update – Aproape 90% dintre elevi inscrisi la ORA DE RELIGIE. Un prim asalt respins, dar nu e momentul de triumfalisme. URGIA ANTICRESTINA E DOAR LA INCEPUT

104 Commentarii la “update – Aproape 90% dintre elevi inscrisi la ORA DE RELIGIE. Un prim asalt respins, dar nu e momentul de triumfalisme. URGIA ANTICRESTINA E DOAR LA INCEPUT”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

doroteea

09-03-2015 08:50

@Costy:

pana una alta `Adevarul Scripturii’ spune ‘nu judecati, pt ca Judecata e la Mine’; iar o parte a acesteia apartine unuia dintre fosti mari prigonitori ai crestnilor – asta daca numele de Saul (a.k.a. Pavel) iti spune ceva, desigur… Ma gandesc ca s-or fi gasit multi cu inimi mari’, ca a ta, capabile sa ‘Il incapa pe Dumnezeu’, cum zici, care il vor fi judecat pe Saul la vremea lui…nu-i asa? Si uite ca el, Saul, a ajuns mai mare ca ei. Apropo de Pavel, el era cel cu ‘litera Legii ucide’, parca…Astia ca tine, cu limbajul de lemn la purtator si cu citirea selectiva a Scripturii, inchid usa Bisericii…

@Mada:

v-am spus eu ca pe Cernea nu trebuie decat sa-l lasi sa se desfasoare, fara sa incerci sa-l contrazici? Face singur toata treaba… Cred ca o sa propuna adoptarea unei legi care sa permita casatoria dintre om si delfin, ca doar persoane suntem cu totii, nu? Activistii lgtb o sa se inverzeasca de invidie, la asta nici chiar ei nu s-ar fi gandit!

costy

09-03-2015 09:49

Mi-ai spus ce stiam şi ce simt Doroteea. Nu o spun formal. Mie aşa mi s-a părut şi aşa am spus. Cu tot limbajul de lemn al exprimării mele, mi se pare că i-am înțeles şi nu-i condamn ci-i deplâng.
Dar, tot e bine că sunt suflete mai capabile şi mai vrednice.

Mirela

10-03-2015 00:31

http://www.gandul.info/puterea-gandului/evanghelia-dupa-sfantanita-iisus-si-a-tinut-mama-la-usa-13950674

Deci… da, pana aici a ajuns…

costy

10-03-2015 12:41

@Mirela,
Cine atunci e dumnezeu în viziunea distinsului CTP?
OMUL. OMUL, şi mai mult chiar, EUUUUL omului.
În cheia interpretării, super-iluminatul nu a incus un text esențial: ‘cine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine’.
În scriputră nu se pomeneşte nicăieri de toleranță. Se vorbeşte despre iubire. Şi nu orice fel de iubire. Ci de iubirea vrăjmaşilor.
Deci…
Toată ‘teologia’ CTP-istă, toată poliloghia, are logica şi dreptatea omului, a consumatorului vieții şi suportului vieții primite de la Dumnezeu, o dreptate ce nu poate fi dreaptă ignorând pe cel ce este totul şi face totul ca omul să fie ce este (CTP, posesor de minte, apt de cuoaştere şi de cunoştința de sine).
Dreptatea… apusului. Nu întâmplător apusul se identifică cu, căderea.
Nimeni nu a dovedit şi nu va dovedi vreodată, că nu există Dumnezeu.
Cum poți crede că nu există înainte de a fi dovedit ceva?
CTP, şi-a dovedit sieşi sofistic că nu există, acel ce a afirmat despre sine că este ADEVĂRUL, LUMINA, ŞI VIAȚA.
Acestea pot comfirma sau… imfirma existența lui DUMNEZEU.
Cărui Adevăr slujeşte CTP, o spune gazetărismul domniei sale, ca sa nu spun mai mult.
Asta simt, ca răspuns, la prerorațiaCTP -istă la care trimite mirela, (la punctul 43).

costy

10-03-2015 13:06

Cine iubeşte pe fiu… mai mult decât pe Dumnezeu, nu este vredinc de Dumnezeu, este un Adevăr înfricoşător.
De ce?
Pentru că este o iubire moartă. O iubire care pierde pe cel ce iubeşte şi pe cel iubit.
Nu. Dumnezeu nu cere să iubim astfel, în folosul său, ci în folosul nostru.
Între moarte şi viață, există o poziție neutră?
Nu Dumnezeu este exclusivist, viața nu poate exista fără Dumnezeu, care dă toate cele ale vieții.
CTP, în adâncul materiei sale (cenuşii), vede că există neutralitate, şi nu numai, dar chiar pe ea î-şi construieşte toată dovada sofistică.
Logica apusului. Apusul… soarele părăseşte cerul, lumina se stinge şi se întinde domnia întunericului…

doroteea

10-03-2015 15:46

@Mirela:

Acele pasaje si pt mine au fost, la ‘inceputurile mele’ :), prilej poate nu de smintire – pt ca am pornit de la premisa ca Cine spune ‘fericiti cei blanzi si milostivi’ si ‘nu ridica sabia caci de sabie vei muri’, nu poate indemna la razboi! – dar cu siguranta de grele dileme. Pe principiul ‘cauta si vei afla’ m-am lamurit cum stau lucrurile (cel putin asa mi se pare…)

Pasajele acelea ar trebui insa lamurite de preoti, dupa mine asta e morala acestui articol (al unui om care altfel a avut si atitudini deschise, umane, fata de subiect) – si nu pt ca il nedumiresc pe CTP, ci pt ca multi gasesc in ele prilej de poticneala. Mai mult, chiar si credinciosii le rastalmacesc adesea, si asta e o alta imensa problema.

Ori exact asta e rolul preotului – sa lamureasca oamenilor Cuvantul Domnului, cu paradoxurile sale inerente daca tinem seama de faptul ca religia crestina porneste de la premisa a doua planuri de existenta.

Cred ca am mai spus asta, personal nu am intalnit in preotii nostri – decat cu rarissime exceptii – prilejuri de smintire, ci de clarificare si bucurie. Cu toate astea, un repros tot as avea: faptul ca exact aceste pasaje paradoxale, smintitoare, controversate si aparent contradictorii, trec adesea neanalizate!! E DATORIA lor sa o faca, tine de ‘fisa postului’ ca sa zic asa…. Si trebuie sa o faca intr-un limbaj accesibil contemporaneitatii, pt ca Adevarul nu sta in terminologie, ci in SENSURI.

Din pacate (sau din fericire), tacerea Bisericii a fost suplinita de intelectuali. Pt mine, de ex., Steinhardt a avut un rol determinant in lamurirea unor lucruri. Multi l-au injurat pe Plesu, dar si el abordeaza in mod adesea fericit clarificator anumite pasaje…dilematice. Numai ca astea sunt exemplele fericite. Pe fondul acestei carente apar si altele,mai nefericite. Iar misterul aici nu prea e de folos. Parerea mea..

Vasile C

10-03-2015 16:46

“Interesante” elucubratiile “exegetice” ale domnului CTP, care “nu este impotriva crestinilor”, dupa cum declara la sfarsitul articolului.
http://www.gandul.info/puterea-gandului/evanghelia-dupa-sfantanita-iisus-si-a-tinut-mama-la-usa-13950674

costy

10-03-2015 19:18

CTP, nu este împotriva creştinilor….
Domnul şi Mântuiorul nostru, pus în rând cu Stalin… nu mai zic de celelalte…
Pentru ce?
De dragul cui?
Din cauza cui?
Din cauza cretinilor de creştini ortodocşi români care în procent de 90% au cerut ora de religie, care î-şi trimit copiii la o oră în care să învețe despre ororile iadului, despre îngenuchere în fața lui Dumnezeu, desre dreapta credință ortodoxă, despre una sobornicească şi apostolească biserică, despre grozaviile păcatului, despre iertarea şi iubirea lui Dumnezeu… cretinism do-mle, cretinism!!!.
Civilizația mileniului ll ne cere să dăm copii la şcoala sexului, a homosexului, a anticoncepționalelor, a pedo… etc, şi ia-uite cretinii ce atitudini au… intoleranții…
‘Cine ridică sabia, de sabie va’… .Mi se pare interesant!. Sfinții părinți s-a făcut sabie celor ce au atacat ortodoxia. De sabie… vor avea parte.
Din cauza cui a judecat şi pusvîn rând cu Stalin şi …, CTP, pe Domnul Iisus?
Din cauza celor 90%, care l-au împins la păcat. Al cui e păcatul… ? Ghici?
Copii noştri (botezați), să învețe exact ce este opus sfințeniei, lepădărilor şi făgăduințelor de la botez, ca să fim pe placul stăpânilor care-l plătesc pe CTP. Pictura de pe zidul Voronețului (susține ora de religie), trebuie ştearsa şi pictate noile…

costy

10-03-2015 22:15

Textele sunt cât se poate de clare, pentru orice ortodox angajat cu toată inima şi cu tot sufletul în lupta pentru despătimire. Orice pas făcut către cer şi către Dumnezu î-ți preschimbă pe cei apropiați, cel puțin în opozanți, dacă nu duşmani necruțători.
Nu vreau să mă dau cunoscător , în public, pentru că oricine înțelege că schimbarea vieții lumeşti cu cea în Hristos tulbură, irită şi răscoleşte totul în familie, la locul de muncă… între rude şi cunoscuți.
Citiți ‘Războiul nevăzut’ de sf. Nicodim Aghioritul.
Războiul anunțat de Domnul Iisus este tocmai acesta, duhovnicesc, nu un jihad ortodox prezentat de CTP, speculând necunoaşterea majorității şi făcând din Domnul Iisus o figură malefică, un incitator la dicordie, la ură şi violență, la desconsiderare şi extremism.
Chestia cu sabia… la care trimite Doroteea, tocmai la violența fizică se referă.
Petru, în momentul prinderii Mântuitorului, a ridicat sabia şi a lovit un slujitor al arhiereului, moment în care Domnul îl avertizează pe apostol (şi pe fiecare dintre noi), că violența aduce violența şi moarte violentă. Clar şi aici. Ca şi celelate.
Termenul de război şi Iisus ca incitator, folosit de CTP, este tocmai măciuca lui, cu care loveşte în ortodoxism şi-n ortodocşi.
La fel ca cei ce l-au prins, judecat şi predat precuratorului spre răstignire, CTP, i-a căutat (şi gasit), o mulțime de vinovății Domnului, l-a asemuit şi la pus în rând cu tâlharii şi cu criminalii cei mai odioşi ai omenirii, la ridicat şi pironit pe cruce.
Citiți ce a scris şi ve-ți vedea.
Evanghelia, pentru a fi înțeleasă trebuieşte traită, pentru că este viață, nu-i simplă informație, nu-i povestire nu-i mit, e viață.
Am îndrăznit cam mult şi am depăşit măsura, recunosc.

costy

11-03-2015 03:27

Dictatura şi totalitarismul lui Dumnezeu… .

Tembelism tip CTP, tip sarpe ispititor în Eden, tip inteligenism ultra actual…

Dictatura şi totalitarismul lui Dumnezeu= dictatura şi totalitarismul mamei aupra pruncului nou născut, a cărui viață depinde în totalitate de ea (de mamă). Dictatura lui şi totalitarismul lui Dumnezeu, este dictatura şi totalitarismul vieții şi a suportului vieții asupra celor care depind în totalitate de viață, este dictatura şi totalitarismul Adevărului, a luminii, a IUBIRII, milostive, iertătoare, ocoritoare… fără de care viața nu este posibilă…

Nu este cu putință ca Dumnezeu să ne dea totul şi să nu ştie totul despe noi în orice clipă. Nu este cu putință ca pruncul să sugă şi mama să nu simtă şi să nu ştie… totul despre pruncul ei…

Dictatură şi totalitarism… (părintesc!!! )
CTP… te faci de râs… . Nici macar atât nu poți pricepe…
Dumnezeu ne cere iubirea, pentru a ne ține conectați la iubirea fără de care pierim, ne rupem de “familie”, de Tatăl, de sursa vieții, şi ajungem in ghiarele urii, discordiei, autodistrugerii, autodevorarii sexuale, hedonice, ego… nice, demonice.

Dictatura şi totalitarismul lui Dumnezeu… Iubirea nu este totalitarism şi dictatură, ci însăsi unitatea şi energia vieții, interconectarea la sursa energiilor vieții veşnice.

Aşa sunt dictaturile totalitare ?. Care dictator şi-a dat viața în chinuri pe cruce, şi-a iertat răstignitorii şi a dat şi dă torul pentru viața şi salvarea lumii ?

Nu-i adevărat, că ve-ți muri!!!… Nu!!!.
Dumnezeu se teme că ve-ți fi la fel cu El… ve-ți fi dumnezei… luați şi mâncați (din pomul oprit).

Nimeni nu poate fi viața şi sursa vieții înafară de Dumnezeu şi nu poate fi viu fără Dumnezeu (totalutarul…) domnule CTP, şi domnilor care ştiți totul despre toate, ştiți că nu există Dumnezeu şi că iubirea sfântă, şi ortodoxia este toxică şi intolerantă.

admin

11-03-2015 09:15

@Costy, Mirela, Doroteea, Vasile C:

Comparatia intre Biserica si totalitarismul bolsevic nu e noua, are deja o oarecare “traditie”. Pornind de la “dogmatism” (adevar unic), metafora Bisericii ca Trup unde toti membrii sunt madulare (parte a unui intreg), unde domneste ascultarea neconditionata si totala de Dumnezeu, mai importanta decat cea de parinti sau de membrii familiei, s-au facut comparatii ieftine cu ideologica unica a partidului, cu colectivismul coercitiv si distrugerea oricarei alte fidelitati decat fata de conducator si partid. Acest mod de a vedea lucrurile cunoaste inclusiv o ecranizare din anii 60: Passolini (regizor de stanga, homosexual) realizand filmul “Evanghelia dupa Matei” respectand, formal, textul din NT, punand insa asemenea accente si tonalitati incat Iisus pare acolo un proto-Lenin.

Astfel de comparatii sunt deplasate la cel mai mic exercitiu de scrutare critica. Istoric vorbind, Biserica, in forma rasariteana, are unul din cele mai flexibile si democratice sisteme de organizare: este important localul, nu globalul si nu centrul in ceea ce priveste autoritatea concreta, jurisdictionala. Staretii si episcopii, cel putin in vechime, erau alesi de catre popor, monahi si preotime. Astazi, episcopii si mitropolitii sunt alesi de catre Sinod, care este organizat colegial. Autoritatea ultima in Biserica nu e detinuta de vreun om, nici macar in partea vazuta a ei – apartine Predaniei, adica unui corpus de canoane, dogme si practici la care se raporteaza toti la fel (asta mult inainte de orice idee moderna a constitutionalismului sau domniei legii). Nimeni nu are monopol asupra adevarului de credinta: fie Sinod, fie patriarh. Disputele de credinta se transau in urma unor Sinoade, care erau organizate sub forma unor dezbateri in care se verifica in ce masura noua invatatura corespunde sau nu Predaniei. In ceea ce priveste fidelitatea fata de Mantuitorul si fata de poruncile Sale care trebuie sa fie mai mare decat cea fata de propria familie sau propriul neam, acesta este un principiu care, in primul rand, NU este impotriva familiei, ci impotriva subordonarii si subsumarii scopului vietii familiei. Scopul este mantuirea, alaturi si cu familia, iar asta inseamna, uneori, inclusiv faptul ca poti fi prigonit si in propria ta familie. Nu a spus Iisus si nu a existat niciun Sfant Parinte care sa indemne la “turnarea” parintilor pentru necredinta sau la razvratirea impotriva famiei pentru ca nu impartaseste credinta. Dimpotriva – in istorie s-a intamplat intotdeauna invers, asa cum am si fost avertizati de Iisus.

Asadar, rezumand: un sistem in care centrul e in echilibru fata de local, colegial, in care autoritatea ultima apartine Cuvantului, nu unuia sau altuia. Tendintele papiste sau protestante sunt tot atatea tendinte de stricare a acestui echilibru fie spre tiranie personala, fie spre anarhie individuala.

Asta din punct de vedere istoric si organizational. Cine stie cum arata partida bolsevica stie ca nu seamana intru nimic cu Biserica. La un alt nivel al explicatie, sa zicem spiritual, partidul bolsevic, orice totalitarism este o imitatie demonica a Bisericii, adica a Imparatiei lui Dumnezeu. O caricaturizare tragica, copie de cosmar, in care totul este rastalmacit, intors pe dos. Necesitatea adevarului este transformata in gandire unica (in biserica ortodoxa, spre exemplu, nu exista infailibitate!); dragostea in teroare; unimea in totalitarism, centralism organizational.

Pasajele invocate sunt talcuite demult si CTP are acces la asemenea lecturi – poate le-a si facut. Insa mai atractiv este sa faca parada – el chiar se crede mai destept decat este.

costy

11-03-2015 09:43

Admirabil admin.
Cine are de perceput şi de înțeles, o şi face.
O concluzie şi un final admirabil.

admin

11-03-2015 14:03

http://www.cotidianul.ro/ct-popescu-da-biserica-pe-dna-si-o-prefera-pe-kovesi-in-locul-lui-dumnezeu-257923/

doroteea

11-03-2015 17:40

@admin:

Ok, eu iti dau dreptate, chiar si cu CTP. Dar sa stii ca nu toata lumea pricepe cristal lucrurile astea. Sa luam de pilda textul cu ‘cine nu isi lasa parintii….’ Nu mai departe de anul trecut chiar pe aici a fost o controversa (la care – bien sûr! – am participat 😀 ) din care rezulta ca unii dintre noi intelegeau ca este vorba exclusiv de calugarie in pasajul respectiv. Si asta e un exemplu… Admit ca este si o chestie de bunavointa pana la urma, pt ca cine vrea si cauta gaseste (ma refer aici la CTP).

Apropo de texte provocatoare: uite, de ex, pilda iconomului necredincios. Unde gasesc si eu o interpretare?

un ieromonah1

11-03-2015 22:19

Vin şi eu cu nişte aprecieri legate de articolul din Gândul, semnat de CTP, alias Cornilă. Şi pornesc de la cuvintele Mântuitorului: „De ce nu-Mi pricepeţi vorbirea? : Pentru că nu-Mi puteţi asculta cuvântul” (In. 8, 43).
Fiecare are felul lui de a vorbi; cu atât mai mult Însuşi Dumnezeu. Bineînţeles, suntem avertizaţi, şi Scaraoschi are limbajul lui, chiar teologic. Şi aşa este. Dintru început CTP îşi dă pe faţă planul de a-şi vărsa năduful, să ne facă în ciudă. Ne propune texte încuietoare. Ştie bine că nu are dreptate, dar vrea să convingă şi pe alţii că e atractiv şi diavolul, trebuie luat şi el în considerare. Aruncă şi el o piatră în baltă pe care nu o pot scoate zece deştepţi. De ciudă sau pt a oferi o alternativă orei de religie.
În primul rând, deşi face referire şi la Biblia tradusă de Mitropolitul Bartolomeu Anania, citează din versiunea protestantă, chiar fără să corecteze erorile de punctuaţie flagrante şi mergând pe sensurile deviante pe care le propune acest text. Spre exemplu, articularea cuvintelor „pacea” şi „sabia” aduse pe pământ absolutizează cearta dintre oameni, pe când Hristos se referea la inerentele dispute aduse de credinţa/necredinţa oamenilor. De ce oare optează pentru această versiune? Tocmai pt a face în ciudă „sfinţilor părinţi” şi pentru a ataca nu doar BOR-ul, ci chiar Evanghelia, pe Hristos.
Dincolo de aspectele tehnice, cel mai important lucru este că nu poate înţelege limbajul dragostei absolute, evanghelice. De fapt, nu-l poate asculta, că, de înţeles, îl înţelege. El însuşi spune că dragostea de Dumnezeu este absolută. Atunci de ce nu poate înţelege faptul că dragostea absolută cere să renunţi la toate iubirile ieftine pt a o putea cuprinde pe aceea? Pentru că nu vrea să renunţe la ele, la iubirea de sine. Tocmai iubirea de sine aduce în minte cu rea intenţie o sabie materială ucigaşă, nu una spirituală, care să taie legăturile rele, oricât de familiare ar fi. Sau măcar să se fi gândit că se referă la sabia pe care aveau să o suporte mucenicii sau toţi cei ce au parte de renegarea familiei când apucă pe calea credinţei. Dacă acestea ar fi fost exerciţii prea grele pt o minte răzvrătită, măcar să se fi gândit la răstignirea Mântuitorului, Care ne-a arătat prin exemplul personal cum este împlinit cuvântul lui Dumnezeu până la capăt.
Totul ar fi fost atât de simplu dacă ar fi avut grijă să nu caute texte eretice ale Evangheliei. Cheia stă şi în traducere. Una este să spui: „omul va avea de vrăjmaşi pe casnicii lui” şi alta este a spune: „şi vrăjmaşii omului sunt casnicii lui”. Dar bineînţeles că tot „sfinţii părinţi” sunt de vină, pentru că se bucură de ora de religie, sugerându-se că textul comentat de el este al Bisericii.
Concluzia simplă ar fi că a folosit un text care nu este al Bisericii împotriva Bisericii.

Ioan R

11-03-2015 22:36

@ doroteea,

O explicare gasim chiar in versiunea ANANIA a Bibliei
http://www.dervent.ro/biblia.php
“Stăpânul nu-l laudă pentru nedreptăţile de dinaintea concedierii, deja sancţionate, ci pentru abilitatea de a face faţă unei situaţii-limită. Potrivit unor exegeţi, iconomul nu a falsificat chitanţele, ci le-a redus la valoarea lor nominală, diferenţa fiind comisionul la care funcţia îi dădea dreptul şi pe care şi-l pune astfel în rezervă pentru zilele negre ce-l aşteaptă. Pe de altă parte, aşa cum împărăţia cerurilor poate fi luată cu asalt şi intră în legitima posesie a cuceritorilor (Mt 11, 12; Lc 16, 16), inepuizabila vistierie a lui Dumnezeu e deschisă până şi „jafului duhovnicesc“, dacă acesta urmăreşte salvarea (mântuirea) sufletului.”

Alta chiar in ziarul Lumina:
http://ziarullumina.ro/calendarul-zilei/evanghelia-zilei-pilda-despre-iconomul-nedrept

Ioan R

11-03-2015 23:43

Legat de CTP, cred cu tarie ca BOR ar trebui sa reactioneze puternic deoarece acesta a atacat frontal chiar Evanghelia si, deoarece este citit de multi, va si sminti pe multi…

Cateva cuvinte de la Sf Paisie Aghioritul:

(…) “De multe ori unele studii sau o meserie cultiva, intr-un anumit fel, o logica seaca. Logica este boala intelectualilor. Ea le-a intrat pana in maduva oaselor. Desi ai inima, totusi logica stapaneste inima ta.”(…)
(…) “Diavolul îi netrebniceste pe oamenii inteligenti prin judecata “dupa infatisare””(…)

(…) “Dar si unul cu stiinta de carte, de va merge cu mandrie sa cerceteze dogma, si pe acesta îl va parasi harul lui Dumnezeu, deoarece are mandrie si va începe sa aiba indoieli.”(…)
(…) “Dar cel care nu are o stare duhovniceasca buna si merge sa se ocupe cu Dogmatica, unul ca acesta, chiar de ar crede putin, dupa aceea nu va mai crede deloc.”

doroteea

12-03-2015 01:55

@Ioan R.

Textul nu se rezuma la lauda adusa iconomului, ci se incheie cu doua concluzii interesante (a caror analiza nu am gasit-o nici la Parintele Anania. Iata-le:

Si stapanul l-a laudat pe iconomul cel nedrept, fiindca a lucrat intelepteste 3, caci fiii veacului acestuia sunt mai intelepti in neamul lor decat fiii luminii.
In 12:36, Ef 5:8, 1Tes 5:5

9. Si Eu va spun: Faceti-va prieteni prin bogatia nedreapta, pentru ca, atunci cand ea va va lipsi, ei sa va primeasca in corturile cele vesnice.
Ecc 11:2, Sir 40:24

Deci sa nu simplificam: ‘faceti-va prieteni din bogatia NEDREAPTA…’, nu din orice fel de bogatie (pt ca nu orice bogatie e nedreapta). In plus, in contextul pasajului imediat anterior, lucrurile devin un pic derutante… Personal, nu am gasit o explicatie completa decat la…Andrei Plesu, in ‘Parabole’. Imi pare rau, stiu ca imi atrag oprobiul public spunand asta, dar e o realitate. Am cautat o lamurire completa si la parintii Bisericii, dar nu am gasit. Explicatia lui Plesu nu ocoleste pasajul ‘smintitor’. Si, pana la proba contrarie, mie una mi s-a parut f ok.

@Ioan R si @un ieromonah1:

comentariile voastre pornesc de la ‘stampilarea’ lui CTP. Ca sa ne intelegem: sunt departe de a ma da in vant dupa dl. Tudor-Popescu, ca sa ma exprim eufemistic, dar nu asta e ideea aici. Sunt de acord ca sunt unii carora oricate explicatii le-ai da si tot nu ar crede, pt ca pur si simplu sunt a priori inchisi/ostili subiectului. Poate ca el face parte dintre astia, nu stiu, si nu e treaba mea sa stabilesc cum stau lucrurile, pt ca nu sunt Dumnezeu ca sa categorisec oamenii.

A afirma insa ca textele respective sunt limpezi cristal mi se pare ipocrit. Ca dovada este, de ex, faptul ca nici macar noi nu le interpretam identic. Eu de ex nu cred ca Domnul Iisus se referea la ‘inerentele dispute aduse de credinta/necredinta’. EL spune ‘nu socotiti ca am venit ca sa aduc pace pe pamant, ci am venit ca sa aduc sabie’. E cu totul altceva! Personal, pun acest text in legatura cu cel al graului si neghinei. El a venit ca sa desparta graul de neghina. Pt ca exista si neghina, semanata de vrajmas! ceea ce e grozav de interesant, ca informatie, daca e sa sapam mai adanc. Pe de alta parte spune ca trebuie asteptata vremea secerisului, ca nu cumva sa aruncam si graul bun odata cu neghina!!! Ceea ce, pt mine cel putin, este o noua indicatie ca nu e cazul sa ma apuc sa categorisesc eu care e grau si care neghina, pt ca s-ar putea ca pana la seceris, graul bun sa para neghina! Iar asta o pun mai departe in legatura cu cei sositi in al 11-lea ceas si cu porunca de a nu judeca.

Evident, imi bazez concluziile nu pe capul meu, ci pe diversele lecturi (nu doar din Plesu, evident! 🙂 ).

Ce vreau sa spun este ca asumptia asta ca textele sunt f clare, ‘evidente’, dragoste doar tr sa ai in inima ca sa le intelegi, mi se pare putin cam fariseica, in genul pildei vamesului si a fariseului (‘Doamne, Iti multumesc ca nu sunt ca CTP si ca am inima deschisa si inteleg snur cuvintele tale!’). Si psalmistul spune, daca nnu ma inseala memoria, ‘am cugetat la Cuvantul Tau, Doamne’ (din memorie). La Cuvantul Domnului SE CUGETA, adanc, pt ca e subtil si nu e la indemana tuturor.

Pe de alta parte, dragostea asta mai ridica si probleme practice adeseori.. Pe hartie e usor sa spui ‘dragostea absolută cere să renunţi la toate iubirile ieftine pt a o putea cuprinde pe aceea’. ‘Iubirile ieftine’ sunt si iubirea fata de fii, de exemplu? In plus, sfintii parinti spun ca cine nu poate iubi oamenii nu Il poate iubi pe Dumnezeu. Avem si anecdota cu Sf. Casian si Sf. Nicolae. Unii inteleg ‘dragostea absoluta de Dumnezeu’ prin izolare fata de oameni – si, mai rau, nu e vorba doar de izolare fizica, ci si de una sufleteasca, doldora de mandrie ascunsa si dispret (apropo: cred ca dispretuitorii au un loc special amenajat in iad; e o parere).

In fine, ce vreau sa spun este ca nu mi se pare deloc chibzuit sa expediezi asa usor o ecuatie umana. Si nici textele evanghelice, ca pe ceva ‘de la sine inteles’.

ss-istul

12-03-2015 07:35

O să spun o părere,în legătură cu tâlcurea, interpretarea, desermetizarea, parabolelor evanghelice.
Rog persoanele sensibile,ce pot considera, interpreta, că le-am vizat, să înțeleagă că nu asta urmăresc, ci exprim o părere ce poate fi luată în seamă sau nu.
1. Pentru mântuirea noastră, nu este esențial, ce nu înțelegem din evanghelie, ci ce înțelegem foarte bine şi mai ales ce şi cât, facem din ce am înțeles, cu concursul duhovnicului. A te crampona exact pe ce nu ai putut înțelege este o ispită, o capcană, o pretenție si nu numai.
2. Scriptura se învață de la ABC, etapizat, de la simplu la complex, potrivit cu vârsta (duhovnicească), cu darul şi capacitatea (duhovnicească), a fiecaruia. Mândria şi nerăbdarea, părerea de sine, a unor oameni neexperimentați care posedă acte de studii care mai au şi funcții, titluri, poziții sociale, etc, se simt autorizați să lămurească (şi pe ceilalți), cu varianta lor ultra logică…
3.Tâlcuirea intelectualilor, ( a căror despătimire este… ca şi cum nu ar fi şi patimile persoanei compun şi susțin tâlcuirea), nu lămureşte ci rătăceşte. De obicei acele tâlcuiri sunt, apreciate şi acceptate de cei ce au aceleaşi patimi sau patimi înrudite.
4. Sciptura este putere, folos, lumină şi viață, celor care o citesc cu smerenie, şi din puținul care-l înțeleg fac mult sau foarte mult.
Citiori sun mulți. Dar cei mai mulți citesc mult, cred că înțeleg mult, se cred cunoscători profunzi şi autorizați, dar din multul citit sau înțeles, fac foarte puțin sau de loc.
5. Ce nu ai înțeles, nu-ți este de folos acum. Nu eşti încă student. Cu atât mai puțin profesor, (al duhovnicului). Lucrează ce ai înțeles, parcurge clasele primare, ia examenele (ispitelor despatimirii), treci la nivelul superior şi… ți se va lămuri toate.

Mă opresc aici.
Nu am vizat pe nimeni.
Fără smerenie, nu ne lămurim nici pe noi şi nici pe ceilalți ci facem exact inversul. Totdeauna.

ss-istul

12-03-2015 08:04

Bogăția nedreaptă, poate fi bogăția bogatului care nu poate fi bogat cu ce nu-i a lui. Adică omul, care (mai mult sau mai puțin cinstit) a devenit bogat în cele pământeşti. Bogat este numai Dumnezeu, căruia îi aparține totul, tot ce a creat, hrăneşte şi întreține şi în care este inclus şi omul. Bogăția omului este agonisită, ca şi cea cerească, prin asalt.

Păi cum vom interpreta de exemlu ,, fericiți cei ce flămânzesc şi însetoşează de drepate ?
Pentru care dreptate fămânzesc şi însetoşează ? Pentru dreptatea lor personală ? Nu.NU. Nu.
Aceia care însetoşează şi flămânzesc după dreptatea lui Dumnezeu.
Drepți, sunt doar aceia care trăiesc şi împlinesc dreptatea lui Dumnezeu.
Poruncă este: Căutați… Împărăția lui Dumnezeu şi DREPTATEA LUI, şi celelale….

un ieromonah1

12-03-2015 09:11

@doroteea
Ce am vrut să spun este faptul că CTP îşi asumă din introducere rolul lui Michiduţă. Deci este contşient. Apoi foloseşte expres traduceri care pot induce în eroare. Nu din neştiinţă. Spre deosebire de oameni mai puţin instruiţi, are capacitatea de a cerceta şi găsi răspunsurile corecte. Oare de ce nu le-a găsit? Bănuiesc că n-a căutat bine.
Cam cum spunea şi “ss-ist”, Sf. Vasile cel Mare spune că locurile grele din Scriptură trebuie interpretate pe baza celor clare. Se porneşte de la poruncile explicite şi neinterpretabile şi fiecare poate pricepe mai departe, pe măsura lui, locurile mai încifrate.
Aşadar, nu l-am acuzat gratuit de interpretare eronată, ci pe baza afirmaţiilor lui chiar din acel articol. Poate voi reveni şi cu alte precizări, pt că, mi se pare, poţi ajunge singur în confuzie încercând să nu-l judeci pe CTP.

doroteea

12-03-2015 12:49

@ss-istul:

‘Fără smerenie, nu ne lămurim nici pe noi şi nici pe ceilalți ci facem exact inversul. Totdeauna.’

Cu asta sunt complet de acord. 🙂

@un ieromonah1:

una e sa judec faptele omului, alta e sa judec omul. Observ ca exista tendinta asta pe care aproape nimeni nu reuseste sa o evite, de a stampila persoana, de a-i face portretul psihologic, de a o incadra intr-o categorie. Cred ca 90% din comentarii pe acest tip de argumentatie se bazeaza, cu asta incep, cu asta se termina, ratand aproape complet esenta discutiei. De pilda, in cazul de fata, reflexul a fost – ca de obicei – calificarea unanima a lui CTP drept intelectual incapabil sa inteleaga duhovniceste, rau intentionat, plin de duhul mandriei etc etc…

Ori eu cred, din contra, ca abia debarasand discutia de aceste comentarii inutile, poate incepe adevarata dezbatere. Chiar Sf. Paisie Aghioritul – mai deunazi comemorat pe site – spunea: ‘puneti inainte gandul cel bun’. Eu zic asa: omul incearca sa se dumireasca. In loc sa-i zic ‘trufia si diavolul te impiedica sa intelegi, fiinta pierduta ce esti!’, mai bine incerc, EFECTIV, sa ascult CE spune. Punct. Si, daca ascult, observ ca pasajele la care face referire chiar merita cateva explicatii adiacente. De ce spun asta? Pt ca SI PE MINE m-au smintit acele pasaje cand eram in faza cautarilor! Si eu am stat in stand-by din cauza lor! Am fost si eu ‘pe-acolo’, si stiu ce inseamna! Eu, de ex, vad in CTP nu atat un om mandru, cat un om care nu poate sa depaseasca nevoia de estetica, si din acest motiv ramane blocat la un anumit nivel al intelegerii. Inima lui insa nu mi se pare una inchisa. Asta oricum nu are importanta, cine si ce e CTP, ci problema pe care o ridica (inclusiv pasajul legat de Iisus si mama si fratii Lui, de ex.).

Vreau sa va povestesc ceva. Eram la un mom dat la un curs de retorica. In sala, NUMAI intelectuali subtiri, nu prea trecuti pe la Biserica. Saptamanal, fiecaruia dintre noi ii revenea o tema de dezbatut/analizat – asadar, in contradictoriu sau expunere solo. Temele erau de regula subiecte fierbinti actuale, f controversate (de ex, homosexualii). Mie, culmea!, in saptamana in care mi-a venit randul, mi-a revenit..ghici ce? Un text din Scriptura (nu ma afisasem pe acolo nicicum)! Si anume pilda samarineanului milostiv. Bun. Deci sa explici pilda samarineanului unor oameni care oricum vad in Biserica si crestinism un fel de obscurantism sau, in cel mai bun caz, o curiozitate, un obiect de studiu cultural!

Mi-am pregatit o strategie de abordare si am pornit de la premisa ca, si daca explic bine pilda, prejudecatile tot vor ramane, pt ca am simtit ca prejudecatile astea vin, in primul rand, din niste lucruri gresit intelese. Asa ca, printr-o digresiune oarecare, asa, in trecere, inainte de a patrunde in subiect, am pornit prin a spune ca orice analiza scripturistica trebuie inceputa prin inlaturarea stereotipiilor mentale (lucru cu care principial orice intelectual se declara instantaneu de acord). De ex., am spus, ‘sarac cu duhul’ nu inseamna ‘prost’, ci smerit cu sufletul’. Vreau sa va spun ca din EXACT acel moment, am simtit cum oamenii devin cu adevarat atenti, cu adevarat deschisi, cu adevarat interesati! A fost ca o usurare, ca o poarta deschisa in creierele lor.!Pt ca acesti intelectuali, mult timp, din motive poate imputabile, nu stiu, au pornit de la premisa ca Biblia recomanda stupiditatea. Eu am simtit ca aici sta o prima piatra de poticnire, ‘cheia’ catre inima sau atentia lor. Si asa a fost! de indata ce am spus asta, TOTI au ciulit urechile. Si discursul a intrat ca si ‘cutitul in branza’ :). La sfarsit, fiecare era chemat sa comenteze. Pt ca si-au dat seama ca e aceasta ipoteza se intemeiau multe din rezervele lor. Si ca aceasta ipoteza, la o analiza tenta, este strident falsa!! Nu numai ca a fost apreciat discursul, dar ce m-a bucurat este ca toti au inceput sa vorbeasca frumos de biserica, de ce le place la ortodocsi fata de catolici, unii si-au amintit de nu stiu ce episoade din copilarie…in fine. Adica, pe scurt, li s-au deschis – fie si pt putin timp – inimile. Si asta nu pt ca eu as fi vorbit fulminant, nici pe departe, nu sunt un orator asa bun!, ci pt ca am atins exact acele porti care trebuiau deschise si care blocau accesul. Iar lacatele acelor porti nu erau niste lacate ale inimii, ci niste lacate ale NEINTELEGERII. Sunt si unii care au inima inchisa, dar eu am simtit ca pur si simplu nimeni de acolo nu era asa, nimeni. Desi toti aparent erau f ‘intelectualizati’ si ma asteptam la cea mai rece primire (mai ales ca ironizari sporadice pe tema subiectelor bisericesti irupsesera cu varii prilejuri).

Ce vreau sa spun si unde vreau sa ajung: daca as fi pornit cu premisa/stampila: ‘intelectuali aroganti, captivi in mandria si cunoasterea lor lumeasca, suflete aride, pline de trufia lumii, incapabile sa inteleaga duhovniceste’ si toate stereotipiile de rigoare… nu numai ca as fi osandit un grup intreg de oameni fara sa ii cunosc, osandindu-ma astfel si pe mine in fata Domnului, dar, in plus, nu as fi obtinut NIMIC. Ei ar fi ironizat politicos, eu m-as fi multumit cu explicatia facila ca nu au cum sa ma inteleaga de vreme ce eu sunt pe drumul catre Rai iar ei pe drumul catre iad, si una peste alta, totul ar fi fost… TIMP PIERDUT!

Ori, punand simplu in aplicare porunca Domnului ‘nu judecati’, in loc sa imi pierd vremea ‘stampilandu-i’, am preferat indemnul Sf. Paisie: ‘pune inainte gandul cel bun’. Ori ‘gandul bun’ mi-a spus asa: ‘nu sunt ei rai, e o neintelegere la mijloc. Sa incercam sa o lamurim.’ Si, in loc sa ma gandesc ca ei sunt de vina ca n-au priceput pana acum – alta judecata! – mi-am spus ‘nu e treaba mea daca ei sunt vinovati sau nu. Dumnezeu m-a pus in fata unei provocari, pt ca poate nu intamplator mi-a picat o predica, eu o sa incerc sa ma achit cat mai bine de sarcina si sa fac treaba care IMI revine, nu sa pierd vremea uitandu-ma in ograda altora si cantarindu-le curtile’. Si uite ca nu am gresit. Si ca, de fapt, oamenii aia, intelectualii aia ‘aroganti’ si reci, chiar simteau si ei nevoia de Dumnezeu! Ca dovada rezerva rece cu care am fost initial primita s-a transformat la final intr-o adevarata ‘agapa’ in care toata lumea e deschisese, isi impartaseau experientele si vorbeau frumos de Dumnezeu si de Biserica Ortodoxa! Ca in fabula lui La Fontaine: ‘mai mult faci cu blandetea, decat cu silnicia.’

Poate aceasta nevoie este de fapt si cea care il indeamna pe CTP sa caute. Nevoia de a intelege! Iar noi, vai, in loc sa ii intindem o mana, ii inchidem usa in nas si ii si trantim un scuipat pe fata… Ori nu asta e treaba noastra, de a-l pune pe CTP pe ‘raftul potrivit’ (intelectual arogant, fatarnic, hulitor), chiar nu e asta…

Ioan R

12-03-2015 14:49

@ doroteea,

Mi-as dori sa fie precum spui tu, Doamne ajuta!

Sa nu fie insa vorba, in speta CTP, de altceva: acesta, prin scrierile si declaratiile sale televizate nu s-a adresat doar la o persoana sau un grup restrans de persoane, caz in care este 100% aplicabil ce ai spus tu, ci a fost si este ceea ce se cheama “formator de opinie”, unul chiar foarte mare, nu crezi? Cui da el apa la moara prin atacarea, publica practic, a textelor Evangheliei? E acelasi lucru? Eu cred ca nu.

Legat de pasivitatea noastra in general, te invit sa reflectezi asupra citatului de mai jos, postat tot pe acest site si indicat in subsolul comentariului. Am in vedere, indeosebi partea finala, care incepe cu “Doar mulţi au nimerit în aceste mreje ale minciunii….”

“De aceea se şi spune că nu se va îndrepta tot cel viu – nu va avea îndreptăţire. Acum sunt din cale afară de vorbăreţi pseudoînvăţătorii. Atunci însă când faptele şi cuvintele lor vor fi verificate de Adevăr, se va vădi toată minciuna. Dar va fi primit antihristul în orice biserică din lume şi i se vor închina lui ca unui dumnezeu. Ia aminte, cinstite părinte, nu el se va declara dumnezeu, dar cu minuni amăgitoare va face astfel încât i se vor închina ca unui dumnezeu! Iată în ce constă grozăvia, iată de ce va lipsi orice motiv de îndreptăţire! Dar cei care îl vor primi vor fi oamenii pentru care Evanghelia se sfârşeşte la Cina cea de Taină. Pentru Golgota, ei sunt surzi. Chinurile pe cruce sunt pentru El, toate astea se întâmplă acolo, în Ierusalim, cu 2000 de ani în urmă.

Ştii, când ne luau CK, eram ca nişte oi, nu vreau să spun miei, ca nici măcar astfel să nu mă compar cu Mântuitorul. Mergeam tăcuţi la abator; pur şi simplu era greu să-ţi imaginezi că e posibilă o asemenea fărădelege. Şi doar ştiam cine sunt ei. Cât au proorocit stareţii despre aceste vremuri, despre puterea slugilor întunericului. Dar şedeam şi aşteptam – cine va fi următorul. Doar mulţi au nimerit în aceste mreje ale minciunii. Cât de mari şi de deştepţi erau şi arhiepiscopul Ilarion, învăţătorul meu, şi mitropolitul Serghie, şi mulţi alţii. Dar au greşit când au crezut că te poţi înţelege cu dracii şi cu slugile lor. Le părea că, păstrând forma, conţinutul va rămâne de la sine. Numai că nu a fost aşa, dar aceasta s-a văzut mai târziu. Tot aceasta se întâmplă şi acum, numai că se va vedea mai târziu.”

Da, personal cred ca este bine sa-l purtam in rugaciuni pe CTP, poate se va intoarce candva. Dar cu RAUL facut si inmultit exponential intre timp, ce se va mai putea face? Tocmai de aceea cred ca este bine ca Biserica sa ia atitudine, nu pt a-l ataca simplist si rautacios, ci pt a limita acest rau al declaratiilor sale care, asa nevinovate cum par la prima vedere, ajuta cu spor adevaratelor slugi ale Satanei, nu crezi?

Nu am si nu am avut vreo antipatie pt CTP. Culmea, chiar si acum, dupa ce a scris ce a scris, nu-l pot antipatiza. Imi pare insa sincer rau si ma doare ca a atacat (si nu-i prima data!!!) dreapta credinta, Biserica!
L-am apreciat de la primele articole scrise dupa Revolutie, ba i-am mai cumparat si o carte s-o citesc. In chestiuni ce tin de politica, de cele lumesti in general, consider ca este foarte bun, inteligent (parerea mea). Totusi, cand te bagi unde nu-ti fierbe oala, intr-un context si asa ajuns delicat (cu ora de religie, cu atacurile asuristilor etc), nu poti sa stai cu mainile in san si sa nu realizezi ce face semenul acesta al nostru, sarmanul, chiar si fara intentie! Ce “gand bun sa pun inainte” cand eu simt ca a facut (si nu numai acum) un mare RAU Bisericii, nu mie personal sau doar tie?

Dar, pt ca sunt un pacatos si pot (re)actiona gresit, zic la final: sa speram ca raul facut nu-i asa mare precum mi-a parut mie!

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/10/09/a-doua-viziune-a-staretului-antonie-invataturi/

Doamne, ajuta!

un ieromonah1

12-03-2015 14:57

@doroteea
Poate am avut un ton nepotrivit în primul comentariu. Problema este că el şi-a asumat rolul diavolului făţiş, conştient. Chiar şi poza sugerează acelaşi lucru.
Mi se pare că e nevoie de mai multă luciditate. E un vorba de un articol programatic anti-hristic, chiar de o mişcare mai amplă de tip asurist, de promovare a unor valori noi: toleranţa şi conştiinciozitatea…

Ce-i drept, nu m-am adresat lui. Eu nu văd articolul lui ca o problematizare, ci ca o atragere voită spre un rău explicit, spre o răzvrătire manifestă. Unde este căutarea lui?

Nu m-am axat foarte mult pe explicarea textelor invocate pt că nu asta mi se pare problema, de fapt. Sper să putem comenta şi pe ele efectiv.

cititor

12-03-2015 21:05

Daca tot este asa de bine cunoscator al Bibliei, o fi auzit si ca s-a zis ca vom da socoteala pentru tot cuvantul pe care l-am rostit?
Da, e normal sa Il iubesti pe Dumnezeu mai mult decat pe copil. Cu cat iti este mai drag copilul si te bucuri de el, cu atat mai mult Il iubesti pe Dumnezeu si Ii esti recunoscator pentru ca ti l-a dat. Ce este asa de greu de priceput?
Sarman suflet nefericit, greu ii este lui sa dea cu piciorul in tepusa…

doroteea

12-03-2015 21:11

@Ioan R,@un ieromonah1:

Dragii mei frati, CTP este un om ratacit in momentul de fata, asta e clar. Iar in articolele alea bate campii la greu si cat se poate de grav. Si, da,cu impact mare si negativ.

De-aia zic, niste clarificari nu ar strica. Sa aiba omul – CTP sau cititorii sai sau oricine – unde sa gaseasca raspunsuri adecvate, nuantate, si pe intelesul tuturor, la intrebarile pe care le ridica CTP si carora le da raspunsuri de capul lui. Adica oamenii nu pricep, sa-i lamurim! Ca de-aia ni s-a spus sa nu tinem lumina sub obroc.

Eu inteleg pt ca si eu am avut dileme de-astea. Si tot timpul vroiam sa ma asigur ca Dumnezeu e BUN dar si COERENT. Si cand gaseam pasaje de-astea intram in panica si dezamagire. Dar am gasit oameni care au raspuns cu calm si competenta revoltelor mele si rastalmacirilor mele penible. Acesti oameni au aparut ca o sansa in viata mea. Ei nu m-au judecat – desi, ohh, ar fi avut de ce! – si au priceput ca sunt buimaca, m-au ascultat atent, si au inceput sa imi spuna ce si cum.

Banuiesc ca toti am avut astfel de ‘luminite’ in viata noastra, si aici intra nu numai oamenii intalniti in cane si oase, dar si cate un text, o interpretare gasita intr-o carte, pe RIC, o discutie cu duhovnicul etc etc.. Eu consider acele intalniri din viata mea adevarate daruri, sanse pe care Dumnezeu mi le-a dat, desi – si o spun cu toata onestitatea – chiar nu meritam (sunt f egoista de felul meu). Ori asa cum altii au avut rabdare cu mine atunci cand eram dusa cu pluta, asa mi se pare ca sunt datoare sa fac si eu, la randul meu, cu cei care ratacesc. Adica e o STAFETA care trebuie dusa mai departe. Exact ca in pilda datornicului nemilostiv: Dumnezeu mi-a dat o sansa atunci, e total aiurea ca acum eu, la randul meu, in loc de a face la fel cu altii, sa ma apuc sa-i judec uitand ca si eu am fost ca ei – varza.

Ori, intr-o varianta sau alta, asta cred ca s-a intamplat cu noi toti oarecum.

Sper sa ma fi facut inteleasa corect. Doamne, ajuta! Si post cu folos, si sa ne lumineze Dumnezeu pe toti!!

un ieromonah1

12-03-2015 22:28

@doroteea
Într-adevăr, Biserica ar trebui să se ridice peste nivelul ademenitor şi ispititor prin care este atacată. Totuşi, în cazul de faţă, cred că e potrivit un cuvânt tăios (nu şi oficial), pt că avem de-a face cu lupi, nu cu oi rătăcite.

CTP s-a dat de partea diavolului asumat; a folosit un text scos din context, o traducere improprie şi comparaţii cu totul deplasate. Cred că biciul cuvântului e mai eficient în astfel de cazuri de îndărătnicie. Câteodată mila poate trece drept desconsiderare a adevăratelor neputinţe sufleteşti manifestate.

Cât priveşte textul analizat de el, cred că e vorba clar despre mărturisirea lui Hristos, de a nu ne ruşina de El în faţa oamenilor, chiar dacă ne-am atrage sabia mâniei necredincioşilor. Atunci când renunţăm la dragostea măruntă faţă de cei dragi pt Hristos o primim pe cea mărinimoasă faţă de aceleaşi persoane. Cu alte cuvinte, în locul iubirii noastre limitate primim una absolută faţă de aceleaşi persoane, izvorâtă din dragostea absolulă pt Dumnezeu. Şi nu numai faţă de ele, ci faţă de toţi.

Pilda iconomului necredincios mi se pare şi mie cea mai greu accesibilă. Poate pt că se adresează exclusiv bogaţilor şi trufaşilor. Aceia să-şi cheltuie bogăţia nedreaptă pt a câştiga pe cea adevărată.

Ca să închei, cred că am ajuns şi noi la cuvintele: “Cine nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere” (Lc. 22, 36) pt că zilele rele sunt.

costy

13-03-2015 04:45

În locul lui Dumnezeu, prefer DNA…
Luminatul… speculează la maximum orbirea demonică a saracimii, confuzia şi lipsa de perspective, lipsa de şanse şi de speranță. Momentul este super… . Cad căpuşele sistemului, una după alta.
Ştia ce urmează… Vanghelie… rețeaua primăriilor capitalei, (ce va duce la nume şi mai grele).
Băsescu a început să schelălăie. El nu a luat direct (cu degetele prezidențiale), nici un leu, de la nimeni, (ca şi cum nu ar mai exista nici o altă cale) …
Dreptate, dreptatee, dreptateee…
DNA, dumnezeul CTP-ist face dreptate românilor!!!
DNA… trebuie să devină dumnezeul românilor, a tuturor românilor!!!.
Dreptate… dreptatea oamenilor…, nu a lui Dumnezeu.
Păi… de….Dumnezeu , (pare că), adună de unde nu a semănat…
Are “popii” care strâng… cu ambele “greble”…
Apropo… cât strâng? (Popii)
Câte cantine, clinici, căi şi mijloace de ajutorare, de încurajare şi susținere a categoriilor de români (de care se scârbesc şi se leapădă somitățile cenuşii), a înființat popimea şi câte statul şi miliardarii democrației euro…?
Ceauşescu a fost executat, pentru că saracise România, pentru calcularea la tona de oțel pe cap de locuitor bunăstarii românilor…
Dar acum la ce se rapotrează ?
La tona de asfalt, la km de autostradă, la mega bitzul de internet pe secundă… la educația homo, la promovații la bac ???
La nr. de vile, care le avea Ceauşescu, la banii din băncile straine?
A murit o babă… în pijamale şi-n papuci de casă, înghețată pe un câmp, a mai murit un moşneag imediat după…
(Chestii…) d
Da… de fapt divers… .
Vinovați ?
Eeee… un ( sau o ) asistentă… medic iresponsabil..

Dreptatea DNA… în locul dreptății lui Dumnezeu…!!!
Da… te cred, domnule CTP.
TE CRED.
De ce ???
Pentru că Dumnezeu te va întreba şi pe tine, de babă, de moşneag, de românii care şi-au lăsat copii şi s-au facut sclavi strainilor pentru mai nimic, pentru cei ce şi-au pus capăt zilelor din cauza disperarii în care a ajuns, cetațeanul, familia şi poporul.
Românii cu studii şi dinți, cotra românilor analfabeți şi fara dinți… nu?
Km, de autostradă, tona de asfalt, homofobia, fundamentalismul ortodox, popimea… nu ?
Da.
Da… domnule “popimea” cum vă place să o numiți, este singura care mai dă speranță unui popor jefuit, prostit, dezorientat, adus în sapă de lemn şi în disperare.
Popimea, uşurază conştiințe, eliberează tensiuni, împacă, mângâie, educă, curățeşte, ajută, şi… da, produce… prin har şi tainele lui Dumnezeu, sfinți ortodocşi nu satane europene şi americane, lingatori de fund şi sex şi experți ai minciunii.

DNA-ul… ? DNA-ul, este instrumentul prin care revoluția euro-atlantica îşi sacrifică trpăduşii de care a avut nevoie în etapa I, i-a lasat să-şi facă de cap şi acum că urmează eteapa a lla, vin alții (care la rândul lor vor fi sacrificați).
DNA… dumnezeul lui CTP.
Da.
Pentru ca DNA-ul nu se leaga de cânii aseviți puterii.
Dar Dumnezeu se va lega…. cu siguranță.
Săracimea majoritară a României, iată că… subconştient a ales dreptatea lui Dumnezeu, chiar daca-i prostită zilnic de… cânii de pază ai puterii şi de dreptatea DNA, din care nu va beneficia de nimic.

Am judecat… nu-i aşa ?
Va zice cineva iarăşi că închid uşa bisericii cu limbajul de lemn (la purtător).

costy

13-03-2015 07:33

Vai vouă cărturarilor…
Sunt cuvintele celei mai milostive făpturi umane (dolivino-umane), care a viețuit pe acest pământ.
Dacă cineva se ocupă cu propria-i ratacire şi cu ratacirea semenilor şi a lumii, apoi aceia sunt cărturarii. De aceea Mântuitorul din toate cuvintele posibile, le-a folosit pe acestea.
Nu. Nu aruncți încă cu pietre, ci vedeți DE CE acel VAI VOUĂ.
Tot cărturarul ce se face viovat de acel Vai vouă… este identificat de aceast înfricoşător VAI!!!.
Ratacirea turmei, ratacirea popoarelor, a poporului nostru, situația actuală a României, etc, etc, etc, se datorează cărturarilor în cea mai mare parte.
De ce ? .
Pentru că Adevărul e unic. E simplu şi pur. Oricine îl poate identifica.
Avem fiecare adevarul nostru, care-i oricum l-am suci, îm conflict cu adevarul poporului, al mulțimii, a lui Dumnezeu.
Avem dreptatea noastră… care absolut la fel este în conflict cu dreptatea poporului şi cu cea divină.

Cine refuză, renegă ori exclude pe Dumnezeu, este ignorant, egoist, şi inuman, ca sa nu folosesc cuvinte grele.

Exclude pe cel ce a pus 10 porunci de convețuire umană, a căror încălcare este baza a toată rautatea, a tot conflictul, distrugerea şi moartea.

Fara acestea omul nu este uman.
Dumnezeu, nu ne-a facut automate biologice!!! Nu ne-a facut precum insectele şi animalele, ne-a facut liberi, conştienți de sine, cu auto-controlul divin al conştiinței, cu inimă cu afecte, cu noblețea divino-umană, pe care ne-a arătat-o Mânruitorul în însaşi întruparea sa.

Nu am vazut ură şi dispreț mai visceral ca cea şi cel îndreptat asupra preoților, care traiesc din ce li s-a rânduit, adică din dragostea recunoscătoare a poporului, față de cel ce prin puterea dată lui uşurează conştiințe, dezleagă de pacate, împacă, sfințeşte, mângâie şi aduce nădejde, acolo unde nu mai este nădejde…
Ce face preotul ? UMANIZEAZĂ, ŞI SFINȚEŞTE CE A FOST DEZUMANIZAT ŞI SPURCAT DE PATIMI ŞI PĂCATE, ÎMPACĂ CU SINE ŞI CU DUMNEZEU PE CEI CE VOR ACEASTA CUVADEVARAT.

Au greble… cuvânt de carturar… de autor de carți şi de om de presă şi de culrură…
Voieşte ca să-i ia poporului şi această posibilitate de împacare cu sine, cu aproapele şi cu Dumbezeu.

VAI VOUĂ…. care gândiți şi înfăptuiți acestea!!!.

un ieromonah1

13-03-2015 09:53

@costy
Nici chiar aşa. Hai să fim sinceri şi să recunoaştem că Biserica, la ora actuală, nu lucrează doar spre folosul sufletesc al oamenilor, ci are şi păcatele ei, chiar apăsătoare. Şi nici în CTP sau alţi reprezentanţi ai secularismului dur nu putem da ca într-un gâde fără suflet. Nu cred că stau lucrurile chiar aşa. Parcă e prea viscerală atitudinea asta. Tocmai că ar trebui să ne ridicăm peste invective şi meschinărie, să punem ceva în loc. Cu autoritate, fermitate, dar şi cu dragoste de om şi de adevăr. Tocmai în asta stă sabia pe care suntem chemaţi să o ridicăm, dar mai ales să o suferim. Să tăiem minciunile, dar să suportăm ura celorlalţi ca cei ce avem nădejdi mai bune.

costy

13-03-2015 13:13

Părinte (pt, că vă spuneți ieromonah), de acord. Nu e incitare la jihad, la ură sau violențe. Vorbim între ortodocşi care ştiu bine ce înseamnă ortodoxia, şi care îi sunt armele. Nu este vorba de atac aici, ci de aparare. Prudendența sa nu o coborâm până la frica şi laşitate, ce nu au ce căuta în ortodoxie. Adevarul faptic în care se află România şi cele ce le-am spus nu mi se par nici exagerate şi chiar de par a fi aruncate cu ură, sunt contra lovituri menite sa pareze forța loviturilor duşmane, ptr ca de vor fi slabe, vor încuraja atacul nu descraja şi pune pe gânduri.
Evanghelia spune că atacatorii Mântuitorului se temeau de popor, de reacția mulțimii.
Vedeți aşa ceva la noi?
Se consideră că ortodoxia nu are voie sa se apare, sa lupte cinstit şi cu armele sale, care includ cea mai puternică şi mai înfricoşată armă. ADEVĂRUL.
Biserica este mult prea prudentă sau mai jos cumva şi asta din motivele ce sunt pentru duşmani în parte adevărate. Ori biserica nu poate lupta împotriva adevarurilor, chiar parțiale, dețiunte de duşmanii ei. E cazul sa fie recunoscut, îndreptat şi deasemeni angajarea în aparare, în câstigarea poporului, nu ca forță armata ci in nevoința purtarii crucii.
Nu am nici o bucurie sa spun aşa cuvinte, nu le spun cu duşmănie ci cu durerea cea mai adâncă.
Mulțunesc petru atenționarea care mă ajută şi pune lucrurile în lumina şi rostul lor.
V-am simțit şi bunăvoința şi buna credință.
Mulțumesc

doroteea

13-03-2015 16:28

@un ieromonah1:

‘Totuşi, în cazul de faţă, cred că e potrivit un cuvânt tăios (nu şi oficial), pt că avem de-a face cu lupi, nu cu oi rătăcite.’

Daca sunt lupi sau oi ratacite, asta nu avem noi cu sa o stim; ganditi-va la Saul/Pavel. El ce a fost? Lup (ii prigonea pe crestini, nu dadea doar din condei), sau oaie ratacita (ce intoarcere a avut!)?

‘Cred că biciul cuvântului e mai eficient în astfel de cazuri de îndărătnicie. Câteodată mila poate trece drept desconsiderare a adevăratelor neputinţe sufleteşti manifestate.’

Mila este o atitudine interioara. In exterior, trebuie actionat. Daca ‘biciul cuvantului’ este o explicatie lamuritoare, mi se pare ok si eficient. Dar daca se limiteaza doar la infierarea lui CTP, FARA explicatie clarificatoare, atunci chiar n-am facut nimic. Doar am osandit si ne-am si tinut lumina sub obroc! Atentie, prin ‘explicatie clarificatoare’ inteleg un demers de abordare foarte serioasa a pasajelor controversate, o exegeza care sa reziste oricaror contraragumente de bun simt, si nu doar o interpretare pripita a unora carora li se pare ca au inteles. Cu alte cuvinte, ‘biciul cuvantului’ in cazul de fata, pt a fi EFICIENT si a demola aiurelile lui CTP, cred ca ar trebui sa vina EXACT din partea celor avizati (preoti, teologi) si sa se rezume a risipi nedumeririle, nu a trage concluzii despre persoana lu CTP si ADEVARATELE LUI MOTIVE, pt ca astea numai Dumnezeu le stie.

Atitudinea EXTERIOARA a lui CTP e gresita, asta e clar pt toata lumea, si nu e subiect de contrazicere. Daca insa el face asta din rautate sau din pura revolta iscata de nedumeriire, asta nu avem cum sa stim. Ca diavolul ‘ajuta’ aici din plin, si asta e de la sine inteles. Dar diavolul ‘ajuta’ si pe cei care judeca. Deci, in cazul de fata, mie mi se pare ca diavolul bate din copite de satisfactie. Ala a blasfemiat, noi am osandit, lucrurile raman in continuare neclare…deci..

‘Atunci când renunţăm la dragostea măruntă faţă de cei dragi …’

V-am mai spus – si, credeti-ma, nu o spun de la mine! – dragostea pt cei dragi nu e, per se, ‘marunta’! Noi cand ii iubim pe oameni pe Hristos Il iubim! Singura ‘dragoste marunta’ – si, da, e cu adevarat ‘marunta’ – e dragostea pt noi insine! Iar aceasta iubire narcisiaca este cea care da nastere unor alte ‘iubiri’ intr-adevar marunte.. Dar asta nu inseamna ca toate iubirile noastre izvorasc din dragostea de sine sau din alte neputinte. Unele chiar sunt bune, autentice. De ex., dragostea mamei pt copiii sai este (atunci cand nu e denaturata) unul dintre cele mai nobile si dezinteresate sentimente, cred ca un adevarat model uman, fie si pastrand proportiile, pt dragostea hristica. Problema este ca textul invita la ‘lasarea fiilor’ (deci inclusiv a copiilor!) pt Dumnezeu. Ori, in practica, trebuie lamurit CE INSEAMNA, CONCRET, ‘dragostea de Dumnezeu’, adica acea valoare pentru care unui om i se poate cere sa isi lase si copiii! Pt ca uneori aceasta dragoste se traduce EXACT in dragostea de oameni! In plus, dupa mine textul respectiv nu se aplica doar situatiilor de martiraj. In fine, ideea nu e sa dezbatem noi aici, ci sa intelegem ca EFECTIV, pt unii aceste texte sunt zapacitoare. Ca diavolul profita de asta, precum si de niste neputinte de-ale lor sufletesti, asta e f adevarat! dar rolul nostru nu este acela de a constata cu dezgust acest lucru, ci de A SCOATE LUMINA DE SUB OBROC!! La ce credeti ca se refera textul cu ‘lumina voastra sa lumineze inaintea oamenilor’??? Tocmai la aceste cazuri! Pt ca Dumnezeu stie ca oamenii sunt continuu isipititi, si vrea ca noi sa fim lucratori de-ai Lui, adica sa folosim lumina noastra pt a-i ajuta pe cei rataciti sa se intoarca pe Cale. ASTA e lupta Bisericii. Pana la martiraj, trebuie sa parcurgem aceste etape. Or noi, una-doua ne gandim la prigoana si martiraj, cand noi de fapt n-am ajuns inca acolo, ci avem alte etape de depasit, alte sarcini, mult mai usoare, pe care nici p-alea nu le putem duce, si sfarsim prin a ne poticni osandind.

`Cu alte cuvinte, în locul iubirii noastre limitate primim una absolută faţă de aceleaşi persoane, izvorâtă din dragostea absolulă pt Dumnezeu. Şi nu numai faţă de ele, ci faţă de toţi.’

Da, de acord, dar ca sa ajungi aici tr inteles, repet, ce inseamna concret dragostea de Dumnezeu intr-un context obisnuit. Pt ca asta nu e atat de simplu de inteles pt nimeni, cu atat mai putin pt CTP (de-aia nu il suspectez de lipsa de sincertate cand zice ca nu pricepe).

“Cine nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere” (Lc. 22, 36) pt că zilele rele sunt.’

Pai da, dar ‘sabia’ noastra este sabia osandirii aproapelui in loc sa fie sabia lamuririi Cuvantului Domnului! Nu e bine. Pt ca ‘nu osanditi!’ este porunca f clara, nu vad NICI UN motiv rezonabil pt a ma preface ca nu exista!

Asta cu ‘a pune inainte gandul cel bun’ fata de om – sfatul Sf. Paisie – si a-ti fi mila de om cand il vezi prins in ghiarele diavolului – tot Sf. Paisie a spus-o, dar nu doar el, ci f multi altii! – nu se bate deloc cap in cap cu nevoia de reactie exterioara de aparare a valorilor crestine, cum vad ca foarte-foarte multi au impresia!

Din pacate, din ce vad eu, noi nici nu aparam eficient valorile crestine, si nici nu punem inainte gandul cel bun. Ba din contra!! Punem inainte gandul CEL RAU (s-a vandut diavolului!!), osandim si…cam gata. Aici se opreste totul. Iar in invartosarea asta, uitam esentialul: contestarea CALMA, BLANDA SI FERMA DEOPOTRIVA, CU MILA in inima fata de aproape, dar si SOLID ARGUMENTATA a sustinerilor aceluia. ASTA ni se cere. ASTA e ‘sabia cuvantului’ si ‘lumina de sub obroc’. De-aia LUPTA se impaca f bine cu FERICIRILE, si NEJUDECATA cu INTELEPCIUNEA. Noua ni se cere sa aplicam TOATE poruncile, nu doar selectiv, dupa cum ne taie pe noi capul intr-un moment sau altul.

Ori aceste porunci PAR adesea contradictorii, si a le aplica SIMULTAN nu e lucru usor! De-aia zice David: ‘am cugetat la legea Ta ziua si noaptea’ Pt ca a aplica si intelege PLENAR Legea Domnului nu e usor deloc, nici macar pt noi. Cu atat mai putin pt cei ‘din afara’, ca CTP, de ex..

Tr inteles, cred, f clar un lucru: oamenii nu sunt INTEGRAL rai, sau INTEGRAL buni. De obicei, sunt un amestec – si asta e valabil si pt noi. Pt sufletul omului diavolul duce o lupta permanenta. Cred ca femeile inteleg mai bine acest lucru, pt ca ele sunt si gospodine. Cand faci o ciorba si cureti cartofii, nu gasesti doar cartofi frumosi, curati, neatinsi de stricaciune. Pe de alta parte, cand vezi unii atinsi, nu te grabesti sa ii arunci la gunoi. Din contra: cureti cu grija stricaciunea si alegi partea frumoasa si folositoare! Ori noi facem asta cu mancarea, dar cu oamenii, nu! Nu stim cum sa salvam fiecare fruct, fiecare bucatica de hrana (si bine facem), dar pe oameni ne grabim sa ii aruncam CU TOTUL la groapa de gunoi a judecatilor noastre! Vai!

Nu uitati nciodata: PRIMUL om care a intrat in Rai a fost un UCIGAS DE OAMENI, un TALHAR!! Omul ala s-a mantuit NU in al 11-lea ceas, ci in al 11,59 si 50 de secunde-lea ceas!! Judecatile DOMNULUI sunt infinit mai adanci decat ale noastre, pt ca DUMNEZEU SE UITA LA INIMA OMULUI. Pe care noi nu o cunoastem, pt ca nu avem Harul necesar. Din contra, cand ochiul nostru nu este curat, pe toate le vedem urate si stricate. Desi, uneori stricaciunea e f limitata! De multe ori cartoful urat in exterior, cu tarana pe coaja si bube, cand il cureti atent se dovedeste cel mai gustos si zemos. In timp ce un cartof mare, curat si neted, se dovedeste fie putred pe dinauntru, fie lipsit de gust (fara’sare’).

Asa e si cu oamenii. De cel mai multe ori nu sunt ‘stricati’ cu totul, oricat de revoltatoare le-ar fi faptele (v. talharul). De foarte multe ori, doar unul sau doua circuite nu sunt la locul lor, le-a sucit diavolul profitand de neputintele omului, si tot mecansimul a luat-o razna. Dumnezeu stie asta, si nu se grabeste sa arunce la gunoi omul cu totul. EL are rabdare si ii trimite omului prilejuri sau oameni care sa il ajute sa isi aseze circuitele incurcate la loc. De multe ori, putem fi chiar NOI cei trimisi, noi, cei care ne laudam ca suntem in corabie! Numai ca noi, in loc sa scrutam cu atentie si calma bunavointa omul ca sa vedem exact unde e problema si, cu grija si blandete, sa punem la loc firele incurcate, ne grabim sa punem stampila ‘DEFECT’ si sa trecem mai departe. Ne ratam astfel misiunea pt simplul fapt ca ne-am INCAPATANT sa INCALCAM PORUNCA NEJUDECATII. Nu-i nimic: Dumnezeu va gasi pt omul acela, pt oita aceea ratacita, pt bolnavul acela (‘Am venit pt cei bolnavi, nu pt cei sanatosi’!!) un alt om, o alta sluga, mai credincioasa decat noi. Cand Dumnezeu vrea sa salveze un om, o va face si fara noi. Atata doar ca noi ne-am ratat prilejul. Si, mai rau, am si plecat topaind multumiti de asprimea cu care ‘am aparat Biserica’!! Uitand O ALTA porunca: PORUNCA BLANDETII!!! Deci – ratare pe toate planurile. Plus inselare la patrat.

Concluzie: putem lupta cu ‘sabia Cuvantului’ si fara sa judecam oamenii. Putem sa judecam faptele lor, dar pe ei nu. Pt ca in fiecare dintre ei se poate ascunde un talhar din dreapta, un Pavel, un Ciprian, un Moise Talharul, o canaaneanca, o samarineanca, o Marie Magdalena…Si pt ca, pur si simplu, ni s-a spus negru pe alb: ‘ nu judecati, nu osanditi. Fiti intelepti ca serpii, dar blanzi ca porumbeii. Si cine va inlatura o farama din Legea mea, acela nu va scapa nepedepsit.’

un ieromonah1

13-03-2015 17:51

@doroteea
Of. Hai să reiau unele aspecte.
De la început am scris despre CTP “alias Cornilă” nu pt a cataloga persoana, ci pt a scoate în evidenţă unghiul din care a atacat el singur problema, lucru ce nu trebuie trecut cu vederea. El singur ne invită să vedem că şi diavolul este teolog, chiar rafinat. Şi o dovedeşte prin faptul că îşi alege cu grijă textele, sursele, exegeza. Chiar drăceşte, cu viclenie. Pentru a lovi în Biserică cu texte şi interpretări para-bisericeşti. Eu am prezentat discursul lui încercând să reliefez viclenia care străbate şi din poziţionarea ce reiese strict din articol. Toate astea sunt lucruri importante.

Acuma, de ce observaţi judecata mea la adresa lui, când eu urmăresc să degajez terenul de toate tertipurile ce pot induce în eroare. Concluzia mea nu văd cum vizează aurorul, ci demersul său. Nu am spus că trebuie să ne scârbim de astfel de personaje, ci să ne dumirim de tehnica folosită şi să ieşim din mreaja ei. Bineînţeles, m-am adresat celor ce nu au sesizat aceste detalii. În subtext, dacă înuşi CTP binevoieşte să-şi revizuiască argumentele, ar fi minunat.

Cât priveşte înţelegerea pasajului evanghelic, am mers pe următoarea reţetă, care poate fi perfectibilă. Nu priceprea textului precede împlinirea lui, ci invers. Împlinirea cuvântului aduce înţelegerea lui. Pt că nu e o experienţă cotidiană, ci una de altă natură. Iar ce înseamnă să urăşti pe mamă… pt Hristos înseamnă să nu faci ceva pt ea care contravine poruncilor Lui, adică mită, minciună, furt, ceartă cu alţii… Dragostea pt aproapele care presupune fărădelegi ca cele menţionate este una măruntă, ieftină, pe când cea care rămâne după împlinirea poruncilor, aceea este curată. Tocmai de aceea ne şi cere Hristos să urâm pe toţi şi toate pt El, ca să putem iubi cum se cuvine, nu egoist.

Poate exprimarea mea a fost una nefastă, dând loc la mai multe interpretări decât lămuriri şi la pasiuni mai aprinse în cei aprinşi şi la mâhnire în cei mai ponderaţi. Neputinţa mea, pe care nu o pot nega. Cu iertare. Nu am reuşit să opresc duhul mărunt din mine.

doroteea

13-03-2015 18:50

@un ieromonah1:

dar eu nu ma refeream neaparat la dv., ci la un reflex general – dicutia era principiala in primul rand.

In al doilea rand – daca e sa vorrbm si de juecata dv. – va rog sa observati ca SI acum tot de la premisa ca CTP e viclean si chitit sa loveasca in Biserica pornit! Pur si simplu EXCLUDETI total posibilitatea ca omul ala CHIAR sa nu priceapa textul evanghelic! Pe de alta parte – si mi s-a parut ca am aratat asta – nici unul din comentatori nu a atacat direct dilemele lui CTP, care erau:
– de ce Iisus si-a tinut mama si fratii la usa?
– de ce Iisus spune ca a venit cu SCOPUL declarat (!!) de a aduce sabia si de a desparti pe om de apropiatii lui?
– ce intelege CONCRET (NU teoretic, in vorbe, ci prin EXEMPLE) Iisus prin a ne lasa proprii copii pentru iubirea de Dumnezeu?

Toti comentatorii au lamurit ca CTP e diavolul, intinde mreje, e un carturar nenorocit si vai lui! etc., am cazut cu totii de acord ca trebuie sa scoatem sabia cuvantului impotriva acestor atacuri marsave impotriva Bisericii, si… si n-am facut nimic altceva. Adica nu am explicat CLAR, prin argumente INATACABILE, DE CE nu are dreptate CTP! Pt ca daca vi se pare ca argumentele aduse sunt inatacabile, va inselati. Mi s-a parut ca am aratat eu insami de ce nu sunt atat de solide – si asta fara sa fiu chiar nelecturata in domeniu…

@Costy:

frate draga, ‘carturarii’ NOI suntem, nu CTP!! :)) Carturarii din Biblie nu scriau povestiri SF, romane, si nici jurnalisti nu erau. Stii cu ce se ocupau ei? CU INTERPRETAREA LEGII DOMNULUI!! Erau maestri in asta, in decriptarea si talmacirea Bibliei! Adicatelea, cam ce facem noi aici.

Deci, pe alde noi astia mustra Hristos, nu pe romancieri si jurnalisti. Capisci?

e.vi

13-03-2015 19:08

Pericopa cu tâlharul, înainte de a o folosi, trebuieşte înțeleasă. Mi se pare că nu i-ați dat atenția cuvenită şi ca judecați nedrept multe altele. Tâlharul acela ce vi-i argument, a avut un dialog cu celălat, dialog care a dat la iveală un simț al dreptații uluitor.
Noi pe dreptate suntem osândiți, ia acesta nimic nu a facut.
Acest aspect, nu vă spune nimic?
Cazul lui Saul (pe care-l aveți mereu argument), ce vă spune?
Saul îl detesta pe Dumnezeu şi dreptatea lui ?
Nu.Nicidecum. Era plin de râvnă, ca nimeni altul, doar nu înțelegea noua învățătură, fiind fidel soncer şi covins de absolutismul ei, fidel legii şi aşezământului iudaic.
Saul a devenit Pave la intervenția Domnului Iisus, pentru că în structura interioară era drept. Faptele de mai târziu o dovdesc. El nu a fost pregatit ca ceilalți, de Mântuitorul, dar inima sa era cea mai deschisa pentru primirea Harului şi conlucrarea cu Duhul lui Dumnezeu.
Un tâlhar putea ucide şi jefui un nr mic de persoane, pe câtă vreme, duşmanii bisericii şi disprețuitorii Domnului, ucide şansele de mântuire a mii şi milioane din popor de acum şi până s-o sfârşi lumea.
Oamenii care sunt nedrepți cu Dumnezeu în inima lor, au şansa cămilei, de a trece prin urechile acului. Desigur. Dumnezeu poate orice, însă, Adevarul trebuie sa aibă o temelie. Samănța (să ne amintim), are nevoie de condiții ca sa ajunga sa mai şi rodească.
Nu judecă nimeni pe CTP, pe aici, nu ştiu unde a-ți vazut aşa ceva, doamnă Doroteea. Dacă s-judecat ceva, sa judecat doar ceea ce a fost atac asupra credinței, a biseicii în întregul ei, a ce a fost atac asupra convigerilor unor largi categorii de cetățeni (de categorie inferioara), a unor zone de populație (inferioară)…
Sau nu-i aşa, doamnă ?

enkidu

13-03-2015 19:29

Inainte de Sinodul al III-lea:

C De atunci înainte au început să se nască prigoniri şi certuri pentru aceasta în popor, căci unii se împotriveau eresului lui Nestorie şi-l urau, iar alţii se împărtăşeau cu el şi primeau păgânătatea lui. Aceste certuri se făceau nu numai în cetatea lui Constantin, ci mai în toată lumea şi la fiecare adunare a dreptcredincioşilor, fiindcă acel eretic, Nestorie, împreună cu următorii lui, au scris cărţi şi le-au trimis pretutindeni, chiar şi până în pustiuri, pe unde locuiau monahii. Deci acel blestemat a atras la rătăcirea lui atât de mulţi clerici, monahi şi mireni, încât după cum mai înainte Arie a sfâşiat haina lui Hristos cea ţesută de sus, tot aşa şi Nestorie a sfâşiat toată plinirea Bisericii în multe părţi.

Înştiinţându-se de toate acestea, Sfântul Chiril al Alexandriei s-a mâhnit foarte tare, şi ca un rob credincios al lui Hristos şi al Născătoarei de Dumnezeu ce era, s-a înarmat ca să dea război pentru cinstea lor şi s-a pregătit, ca un păstor adevărat, să izgonească lupul cel gândit din staulul oilor celor cuvântătoare. Iar mai întâi Sfântul Chiril a scris scrisori sfătuitoare către Nestorie, în care îl sfătuia, cu dragoste frăţească, să lepede nişte socoteli ereticeşti ca acestea şi, cu schimbarea lui în dreapta credinţă, să îndrepteze pe aceia pe care i-a atras mai înainte la reaua credinţă.

Scrisoarea Sfantului Chiril catre ereticul Nestorie:

Chiril, episcopul, catre preacucernicul si preaiubitorul de Dumnezeu si împreuna-lucrator episcop Nestorie: Bucura-te întru Domnul!
Barbati cucernici si vrednici de crezare au sosit în Alexandria; acestia, asadar, ne-au împartasit faptul ca sfintia voastra sunteti extrem de iritat si va folositi de orice mijloc ca sa ma loviti. Dorind sa aflu ce a provocat nemultumirea sfintiei voastre fata de mine, ei mi-au raspuns ca niste alexandrini poarta cu dânsii epistola trimisa [de mine] sfintilor monahi si ca aceasta ar fi cauza care a nascut aceasta ura si nemultumire a voastra. Cu adevarat, sunt foarte
uimit ca sfintia voastra nu ati luat în calcul lucrul în sine, [anume] ca a existat confuzie în privinta credintei, înainte ca epistola sa fie scrisa de mine, si anume din cauza a ceea ce s-a spus sau nu de sfintia voastra. Mai mult, pe când documentele si chiar tâlcuirile erau purtate încoace si încolo, ne-am zbatut dorind sa îi îndreptam pe cei
care o apucasera pe cai gresite. Caci unii au ajuns pâna într-acolo încât aproape ca refuza sa mai marturiseasca [faptul] ca Hristos este Dumnezeu, ci [afirma] mai degraba [ca El este] un instrument si o unealta a Dumnezeirii si un om purtator de Dumnezeu. Ce este mai departe de adevar decât aceasta? Asadar, nemul]umirea noastra eraîndreptata catre cele pe care sfintia voastra le-ati grait sau nu le-ati grait. Caci eu nu ma încred foarte în hârtiile care-s purtate de colo-colo. Cum, asadar, este posibil sa pastrezi tacerea când credinta este lovita si atât de multi au fost dusi pe cai gresite? Sau oare nu vom sta înaintea scaunului de judecata al lui Hristos9? Oare nu ne vom apara
împotriva acestei taceri inoportune, de vreme ce am fost orândui]i de El sa spunem ceea ce trebuie [spus]? Dar ce sa facem acum? Fiindca Celestin, preacuviosul si preaiubitorul de Dumnezeu episcop al Romei, si preaiubitorii de Dumnezeu episcopi împreuna cu el i-au denuntat, trebuie sa ma sfatuiesc cu sfintia ta în privinta documentelor
înfatisate aici, nu stiu cum, daca sunt ele, în vreun fel sau nu, ale sfintiei voastre. Caci au scris ca sunt cu totul scandalizati. Cum sa ne purtam cu cei care vin din toate Bisericile Rasaritului si murmura împotriva acestor documente? Sau, poate, sfintia voastra credeca mica este tulburarea care s-a produs în Biserici pe urma unor astfel
de învataturi? Cu totii ne aflam în chinuri si munci pentru a-i aduce înapoi la adevar pe cei care au fost convinsi; nu pricep cum am putea sa gândim altfel. Când sfintia voastra sunteti cel care a stârnit aceasta pricina de murmur, este drept sa ma mustrati pe mine?
De ce strigati împotriva mea fara motiv? Oare nu mai degraba ar trebui sa va retrageti declaratia, pentru ca astfel sa se puna capat unui scandal care a cuprins toata lumea? Caci chiar daca a scapat cuvântul, trecând, ca sa zic asa, din gura în gura printre oameni, totusi, sa fie îndreptat prin cercetare si sa binevoiesti a da o declaratie pentru cei care au fost scandalizati de tine, în care sa o numesti pe Maica lui Dumnezeu Sfânta Fecioara, pentru ca, purtând de grija celor întristati si având o învatatura dreapta, sa aduni poporul în pace si în unitatea duhului. Dar ss nu se îndoiasca sfintia voastra ca nu suntem gata s\ patimim toate [cele rele] pentru credin]a în Hristos atât încercarea întemnitarii, cât si moartea însasi. De fapt, adevarat îti spun ca, pe când Atticus, cel de fericita amintire, era înca în
viata, o carte despre Sfânta si cea deofiinta Treime a fost alcatuita de mine, [carte] în care se afla, de asemenea, un cuvânt despre Întruparea Celui Unul Nascut, [care este] în armonie cu cele pe care le-am scris acum. I-am citit-o lui, episcopilor, preotilor si celor dintre credinciosi care au ascultat cu râvna. Pâna acum, nu am mai dat
nimanui nici un exemplar. Prin urmare, probabil ca atunci când acest tratat va vedea lumina zilei voi fi acuzat din nou, fiindca micul cuvânt a fost scris chiar înainte de alegerea sfintiei voastre.

enkidu

13-03-2015 19:32

Deci Sfântul Chiril, văzând pe Nestorie neîndreptat, i-a scris cu asprime, vădind eresul lui. El a mai scris încă şi clerului din Constantinopol şi împăratului; apoi a mai scris şi lui Celestin, papa Romei, şi celorlalţi patriarhi; de asemenea, a scris şi la felurite cetăţi şi laturi, către episcopi, la dregători şi la boieri. Chiar şi la mulţi pustnici şi monahi nu s-a lenevit de trei ori fericitul a scrie, arătându-le din dumnezeieştile Scripturi cât este de pierzătoare şi vătămătoare de suflete rătăcirea lui Nestorie şi îndemnându-i pe toţi să se păzească de eresul acela ca de nişte otrăvuri aducătoare de moarte. Mai pe urmă de tot, fiindcă eresul lui Nestorie creştea din zi în zi tot mai mult şi sporea din ce în ce mai rău, iar dezbinarea Bisericii se făcea mai mare şi mulţi din episcopi se vătămau de eres; pentru aceasta, Teodosie cel Tânăr, dreptcredinciosul împărat, vrând să îndrepteze aceste sminteli şi să cureţe Biserica lui Hristos şi grâul credinţei de mărăcinii şi neghinele rătăcirii lui Nestorie, a poruncit să se adune la Efes al treilea Sinod a toată lumea, în anul 43l.
Deci s-au adunat două sute şi mai bine de episcopi din toată lumea; iar câţi nu puteau să meargă singuri pentru vreo împiedicare de nevoie, aceştia şi-au trimis înlocuitorii lor. De aceea şi Celestin, papa de atunci al Romei, fiindcă nu putea să meargă la Efes de bătrâneţe şi slăbiciune, a scris Sfântului Chiril să ţină locul lui în sinod. Deci cei mai mari ai acestui Sfânt Sinod erau: întâi, Sfântul Chiril, ca un păzitor de loc al papei şi ca un patriarh al Alexandriei; al doilea, Iuvenalie al Ierusalimului, şi al treilea, Memnon al Efesului. Deci fericitul Chiril, aflându-se cel dintâi şezător pe scaun în sinodul acesta a toată lumea, a propovăduit împreună cu ceilalţi părinţi şi a dogmatisit că Domnul nostru Iisus Hristos este unul după ipostas, Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit, iar Preacurata Fecioara Maria, care L-a născut pe El cu trup, este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea s-a făcut mare bucurie la toţi dreptcredincioşii şi tot poporul cetăţii bătea din palme de bucurie şi zicea într-un glas: „Nu este mare Artemida efesenilor, după cum s-a zis de demult, ci este mare Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu”. Iar pe spurcatul Nestorie, Sfinţii Părinţii ai acestui sinod l-au anatemizat şi l-au caterisit ca pe un eretic şi hulitor. Dar fiindcă el nici aşa nu se liniştea, ci propovăduia eresul mai departe, pentru aceea l-au surghiunit întâi în Tason – după cum zice Sfântul Teofan -, apoi în Oasinul Arabiei, căruia pe turceşte îi zice Iprim.

http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-ierarh-chiril-arhiepiscopul-alexandriei
http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/Anatematismele_Sf_Chiril.htm

enkidu

13-03-2015 19:35

O necinste şi o pedeapsă ca aceasta a luat ereticul Nestorie, cel de un gând cu iudeii; iar Sfântul Chiril a luat mare cinste de la Sfântul al treilea Sinod a toată lumea, pentru că, după cum povesteşte Ioan Zonara în cuvântul de laudă pe care îl împleteşte Sfântului Chiril şi care se găseşte în cărţile cele scrise cu mâna, părinţii celui de-al treilea Sinod au dăruit dumnezeiescului Chiril aceste privilegii: să se numească judecător al lumii şi să poarte pe cap, când va sluji Sfânta Liturghie, un giulgiu subţire ca o basma. Iar numele de judecător al lumii arată judecata cea minunată a toată lumea pe care a făcut-o sfântul, unind prin dreapta credinţă toată lumea, care era în acel timp împărţită de eresul lui Nestorie. Giulgiul cel subţire arată subţirătatea minţii şi a socotelilor sfântului cu care a întărit şi a dogmatisit unirea cea după ipostas; fiindcă prin hotarul acesta, se arată împreună şi o faţă a lui Hristos şi două firi ale Lui. Dumnezeiescul Chiril s-a numit încă şi papă, poate pentru că avea locul lui Celestin papa la cel de-al treilea sinod, măcar că alţii tâlcuiesc într-alt fel privilegiile de mai sus. Pentru care şi toţi patriarhii Alexandriei, urmaşii Sfântului Chiril, au apucat şi ei să se numească papi şi judecători ai lumii, şi să poarte, când slujesc Sfânta Liturghie, două coroane şi două epitrahile, poate pentru arătarea acelui giulgiu subţire, pe care sinodul l-a dăruit Sfântului Chiril.
http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-ierarh-chiril-arhiepiscopul-alexandriei

un ieromonah1

13-03-2015 20:07

@doroteea
Nu văd rostul să dezbatem atât de mult această problemă, care nici nu e una de articol, ci de comentariu. De aceea nu s-a comentat atât de mult la obiect, pt că tema articolului de aici este dată de conflictul deschis de ora de religie. Iar la articolul din Gândul nici nu mai ştiu câte comentarii sunt, probabil peste 1.000. La atâtea, multe din ele inutile, nu se mai înţelege nimic decât cel mult articolul.

Nu pot pricepe cum poţi trece peste o atitudine asumată de teolog al diavolului şi să crezi că are vreo căutare. O fi având, dar cum aş putea să pornesc eu de la premisa asta? Asta fără a lua în calcul persoana. Aici e vorba că foarte mulţi oameni necultivaţi nu s-au smintit de afirmaţiile grele din Evanghelie, dar CTP da. Să caute explicaţii, să dea dovadă că a căutat, să provoace la răspunsuri, nu la necredinţă. Eu nu pot porni de la altă premiză decât cea asumată de autor, chiar răspicat. Deci: să cerceteze Evanghelia, să nu se folosească de distorsionări eretice!

Altfel spus: Cum poţi să te iei de Hristos???!? Cum? Nu şi-a iubit mama că a ţinut-o la uşă, dar a lăsat-o în grija ucenicului pe când era pe Cruce? Trebuie să cauţi mult în Biblie ca să ajungi la astfel de concluzii. Mai înţeleg să se ia de Sfinţi, de ierarhi, de… Biserică. Dar de Dumnezeu? Şi eu să-l cred un nevinovat?? Să mai dezbat cum el cum stă problema cu interpretarea Scripturii? Să lase vicleşugul, făţărnicia crasă, aroganţa şi mai putem sta de vorbă. (Nu că aş fi eu cineva.) Chiar e o hulă gravă şi apăsată ce a făcut; cu subiect şi predicat. Să mă insulte pe mine, dar nu credinţa mea, cu atât mai puţin pe Dumnezeu.

enkidu

13-03-2015 20:57

Chiar daca hulise Nestorie, fiind patriarh al Constantinopolului, Sfantul Chiril il trateaza cu dragoste frateasca, ii scrie numindu-l “preacucernicul si preaiubitorul de Dumnezeu si împreuna-lucrator episcop Nestorie: Bucura-te întru Domnul!”, nu uita sa puna gandul cel bun (“Asadar, nemultumirea noastra era îndreptata catre cele pe care sfintia voastra le-ati grait sau nu le-ati grait. Caci eu nu ma încred foarte în hârtiile care-s purtate de colo-colo.”), indoindu-se de autenticitatea celor auzite si indemnand la o impreuna sfatuire si cercetare – “trebuie sa ma sfatuiesc cu sfintia ta în privinta documentelor înfatisate aici, nu stiu cum, daca sunt ele, în vreun fel sau nu, ale sfintiei voastre.”.
Si apoi abia dupa ce s-a vadit neindreptarea lui Nestorie, i-a scris cu asprime, vadind eresul, doar doar se va indrepta.
Scrisoarea papei Celestin catre Sfantul Chiril:

Din partea noastră ar fi trebuit să-ţi mai dăm nişte poveţe, iubite frate[Chiril], dacă nu am fi văzut că tu întru toate ai aceleaşi gânduri ca şi noi şi dacă nu am fi cunoscut din experienţă că tu eşti un luptător neînfricat pentru apărarea credinţei. Pentru că fiul nostru, diaconul Posidonie, ne-a transmis în ordine toate câte a scris despre asta sfinţia ta. Tu ai aflat mrejele propovăduirilor viclene (ale lui Nestorie) şi ai îngrădit credinţa în aşa fel, încât inimile celor ce cred în Hristos şi Dumnezeul nostru nu se pot înclina în cealaltă parte. Mare este biruinţa credinţei noastre după ce tu ai dovedit cu atâta tărie adevărul învăţăturii noastre şi atât de victorios ai dărâmat părerile sale prin mărturia Dumnezeieştii Scripturi. Ce va face el după asta? Încotro se va întoarce? El, iubitorul necuratelor inovaţii – că asta şi-a dorit – prin învăţătura lui s-a arătat mai mult rob sieşi, decât următor lui Hristos; iar pe oamenii încredinţaţi lui a vrut să-i otrăvească cu veninul propovăduirilor sale. Lui i s-ar cuveni să citească în Scriptură şi să ia aminte că de iscodirile cele nefolositoare, care nu ajută la mântuire, ci slujesc întru pierzania sufletelor, trebuie mai curând să fugi, decât să te cufunzi în ele. ,b>Dar în timp ce el se apropie de marginea prăpastiei, dacă n-a ajuns deja la locul de unde începe căderea, noi trebuie să-l chemăm înapoi, dacă e cu putinţă; căci dacă nu-l vom preveni cu glasul nostru, noi ca şi cum îl vom împinge şi-i vom grăbi căderea. Hristos Dumnezeul nostru, despre naşterea Căruia a început iscodirea, ne-a arătat că El îndura truda chiar şi pentru mântuirea unei singure oi, voind s-o ducă pe grumaji, numai să nu o fure lupul. Dacă El ne-a învăţat să facem asta pentru mântuirea unei singure oi, oare nu vrea El mai vârtos să muncim pentru mântuirea păstorului oilor, care, uitând de acest nume şi de datoria sa, singur s-a dat lupului răpitor, străduindu-se să piardă întreaga turmă pe care dator era să o păzească?
Dar noi trebuie să-l îndepărtăm de la ocolul oilor, dacă nu-l vom îndrepta aşa cum voim; iar dacă va mai rămâne nădejde că el, înţelegându-şi greşeala, se va îndrepta, voim să se întoarcă şi să fie viu şi să nu-i vatăme pe cei a căror viaţă i-a fost încredinţată spre păzire. Dar dacă el se va împotrivi, atunci se cuvine să pronunţăm deschis osândirea lui: trebuie să tăiem acest mădular bolnav, de la care suferă nu numai el, ci se îmbolnăveşte întreg trupul Bisericii. Ce să caute el în rândul celor care toţi cugetă într-un gând, el, care socoate că este singurul care înţelege mai bine decât ceilalţi, care cugetă în nepotrivire cu credinţa noastră?

http://paterika.net/2014/08/05/sf-celestin-papa-romei-%E2%80%A0432-epistola-catre-sf-chiril-al-alexandriei-despre-nestorie/
http://www.teologiesiviata.ro/sites/default/files/articol/pdf/2011/05/08_dasca_sfantul_chiril_al_alexandriei.pdf