatoare (şi imparţială) a consecinţelor. Pe scurt, viziunea politică şi politica însăşi sînt reduse la strategii, iar acestea – la reacţii conjuncturale, în căutarea celui mai mic rău pe moment, şi nu a vreunui bine oarecare în viitor. Astfel, „una dintre fricile cele mai mari este frica de a guverna: se întîmplă deja de aproape un deceniu. Chiar dacă au existat majorităţi consistente, politicienii au guvernat minimal, dominaţi de frica de a nu pierde puterea – şi tocmai din această cauză au pierdut-o, de fiecare dată. “În plus, de ceva vreme, „frica de DNA sau de serviciile secrete îngheaţă sîngele în venele politicienilor, care vor căuta mai mult să-şi găsească forme de protecţie decît să încerce a acţiona firesc, după planuri sau strategii necesare“: adio viziune, bine public, responsabilitate şi chiar iniţiativă!
Economic, lucrurile nu stau mai bine. În recenta şi firava mea experienţă cu diverse corporaţii şi bănci, am fost surprins aproape de fiecare dată de „încremenirea în proiect“ a majorităţii managerilor, de frica aproape explicită de a inova şi de a-şi asuma riscul unor astfel de inovaţii – de care tot ei spun, altminteri, că este neapărată nevoie. Dar aproape singura „iniţiativă“ de asigurare a profitului este reducerea cheltuielilor. Iar cînd există, totuşi, iniţiative, şefii preferă, de regulă, să vadă ce face concurenţa: întîi să-şi asume alţii riscul şi, pe urmă, dacă merge, venim şi noi. Uneori, blocarea în rutine, în „reţete“ magice care vin din Occident şi „de sus“ cade de-a dreptul în ridicol. Într-o prezentare care mi s-a cerut de către o foarte mare şi respectabilă companie, de pildă, am fost admonestat că am folosit nouă slide-uri în loc de şapte, care este –cum de nu ştiţi!? – volumul optim de informaţii, dincolo de care memoria umană nu mai reţine esenţialul. Măi să fie…
Totul se combină şi se amplifică la nivel social. Speranţa moare ultima, se zice, dar şi cînd moare… Şi chiar dacă frica nu o omoară, în orice caz, o paralizează. Iar cînd orizontul de aşteptări se îngustează dramatic şi este tot mai golit de vise de viitor, membrii societăţii îşi caută fiecare salvarea unde cred de cuviinţă – şi unde pot: emigrare în afară sau downshifting înăuntru, blazare introvertă sau revoltă extravertă (la fel de sterile şi una, şi alta) sau, mai la îndemînă,refugiu în misticisme, de la moaşte la mitul eroului salvator, trecînd prin binecuvîntarea maşinilor şi descîntece. Doar în cele mai fericite cazuri, refugiul este căutat în cultură, într-o creativitate disperată, care sfidează atît economicul, cît şi politicul, şi care (iată o rază de speranţă!…) reuşeşte tot mai des. Dar aceştia sînt oamenii care deja şi-au înfrînt frica.
Nu în ultimul rînd, frica se instalează în biologic, este încorporată şi duce la reacţii aproape biologice: muşcă şi fugi sau, pur şi simplu, defulare printr-o agresivitate ecumenică, generalizată şi imparţială.Din trafic la televizor şi de aici în reţelele de socializare, o găsim compactă şi explicită pretutindeni, devenind una cu aerul pe care îl respirăm. Nu cred că mai este nevoie să insist sau să dau exemple, căci le cunoaştem cu toţii.
În ultimă instanţă, generalizată, frica poate deveni o maladie ontologică în măsura în care duce la o atrofiere a sensului: trăiesc pentru că sînt viu şi o fac cu orice preţ, chiar dacă nu mai ştiu de ce.
43 Commentarii la “Tot mai “pe fata”: CINE CONDUCE, DE FAPT, ROMANIA si ne alege guvernatorii “compradores”? SEFA DNA – PREMIATA SI GLORIFICATA DE AMBASADA SUA, iar emisarul american NULAND dezvaluie motivul real al “LUPTEI IMPOTRIVA CORUPTIEI” – controlul geopolitic al Europei de Est”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
43 Commentarii la “Tot mai “pe fata”: CINE CONDUCE, DE FAPT, ROMANIA si ne alege guvernatorii “compradores”? SEFA DNA – PREMIATA SI GLORIFICATA DE AMBASADA SUA, iar emisarul american NULAND dezvaluie motivul real al “LUPTEI IMPOTRIVA CORUPTIEI” – controlul geopolitic al Europei de Est”
VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>