Buna credinta a murit! Traiasca suspiciunea generalizata? Bogdan Manolea despre sensul guvernarii electronice si disparitia unui principiu fundamental al statului de drept: prezumtia de nevinovatie
Scurta si cuprinzatoarea analiza a specialistului in drept si internet Bogdan Manolea arata, de fapt, un lucru asupra caruia s-a atras atentia demult in cercetarile stiintelor sociale asupra fenomenului intitulat generic “guvernare electronica” – una din consecintele acestei paranoice tentatii de a supraveghea si identifica oamenii din ce in ce mai constrangator, mai total, este distrugerea increderii reciproce intre oameni, fermentul care asigura ca in societate nu se instaureaza haosul si anarhia.
Asadar, aberatia Panopticonului extins la intreaga societate nu face decat sa produca efectul invers al pretextului cu care se introduce in practica tehnica supravegherii: nu siguranta si transparenta, nu protectie fata de “terorism si fraude”, ci o suspiciune totala si generalizata, disparitia bunei credinte, a prezumtiei de nevinovatie si deschiderea cailor celor mai infricosatoare de abuz asupra cetateanului, posibile pana acum numai intr-un stat explicit totalitar. De altfel, Vladica Bartolomeu a avertizat explicit cu privire la disparitia unor astfel de principii in luarea sa de atitudine impotriva introducerii pasapoartelor biometrice.
Daca intr-o logica a societatii civile si a dreptului aceste lucruri contravin principiilor clasice si fundamentale, cu atat mai mult aceasta distrugere a bunei-credinte contravine invataturii si practicii Bisericii!
Drept&Internet [Bogdan Manolea]: Buna credinta a murit!
Bona fides presumitur (Buna credinta este prezumata)
Art 14 (2) Buna-credintă se prezumă până la proba contrară. (noul cod civil)
Buna credinta a murit in Romania. Totul trebuie dovedit cu mijloace de proba irefragrabile. In fata statului tu nu mai esti tu decit daca dovedesti acest lucru cu maximum de probe posibile.
De azi dimineata, de cand am citit stirea despre Prunariu (adica cum pentru cei trei ani cat s-a pregatit in URSS pentru zborul in spatiu si pentru calatoria in Cosmos in sine, nu exista documente justificative luate in considerare la recalcularea pensiei) ma gindesc incontinuu la modul cum suntem tratati in relatia cu statul si de ce trebuie sa ne demonstram de fiecare data buna credinta.
In fond ce document trebuia sa aduca Prunariu ca sa demonstreze ca a fost in Cosmos – o bucata de nava, o sticla de vid (?!?!)? Daca mergem pe aceiasi logica, atunci nu vad de ce nu i s-ar cere si doamnei Herta Muller o copie dupa premiul Nobel pentru a primi un titlu de Cetatean de onoare al unui oras – sau ex-presedintii Romaniei (Iliescu, Constantinescu, Basescu) sa aduca cartea de munca pe care sa fie notat negru pe alb ca au indeplinit functia de presedinte al Romaniei.
In mod sigur toti functionarii ar fi extrem de multumiti si s-ar considera acoperiti daca ar primi o declaratie pe propria raspundere la notar:
“Eu, Dumitru Prunariu (…) declar pe propria raspundere ca am fost in spatiu din partea Romaniei. Am avut si un tricolor romanesc in buzunarul de la piept si o pasta de dinti Cristal in buzunarul din pantaloni.”
Si mergem din lac in put. Toate proiectele informatice pe care le-am criticat in ultima perioada nu fac decit sa accentueze aceasta lipsa crasa de buna credinta:
– trebuie sa am un act de identitate cu amprente stocate pe el, pentru a putea demonstra ca eu sunt eu. O investitie de vreo 30 de milioane de euro pentru cele 1000 de carduri de identitate gasite false in ultimul an. (proiectul e momentan pe hold si a fost aminat)
– trebuie sa am un card electronic de sanatate ca sa dovedesc ca de fapt eu (si nu altcineva sau nimeni) merg in fata medicului de familie. Investitie de 40 de milioane de euro pentru un beneficiu neclar. (asta deja a fost adoptat prin OUG 133/2010 – dupa ce cei din MS au mintit ca nu va fi obligatoriu – vezi comunicat APADOR)
– trebuie sa fiu verificat ca eu sunt eu cind merg la vot prin noul sistem electronic de verificare a CNP-ului in momentul votului. Cost neclar pentru o potentiala frauda de 400 de voturi (persoane anchetate, dar necondamnate).
– trebuie ca toate datele de trafic informational sa fie pastrate in Europa pentru toata lumea pentru cel putin 6 luni, ca poate eu sunt un terorist si suficient de prost sa nu folosesc criptarea in comunicatii daca vreau sa ascund ceva (din fericire in Romania Curtea Constitutionala a declara legea ca fiind neconstitutionala, dar obligatia in UE ramine).
Toate aceasta sunt doar citeva din exemplele pe care toti le-am trait si prin care statul ne cere sa dovedim (adica sa ne acoperim cu hartii) ca eu sunt eu. Exemplul cu pensia lui Prunariu nu face decit sa confirme ceea ce deja de mult timp sunt convins – a murit buna-credinta in Romania.
Ramine doar un anunt cu litere de o schiopa la ziar:
“Pierdut buna-credinta pe numele Romania. Se declara nula. Nu mai trebuie”
PS: Din fericire sectorul privat este inca mai lejer in mare masura. Inca nu mi-a cerut nimeni sa dovedesc ca eu scriu ceea ce scriu sau ca asta e pagina mea de web. Ah! Ba a fost un personaj amuzant ca imi cerea sa dovedesc ca eu sunt “proprietarul” unei adrese de email.
Sa fim sanatosi !
Legaturi:
Dacă toate tranzacţiile monetare, ale tuturor indivizilor, ar putea fi controlate, individul fără nicio îndoială va deveni un oportunist. Daţi-mi voie să vă dau un exemplu. Să ne imaginăm, dacă vreţi, un bărbat care ani de zile cumpără o publicaţie de opoziţie dar nu vrea ca acest lucru să fie cunoscut public, din oricare motiv, poate nu are forţa convingerilor sale. În acest moment, achiziţionarea publicaţiei poate fi complet neobservată; va merge la un chioşc de ziare, va plăti pentru revistă cu bani cash (numerar) şi va merge să voteze partidul pe care îl susţine. În cazul în care toate plăţile vor fi automate, ceea ce în mod firesc vor fi dacă acceptăm fără rezerve acest fenomen, dacă spunem să-l lăsăm să se dezvolte, să devină auto-regulator. Atunci mâine ne vom afla în situaţia în care nu doar că individul nu numai că va evita să compere publicaţia despre opoziţie, deoarece va presupune ca cineva undeva poate urmări cumpărăturile lui şi este îngrijorat că îşi poate pierde dreptul la salariu sau că nu va mai fi respectat de către societate. Ne vom afla în situaţia în care acest individ va face tot posibilul ca în fiecare moment să se comporte ca un oportunist. Îmi pare rău că doamna Koljevie nu a putut ajunge aici astăzi. O aşteptam să vorbească un pic mai mult despre aşa numita supraveghere panoptică, întrucât nu sunt familiarizat cu filosofiile lui Michel Foucault.
Totuşi, ar fi necesar mai întâi să se realizeze un studiu complet pentru a se observa dacă sistemele de identificare biometrică schimbă într’adevăr natura interacţiunii politice în societate: dacă afectează relaţia între individ şi stat, iar implementarea finală a acestora ar putea deschide posibilităţile unui viitor totalitar? Abordările în care se vorbeşte la început despre subiecte legate de fezabilitatea tehnică a astfel de sisteme, fără să se pună accent pe idealurile fundamentale în jurul cărora este construită societatea, pot duce la erodarea treptată a normelor juridice şi a principiilor pe care se întemeiază acestea.
- CE ESTE SUSPECT IN E-ROMANIA? De ce, cand sistemul social si economic pare ca se prabuseste, se munceste stahanovist la informatizarea Romaniei? CARUI PERICOL TREBUIE SA NE OPUNEM?
- SINODUL MITROPOLITAN AL CLUJULUI, ALBEI, CRIŞANEI ŞI MARAMUREŞULUI SE PRONUNTA CATEGORIC IMPOTRIVA PASAPOARTELOR BIOMETRICE
- Forul Ortodox Roman: PROIECTUL E-ROMANIA ASCUNDE PERICOLELE SUPRAVEGHERII TOTALITARE. SE CERE RENUNTAREA LA ORICE FEL DE ACTE DE IDENTITATE ELECTRONICE
- Comunicat FOR: CARE SUNT RISCURILE UNEI SOCIETATI GUVERNATE ELECTRONIC?
- SPIONAJ BIOMETRIC SI DIGITAL IN ROMANIA
Doneaza pentru filmul "Scrum"
De fapt buna credinta fata de stat a disparut. Statul ar trebui sa ma convinga pe mine ca este stat national,independent,crestin…etc. Nu are cum sa ma convinga pentru ca Duhul Sfant spune altceva.
Doamne, miluieste!
@ Leo:
Buna-credinta a statului fata de noi, ai vrut sa spui.
Si totusi sunt oameni care nu doar ca accepta acest tip de supraveghere si control, de indosariere electronica, dar le si aplauda. Pentru foarte multi, nu buna credinta, ci reaua credinta a celor din jur este prezumata. Cred ca daca s-ar face un sondaj de opinie cu privire la acceptul in randul populatiei a acestui gen de sistem electronic (E-Romania, carduri electronice), procentul majoritar ar inclinca catre acest segment de populatie care aproba un astfel de sistem, pentru ca multi au ajuns sa sufere de tendinte paranoide… multi si-au pierdut increderea in oameni, in cel de langa ei. In disperarea lor pentru propria siguranta, multi oameni se pare ca prefera sa se stie supravegheati, ca niste soareci intr-un laborator experimental, decat sa riste un potential pericol, pentru ca am ajuns atat de speriati de tot ce ne inconjoara incat acceptam orice ne poate intretine macar iluzia de siguranta. Mi-amintesc de o discutie mai veche, pe aceeasi tema, pe un alt site intre comentatori, in care cei care sustineau acest gen de sistem si acte electronice, erau foarte intrigati, neputand intelege de ce exista si persoane care nu sunt de acord cu acest sistem care, in opinia lor, iti ofera mult mai multa siguranta. Concluzie lor era ca cei care se feresc de o astfel de documente electronice au ceva de ascuns, ca sunt infractori, persoane dubioase si de rea credinta. Eliminau complet riscul unui stat autoritarist si totalitar, fiind surzi si orbi la orice argumente.
De aceea nu este greu de imaginat ce spun unele profetii despre cum se vor trada intre ei si cum se vor vinde oamenii intre ei in vremurile din urma. Cei care vor refuza sa se integreze, in special intr-un anumit context social mai tensionat sau conflictual, nu e de mirare ca vor ajunge sa fie parati, pusi la zid si aratati cu degetul de catre cei de langa ei, ce compun marea masa paranoica si indobitocita, si care vor accepta fara scrupule orice compromis doar sa le fie bine, cei fara o constiinta morala puternica sau prea speriati sa se opuna sistemului. De aceea se intretine prin mass-media aceasta neincredere, diversiunea terorista fiind unul din mijloacele prin care si-au atins, din pacate, obiectivul.
Am vrut sa spun ca nici noi nu mai avem incredere in stat!
Ca statul nu mai are incredere in noi…..este evident!
@ Mirela:
Nu numai prin mass-media si nu numai prin genul acesta de diversiuni, ci si prin invrajbirile artificiale si la scara de masa care au loc in sanul Bisericii. Un rol esential aici – a se vedea si postarea precedenta privind experimentul Tunisia – il are si il va avea internetul, unde abunda de pe acum si vor face legea, mai mult decat probabil, provocarile, intrigile, zvonistica, calomniile, infierarile si “executiile” fara drept de apel. Unii mai amatoristic, altii foarte profesionist, subtil, cu metoda, unii manati doar de duhul cel rau, iar altii la ordin omenesc, se vede ca lucreaza, atat din “stanga”, cat si din “dreapta”, sistematic, cotidian, cu tenacitate, la crearea confuziei si a dezbinarii, a unui haos total si in Biserica, corelat cu cel din viata sociala. Si in Biserica se pregatesc “revolutii”, nu numai in zona politico-economica. Evident, si acolo, in numele unor deziderate APARENT la fel de “drepte”. Calea stilista, destul de grosiera si fatisa este numai una din piste, unul din planuri, insa, nereusind, se incearca piste mult mai subtile si mai perfide pentru a castiga mase mai largi. In general ideea este, cu orice chip si prin orice pretext, sa se zadarniceasca oamenilor increderea in Biserica, in ierarhi (in corpore), in orice repere duhovnicesti veritabile. Din pacate, contribuie fara sa vrea la atmosfera asta si oameni onesti, insa prinsi ei insisi de niste patimi, luati de cate un val sau cuceriti de duhul suspiciunii generalizate. De accea va fi nebunie si invalmaseala maxima, cum s-a si profetit.
Precum fac politicienii, asa si ei, cu ton si atitudini de Fuhrer, asmut pe unii impotriva altora, decreteaza reguli obligatorii de mantuire, dau termene clare si sentinte definitive, instiga la osandirea celor care nu le urmeaza linia sau a “deviationistilor” fie si cu un grad de la ea. Si cauta, mai ales, sa lichideze prin denigrare, unul cate unul, orice reper mai influent, sanatos si echilibrat, care le-ar putea sta in calea detinerii unei forte de influenta covarsitoare. Nu au frica de Dumnezeu, rusine de oameni sau de constiinta, niciun fel de scrupule morale. Calca pe cadavrele celor ale caror maini le pupau pana la un moment dat. Azi te lingusesc, iar maine te trezesti cu vitriol pe fata de la ei. Stiu cel mai bine arta de a PROFITA, de a se folosi de… ceva sau cineva. Folosesc si arunca.
Paranoia de care spui este deja sadita printre multi oameni care isi zic credinciosi. Diversiunile si reeducarea se lucreaza cu vechile metode, adaptate numai la specificul canalului de comunicare. “Dupa roadele lor, ii veti cunoaste…” Iar cei care au atractie catre acest gen de murdarie umana, catre tot ce e meschin si abject, sunt atrasi si cad prada, fiindca au in ei insisi “virusul”.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2010/09/13/reeducarea-azi-duhul-bolsevismului-la-lucru-printre-crestini-si-inselarea-ideologizarii-sistemice/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/12/13/ortodoxie-sau-ortodoxism-viata-sau-ideologie-hristos-sau-baraba-silire-sau-libertate-sau-despre-altfel-de-tarini-boi-si-femei-cf-luca-14/
@Admin,
“Dupa roadele lor, ii veti cunoaste…”
asa este, doar ca unii au uitat de acest lucru. Orbiti de “sfanta” indignare fata de unele fapte, mai mult sau mai putin compromitatoare, prezentate cu scopul de a comprimite pe unii ierarhi sau alte personalitati care au legatura cu viata Bisericii, unele din acestea reale si demne de a starni indignare, altele false sau prezentate rastalmacit, cei care infiereaza cu manie proletara, luati de val, fara sa fie catusi de putin circumspecti si sa ia in calcul si alte posibile explicatii, se grabesc sa judece si sa osandeasca, nu cu durere si mahnire, ci mai degraba cu rautate. Tonul taios si cuvintele jignitoare si dure pe care le emit multi dintre acestia, pe bloguri care se doresc “ortodoxe”, fac dovada duhului care ii conduce (“dupa roadele lor ii veti cunoaste”). Una este sa te mahnesti si sa te doara pentru caderea aproapelui si sa te rogi pentru indreptarea lui (luand seama la tine insuti sa nu cazi in ispita), deci una este sa arati greseala spre a preveni sminteala, si alta este sa te grabesti sa arunci cu piatra, ca iudeii, sa etichetezi, sa dispretuiesti, sa judeci intr-un duh rigorist, si dupa model bolsevist. Lucrarea diavolului este foarte fina, ne sopteste sa nu cumva sa facem compromisuri si ne arunca in cealalta extrema, a exigentei si intolerantei, si nu fata de noi si patimile noastre ci fata de cele ale aproapelui. Sa te opui compromisului dar sa fii atent si cum o faci, caci “pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii.” Dreptatea fara iubire este tiranie, duce la ura şi fanatism orb. Si “daca iubire nu am nimic nu-mi foloseste”.
@ admin:
Daca permiteti, vizavi de cele spuse,un articol mai vechi: http://c-tarziu.blogspot.com/2009/07/inchizitia-ortodoxa-romana.html
@ Radu:
Da, e cam vechi, acum e mult mai dramatica situatia si un articol cu acel titlu ar trebui mult actualizat, acum parca sunt altii protagonistii de prim-plan… Dar in esenta e aceeasi situatie.
Dar problemele astea publice parca le mai poti ignora, gandind ca nu te intreaba Dumnezeu la judecata ce a zis unul sau altul pe care nu ii cunosti direct personal sau cu care nu ai contacte personale, decat din auzite.
Ce te faci insa cu crestinii cu care intri in contact direct personal, poate nu zi de zi, dar destul cat sa te smintesti. Ce faci cand o amica studenta la Teologie si care merge regulat la manastiri, se spovedeste si impartaseste acolo iti zice ca un parinte i-a zis ca daca nu ai facut rugaciunile de seara pana la 12 noaptea, ziua e pierduta pentru mantuire sau ca daca ai mancat dupa 12 noaptea si ai dormit o ora poti lua anafura si agheazma? Sau ce te faci cand o studenta credincioasa, care salveaza icoana Maicii Domnului de la a fi aruncata, iti spune ca a vazut un invitat la Oreste care spunea lucruri crestine bune si la sfarsit a zis ca e inger nascut pe planeta verde si vezi ca ea chiar crede si nu rade cum te-ai fi asteptat?
Stiu ca nu avem voie sa ne smintim de cei din jur, dar durerea cea mai mare este amestecul asta din noi si din jur precum si neputinta de a lamuri oameni de buna credinta, bineintentionati si ortodocsi practicanti.
Suspiciunea generalizata? Distrugerea increderii intre oameni…Uitand ca si simpla banuiala este pacat, am ajuns pana aici. Asa ne pacaleste diavolul, incepand cu lucrurile care ne par mici si neinsemnate.
svm,
daca omul e de buna credinta, practicant si bine intentionat, il lumineaza Dumnezeu pana la urma si nu mai pierde timpul privind la Oreste.
E suficient sa ne doara si din aceasta durere sa se nasca o rugaciune sincera pentru celalalt.
Mirela,
bine ziceti – daca am fi la fel de exigenti si cu noi cum suntem cu ceilalti…
Treaba cu Prunariu e un circ pregatit de masonerie, distrage atentia si creste tensiunea maselor, Prunariu e mason cu acte in regula, mi se pare greu de crezut ca se ataca ei pe ei fara vreun motiv…
@ Ciprian:
Stim ca Prunariu e mason, dar nu are legatura cu subiectul asta. Pare-se ca nu mai prindem ideea unui text din cauze de care am mai vorbit aici … Intamplator, e si cadru militar care a trecut prin recalcularea pensiei si prin sistemul birocratic romanesc… sigur, si-a rezolvat pana la urma problema, rapid, cum ceilalti muritori de rand nu au cum reusi. Dar alta era ideea articolului. In fine…
Am prins ideea articolului, dar lucrurile astea aparent intamplatoare cu sau fara stiinta dar cu inraurirea necuratului sunt de natura sa creasca nemultumirea populatiei pentru scoaterea ei la razmerita. Si unchiului meu cadru militar i-au taiat 900 ron din pensie, erau banii de supravietuire, restul ii are rate la banca… Se vrea scoaterea tarii in strada… „la ordine prin haos” din nefericire „ordinea” inseamna cipuri si urmarire electronica si de cate ori tragi apa la WC. Tara trebuie sa se intoarca la pocainta (taina ortodoxa) prin Spovedanie dupa Indreptar si urmarea Sfintelor Taine si a Poruncilor Ortodoxe… solutii omenesti nu mai exista.
@Ciprian:
Da, cam asta e ideea, la ordine electronica prin haos social programat (acest lucru fiind previzionat inca din sec. XIX de Dostoievski). Insa articolul este ceva mai mult decat atat: este vorba despre impactul social mai fin, mai greu sesizabil, de a raspandi o stare de neincredere generalizata, de suspiciune fata de ceilalti. Adica de a hrani acea stare in care va ajunge la un moment dat omenirea, si care deja a inceput, de a se vinde fratii pe frati, dupa cum spune Mantuitorul (spre asta ne indreptam…)
E bine sa sesizam si aceste aspecte mai putin vizibile si sa nu ramanem doar la cele care se vad ”din avion”, pentru ca pericolele reale prin astfel de fisuri se vor strecura. Sa ne aducem aminte ca multi se vor lasa cuprinsi de astfel de porniri, chiar daca ele vor fi deghizate in cauze bune, drepte, chiar ”ortodoxe”.
… si in primul rand sa fugim de cei care se dovedesc necinstiti, mincinosi, pentru care scopul scuza mijloacele, etc. Sa nu ajungem sa tradam omenia si poruncile lui Dumnezeu pentru nu stiu care cauze “drepte” instrumentate impotriva unor categorii in care cineva stabileste, inchizitorial, cine sa intre si cine nu. De multe ori aparentele insala. Mai ales cand nu mergem pe calea Duhului.
Din pacate sunt persoane care nu realizeaza intotdeauna lucrarea celui rau. Spre exemplu, pe un om sensibil, diavolul cauta sa il arunce in melancolie, pe cel evlavios spre mai multa nevointa peste puterile sale si chiar pentru a-l arunca in mandrie, pe unii mai ravnitori ii face mai exigenti si nemultumitori, unii ajungand la secte, parandu-li-se ca ortodoxia este prea ingaduitoare. Diavolul exploateaza orice pornire buna si cauta sa o duca la extreme, este fanul extremelor. Celor anti-ecumenisti le sugereaza sa se separe de Biserica, eventual sa treaca la stilisti. Mai nou, celor care in mod firesc se impotrivesc actelor electronice si cip-urilor din actele de identitate care duc la o inregimentare electronica, diavolul le amplifica aceasta temere pana la obsesie, facandu-i sa “uite” ca sunt totusi crestini si au datoria de a respecta poruncile din Evanghelie. Insa, toti Parintii ne spun ca doar cei care au dobandit o stare duhovniceasca buna au sansa sa nu cada in vremurile grele ce ne asteapta, nu este suficient sa stii sa te feresti, caci in lupta care se va da, daca nu il vom avea pe Hristos cu noi, printr-o viata imbunatatita, nu vom putea rezista.
De teama de a nu se lepada de Hristos prin pecete, multi ajung sa se lepede mai inainte, prin faptele lor, straine de invataturile lui Hristos, in special prin lipsa de smerenie si iubire de aproapele. (“Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii.”)
Sunt unii care promovand aceasta lupta, au ajuns atat de inversunati incat oricine are o parere ceva mai echilibrata si mai putin extrema, nu doar ca este contrazis si aratat cu degetul, dar se arunca vorbe grele, se improasca cu noroi, iar defaimarea, calomnierea si denigrarea sunt la ordinea zilei, chiar daca este vorba de preoti, monahi si ierarhi. Suspiciunea a ajuns la asemenea cote incat, intr-adevar (cum spune admin) unii au uitat sa mai fie… oameni, daramite buni crestini. Uita ca vor trebui sa dea seama, pentru toti pe care i-au tarat in noroi, prima dintre vamile vazduhului prin care trece un suflet dupa moarte este cea a grairii in desert, a doua a minciunii si a treia vama este cea a calomniei, a vorbirii de rau, a jignirii. Cu atat mai mult cu cat este vorba de calomnierea unor preoti. Orice preot este sfintit prin Harul care li s-a dat la hirotonire si se cuvine oricarui crestin sa-l respecte, chiar daca greseste. Una este sa arati o greseala, si alta este sa defaimezi. O mustrare poate fi spusa si altfel, daca ne consideram buni crestini, si cum ne invata Ap. Pavel, “cu duhul blandetii”. Daca intentia este una buna, diavolul are grija sa ne impinga la extrema si exploateaza slabiciunile noastre, vadindu-le (“dupa roadele lor ii veti cunoaste”). Crezand ca facem o lucru bun, ajungem sa facem tot voia celui rau prin subminarea increderii oamenilor mai ales in duhovnici si in oamenii Bisericii, astfel incat la un moment dat oamenii nu vor mai sti ce sa creada si pe cine sa creada. Se arunca cu cuvinte grele si se desfiinteaza pe rand preoti si ierarhi, subminand astfel increderea crestinilor in slujitorii Bisericii ortodoxe, incat pe buna dreptate unii se pot intreba care este defapt scopul adevarat pentru care unii “lupta”?
Sa nu ne amagim, sub nici o forma nu putem face o lucrare buna, placuta lui Dumnezeu, prin agresivitate, lipsa de respect, defaimare si un nivel jos de limbaj si atitudine. Orice atitudine marturisitoare care nu este in duh ortodox nu face decat sa compromita chiar tema pentru care se zice ca se lupta, si ajunge sa fie tot lucrarea celui rau. Aici nu putem lupta conform principiului “scopul scuza mijloacele”. Scrie in Evanghelii: “Doamne, au nu in numele Tau [..] am facut? Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea.”
Buna credinta a murit. A murit si bunul simt, a murit si Parintele STANILOAE…
Dar ca sa nu-l uitam ne aminteste cineva, despre sfintia sa:
-fizionomia parintelui mi s-a parut cam neprietenoasa;
-un om destul de lumesc, ancorat in problemele de zi cu zi (o nimica toata, sotia era bolnava de moarte);
-neingaduitor cu cei apropiati (parerea nasei nu se discuta, este dogma);
-uneori dadea dovezi de meschinarie, gesturi marunte (bn ca nu le spune, ca cine stie ce mai aflam);
-opera, marturiseste ca nu o cunoaste (nici nu se merita);
Concluzia dnei care face portretul OMULUI STANILOAE: era un om ca noi toti, cu slabiciuni.Nu il judeca, dar lasa la aprecierea noastra sa-l judecam, noi avem voie.
Bineinteles, asa cum este crestineste, dna isi cere iertare daca a smintit pe cineva. Dar de la OMUL Staniloae isi cere iertare? Daca Parintele ar fi stat in fata dumneaei atunci cand scria aceste “pareri subiective”,ar fi avut curaj sa il priveasca in ochi?
Cu adevarat, dulce e rautatea cea veche 🙁
Pentru cine nu cunoaste viata Parintelui Staniloae, e bine de stiut ca a fost un sot minunat si un tata exceptional.
In fata loviturilor vietii s-a plecat ca un bun crestin (si-a dus la mormant doi copii, un prunc de cateva luni si o fetita aproape adolescenta), a ingrijit o sotie bolnava, a renuntat adeseori la o bucata de paine ca sacumpare o carte pentru fiica sa…
A tradus operele Sfintilor Parinti in frig si nemancat, cu frica permanenta ca ii vor fi ridicate scrierile de catre securitate, a fost urmarit de securitate, inchis pentru cativa ani…
Dumnezeu sa ne ierte nerecunostinta, lepra sufletelor noastre!