update: APROAPE 2 MILIOANE DE ELEVI S-AU INSCRIS LA ORA DE RELIGIE/ APOR reclama ABUZURI ale cadrelor didactice anti-religie/ RAZBOIUL CULTURAL PENTRU ORA DE RELIGIE. TICALOSII, MANIPULARI SI DEFAZARI

UPDATE:

Peste 1,8 milioane de părinţi au fost de acord să-şi înscrie copiii la ora de religie

Părinţii mai au la dispoziţie o zi pentru a depune cererea pentru înscrierea copiilor lor minori la ora de religie, potrivit unei note trimise de Ministerul Educaţiei către toate şcolile din România la mijlocul lunii februarie. Ministerul Educaţiei a trimis nota pentru înscrierea la ora de religie în urma unei decizii a Curţii Constituţionale, din 12 noiembrie 2014, care prevede că articolul din legea Educaţiei potrivit căruia elevii pot alege să nu participe la orele de religie este neconform. Până acum, aproape 2 milioane de părinţi au optat pentru înscrierea copiilor lor la ora de religie.„Până astăzi (n.r. joi), la ora 12, s-au depus 1,8 milioane de cereri”, a declarat Sorin Cîmpeanu, ministrul Educaţiei, pentru gândul.

În ultimele două zile aproximativ 600.000 de părinţi au mers la şcoală şi au depus cereri pentru ora de religie. Marţi, centralizarea realizată de Ministerul Educaţiei arăta că 1,26 milioane de părinţi au optat pentru participarea copiilor lor la ora de religie. În total, în şcolile de stat din România sunt înscrişi aproximativ 3 milioane de elevi în clasele pregătitoare-XII. Ora de religie este ogligatorie în învăţământul obligatoriu, adică în clasele zero-X.

Cu toate că o mare parte dintre părinţii au depus cereri pentru ora de religie, iar o altă parte nu au depus cereri încă, nimeni nu ştie de când vor fi luate în considerare aceste cereri.

După ce la începutul mandatului ministrul Educaţiei declara că decizia Curţii Constituţionale nu poate fi aplicată retroactiv după începerea anului şcolar, acum ministrul nu mai dă o dată certă.

„Am precizat că totul depinde de modul în care va fi transpusă decizia Curţii Constituţionale în Legea Educaţiei. Până atunci, orice informaţie are titlul de presupunere şi nu face altceva decât să genereze confuzie. Este rolul Parlamentului să se pronunţe şi apoi este rolul Ministerului Educaţiei să asigure respectarea legii”, a declarat pentru gândul Sorin Cîmpeanu.

Citeşte şi Părinţii trebuie să opteze pentru ora de religie până vineri. Ecaterina Andronescu vrea să împingă decizia până în septembrie

Cu toate acestea, fostul ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, susţine că părinţii nu sunt obligaţi să opteze acum dacă copiii lor vor urma ora de religie, ci această opţiune se poate exprima până în lunile aprilie – mai.

În urmă cu două zile, Ecaterina Andronescu declara într-o intervenţie pentru gândul că toate modificările aduse legii Educaţiei nu se pot aplica decât începând cu anul şcolar viitor.

”Obligaţia noastră a Parlamentului, subliniez, este să punem în acord legea cu decizia CCR. Avem obligaţia toţi cei care suntem în sistemul de învăţământ să respectăm legea educaţiei, care spune că nicio modificare nu se poate face în timpul anului şcolar. Nu intră în contradicţie cu decizia CCR pentru că ceea ce spune Curtea este că elevul decide prin opţiunea proprie pentru anul şcolar următor. În consecinţă îi invit pe toţi cei care sunt îngrijoraţi de decizia CCR să citească articolul articolul 5, alin 2 din Legea Educaţiei în care se precizează cât se poate de limpede: nicio modificare nu se poate face pe parcursul anului şcolar. Orice modificare adusă legii educaţiei intră în vigoare odată cu începutul anului şcolar următor. Ca urmare, opţiunile părinţilor pot să fie exprimate în orice moment, dare le contează pentru structura anului 2015 – 2016”, a declara Ecaterina Andronescu.

În prezent, 6.800 de profesori predau disciplina Religie, dintre care 4.266 sunt titulari (cultul ortodox), iar 148, titulari de altă specialitate.

• ActiveNews: 

Ministrul Educației: 1.700.000 de copii au depus cerere pentru ora de religie

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a declarat, miercuri, seară, la TVR1, că, până acum, la ministerul pe care îl conduce au fost înregistrate 1.700.000 de solicitări pentru ora de religie, dintr-un număr de 2.300.000 de elevi eligibili pentru a depune această cerere. […]

Departamentul de Stat al SUA a LĂUDAT ASUR pentru campania pentru retragerea copiilor de la ora de religie

Departamentul de Stat al SUA, prin Biroul pentru Democraţie, Drepturile Omului şi Muncă, a lăudat ASUR (Asociaţia Social-Umanistă din România) pentru pentru programul intitulat „Stop îndoctrinării religioase în şcoli!”  în România.

În raportul pe 2013 referitor la România al Departamentului de Stat se specifică, la capitolul „Practici Guvernamentale” despre activitatea ASUR.

„În septembrie, ASUR a reluat o campanie împotriva îndoctrinării religioase pe care o începuse în anii anteriori, pentru a informa părinţii că au dreptul să-şi retragă copiii de la ora de religie. Preşedintele Consiliului Naţional Împotriva Discriminării (CNCD) a declarat că înscrierea „din oficiu” a copiilor la ora de religie împiedică libertatea de conştiinţă”, scriau acum doi ani americanii.

Şi în 2012, americanii au dedicat un paragraf celor de la ASUR. Atunci, cei de la Departamentul de Stat al SUA remarcau eforturile asociaţiei înfiinţate în 2010 de către Attila Nyerges tot la capitolul „Practici guvernamentale”.

Iată ce se specifica în raportul din 2012: „În septembrie, ASUR a îndemnat Ministerul Educaţiei să retragă imediat din şcoli manualele de religie care promovează intoleranţa şi să facă toţi paşii necesari pentru a preveni îndoctrinarea religioasă. Asociaţia şi-a exprimat îngrijorarea în privinţa includerii conceptelor de „păcat”, „iad” şi „diavol” în manualele de religie pentru şcolile primare. ASUR a criticat, de asemenea, înscrierea din oficiu la orele de religie şi a început o campanie pentru a informa părinţii că au dreptul să-şi retragă copiii de la ora de religie”.

Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă aceste menţiuni, trebuie specificat că raportul este structurat în patru secţiuni, dintre care una se numeşte „În ce măsură respectă guvernul libertatea religioasă”. Această secţiune este împărţită, la rândul ei, în alte două sub-secţiuni: cadrul legal şi practicile guvernamentale.

Practic, incluzând criticile ASUR la capitolul „Practici Guvermantale”, Departamentul de Stat îşi însuşeşte şi susţine aceste observaţii, ca nefiind în concordanţă cu ceea ce înţelege SUA prin libertate religioasă şi de conştiinţă.

În ambele rapoarte, din punct de vedere american, cea mai mare problemă în calea libertăţii religioase o constituie activitatea Bisericii Ortodoxe Române.

Comunicat APOR: Numeroase abuzuri ale directorilor şi profesorilor pentru a împiedica înscrierea la ora de religie

Părinţii sunt împiedicaţi, prin tot felul de mijloace, să-şi înscrie copiii la ora de religie, afirmă Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie(APOR) într-un comunicat de presă.

Conform acestei asociaţii, cea mai frecventă problemă este că directorii unităţilor de învăţământ nu au notificat părinţii despre necesitatea completării unei cereri pentru ca elevii să poată face ora de religie.

„Cea mai frecvent întâlnită nerespectare de către unităţile de învăţământ a obligaţiilor legale care le revin şi a dispoziţiilor ministerului Educaţiei este aceea că, în sute de unități de învățământ directorii nu au informat părinții cu privire la decizia nr. 669/2014 a Curții Constituționale a României, prin adrese scrise sau în cadrul ședințelor cu părinții, deși disciplina școlară Religie este parte a trunchiului comun și se află în oferta educațională a școlii. Acolo unde informarea părinţilor nu s-a făcut, recomandăm părinţilor să solicite imperativ respectarea obligaţiilor şcolii şi să informeze şi APOR de respectivele abuzuri„, se arată în comunicat.

Cel mai grav abuz s-a produs în unităţile de învăţământ în care directorii au făcut presiuni pentru ca profesorii de religie să demisioneze, invocând apoi faptul că elevii nu mai au de ce să se înscrie nemaiexistând profesor de religie care să predea.

„Au existat cazuri extreme în care presiunea exercitată asupra unor profesori de Religie a determinat demisia acestora; ulterior, unitatea de învățământ a invocat faptul că este inutilă înscrierea elevilor, din moment ce nu mai există profesor de Religie„, se explică în document.

În alte unităţi, unii profesori au făcut presiuni asupra elevilor să nu se înscrie la religie, fiind ameninţaţi cu corigenţa la materiile pe care aceştia le predau.

„În unele școli au fost presiuni asupra elevilor din partea unor profesori, pentru a nu se înscrie la orele de Religie, fiind amenințați că vor fi lăsați corigenți la materiile pe care aceştia le predau„, afirmă semnatarii comunicatului.

APOR face un apel ca părinţii să semnaleze eventuale abuzuri şi dificultăţi la înscrierea la ora de religie.

• Iulian Capsali (facebook):

Asta este doar un aspect. Sunt multe alte oprelisti. Astazi a inceput simularea pentru BAC, imposibil sa mai intre cineva in licee. Sunt directori care nu lasa secretarele sa introduca datele in sistem, care se pot băga numai cu o parola. Nu intra mai mult de cateva zeci, iar sistemul “crapă”. Ieri nu a mers DELOC. Iar toate datele trebuie sa intre in sistem pana pe 6 martie. Zi simbolica, de altfel. Este ziua în care a preluat puterea guvernul Petru Groza, in anul 1945.

Cam asta se întâmplă cu ora de religie care este supusa unei prigoane nebolșevice absolut primitive.

• Adevarul:

 VIDEO Cîmpeanu: Mai puţin de jumătate din elevii români au depus cereri de participare la ora de Religie

Doar 1,2 milioane de copii au depus cerere de participare la ora de Religie până acum, din cei peste 3 milioane de elevi din întreaga ţară, a declarat ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu.

Mai puţin de jumătate dintre elevi au depus până acum cereri pentru înscrierea la ora de religie, a declarat la Europa FM, ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu.

El a mai spus că este la curent cu situaţia din unele şcoli, în care directorii şi cadrele didactice au făcut presiuni asupra părinţilor şi elevilor să opteze pentru ora de religie. Ministrul a promis sancţiuni, în cazurile în care aceste reclamaţii vor fi probate.

“Solicitarea ministerului a fost aceea de a aduce la cunoştinţa părinţilor şi elevilor posibilitatea de a opta, nu obligativitatea. Dacă există şcoli care au avut iniţiative suplimentare vor răspunde pentru modul în care au acţionat. Oficial, nu mi-au fost aduse la cunoştinţă astfel de cazuri, dar neoficial am auzit că sunt şi am solicitat să mi se aducă la cunoştinţă care sunt acele cazuri”, a spus Cîmpeanu la Europa FM.

Profesorii ar putea acţiona în instanţă

“Vor rămâne colegi cadre didactice care şi-au început anul şcolar în deplină legalitate şi care, din motive independente de voinţa lor, vor trebui să îşi întrerupă anul şcolar dacă nu vor mai avea normă. Dacă nu vor mai avea normă, va fi pusă în discuţie plata salariilor şi atunci e de bun simţ să ne gândim că vor avea acţiuni în instanţă, care nu pot să spun că nu sunt importante pentru sistem”, a mai declarat ministrul

Referitor la posibilitatea mutării orelor de Religie la începutul sau finalul orarului zilnic de la şcoală, ministrul a spus că “cei care cunosc dimenisunea normei didactice în învăţământul preuniversitar pot să realizez că nu este posibil să îşi îndeplinească un cadru dicatic norma predând doar la începutul şi sfârşitul orelor, adică două ore pe zi”.

În cadrul interviului, ministrul a mai recunoscut că nu ştie ce conţin manualele de religie, reclamate de unii părinţi şi că nu s-a hotărât dacă nota de la religie va fi luată în calculul mediei generale.

Cum s-a schimbat statutul orei de Religie în şcoli şi ce urmează mai departe

CCR a hotărât pe 12 noiembrie că este neconstituţional să se depună cerere de retragere de la ora de Religie, cum s-a făcut până acum. Datorită acestei decizii, publicată pe 23 ianuarie în Monitorul Oficial, moment în care a devenit oficial valabilă, părinţii vor depune cerere de participare la ora de Religie, exact invers faţă de situaţia de până la decizia CCR.

Ministerul Educaţiei a comunicat că până în data de 6 martie, părinţii sau elevii care vor să participe în continuare la ora de Religie pot depune cerere în acest sens. Între timp, Patriarhia a lansat o campanie mediatică pentru susţinerea orei de Religie cu ajutorul unor video-uri în care celebrităţi precum Connect-R le recomandă părinţilor să-şi înscrie copiii la disciplina Religie.

Pr. Marcel Radut: Ora de Religie – „piatră de poticnire“ pentru atei şi „probă de foc“ pentru credincioşi

Educaţia religioasă în şcoala românească a alungat, în anii 90, demonul a ceea ce a fost educaţia socialistă şi marxistă a regimului ateist ceauşist. După 25 de ani de la căderea comunismului, seminţele otrăvite pe care acest regim criminal le-a sădit în sufletele noastre dau proaste roade, inspirând o nouă mişcare ateistă, îmbrăcată în hainele aşa-zisei modernităţi şi predicând o secularizare absolută a statului şi societăţii noastre. Surprinzător şi iritant pentru adversarii Bisericii, reacţia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi a Patriarhiei Române a fost promptă şi eficientă. În campania de apărare şi promovare a Orei de Religie în şcoala românească, Biserica a dovedit că atât în adâncurile neştiute ale comunităţilor româneşti, cât şi în rândul elitelor, există sentimentul de loialitate faţă de educaţia religioasă a copiilor noştri.

Biserica Ortodoxă Română nu este singură în lupta pentru apărarea Orei de Religie, deşi principalele atacuri de presă şi ale părţii ateiste din societatea civilă românească au fost orientate spre aceasta.

Principalele culte religioase din Statul Român, întrunite în şedinţa de lucru a Consiliului Consultativ al Cultelor din România, din 28 februarie 2015, sub preşedenţia IPS Părintele Ioan Robu, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Romano – Catolic de Bucureşti, au adoptat Apelul Comun „Lumină pentru Viaţă”. Importanţa Orei de Religie pentru educaţia copiilor şi tinerilor.

Consiliul Consultativ al Cultelor din România este o organizaţie de natură etică, socială, autonomă, apolitică, non-guvernamentală, fără personalitate juridică şi non-profit formată din Biserica Ortodoxă Română, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara, Biserica Romano-Catolică, Biserica Română Unită cu Roma-Greco-Catolică, Arhiepiscopia Bisericii Armene, Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi din România, Biserica Reformată din România, Biserica Evanghelică C.A. din România, Biserica Evanghelică Lutherană din România, Biserica Unitariană din Transilvania, Biserica Creştină după Evanghelie din România – Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din România, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România – Cultul Mozaic, Cultul Musulman din România.

Potrivit prevederilor Statutului Consiliului Consultativ al Cultelor din România, începând cu 1 martie 2015, preşedinţia Consiliului va fi preluată pentru o perioadă de un an de către Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică). 

În Apelul Comun „LUMINĂ PENTRU VIAŢĂ – Importanţa orei de Religie pentru educaţia copiilor şi tinerilor” al Consiliului Consultativ al Cultelor din România se afirmă următoarele:

1.Religia constituie parte integrantă şi definitorie a culturii europene. Fără cunoştinţele referitoare la aceasta nu putem înţelege istoria şi cultura acestui continent. De aceea, în aproape toate ţările europene, Religia se predă în cadrul sistemului de învăţământ public.

2.Copiii şi tinerii au dreptul constituţional de a participa la orele de Religie, drept redobândit prin jertfa tinerilor care au mărturisit în decembrie 1989 că „există Dumnezeu”, prin aceasta revenindu-se la tradiţia sănătoasă a poporului român, eminamente religios.

3.Religia este lumină pentru înţelegerea universului şi a vieţii, ca dar al lui Dumnezeu, pentru a promova valorile familiei, ospitalităţii, dreptăţii, păcii, solidarităţii, înţelegerii şi comuniunii între oameni.

4.Credinţa în Dumnezeu este cea mai mare zestre spirituală pe care Familia, Biserica, Şcoala şi Comunitatea o pot transmite copiilor, pentru că ea îi ajută pe tineri să facă deosebire între valori eterne şi valori efemere, şi le formează personalitatea, învăţându-i să cultive bunătatea şi omenia, iubirea de Dumnezeu şi de semeni, recunoştinţa faţă de generaţiile trecute şi responsabilitatea faţă de prezent şi de viitor.

5.Valorile oferite de educaţia religioasă sunt reper spiritual esenţial şi liant existenţial între toate cunoştinţele dobândite prin studiul celorlalte discipline şcolare.

6.Predarea Religiei în Şcoală are valenţe educaţionale profunde, prin rolul ei formativ în viaţa copiilor şi a tinerilor, demonstrat şi de studiile educaţionale şi sociologice în domeniu. Ora de Religie contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare,întrucât propune modele viabile de bunătate,sfinţenie şi convieţuire umană.

7.Educaţia religioasă contribuie la depăşirea ignoranţei religioase, care poate favoriza atitudini ideologice de intoleranţă.

8.Ora de Religie contribuie la formarea şi cultivarea unei conştiinţe vii şi mărturisitoare a valorii eterne a persoanei umane şi la promovarea demnităţii acesteia în familie şi în societate.

9.Întrucât libertatea reprezintă un mare Dar oferit de Dumnezeu omului, educaţia religioasă trebuie asumată în mod liber, conform dorinţei părinţilor şi a copiilor. Libertatea însă nu este indiferenţă spirituală, ci capacitatea omului de a alege valori spirituale, care îmbogăţesc viaţa persoanei şi a comunităţii umane.

10.Cultele doresc o cooperare mai strânsă cu Statul în promovarea unei educaţii integrale, care uneşte viaţa spirituală profundă cu informarea ştiinţifică bogată, deoarece deficitul de spiritualitate sau de sens existenţial al societăţii tehniciste de astăzi are consecinţe negative pentru orientarea tinerilor în societate.

Reacţia comună a cultelor religioase din România pentru apărarea Orei de Religie face dovada faptului că reprezentanţii şi membri cultelor religioase percep atacul ateist şi secularist-extremist îndreptat împotriva educaţiei religioase în şcoală ca un atac la adresa tuturor credinţelor religioase recunoscute de Statul Român şi a căror libertate de exprimare este garantată de acest stat. Chiar dacă principalele atacuri au fost împotriva Bisericii Ortodoxe Române, majoritatea cultelor religioase din România rămâne solidară cu Biserica Ortodoxă în demersul de apărare a Orei de Religie. O reacţie de solidaritate pe care activiştii ateismului şi secularismului extremist nu au intuit-o, dovadă a încrâncenării şi superficialităţii demersului de alungare a educaţiei religioase din şcoala românească.

Ofensiva Bisericii pentru apărarea şi promovarea Orei de Religie a declanşat reacţii puternice de susţinere în rândul părinţilor, care s-au organizat în Asociaţia „Părinţi pentru Ora de Religie” (APOR), reprezentată de jurnalista Liana Stanciu şi cu aderenţi în majoritatea judeţelor ţării. Excelenta campanie media declanşată de APOR în favoarea Orei de Religie beneficiază de susţinerea a numeroase personalităţi, precum Ana Blandiana, Sofia Vicoveanca, Manuela Hărăbor, Dan Puric, Daniel Buzdugan, Elisabeta Lipă, Dorel Vişan, Vlad Miriţă sau Connect-R.

Adepţii ateismului şi secularismului extremist sunt şocaţi să descopere că totuşi, Biserica este susţinută de adevăratele elite ale Ţării, iar Ora de Religie este dorită de părinţi pentru copiii lor. Eşecul tentativei de alungare a educaţiei religioase din şcoala românească este provocat atât de superficialitatea cu care activiştii ateismului au privit la capacitatea Bisericii de a mobiliza resursele umane ale credincioşilor săi, cât şi de faptul că demersul ateilor şi seculariştilor a fost neprincipial, duşmănos şi întemeiat pe mândria demonică de a impune unei vaste majorităţi, voinţa unei foarte mici minorităţi rătăcită într-o proastă înţelegere a democraţiei şi valorilor europene.

La final de scriere, eu vă ofer câteva dintre mărturisirile în favoarea Orei de Religie făcute de personalităţi ale Olteniei, dovadă de necontestat că adevăratele elite ale societăţii româneşti înţeleg rostul profund şi benefic al educaţiei religioase a copiilor noştri. 

Maestrul TUDOR GHEORGHE:

„Am fost de mic oblăduit de Sfânta Biserică, întrucât mi-am petrecut copilăria în strana bisericii de la Podari, alături de tatăl meu, care era dascăl acolo, participând la Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători. De acolo am înţeles un lucru foarte important şi anume că în tradiţia poporului român există această vorbă: să-ţi creşti copilul cu respect faţă de oameni şi frică faţă de Dumnezeu. Poate că termenul acesta de frică nu este la prima vedere cel mai potrivit, însă sensul pe care îl oferă este unul extraordinar. El nu trebuie luat drept teamă faţă de Dumnezeu. Nu! Ci mai mult de respect. 

Ei bine, consider că educaţia religioasă este indispensabilă pentru această generaţie, pentru copiii şi tinerii de astăzi. Cei mai în vârstă, cei care au crescut după instaurarea regimului comunist, când Biserica a fost chinuită şi marginalizată, au fost privaţi de această binecuvântare. Rodul acestei perioade se simte azi. Lipsa de respect, brutalitatea, vulgaritatea în exprimare şi în atitudine, felul în care am învăţat în mod liniştit să furăm, să minţim, fără niciun fel de jenă, fără niciun fel de teamă, este rodul acelei perioade în care nu aveam acces la morala creştină. Sigur că astăzi, trăim în democraţie, perioadă în care fiecare om, vezi Doamne, are voie să facă orice. Ei bine, acest lucru nu este adevărat, iar termenul de democraţie este înţeles prost. 

Avem obligaţia morală cel puţin să ne creştem generaţiile care ne urmează într-un climat adevărat, într-un climat creştin. Iar morala creştină şi implicit Biserica Ortodoxă este unul dintre cele mai autentice îndreptare pentru realizarea acestor deziderate. Consider că a elimina din şcoli această disciplină, în care copiii iau un prim contact cu morala creştină, este o mare greşeală. Vorba aceea, fiecare om cum îşi aşterne, aşa doarme. Părinţii trebuie să înţeleagă faptul că pruncii lor trebuie antrenaţi şi fizic, şi moral, şi de aceea este atât de necesară această educaţie. Mai este un lucru însă foarte, foarte important. Contează foarte mult felul în care preoţii noştri ştiu să sădească în sufletele tinerilor de astăzi dragostea şi misterul învăţăturilor sfinte şi mântuitoare. Dacă vom avea un preot hărăzit şi dacă va face asta cu dar, miluit de Domnul să facă asta, vă asigur eu că vor veni copiii şi împotriva dorinţei părinţilor să fie martori la tainele pe care părintele va şti să le prezinte copiilor” 

Actorul ILIE GHEORGHE: 

„Am să vorbesc în calitate de învăţător, pentru că am terminat mai întâi şcoala normală de învăţători înainte de a deveni actor şi am profesat cinci ani de zile ca învăţător la clasele I-IV. 

Trebuie să spun că şcoala în viaţa unui popor acţionează în două direcţii, sau mai bine spus menirea şcolii în viaţa unei societăţi este să îndeplinească două deziderate: cel instructiv şi cel educativ. Cel instructiv este cel care dă cunoştinţe, din toate domeniile, ori de acest domeniu al formării cunoştinţelor se ocupă toate disciplinele din curicula şcolară. A doua menire a şcolii este cea educativă, adică să formeze caractere, să trezească trăsături frumoase care împodobesc mintea omenească. De această latură a formării caracterelor, pot afirma cu certitudine că niciuna din disciplinele care sunt în curicula şcolară nu se ocupă. 

Se spune de asemenea că acumulările cantitative de cunoştinţe duc la salturi calitative. Aceasta este o concepţie prin care încercau să ne îndoctrineze acum cincizeci de ani, când făceam eu şcoala pedagogică. Dincolo de aceste cunoştinţe pe care le cumulăm în şcoală, eu cred şi sunt convins că societatea are nevoie mai mult de caractere decât de oameni instruiţi. Am văzut de multe ori oameni instruiţi care au avut comportamente lamentabile, în timp ce marile caractere cultivă cele mai frumoase trăsături: onoare, vitejie, patriotism, dragoste de muncă, dragoste de frumos, dragoste de viaţă. Singura materie care împodobeşte mintea omenească şi formează aceste trăsături este numai Religia. Pentru că, am putea spune, numai Cele Zece Porunci sunt suficiente pentru zece teze de doctorat, ca să nu mai vorbim de întreaga istorie a creştinismului de la Naşterea Mântuitorului şi până în zilele noastre. 

Ce se întâmplă astăzi, toate polemicile antireligioase, în care unii şi alţii îndeamnă în mod greşit la scoaterea religiei din şcoli, sunt îndemnuri care nu trebuie luate în seamă. În ceea ce mă priveşte mă pot considera un apărător total ca religia să stea acolo une îi este locul şi să ajute la formarea tinerilor în oameni cu trăsături morale frumoase, pentru că degeaba vom avea savanţi, dacă nu vom avea oameni care să-şi iubească ţara, familia, copiii, părinţii, tot ce este frumos şi să fie capabili să se sacrifice pentru ceilalţi. Starea de sacrificiu este o culme a înfrumuseţării caracterului omenesc pe care o modelează şi o formează numai şi numai religia” 

Fotbalistul şi antrenorul craiovean SORIN CÂRŢU:

„Nu ştiu ce ştiţi dumneavoastră despre educaţia religioasă a copiilor, dau eu ştiu: că fiicele mele au mers la Sfânta Biserică cu mama mea de la vârste foarte fragede; că au învăţat rugăciuni atât de la mama lor, cât şi de la bunici şi nu mergeau la culcare fără a vorbi cu Dumnezeu, printr-o rugăciune; că la şcoală au învăţat despre îngeri, sfinţi şi alte evenimente religioase; că prin ora de Religie copiii mei au fost ajutaţi să descopere bogăţia ascunsă în viaţa şi adevărul lor personal. 

Rezultatul? alţii au descoperit că “fiicele lui Cârţu” sunt harnice, iertătoare, generoase, conştiincioase, cumpătate, discrete, prietenoase, chibzuite, perseverente, devotate, ferme, îşi cunosc forţele proprii şi nu numai. Şi mai ştiu că la ora de Religie se lucrează cu sufletele copiilor, că Religia în şcoală înseamnă mai puţină violenţă şi mai multă înţelegere, prietenie, iubire, că profesorul de Religie transmite copiilor Cuvântul Domnului. Să stăm cu frică şi să luăm aminte că Dumnezeu este încă în România şi să nu-L alungăm. Şcoala fără ora de Religie înseamnă şcoală fără suflet, neam fără Dumnezeu şi fără identitate! Înscrie-ţi copilul la ora de Religie!”. 

***

Dragii noştri părinţi, Dumnezeu îngăduie pentru păcatele noastre să trecem prin această „probă de foc” – apărarea Orei de Religie în şcoala românească. Urmând poruncile lui Dumnezeu şi pilda Sfinţilor Săi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vom face datoria şi vom mărturisi adevărul credinţei noastre.

Dragii noştri părinţi, cel mai frumos dar pe care îl veţi face copiilor voştri este floarea mântuirii răsărită din veşnica primăvară a împreună vieţuirii cu Dumnezeu! Mergeţi la şcoala copiilor voştri şi faceţi cerere ca aceştia să fie înscrişi la Ora de Religie. Sesizaţi autorităţilor în drept şi reprezentanţilor cultului dvs. religios orice tentativă prin care s-ar încerca să vă fie oprită exercitarea dreptului dvs. de a vă înscrie copiii la Ora de Religie.

Vorbiţi cu copiii voştri, mărturisiţi-le că adevărata viaţă este a urma poruncile lui Dumnezeu şi îndemnaţi-vă copiii să participe la Ora de Religie.

Părinţi, înscrieţi-vă copiii la Ora de Religie!

• Mihnea Maruta: Religie şi stat: patru erori ale prezentului

[…] Şi-atunci, încerc să constat câteva erori născute din raportarea argumentaţiei exclusiv la timpul prezent. Şi mai încerc, pe cât posibil, să nu condamn pe nimeni, nici măcar pe acei activişti din ambele tabere care îşi susţin cauza din raţiuni băneşti. Orice condamnare alimentează dispreţul – principala substanţă a acestui conflict.

Eroarea “Biserica are nevoie de stat”. La prima vedere, aceasta e o afirmaţie de necontestat, din moment ce clerul primeşte salarii de la buget. E o eroare caracteristică pentru ancorarea în prezent, pentru gândirea de tipul “lumea începe cu noi”. Dar când te întorci în timp, când cauţi rădăcinile relaţiei dintre Biserica Ortodoxă şi stat – şi aici mă refer strict la realităţi româneşti -, atunci înţelegi cât de ridicolă e propaganda recentă privind “riscul unei teocraţii”.

De ce? Pentru că toată istoria acestei relaţii ne spune că puterea laică are nevoie de preoţime şi de parohii tocmai pentru a consolida statul. Ceea ce statul cucereşte sau apără în materie teritorială – Biserica stabilizează şi coagulează în materie socială. În nici un moment nu se pune problema ca rolurile să se inverseze: secole de-a rândul, conducerea politică numeşte capii religioşi şi, la nevoie, chiar legiferează în chestiuni de administraţie bisericească (de pildă, Mihai Viteazul).

E ca şi cum Biserica ar furniza conţinut “vasului” făurit de regimul politico-militar. Sau, fie-mi permisă comparaţia, ca şi cum soţul (statul) ar construi casa, iar soţia (Biserica) ar ţine gospodăria. (Ştiu, de aici pot porni interpretările cu capul şi gâtul… ). În concluzie, dacă privim organic, existenţa şi devenirea României sunt rezultatul unui tandem stat-Biserică în care nicicând nu este chestionat rostul celuilalt. Pentru că asta s-ar chema autodistrugere.

Eroarea “Predarea religiei îndoctrinează”. Dar predarea materialismului dialectic de ce n-a îndoctrinat definitiv? Cum de oamenii continuau să discearnă, cum de se adaptau sistemului doar de dragul copiilor sau al carierei, conştientizând totodată că trăiesc în minciună? Cum se poate ca, dintr-o generaţie de părinţi crescuţi numai în comunism, să iasă cea mai tradiţionalistă generaţie a Europei – “decreţeii”?

Predarea religiei în şcoală nu doar că nu va avea efectul colectiv de care se plâng militanţii anti-discriminare, acela de a menţine şi aceste generaţii în “obscurantismul medieval”, ci, dimpotrivă, poate duce la scăderea numărului de credincioşi practicanţi, şi asta deoarece, de când lumea, copiii se îndrăgostesc de o materie dacă profesorul are har. Or, la capitolul ăsta, prea mulţi dintre cei 6000 de profesori de religie au rămas corigenţi.

Nu ajunge să obligi clasa la învăţatul pe de rost al rugăciunilor şi canoanelor, ci, profitând de faptul că asta e singura oră în care se poate discuta despre marile întrebări ale vieţii, scopul tău, ca profesor, trebuie să fie stârnirea unui dialog în care copiii să-şi formuleze dilemele, adică să se deprindă în a-şi arăta câte o bucăţică de suflet.

În concluzie, cine şi mai ales cum predă religia influenţează într-o măsură mai mare mintea copilului decât conţinutul concret – chipurile, cu risc de îndoctrinare – al materiei. Mai există şi părinţi, şi bunici, şi prieteni, şi duşmani, şi cărţi, şi întâlniri unice, şi, mai ales, evenimentele revelatoare din viaţa fiecăruia, şi toate acestea, bob cu bob, vor contura alegerea copilului ajuns om matur de a crede în Dumnezeu sau nu.

Eroarea “Liber-cugetătorii sunt mai toleranţi”. Am citit, în ultimele zile, o seamă de păreri despre această chestiune. Şi am să repet: dispreţul e nota cea mai frecventă. Există susţinători ai orei de religie care “ar scoate sabia”, la fel cum există atei care, dacă ar fi după mintea lor, ar dărâma biserici. Nimic nou sub soare.

Pentru primii, o liniştire: puterea credinţei nu stă în număr, la fel cum mântuirea nu e un bilanţ contabil. Pentru ceilalţi, doar întrebări: dacă aţi fi majoritari, cum aţi proceda? Vorbiţi despre Dumnezeul nostru ca fiind un “prieten imaginar”, convinşi, deci, că trăim într-o iluzie: unde vi s-a pierdut îndoiala aceea bună, ezitarea aceea raţională, înţeleapta reţinere premergătoare verdictului, care întemeiază orice abordare ştiinţifică?

Nici unii, nici alţii nu ştim, de fapt, mare lucru. Avem doar confirmări de ipoteze, toate parţiale şi, deci, insuficiente. Nici o teorie nu ne face moartea mai inteligibilă. Bâjbâim, unii mai disperaţi decât alţii.

Eroarea “Biserica nu comunică”. Problema Bisericii nu este lipsa de PR profesionist. Dacă s-ar ocupa de asta în mod susţinut, şi-ar contrazice unul dintre rosturi, acela de a sluji în tăcere, “să nu ştie stânga ta ce face dreapta”.

Munca unui duhovnic nu poate fi obiect al unei campanii de comunicare, darmite viaţa a mii de duhovnici. Pentru că acolo, în neştiutele întâlniri personale dintre preoţi şi enoriaşi, acolo are loc misiunea esenţială a Bisericii, cel puţin în cazul ortodocşilor. Activitatea socială e un supliment necesar, dar nu definitoriu. Cei care clamează că Biserica nu îngrijeşte suficienţi bătrâni, bolnavi sau copii orfani – deseori fără a şti numărul căminelor, azilelor şi asociaţiilor caritabile de pe lângă episcopii -, aceia judecă doar cu măsura timpului prezent.

Biserica nu poate avea o problemă de PR pentru simplul fapt că, din perspectivă lăuntrică, imaginea publică nu trebuie să-i devină preocupare. Ar fi bine doar să-şi aleagă altfel oamenii care o reprezintă, dintre cei care nu urmăresc altceva decât datoria de la altar, şi să-i lase apoi să transmită, pur şi simplu, ce-i mână în luptă.

Nota noastra:

Sub presiunea asociatiilor seculariste si a mediilor online ale serviciilor, ministrul Campeanu se vede nevoit sa avertizeze directorii de scoala “sa nu faca presiuni”. Nu se stie cate cazuri de presiuni reale pentru inscrierea la ora de religie exista, nu e foarte clar nici ce inseamna presiune (persuasiunea este presiune? a promova, pur si simplu, religia in propria scoala, e ceva interzis?) – important este sa se induca ideea ca religia e promovata prin mijloace brutale si ca e nevoie sa fie oprit acest lucru, sa se perpetueze ideea ca nimeni rational nu e pentru ora de religie, care e asociata intotdeauna unui abuz: indoctrinarii, presiunilor, puterii, inchizitiei. 

Nu conteaza ca, de fapt, abuzurile sunt exact in partea cealalta, conform comunicatului emis de APOR. Cu siguranta, mesajul care a circulat mai mult a fost cel de pe hotnews, in care e citat inclusiv ministrul (truc de comunicare), nu cel al APOR, in care se semnalau probeme grave si reale ce tin de sistem.

Atributele negative asociate orei de religie sunt fantasme scornite fie de mintea imbatranita in rele a unor diversi agenti de influenta, fie de mintea infierbantata ideologic a unor activisti sau activiste. In spatiul public, acest demers este gandit pentru a contracara efectul campaniei pro-religie dusa, tot prin mass-media, de catre BOR si APOR. Cu atat mai mult cu cat CNA a decis sa recomande televiziunilor sa promoveze spoturile APOR. Nu-i vorba, televiziunile care s-au remarcat prin agenda anti-ortodoxa au construit imediat cadrul in care sa gandeasca oamenii problema. Iata, spre exemplu, cum prezinta ProTV chestiunea: Doua tabere si doar doua zile ramase pentru o decizie in cazul orei de religie. Cati parinti si-au inscris pana acum copiii.

In stire avem, pe de o parte, copilul matur care stie deja singur ca e …prea mic sa se decida in ce sa creada, dublat de parintele sau, mama, care este si ea foarte prezentabila, foarte responsabila. De cealalta parte, copilul pro-religie care pronunta cuvantul cheie “frica” (nu conteaza in ce sens) in nevoia sa de Dumnezeu. Ce avem aici? O reprezentare manipulatoare a subiectului, in care sunt alesi protagonistii pe spranceana, reproducand discursurile tip: ratiune vs frica. Cu acesti protagonisti trebuie sa se identifice telespectatorul: cu copilul mic care te uimeste cu gandirea sa matura, acompaniat de mama, sau cu copilul singur care vorbeste lalait si vrea cu Doamne-Doamne cand ii e frica. 

Acelasi trust, in varianta sa de soft tabloid, Gandul.info, ataca frontal tema printr-una din piesele sale grele. CTP declara ritos si categoric ca videoclipurile pro-religie sunt o manipulare, printre altele pentru ca s-ar asimila spiritualitatea cu religia. Desigur, editorialul aceluiasi e o mostra nu de manipulare, ci de ticalosire a gandului omenesc, de vreme ce atribuie intregului cler romanesc dorinta de a scoate bani de la popor mentinandu-l in ignoranta si frica. Adica o teza la fel de onorabila ca cele din materialismul stiintific si ateu de pe vremea tineretii sale.  La nivel mai general, Gandul.info asociaza sustinerea orei de religie cu parlamentarii. E simplu de inteles de ce: cine sunt cei mai huliti astazi? Cine e plimbat toata ziua pe la DNA? De altfel, daca va uitati la captura de mai jos, veti intelege si mai bine constructul prin care Gandul alatura ora de religie cu parlamentarii, deci cu coruptia, cu “sistemul”, cu acel lucru pe care trebuie sa-l detestam visceral.

captura Gandul.info

 

Asadar, asocierea cu o serie de personalitati si cu atributele pozitive continute in mesajele acestor spoturi pro-religie trebuie combatuta energic si aplicata o tehnica a artelor martiale, ca in regulile de baza ale razboaielor de acest fel: te folosesti de forta oponentului pentru a o intoarce impotriva sa. Astfel, aceasta implicare absolut legitima, din toate punctele de vedere (etic, civic, juridic) a Bisericii in spatiul public este etichetata, oportun, drept “asalt mediatic“.  

Asistam, de fapt, la o ticaloasa diversiune si manipulare. Este fabricata o reprezentare falsa a situatiei, in care Biserica, daca nu tace din gura si nu se leaga singura la maini, ci face ceea ce orice institutie are voie sa faca (promoveaza viziuni, sustine idei, actioneaza), se numeste ca exercita “presiuni” si “asalteaza”, ne pregateste un viitor totalitar si ne tine copiii in intuneric, superstitie si frica pentru ca ne vrea banii (aia pe care patronii acestor deontologi ii fura de la stat…), spre deosebire de DNA care, nu-i asa, ne… “mantuieste” prin puscarie.  

Cea mai mare greseala a Bisericii ar fi sa se culce pe o ureche si sa isi inchipuie ca a castigat ceva. Este bine ca s-au mobilizat cateva personalitati pentru ora de religie. Este bine ca exista APOR. Dar este de neiertat sa isi faca cineva iluzii ca spatiul public nu se cucereste, ci macar se pastreaza cat de cat neutru fata de Biserica doar cu atat. Mesajele de gandire pozitiva nu vor schimba aceasta realitate structurala in care Biserica, cu oamenii sai, de la vladica la opinca, a intrat, mai ales de la decizia CCR incoace. Macar sa constientizam ca suntem total nepregatiti pentru un astfel de razboi: atat din punct de vedere duhovnicesc, cat si din punct de vedere pragmatic. 

PS: In seria spoturilor pro-religie exista si unele mai putin inspirate, cum este acesta. Imagistic, e o stangacie cumplita sa pui pe acelasi plan, in succesiune, portretul lui Ceausescu, icoana si, apoi, un trafalet care repara zidul. Incercati sa urmariti aceasta imagine cu sunetul inchis si sa va imaginati ca vocea ar reproduce un text scris de ASUR si veti intelege cat de neinspirata este ideea. De altfel, nici textul nu e fericit. “Democratie prost inteleasa” este un barbarism pe care numai cei de la Trinitas, pe care cineva i-a mintit ca se pricep la comunicare, il puteau emite. Un spot nu e o nenorocire, insa e o problema si cu aceasta structura mediatica ineficienta, rigida, nascuta deja imbatranita (trustul mediatic al Patriarhiei), copilul unui manager lipsit de imaginatie, autoritar, cu mania controlului. In plus, in intregul sau, campania are o lipsa elementara: circula vedetele, insa parintii si copiii, aia reali, aia cu care sa se identifice “publicul tinta”, oamenii obisnuiti, nu sunt pe nicaieri. Nu stim cum arata la chip acei parinti si acei copii pe care ii invocam si in numele carora facem campanii. Ah, ba da, ii gasim la Pro TV… Altfel, in continuare, vedem poze cu ierarhi incotosmanati pana la refuz in hainele ritualice (care isi au rostul lor pe care nu-l contestam) si mai intotdeauna (cu rare exceptii) fotografiati intr-o izolare si distanta rece fata de popor. Chiar ca suntem mult, mult mai catolici decat papa…